Tema, obiectul si metoda contabilitatii

Tema, obiectul si metoda contabilitatii

Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo (1494 Venetia)

Luca Paciolo spune ca obiectul contabilitatii il constituie tot ceea ce apartine negustorului, avere mobila si imobila, precum si toate afacerile mari si mici in ordinea in care a avut loc.

Dea lungul timpului la baza obiectului de studiu al contabilitatii au fost puse mai multe categorii economice:

patrimoniu

valorii economice

resurse economice

capital

PATRIMONIU

Conform conceptului juridic patrimoniu reprezinta acea structura de colecti de bunuri prin care se asigura apropierea si utilizarea eficienta a bunurilor economice si se delimiteaza in plan juridic prin drepturi si obligatii cu privire la aceste bunuri. Ca sa existe un patrimoniu sunt necesare 2 elemente interdependente:

persoana à subiect de drept

bunurile economice à obiect al relatiilor de drept si obligatii.

Intre obiectul de drept si obligatii si relatii de drept si obligatii se interpune persoana care are acalitatea de subiect de drept sau titular de patrimoniu.

Bunurile economice formeaza substanta materiala a patrimoniului

Patrimoniu reprezinta totalitatea drepturilor si obligatilor cu valoare economica apartinand unei persoane fizice sau juridice precum si bunurile la care se refera

Bunurile ca obiecte de drept si obligatie au o determinare existentiala si o determinare economica. Prin determinare existentiala intelegem faptul ca ele se prezinta ca ceva concret identificabil ca entitati.

Bunurile economice:

bunuri economice create de om

avutia spirituala disponibila si refolosibila ( cultura, civilizatie, sanatate publica, informatie )

solul, zacaminte naturale si alte bunuri cu valoare economica.

Prin determinarea economica a bunurilor se intelege faptul ca ele au o valoare de utilitate si valoare.

Relatiile de drept si obligatii à situatia in care titularul de patrimoniu parte intr-un raport juridic nu este obligat fata de nimeni sa restituie echivalentul valorii al averii pe care o are procurate pe aceasta cale.

Potrivit conceptului juridic patrimoniu reprezinta un complex de elemente care formeaza bunurile economice ale entitatilor patrimoniului si pe de alta parte drept si obligatile cu valoare economica al aceleiasi ent 313d34d itati patrimoniale.

BE = D + O

ecuatia fundamentala a contabilitati

ecuatia echilibrului patrimonial

Potrivit conceptului economic patrimoniul se defineste in structuriele à surse si resurse

S = R

Patrimoniul este studiat din mai multe puncte de vedere.

obiectul contabilitatii - contabilitatea se ocupa cu exprimarea in valoare a patrimoniului; contabilitatea studiaza gestionarea a patrimoniului si schilibru patr.

CONTABILITATE

studiaza patrimoniu dpdv valoric

inregistrarea in conditii concrete (timp/loc) circuitul elementelor patr

inreg. marimea elementelor patrimoniului

dezvaluie prin analiza si control in ce masura se asigura integritatea materiala si gestionarea eficienta a acestor valori.

Contabilitatea este stiinta evidentei calcului analizei si controlului starii si miscarii patrimoniului.

Starea patrimoniului este cunoscuta de contabilitate prin marimea stocurilor si soldurilor existente.

Miscarea elementelor patr este cunoscuta de contabilitate prin intermediul operatiilor economice si financiare de intrari si iesiri in si din patrimoniu

Contabilitatea studiaza modul de gestionare a patr; discutata din acest pct de vedere contabilitatea isi asuma drepturi si raspunderi cu privire la gospodarirea, integritatea si dezvoltarea patrimoniului.

Contabilitatea pune in miscare mecanismele proprii subiectului de drept orientate spre asigurarea in conditi de rentabilitate ale productiei patrimoniului.

Contabilitatea studiaza schilibru patrimoniului

BE - O = D

Aceasta egalitate descrie pozitia financiara, pune in evidenta raportul dintre drepturile si obligatii.

In cadrul acestui raport drepturile vor fi mai mari decat obligatile.

D > O

Echilibrul intern al patr à expresie a dublei determinari a patrimoniului.

In obiectul contabilitatii este studiat si echilibrul intern pe care se produce transformari cantitative si calitative in patrimoniu.

Acest echilibru este o expresie a faptului ca orice proces economic este simultan consumatorului de surse.

Echilibru intern este definit ca o relatie intre cheltuieli si venituri

àperformanta ------- BENEFICE V > CH

------- PIERDERI CH > V

Obiectul contabilitatii consta in evidenta calcului analiza si controlul in expresie valorica, baneasca a patrimoniului economic si juridic precum si furnizarea informatiilor pt determinarea pozitiei geografice si a intreprinderii si a performantelor obtinute.

Categorii proprii obiectului contabilitatii

Pt cunoasterea obiectului contabilitatii, ob ei opereaza cu o serie de notiuni specifice numai ei. Este vorba de notiuni de maxima generalizare si abstractizare cu ajutorul carora reuseste sa solutioneze multitudinea aspectelor economice, circumscrise in obiectul ei de studiu.

Acestea sunt:

Activul si pasivul (datorii + capital)

Debitul si Creditul

Cheltuielile si veniturile

Activul si Pasivul sunt categorii proprii relatiilor de investire si finantare a elementelor patrimoniale.

Debitul si Creditul sunt categorii specifice contabilitatii referitoare la relatiile privind miscarile individuale in timp a elementelor patrimoniului.

Cheltuielile si veniturile sunt categorii specifice relatiilor de transport a elementelor patrimoniale in cadrul activitati de productie si comerciale a intreprinderii

Pentru fundamentarea si definirea acestora s-au conturat mai multe teorii: teorai juridica, financiara si economica.

Conform teoriei juridice, activul reprezinta bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii, iar pasivul reprez drepturile si obligatiile titularului de patrimoniu.

Potrivit teoriei financiare, activul reprez valoarea economica ca imobilizare in care s-au investit fondurile intreprinderii, iar pasivul arata cum s-a facut finantarea acestor fonduri din resurse proprii sau imprumutate.

Teoria economica defineste activul si pasivul prin prisma categoriei economice de capital, astfel activul reprez modul de intrebuintare a capitalului sub forma dif categ de bunuri iar pasivul reprez modul de provenienta a capitalului

O varianta a teoriei economice este aceea emisa in tara noastra de catre Ion Elian in lucrarea "contabilitate dubla" in 1946.

El fundamenteaza activul si pasivul prin categorii de mijloace economice ale intreprinderii si spune ca activul prin continutul sau da expresie everii intreprinderii iar pasivul capitalului intreprinderii. Averea si capitalul fiind 2 laturi ale aceleiasi categ economice: mijloace economice cu care este inzestrata intreprinderea.

Strucutra activului patrimonial

Activul prin structura sa evidentiaza: natura, modul de valorificare si gradul de lichiditate ale elementelor patrimoniala>

Valorificarea sau rotatia mijloacelor economice se refera la modul cum aceastea participa la activitatea intreprinderii, la felul cum se consumasi isi transmit valoarea. Astfel, in cadrul unei intreprinderi exista mijloace economice care se consuma si isi transmit treptat valoarea pe parcursul mai multor cicluri de exploatare si altele care se consuma permanent si care se innoiesc dupa fieacre ciclu de exploatare.

Lichiditatea mijloacelor economice se refera la capacitatea fiecarui bun de a parcurge calea normala a ciclului pana la transformarea lui in bani.

Unitatea de masura a gradul de lichiditate este timpul, adica termenul in care un bun e transformat in bani in timpul circuitului sau.

In functie de aceste criterii, in structura activului patrimonial se disting 2 categorii de bunuri:

activele fixe sau imobilizari

activele circulante.

Activele imobilizate = acele categorii de mijloace imobilizate care au o durata mare de utilizare, participa la mai multe cicluri de exploatat, si deci isi transmit si se consuma valoarea in mod treptat.

In structura imobilizarilor se cuprind 3 mari grupe de imobilizari:

corporale

necorporale

financiare

Imobilizari corporale - bunurile economice detinute de intreprindere pt a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii pt a fi inchiriate tertilor sau pt a f folosite in scopuri administrative si se caracterizeaza prin acea ca sunt utilizate pe parcursul mai multor ani.

In structura acestora se cuprind:

bunuri imobiliare

mijloace fixe

imobilizari in curs de executie

Caracterizarea acestora este ca sunt utilizate pe o perioada mai mare de un 1 an; iau parte la mai multe cicluri de exploatare; indeplinesc functia continuu si repetat, fara a se integra in continutul material al bunurilor obtinute. In aceste conditii, valorificarea, respectiv transmiterea si recuperarea valorii lor se realizeaza prin calea amortizarii.

Sunt considerate imobilizari de natura mijloace fixe acele bunuri care au o durata de folosire mai mare de 1 an si o valoare mai mare decat limita prevazuta de lege. Acele bunuri care nu indeplinesc cumulativ aceste 2 conditii sunt considerate active circulante de natura obiectului de inventar.

Imobilizari necorporale nu se prezinta ca bunuri cu continut material ci sub forma unor documente cu valoare economica si juridica care atesta drepturi asupra unor valori importante. Noile reglementari contabile spun ca un activ corporal este un activ identificabil, nemonetar, fara suport material, detinut pt a fi utilizat in activele de prod, furnizarea de bunuri, prestarea de servicii, pt a fi inchiriat tertilor sau pt scopuri administrative.

In structura imobilizarilor necorporale se cuprind:

cheltuieli de constituire

cheltuieli de dezvoltare

concesiuni, brevete, licente, marci de fabrica, fondul comercial.

Cheltuielile de constituire - cheltuieli efectuate cu ocazia constituirii si dezvoltarii intreprinderii, respectiv cheltuieli cu intocmirea documentatiei, etc.

Cheltuieli de dezvoltare cuprind consumul si platile efectuate ptr crearea unor bunuri individualizate care sa corespunda dpdv tehnic pt a fi utiliazate in activitatile intreprinderii sau vandute altor persoane.

Concesiuni, brevete si licente si alte valori similare cuprind cheltuieli efectuate pt achizitionarea dreptului de exploatare a unui bun sau serviciu in cazul concesiunilor a unui brevet de inv., a unei licente, a unei marci de fabrica si altor drepturi de productie industriala sau intelectuala.

Concesiunea este o conventie prin care o persoana fizica sau juridica dobandeste dreptul de a exploata anumite bunuri sau servicii apartinand altor persoane pe o durata de mai mult ani, timp in care trebuie platita propietarului o suma de bani = redeventa.

Marca de fabrica sau de comert reprezinta sume investite de catre intreprinzator pt a face ca produsul ei sa se deosebeasca de cele similare.

Brevetul este actul care se recunoaste unei persoae dreptul de a exploata un anumit produs al carui autor este.

Licenta este dreptul castigat de o alta persoana de a exploata un brevet de intentie prin cumpararea acestuia.

Fondul comercial este denumirea data dreptului suplimentar peste valoarea bunurilor datorita existentei unor conditii deosebite in care se afla bunul respectiv si care poate aduce un avantaj material cumparatorului. El se determina ca diferenta intre valoarea de achizitie si valoarea de piata a activelor preluate.

Cauza existentei fondului comercial o constituie existenta unor conditii deosebite incare se afla bunul respectiv si care nu sunt recunoscute dinstict in contabilitate. (pozitia, clientela, rolul comercial)

Imobilizari financiare - operatii de investire a unor sume in cumpararea de actiuni, obligatiuni si alte tipuri de valoare precum si acordarea de imprumuturi de termen lung in scopul obtinerii unor venituri sub forma de dividente (dobanzi)

Cumpararea unei parti importante din actiuniile altei societati poarta denumirea de PARTICIPATIE la capitalul altei societati.

Actiuniile cumparate à TITLURI de participatie

In structura imobilizarilor financiare se cuprind:

actiuni detinute la entitatile afiliate

interesele de participare

alte titluri imobilizate

creantele imobilizante.

Actiunile sunt harti de valoare care dau dreptul cumparatorului lor sa primeasca o cota parte din profitul obtinut care parta denumirea de dividende.

Interesele de participare à drepturi detinute de o entitate patrimoniala in actiunile altei societati in scopul garantarii contributiei la activitatea societatii respective.

Actiuniile cumparate in proportie de

à interese de participare

à interese strategice

à interese minoritare.

Creantele - dreptul unei persoane denumita creditor. Ea pretinde de la o alta persoana (debitor) sa-i dea ceva, sa-i plateasca contravaloarea unor bunuri livrate, lucrari executate, sau servicii prestate.

Creantele imobilizante reprez drepturi ale intreprinderii nascute din relatiile de acordare, de imprumuturi intreprinderilor la care detin titluri de participare, acestea s.n dividende pt titluri de participare cumparate cunoscute sub denumirea de creante legate de participatie.

Drepturile sub forma de dobanzi pt sumele imprumutate pe termen lung sunt de asemenea creante legate de participatie. In legatura cu imprumuturile acordate apare si notiunea de obligatiune (hartie de valoare, un act care constituie titlul ce ofera posesorului ei calitatea de creditor si care ii da dreptul sa primeasca ptr suma imprumutata un venit sub forma de dobanda).

Activele Circulante - dpdv economic si financiar se caracaterizeaza prin aceea ca se afla intr-o continua valenta valorica.

Ele isi schimb continuu forma naturala si functionala in cadrul stadiului circuitului economic in intreprindere in aprovizionare, desfacere, productie.

Cu ocazia fiecarui ciclu de exploatare, diferitele forme concrete de mijloace circulante sunt inlocuite continuu cu exemplare noi de acelasi fel.

Astfel in faza de aprovizionare mijloacele circulante sub forma de bani se transforma in mijloace circulante sub forma de stocuri de materii prime si materiale care trecute in faza de productie devin stocuri de produse si semifabricate si apoi in prin faza de desfacere se transforma in creante vandute clientilor obtinand dinou bani.

In structura Activelor circulante se cuprind:

mijloace circ materiale

active circ in decontare

active circ banesti.

Stocuri :

de materii si materiale

de semifabricate si produse

de marfuri

de ambalaje

de obiecte de inventar.

Materiale prime - bunuri sau mijloace circ materiale care se consuma dintr-o data in activitatea intreprinderii si care isi transmit si continutul material.

Materiale consumabile sunt acele bunuri care se consuma si isi transmit dintr-o data intreaga lor valoare, insa nu si intotdeauna si continutul material.

Marfuri: bunuri cumparate in scop de revanzare.

Obiecte de inventare reprez acele mijloace economice care nu indeplinesc cumulativ cele 2 conditii de valoare si durata de folosite pt a fi considerate imobilizari corporale sub denumirea de mijloace fixe.

Obiecte de inventar

SDV (scule, dispozitive, verificatoare);

Echipament de lucru

Cazarmamentul de pat

Activele circulante banesti - acele categorii de bunuri care imbraca forma si indeplinesc functia de bani.

Structura:

plasamente de trezonerie

disponibilitati banesti

alte valori.

Plasamente de trezonerie reprezinta actiuni sau alte titluri de valoare cumparate in scop de revanzare pt a obtine un castig imediat din diferenta de pret.

Disponibilitati banesti se prezinta sub forma de disponibilitati in casa, respectiv bani lichizi si diponibilitati in conturi la banci, sub forma de acreditive, carneturi de cec.

In structura altor valori banesti se cuprind timbre fiscale si apostale, bonuri de benzina, tichete de masa, bilete de tratament si odihna.

Acreditive - sume de bani separate din contul direct al intreprinderii intr-un alt cont deschis pe numele unei alte persoane.

Activele circulante in decontare reprezinta valori economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane pe care urmeaza sa primeasca echivalentul valoric. Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoare avansata urmand sa restituie echivalentul valoric sunt cunoscute in contabilitate à Debitori.

Debitorii intreprinderii sub forma creantelor de vanzari se intalnesc sub denumirile de clienti si efecte comerciale

Efectele comerciale sunt titluri de valoare sub forma de :

trata

bilet la ordin

CEC

Warant

Trata - cambia prin care o persoana fizica sau juridica in calitate de creditor dispune unui debitor al sau sa plateasca o suma de bani lui sau altei persoane la o anumita data si anumit loc.

Bilet la ordin - cambia prin care o persoana in calitate de debitor dispune din proprie inititativa sa plateasca altei persoane o anumita suma.

CEC-ul document prin care tragatorul da ordin unui tras de a plati la vedere unui beneficiar o anumita suma. Tras - emitentul cec-ului; Tragator - banca

Warant - recipisa celui care depune marfuri in pastrare la un magazin de interese personal; acesta constituie titlul de proprietate asupra bunurilor respective folosite ca hartie de valoare si la obtinerea de credit de gaj.

STRUCTURA PASIVULUI PATRIMONIAL

Pasivul prin structura sa evidentiaza modul de finantare a mijloacelor economice si gradul de excigibilitate a surselor de finantare.

Finantarea mij. economice se referea la modul de dobandire si de sustinere financiara a activului titularului de patrimoniu. Ptr procurarea mijloacelor economice e folosita finantarea proprie si straina.

Finantarea proprie a unei entitati e facuta de proprietarul ei care isi aduce contributia sub forma de capital personal si social.

In ceea ce priveste finantarea straina aceasta e facuta de o terta persoana. In raport cu titularul de patrimoniu care-i imprumuta capitalurile sub diferite forme juridice (credite bancare, datorii in curs de decontare).

In ceea ce priveste () a surselor de finantare, acesta se refera la termenul lor de decontare. Acest termen in cazul capitalului propriu opereaza in momentul lichidarii patrimoniului, iar in cazul patrimoniului strain termenul de decontare poate fi >1 cu numit termen lung si <1 cu termen scurt.

In functie de gradul de excigibilitate sursele de finantare se mai impart in surse permanente si surse curente.

Sursele permanente sunt formate din sursele proprii si sursele straine pe termen lung, iar sursele curente sunt raspunzatoare datoriilor pe termen scurt.

In structura pasivului se cuprind urmatoarele elemente:

capitalul

primele legate de capital

rezervele

rezultatul

subventiile.

Capitalul propriu are un caracter avansabil, el constituie la infiintarea intreprinderii prin conditia de existenta si functionarea a acesteia. La unit. private individuale formarea capitalului are loc pe calea aportului personal, iar la intreprinderile asociative prin aportul in bani si in natura aduse de catre membrii asociati si prin subscrierea de actiuni.

Primele legate de capital - diferenta dintre valoarea actuala si valoarea nominala a asctiunilor. Ea se determina cu ocazia subscrierii de actiuni noi pt majorarea capitalului. Cresterea capitalului intreprinderii pe parcursul functionarii societatii in afara de emisiunea de actiuni noi are loc si prin operatii interne de trecere a celorlalte elemente de capitaluri proprii la capital. Reducerea capitalului intreprinderii are loc cu ocazia restrangerii activitatii cu ocazia retragerii de catre asociati si actionari a unei parti din aporturile aduse precum si cu ocazia acoperirii pierderilor pe seama capitalului.

Rezervele se constituie in mod curent in scopul conservarii capitalului. Constituirea acestora are loc pe calea autofinantarii adica prin trecerea la rezerve anual a unei parti din profitul obtinut.

Subcentiile sunt obtinute de la stat sau de la diverse colectivitati publice pt finantarea unor investitii si pt acoperirea unor pierderi.

Rezultatul

pozitiv (profit)

reportat - profit care nu a fost repartizat la sfarsitul anului si care urmeaza sa capete destinatie in anul urmator, fapt pt care se reporteaza

Sursele straine se mai numesc si capital strain, datorii sau obligatii. Ele reprezinta fonduri asigurate de alte persoane.

Sursele straine sunt prezente si functionale din momentul crearii obligatiilor fata de tert si pana in momentul crearii in cazul creditelor si imprumuturilor si pana in momentul platilor in cazul datoriilor create in cazul relatiei de decontare cu alte persoane.

Creditele bancare si imprumuturile pe baza de obligatiuni se numesc datorii financiare. Ele exprima imprumuturile sub forma de credite bancare si imprumuturi pe baza de obligatiuni. Obligatiunile reprezinta titluri de credit sau de valoare emise de unitatea patrimoniala suscertibile de a fi plasate in public si de a fi negociabile.

Titularul de patrimoniu care emite un astfel de imprumut se angajeaza sa restituie titlurile la termen si sa plateasca o dobanda numita cupon.

Datoriile comerciale sunt angajamente in curs de decontare fata de furnizorii de bunuri pt diverse aprovizionari pt lucrari executate si servicii prestate de catre terte persoane.

Decontarea acestora se face in termen normal prevazut de contractele economice sau se face intr-un timp scurt daca intervine un efect comercial.

In cadrul datoriilor curente mai intalnim:

fiscale si sociale - obligatii ale intreprinderii fata de stat privind plata impozitelor si taxelor si datoriile fata de organismele sociale privind plata contributiilor la asigurarile sociale, la constituirea fondului de ajutor de somaj.

Salariale

Structurile de cheltuieli, venituri si rezultatul

Pt descrierea si analiza proceselor interne care produc transformari calitative si cantitative in volumul si structura patrimoniului in obiectul contabilitatii se fol structura de cheltuieli si venituri.

In acceptiunea economica si financiara cheltuielile desemneaza raporturi cu privire la alocarea si utilizarea valorilor economice in cadrul proceselor interne transformatoare. Definite astfel cheltuielile acopera angajarea, consumul si patile privind factorii de productie.

In obiectul contabilitatii sunt evidentiate ca structura dinstincta numai cheltuielile sub forma consumului de resurse. Ele reprezinta consumurile efectuate pt a produce si vinde bunuri, a presta lucrari si servicii.

Orice cheltuiala efectuata de catre titular de patrimoniu are o sursa de finantare sau e producatoare de rezultat. In plan economic si financiar pt definirea sursei de finantare a cheltuielilor si a rezultatului e folosita notiunea de venit. In felul acesta veniturile reprezinta fondurile ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al propriei activitati sau din proprietatea detinuta.

Veniturile sunt evidentiate in 3 momente: obtinerea rezultatului, facturarea rezultatului si incasarea acestuia.

Cheltuielile in functie de destinatia pe care o au (3 feluri):

1.de exploatare

2.financiare

3.exceptionale

- sunt ocazionate de activitatea curenta, de productie si comerciala a intreprinderii. Principalele elemente de cheltuieli de exploatare sunt cu mat prime si materialele, amortizarea imobilizarilor, salarii, cu serviciile prestate de tert.

- dobanzile si comisioanele aferente datoriilor financiare

- intamplatoare, nelegate de activitatea normala.

Veniturile sunt de 3 feluri:

exploatare: venituri din vanzarea produselor, marfurilor, lucrarilor si serviciilor; din activitatea de cercetare; din actiuni de investitie; din vanzarea imobilelor.

financiare: dividendele incasate pt titlurile de participare; dobanzile la imprumuturile acordate; scouturi obtinute; din congresia valutelor

extradinare: intamplatoare, din subventii pt acoperirea calamitatilor, donatii.

Metoda contabilitatii

Prin metoda se intelege modul de a studia fenomenele din natura si societate sau modul de a actiona pt rezolvarea unei probleme.

Contabilitatea avand un obiect propriu de cercetare are si o metoda specifica de lucru cu ajutorul caruia solutioneaza problemele..

Intr-o actiune generala metoda contabilitatii reuneste mai multe procedee tehnice intr-o conceptie stiintifica despre fenomenele studiate,

Metoda contabilitatii cuprinde un ansamblu de procedee aflate intr-o stransa corelatie si interconditionare ca un tot unitar in vederea stabilirii normelor si principiilor cu caracter special pe care se fundamenteaza contabilitatea si cu ajutorul carora cerceteaza starea si miscarea elementelor patrimoniale din intreprinderi pt a sesiza legatura dintre ele ca pe aceasta baza sa calculeaza rezultatele finale, sa anlizeze si sa controleza intreaga activitate a intreprinderii.

Trasaturile metodei contabilitatii:

Dubla reprezentare a patrimoniului asupra continutului a bunurilor economice care-l compun ci si sub aspectului aporturilor de proprietate in cadrul caruia se dobandesc aceste bunuri.

Dubla inregistrare a aporturilor economice si financiare - consta in inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice sau financiare in 2 conturi; in debitul unui cont si in creditul celuilalt.

Dubla inregistrare e determinata in primul rand de dubla reprezentare, prin faptul ca in timpul miscarii si transformarii lor, elementele patrimoniale nu inceteaza de a fi privite sub dublu aspect.

In al doilea rand intr-o inregistrare e determinata de faptul ca miscarea si transformarea mijloacelor economice in fazele circuitului economic din intreprindere genereaza operatia de iesire dintr-o faza si de intrare in alta, de transformare dintr-o forma in alta, dintr-o stare in alta, dintr-un loc de gestiune in altul. Astfel mijloacele circulante sub forma de bani in faza de aprovizionare se transforma in stocuri de materii prime si materiale. Acestea in faza de productie se transforma in stocuri de semifabricate si produse. In faza de desfacere se transforma din nou in bani.

Acest circuit in care contabilitatea inregistreaza trecerea aceleiasi valori dintr-o stare in alta, dintr-o forma in alta, inregistrarea acesteia se face de doua ori àdubla inregistrare a opreatiei. Astfel vechea faza, forma, loc se transpun in al doilea termen al inegalitatii ce marcheaza intrarile si cresterile.

Potrivit acestei trasaturi a metodei contabilitatii oricare ar fi operatia economica este incadrata si analizata sub dublu aspect in functie de efectul pe care-l produc asupra elementelor ce stau la baza infapturii ei.

Prin dubla inregistrare se realizeaza o a doua relatie specifica contabilitatii si anume cresterea mijloacelor economice + micsorarea surselor de finantare = cresterea surselor de finantare + micsorarea mijloacelor economice.

Dubla inregistrare prezinta o importanta deosebita pt contabilitate atat pe linia cresterii prop informative ale dat. pronuntate cat si pt faptul ca da posibilitatea efectuarii unui control permanent asupra exorictatii inregistrarilor efectuate.

Dubla inregistrare si dubla reprezentare sunt trasaturi de baza ale metodei contab. specifice numai ei si sunt principiile de baza ale metodei contab.

Exprimarea valorica a datelor contabilitatii - contabilitatea permite inregistrarea numerica a existentei si miscarii patrimoniului in obiectul ei intrand numai date in etalon banesc. Acest lucru da posibilitatea cunoasterii analitice a starii si miscarii elem. patrimoniale. Da posiblitatea gruparii si sistematizarii datelor contab si ofera situatia intregului patrimoniu.

Caracterul documentar al datelor contab - metoda contab are ca trasatura reflectarea procedeelor sale sub aspect numeric numai a opertiilor ec care au avut loc pt care se face dovada cu acte scrise. Sprijinandu-si inregistrarea de documente contab furnizeaza informatii precise cu privire la integritatea patrimoniului si poate proba oricand in rap de drepturi si obligatii cu alte persoane

Procedeele met contabilitatii sunt grupate in 3 categorii:

procedee comune tutror stiintelor

procedee specifice met contab

procedee ale metodei contab utilizate cu date stiintifice.

contab utilizeaza observatia, rationamentul, comparatia, clasificarea, analiza, sinteza.

bilantul / contul / balanta de verificare

documentatia / evaluarea / calculatia / inventarierea.

Procedeul de baza al met contab care reflecta in expresie valorica cele 2 aspecte ale patrimoniului si a mij ec in corelatie cu sursele de finantare la un moment dat.

Structurile calitative prin care bilantul reda dubla reprezentare a patrimoniului sunt cele de activ si pasiv.

Activul bilantier evidentiaza mij ec ca forme functionale de investire a capitalului, iar pasivul evidentiaza sursele de finantare in cadrul procesului de reproductie a patrimoniului. Activul mai evidentiaza pierderile iar pasivul profitul.

Pierderile ca elem de activ bilantier exprima marimea capitalului consumat in activitatea intreprinderii care nu a putut fi acoperit din venituri.

Beneficiile ca element de pasiv bilantier reprezinta sursa proprie de finantare a activelor create de ca excedent.

Modelul bilant se prezinta astfel:

à bilantul contab este un tablou al patrimoniului care evidentiaza in exp valoric mij ec in corelatie cu sursele de provienienta precum si a rezultatelor obtinute. Un element din activ poarta denumirea de POST.

Posturile sunt grupate in capitole si grupe. Marimea val al fiecarui post din bilant se det pe baza relatiei de sold. Astfel soldul se sf perioadei de gestiune  este egal cu soldul la inceputul anului + cresterile din care se scad micsorarile

Se cunosc 2 scheme de bilant:

in forma tabelara (A=P)

sub forma de lista A-D=CP (capital propriu)

Tipuri de modificari in bilant.

Op ec si financiare care au loc in timpul anului produc continuu modificari in marimea si structura elem patrimoniale. Aceste modificari pot avea loc numai in activ, numai in pasiv sau concomitent in amandoua. Asemenea op ec pot fi:

aprovizionarea ecu val materiale

consumul de mat prime

obtinearea de produse finite

incasari de sume

plata obligatiilor fata de terti.

Exista 4 tipuri de modificari:

se intalneste in A bilantului in sensul cresterii unui elem si scaderea altula cu aceiasi marime A - x + x = P

se produce in pasiv A = P + x - x

A + x = P + x

A - x = P - x