StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
contabilitate CONTABILITATE

Contabilitatea este stiinta si arta stapanirii afacerilor, in care scop se ocupa cu "masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor fizice si juridice", in care scop "trebuie ss asigure inregistrarea cronologica și sistematica, prelucrarea, publicarea și pastrarea informațiilor cu privire la poziția financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atāst pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti și potentiali, creditorii financiari și comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori"

StiuCum Home » CONTABILITATE » standarde internationale

Contributii la armonizarea terminologiei contabile romanesti cu standardele internationale de contabilitate



CONTRIBUTII LA ARMONIZAREA TERMINOLOGIEI CONTABILE ROMANESTI CU STANDARDELE INTERNATIONALE DE CONTABILITATE



CONSIDERATII PRELIMINARE




Propunem acest demers de armonizare terminologica deoarece consideram ca:


A.   in conditiile globalizarii accelerate a economiei mondiale si a integrarii firesti a economiei romanesti in acest proces, care se petrece intr-un ritm mai alert ca oricind chiar sub ochii nostri si cu participarea noastra activa, comunicarea si intelegerea dintre public, autoritati, mass-media si profesionistii dintr-un anumit domeniu, standardizarea acestuia la nivel mondial - in cazul de fata, contabilitatea (pentru cadre didactice, cercetatori, manageri, publicisti, experti, specialisti, studenti, etc.), trebuie facilitate prin promovarea si utilizarea unui limbaj cit mai simplu si uniformizat; si:

B.    in general, limbajul stiintific trebuie sa fie clar, precis, riguros, coerent, corect, specific domeniului respectiv, sa reflecte cit mai fidel si sa sugereze cit mai limpede cu putinta continutul notiunilor pe care le exprima.


In acest mod dorim sa contribuim si noi prin modestele noastre cunostinte si eforturi la indeplinirea acestor deziderate si sa prevenim producerea de confuzii, neintelegeri, conflicte si prejudicii generate de acestea.

In acest sens, din multitudinea de notiuni posibil si necesar de analizat, in aceasta lucrare ne-am concentrat asupra:

a.      denumirii unor elemente (bilantiere) de activ si 252c28c de pasiv;

b.     denumirii celor doua componente ale principiului "independentei exercitiului";

c.     notiunilor cu sens de "reducere, rabat, discount", comercial sau financiar, din materia determinarii veniturilor si cheltuielilor in contabilitatea financiara.



2. TERMINOLOGIE PRIVIND UNELE ELEMENTE BILANTIERE


Este imperios necesara elaborarea si fundamentarea unor propuneri de unificare terminologica a denumirii unor active, prin avansarea, argumentarea, adoptarea si promovarea unor notiuni alternative la:

"cheltuieli" (de constituire - contul 201, de dezvoltare - contul 203) ;

"resurse" (atunci cind se exprima egalitatea bilantiera dintre Activ si Pasiv sub forma Utilizari = Resurse) ;

"fonduri" (fond comercial - contul 207, fond de comert - notiune juridica),

"capitaluri" (intelectual, uman - contul 205),


a caror existenta este improprie acestei categorii de active din clasa a 2-a din Planul de Conturi General (PCG).

Astfel, cheltuielile curente ale contabilitatii financiare (de exploatare, financiare, exceptionale) ale exercitiului se gasesc in clasa a 6-a din PCG, cheltuielile inregistrate in avans in clasa 4, iar in general fondurile (de dezvoltare, de finantare a mijloacelor circulante, de participare a salariatilor la profit, etc.) si capitalurile (social, alte capitaluri proprii, permanente) sunt elemente tipice de pasiv, gazduite in clasa 1 din PCG (in prezent, conturile de fonduri ca atare sunt folosite prin optiune, fiind in mod generic cuprinse in contul 106.8 - Alte rezerve). Tocmai de aceea, cuprinderea in clasa 2 de conturi a notiunilor de « cheltuieli de constituire » si « cheltuieli de dezvoltare » este de natura a produce confuzii, ca si utilizarea notiunilor de fonduri si capitaluri in sens de activ.

Desigur ca o discutie speciala este necesara atit pentru termenul de "resurse" (avind in vedere ca in literatura francofona el are sensul de surse (de constituire a activului) sau fonduri (de finantare a activitatii unitatii) - adica de pasiv, pe cind in literatura anglo-saxona si in Standardele Internationale de Contabilitate el are sensul de bun economic controlat de intreprindere, disponibil fizic pentru utilizare [1] - adica de activ, cit si pentru cel de "fond de comert" (notiune mai mult juridica din domeniul dreptului comercial), necontabilizat ca atare, care include elementele de activ legate de activitatea productiva propriu-zisa, o universalitate incorporala mobiliara (chirii, de exemplu) cuprinzind si fondul comercial. [2]


In sensul perfectionarii terminologiei de mai sus, propunem urmatoarele:

utilizarea notiunii de "resurse" numai in sensul ei de activ;

inlocuirea notiunilor de "fonduri" (comercial, de comert), "cheltuieli" (de constituire, de dezvoltare), "capitaluri" (intelectual, uman) cu cele de "active", "investitii" sau "resurse" sau (in cazul fondului comercial) cu "Good Will", despre care credem ca va deveni in scurt timp substantiv comun adoptat ca atare in limba romana (avind in vedere atit expresivitatea si concizia sa deosebite, cit si inexistenta in limba romana a unei notiuni corespunzatoare satisfacatoare).




TERMINOLOGIE PRIVIND COMPONENTELE

PRINCIPIULUI INDEPENDENTEI EXERCITIULUI


Principiul contabil al « independentei exercitiului » ne arata ca trebuie luate in considerare toate veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportatea, fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau efectuarii platilor. [3]

Acest principiu are insa doua componente :

Recunoasterea (constatarea) veniturilor, conform caruia un venit sau un profit trebuie constatat numai in momentul in care intreprinderea realizeaza o operatie cu un tert, un schimb de bunuri sau de servicii (The Realisation Principle) ; si :

Conectarea veniturilor cu cheltuielile efectuate pentru realizarea lor, urmare fireasca a celui de mai sus, conform caruia, dupa constatatrea veniturilor, se inregistreaza cheltuielile aferente (conectabile, asociabile) acestora (The Matching Principle/Concept/Convention), in vederea deducerii cheltuielilor din venituri, a efectuarii tuturor regularizarilor si a determinarii rezultatului net. [4]




Daca (sub)principiul realizarii (constatarii) veniturilor este utilizat ca atare

si in limba romana, cel denumit The Matching Concept cunoaste mai multe variante, cum ar fi : « al conectarii veniturilor cu cheltuielile», « al recunoasterii reciproce si simultane a veniturilor cu cheltuielile », « al corelarii veniturilor cu cheltuielile », « al asocierii veniturilor cu cheltuielile », «al  contabilitatii de angajamente » , etc. [1], [4], [5].

De aceea, in fata acestei diversitati de variante, propunem utilizarea fie a expresiei « regula contabilitatii de angajamente », fie a expresiei originale din IAS 1 « The Matching Concept », despre care credem de asemenea ca se va naturaliza ca atare in limba romana, cu atit mai mult cu cit un mare numar de specialisti romani il cunosc astfel.



TERMINOLOGIE PRIVIND REDUCERILE

COMERCIALE SI FINANCIARE


Literatura contabila romaneasca utilizeaza in mod constant notiunile de « rabat », « remiza » si « risturn » pentru reducerile comerciale si « scont de decontare » pentru reducerile financiare (sau de casa), fie ca sunt primite sau acordate si indiferent daca apar la facturare sau ulterior, cu urmatoarele sensuri  [6], [7] :


« Rabatul  reprezinta reducerea practicata, in mod exceptional, asupra pretului de vinzare convenit anterior intre furnizor si client, tinindu-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comercializate, fata de clauzele prevazute in contract ;

Remiza este reducerea practicata, in mod exceptional, asupra pretului curent de vinzare, tinindu-se cont de volumul vinzarilor sau de importanta cumparatorului in cadrul portofoliului de clienti al vinzatorului. Remiza corespunde, in general, unui procent aplicat asupra pretului brut, procent prevazut in oferta de preturi a intreprinderii sau care rezulta din negociere intre cei doi parteneri comerciali.

Risturnul  inseamna o reducere de pret calculata asupra ansamblului operatiilor efectuate cu acelasi cumparator pe o perioada determinata.


De regula, reducerile comerciale se acorda sub forma unui procent din pretul brut, dar se pot acorda si in suma fixa. Reducerile comerciale acordate reduc veniturile din exploatare (conturile 701 - 708, dupa caz), iar cele primite diminueaza cheltuielile cu achizitia stocurilor, serviciilor, lucrarilor sau utilitatilor respective (conturile 601 - 608, 611 - 614, 622 - 624, etc.)


Scontul de decontare  este considerat reducerea financiara acordata procentual asupra unei creante decontate inainte de scadenta normala, adica o bonificatie acordata clientului de catre furnizor pentru plata cu anticipatie a unei sume datorate de client. Scontul de decontare este o cheltuiala financiara pentru furnizorul care il acorda, respectiv un venit financiar pentru clientul care il primeste. »


Vazind aceasta maniera de abordare din literatura contabila romaneasca, nu putem sa nu observam diferenta dintre aceasta si :

a.      legislatia contabila interna [3], [8] si internationala [1];

b.     literatura contabila internationala de autoritate [5], [10], inspirata de Standardele Internationale de Contabilitate ;

c.     legislatia [9] romaneasca in domeniul comercializarii produselor si serviciilor de piata;

d.     literatura [11], [12], [13], [14], [15], [17] romaneasca, mai veche sau mai noua, din domeniul comercial.


a.      Astfel, legislatia contabila romaneasca si internationala (IAS) foloseste in mod generic termenii de "reduceri comerciale" respectiv "sconturi" (financiare), primite/obtinute sau acordate.

b.     Literatura internationala de specialitate care conteaza (adica aceea care se inspira si se ghideaza dupa Standardele Internationale de Contabilitate) foloseste notiunea generica de "discount" (reducere, scont) indiferent daca este vorba despre reducerile comerciale sau reducerile financiare, astfel:

basic discount: reducere normala, fara procentaj suplimentar;

quantity discount: reducere acordata celor ce cumpara cantitati mari;

cash discount sau settlement discount: reducere financiara acordata unui client care achita in numerar, respectiv cumpara pe credit dar achita mai devreme decit se convenise initial;

trade discount: rabat comercial, acordat de producator sau de angrosist celui care vinde cu amanuntul, atunci cind producatorul sau angrosistul doreste sa controleze pretul de desfacere cu amanuntul catre consumatorul final.

c.     Legislatia romaneasca in domeniul comercial foloseste termenul de "reducere de pret" sau "pret redus" pentru toate reducerile comerciale, acordate pentru : vinzarile din magazine sau depozite de fabrica, pentru : defecte calitative, cumparari in cantitati mari, in campanii promotionale, soldari pentru articole de sezon, vinzare accelerata (a unor produse perisabile sau susceptibile sa iasa din termenul de garantie), lichidare de stoc sau de magazin, etc.

d.     In fine, literatura romaneasca de specialitate in domeniul activitatii comerciale foloseste, in materia analizata de noi aici, termenul generic de « reduceri de pret » pentru toate reducerile comerciale sau financiare, utilizind notiunea de « rabat comercial » numai in sensul restrins, particular, traditional de  reducere de pret din pretul cu amanuntul acordata de producator si / sau de angrosist vinzatorului final, atunci cind primii doresc sa controleze pretul de desfacere cu amanuntul . In prezent, controlul se face mai ales prin metode promotionale, producatorul aplicind mentiunea « pret de desfacere recomandat » pe ambalajul produsului.




Daca nu se acorda acest rabat comercial, veniturile revinzatorului vor

proveni din adaosul comercial aplicat peste pretul de livrare facturat. Ambele forme de remunerare a (re)vinzatorului (rabat, respectiv adaos comercial) constituie venitul sau brut (marja comerciala bruta).

Pentru comparatie, prezentam definitiile notiunilor de « rabat comercial » si « adaos comercial » asa cum apareau ele intr-o lucrare de referinta dinante de 1989 [16] : « Rabat comercial : parte a venitului net creat in ramurile productive, destinata acoperirii cheltuielilor de circulatie si beneficiului unitatilor comerciale ; element component al pretului cu amanuntul retinut de intreprinderile comerciale. Rabatul comercial are acelasi continut si aceeasi destinatie ca si adaosul comercial (v.). Spre deosebire de adaosul comercial, care se calculeaza prin adaugarea lui la pretul de livrare, rabatul comercial se calculeaza prin scaderea lui din pretul cu amanuntul. In comertul capitalist, rabatul se foloseste ca un scazamint din pretul obisnuit, acordat in anumite imprejurari (pentru stimularea clientilor de a cumpara cantitati mai mari de marfuri, pentru a pastra clientii obisnuiti ai firmei. »

 Adaos comercial : element component al pretului cu amanuntul, reprezentind diferenta dintre acesta si pretul de livrare al marfurilor catre comert, care revine intreprinderilor comerciale pentru acoperirea cheltuielilor de circulatie si formarea de beneficii. Adaosul comercial se stabileste sub forma unei cote fixe, exprimata procentual sau in suma absoluta, care se calculeaza asupra pretului de livrare. Marimea adaosului comercial este diferentiata pe grupe de marfuri, in functie de cheltuielile de circulatie ale acestora (v. si rabat comercial). »

In ceea ce priveste notiunea de « remiza », aceasta aparea in legislatia si literatura de specialitate dinainte de 1989 [17] si reprezenta o forma de salarizare a personalului din comertul interior si cooperatia de consum, care vindea marfuri cu amanuntul, mai ales in magazinele cu amanuntul, depozitele cu ridicata si unitatile de alimentatie publica, si cunostea doua forme:

a.      personalul operativ si muncitorii din unitatile comerciale cu amanuntul si de alimentatie publica si din depozitele cu ridicata erau retribuiti (salarizati, remunerati) prin remiza exprimata prin cote la 100, 1.000 sau 10.000 lei desfacere. Cotele se stabileau tinind cont de tipul unitatii si volumul de activitate planificat, diferentiat pe unitati, grupe de produse, produse, pe sezoane sau pe perioade mai indelungate. Cotele de remiza se stabileau individual sau colectiv, pe raion sau pe unitate, iar retributia individuala sau fondul total de retribuire, dupa caz, pentru perioada respectiva, rezulta prin inmultirea volumului desfacerilor (productiei) cu cota de remiza (la 100, 1.000, 10.000 lei) stabilita (planificata). In conditiile in care realizarile se urmareau pe colectiv (raion, unitate) suma globala rezultata din aplicarea cotei colective se repartizeaza fiecarui lucrator in raport cu retributia tarifara (inclusiv gradatiile sau treptele) cuvenita pe perioada lucrata. In final, retributia individuala se calcula prin inmultirea retributiei tarifare cu gradul de realizare a volumului de activitate planificat, sau cu indicele rezultat din raportarea sumei remizei la fondul de retributie tarifara.

b.     personalul operativ din unitatile de alimentatie publica cu un inalt nivel de prezentare si organizare era retribuit prin (cota de) remiza adaugata la nota de plata. Cota de remiza era de 10 sau 12 % aplicata la valoarea totala a consumatiei de pe nota de plata, in functie de nivelul unitatilor, din care 2% in medie pe intreprindere se putea utiliza pentru recuperarea pierderilor (sparturilor, etc.) la inventarul de servire.

De asemenea, in literatura si activitatea practica din tara noastra se mai

foloseste notiunea de « retur (de marfa) » pentru produsele necorespunzatoare calitativ sau sortimental, ori pentru cele ramase nevindute, returul efectuindu-se fie intre magazin/restaurant si depozitul propriu, fie intre firma care returneaza (trimite inapoi) produsele primite spre vinzare in consignatie (ramase nevindute) si firma care i le-a incredintat in acest scop, la terminarea perioadei contractuale.

Observam astfel o dubla « falie », o dubla separatiune  in terminologia utilizata in Romania :

intre limbajul contabil dominant in prezent in doctrina, pe de o parte, si standardele internationale (inclusiv vest-europene) si reglementarile romanesti de contabilitate, pe de alta parte ; si:

intre limbajul contabil din doctrina si cel specific activitatii comerciale din Romania.


Si totusi, de unde provin notiunile de rabat, remiza si risturn folosite de

unii autori romani (de altfel foarte prestigiosi, de referinta) in sensurile aratate la inceputul acestui capitol ?

Apreciem ca aceste notiuni (si multe altele) provin prin « indigenizare » urmare cercetarii unor surse documentare din literaturile (« scolile ») contabile franceza, italiana, germana, sovietica, etc. la moda in anumite perioade, ele fiind geneza acestei terminologii eclectice in literatura romaneasca. Fiecare autor a adoptat, asimilat, adaptat si promovat in scrierile si celelalte activitati publicistice si pedagogice ale sale o terminologie inspirata din sursele pe care le-a cercetat si studiat in cadrul programelor de pregatire (specializare, masterat, doctorat) pe care le-a urmat in strainatate, intr-o tara sau alta, de unde a primit burse si fata de care se simtea obligat, cel putin moral. S-au produs si adincit astfel adevarate « prapastii » care stinjenesc comunicarea si colaborarea intre diferite grupuri doctrinare de la noi grupate in jurul unor personalitati accentuate si exponente ale diferitelor scoli de contabilitate, inclusiv prin limbajul utilizat.

Aceasta situatie imi aminteste de un caz similar de la noi, cind un reputat maestru de arte martiale (in speta, ju-jitsu) milita asiduu prin anii '80 sa transpuna si sa impuna in Romania intreaga terminologie specifica ju-jitsu in limba germana, dupa ce urmase un stagiu de pregatire in RFG !

Apoi, nu trebuie sa uitam ca elita legiuitorilor, universitarilor si practicienilor in domeniul contabilitatii de la noi au urmat programe intensive de pregatire in Franta, in perioada 1991 - 1994 (si ulterior) pentru invatarea si implementarea sistemului contabil de inspiratie franceza in Romania, tocmai intr-o perioada in care insasi Franta tocmai renuntase la el si il adoptase pe cel international, mult mai apropiat de conceptia si terminologia anglo-saxona !



CONCLUZII


Majoritatea specialistilor sunt de acord ca Standardele Internationale de

Contabilitate - IAS (elaborate de IASC inainte de aprilie 2001) si Standardele Internationale de Raportare Financiara - IFRS (elaborate de IASB dupa aprilie 2001) sunt in cea mai mare parte influentate, inspirate de normele sistemului anglo-saxon (UK-GAAP si US-GAAP), care s-au impus in competitia cu normele altor scoli (si in special cu ale celei franceze) deoarece :


marii investitori si finantatori (privati sau institutionali) ai afacerilor pe plan mondial provin din aceasta zona si doresc sa li se prezinte situatiile financiare intr-un sistem contabil de inregistrare si raportare pe care il cunosc mai bine;

sistemul in sine este mai simplu, mai corect, mai realist si mai fiabil, oferind o imagine mai clara, mai sincera si mai fidela asupra patrimoniului si asupra rezultatelor utilizarii acestuia ;

limba oficiala in care se redacteaza IAS/IFRS este limba engleza (IASB avind sediul la Londra), la varianta originala din limba engleza a textului facindu-se apel in cazul oricarei neintelegeri, litigiu, etc., limba engleza fiind de altfel cea mai vorbita limba de pe glob (ca raspindire si importanta) si unul dintre cele mai importante instrumente ale mondializarii (politice) si globalizarii (economice) ;

se apreciaza de catre specialisti ca zilnic apar 1.000 de cuvinte si expresii noi in toate domeniile stiintei, tehnicii si tehnologiei pe plan mondial (in principal dinspre zona anglo-saxona), si in fata acestei avalanse nici o limba nu poate produce rapid echivalente « neaose » multumitoare, si chiar daca ar face-o, acest lucru ar impiedica serios progresul pe plan national in domeniile respective si comunicarea intre specialistii din tari diferite. In Franta, de exemplu, promulgarea si aplicarea unei legi « de protectie a limbii franceze » aparuta in anii '80 si prin care se dispunea traducerea in franceza a tuturor cuvintelor si expresiilor de provenienta straina (erau vizate in primul rind cele din SUA), informatica franceza a inregistrat pina in 1995-96 o intirziere de 10 ani fata de nivelul atins pe plan mondial! Si cum sa fie altfel cind, de exemplu, software era logiciel, hard-disk era disque dur, e-mail era courriel iar PC devenise ordinateur ! Constatind acest decalaj (pentru ca « simpla » acuzatie de nationalism si xenofobie nu fusese de ajuns !), la presiunea mediului profesional de specialitate, autoritatile franceze au fost nevoite sa abandoneze argumentele ideologice si au devenit mai flexibile si mai permisive cu limbajul tehnico-stiintific de import. Parca ne mai aducem aminte si de pe la noi de unele incercari similare, cind eram sfatuiti sa spunem gitlegau la cravata sau nasuflete la batista ! In final, fiecare limba in parte, ca organism viu si dinamic, va valida, va retine si va indigeniza ceea ce se va dovedi util si viabil, si va rejecta corpii straini artificiali, redundanti sau toxici.




Toate aceste argumente ne indreptatesc sa opinam ca toti cei implicati in

activitatea financiar-contabila, indiferent de specializare sau de nivel, trebuie sa-si insuseasca limbajul specific acestui domeniu asa cum apare el in reglementarile romanesti si internationale de referinta, actuale, pentru a usura intelegerea, comunicarea si aplicarea eficienta a acestora, in contextul mondializarii politice si globalizarii economiei mondiale, proces in care Romania este implicata in mod activ.



BIBLIOGRAFIE


International Accounting Standards Board : Standardele Internationale de Contabilitate, Bucuresti, Editura Economica, 2002, 1968 p., ISBN  973-590-705-4.

Stan, Sorin V.: Evaluarea intreprinderilor - metode si uzante, Bucuresti, Editura Teora, 1996, 118 p., ISBN 973-601-264-6.

x   x x Ordinul Ministrului Finantelor nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, publicat in Monitorul Oficial nr. 85/20.02.2001.

Feleaga, Niculae ; Ionascu, Ion: Tratat de contabilitate financiara (vol. 1), Bucuresti, Editura Economica, 1998, 504 p., ISBN 973-590-050-5.

Collin, P.H.; Jollife, Adrian: Dictionar de ontabilitate englez - roman, Bucuresti, Editura Universal Dalsi, 2000, 398 p., ISBN 973-9409-83-0.

Ristea, Mihai; Dima, Mirela: Contabilitatea societatilor comerciale, Bucuresti, Editura Universitara, 2003, 432 p., ISBN 973-85744-9-8.

Feleaga, Niculae; Ionascu, Ion: Tratat de contabilitate financiara, Bucuresti, Editura Economica, 1998, 824 p., ISBN 973-590-075-0.

x x x Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 279bis/25.04.2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

x x x Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 650/2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 914/16.12.2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

ACCA. - The Association of Chartered Certified Accountants (Asociatia Expertilor Contabili din Marea Britanie): Preparing Financial Statements - International Stream, Londra, Edit. BPP, 2001, 612 p., ISBN 0-7517-0736-8.

Patriche, Dumitru : Tratat de economia comertului, Bucuresti, Editura Eficient, 1998, 654 p., ISBN 973-98120-8-2.

Ionescu, Ion ; Ionascu, Viorica ; Popescu, Manoela : Economia intreprinderii de turism si comert, Bucuresti, Editura Uranus, 2002, 288 p., ISBN 973-9021-70-0.

Kerbalek, I. (coordonator) : Economia intreprinderii, Bucuresti, Editura Forum, 1999, 326 p., ISBN 973-99218-0-9.

Olaru, Delia Silvia; Soare, Catalina Robertina: Economia si gestiunea intreprinderii, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2002, 264 p., ISBN 973-588-468-2-

Deaconu, Alecsandrina: Economia intreprinderii, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1998, 212 p., ISBN 973-30-5190-X.

Colectiv: Dictionar de economie politica, Editura Politica, Bucuresti, 1974 ;

Colectiv : Cartea economistului din comert, Ministerul Comertului Interior - Oficiul de Informare Documentara pentru Comert Interior, Bucuresti, 1980.



ca si fotbal, karate, adidasi, automobil, miting, telefon, scanner, modem, tenis, design, ca sa nu mai spunem de audit, branding, barter, controlling, copyright, copyleft, benchmarking, factoring, franchising, hedging, futures, options, leasing, management, marketing, merchandising, switch, swap, swing, IT&C - Information Technology & Communications, OTC - Over The Counter, DCF - Discounted Cash Flow, GPS - Global Positioning System, hardware, software, iPod, memory stick, joy stick, digital, PC, CD, MP3, e-mail, chat, netizen = citizen of the net, web-log / blog, etc., ca sa enumeram doar citeva, alese absolut la intimplare, dintre cuvintele si expresiile uzuale de specialitate (inclusiv economico-financiara, in numar de citeva mii.)





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact