Terorism si antiterorism in lumea contemporana

TERORISM SI ANTITERORISM IN LUMEA CONTEMPORANA

Preocuparea cercetatorilor in vederea descifrarii cauzelor si conditiilor care favorizeaza fenomenul criminalitatii in domeniu terorismului a primit o dimensiune academica de un timp relative scurt iar studierea acestei probleme la nivel universitar este de o data foarte recenta.

Actele de extrema violenta indreptate impotriva 151i86b societatii in care sunt implicate disidenti, oameni politici, membrii ai guvernului, organizatii criminale sau persoane rau voitoare, multimi revoltate sau protestatari, toate acestea sunt incluse in termenul de terrorism.

Criminologii, sociologii si politologii s-au ocupat atat pentru a identifica cauzele care il genereaza cat si pentru a stabili sistemul de politici pentru prevenirea acestuia.

Prin anii '70 in SUA au aparut primele studii si interventii cu privire la terrorism, iar in Europa tocmai dupa schimbarile de pozitii politice ale gruparilor de stanga fata de violenta au fost elaborate lucrari cu o oarecare rigoare stiintifica si in afara unor dispute ideologice.

Politologii au inceput sa studieze pericolele ce ameninta democratia sis tatul de drept, atringerile aduse Drepturilor omului, o noua intelegere si abordare a nevoii de securitate si modificarile de mediu international, repunerea in discutie a relatiilor diplomatice si ale situatiei interne.

In ceea ce priveste definirea terorismului, subliniem abordarea a doi cercetatori olandezi de la Universitatea din Leiden, Alex Schmid si Albert Jongman. Acestia au cules 109 definitii academice si oficiale ale terorismului, analizand principalele elemente. In urma studiului au ajuns la concluzia ca elemental de violenta este prezent in 83,5% dintre ele, telurile politice in 65%, in timp ce 51% se punea accent pe inducerea sentimentelor de frica si teroare.

Grupul de lucru al vicepresedintelui SUA definea in anul 1986 terorismul astfe: ".utilizarea ilegala sau amenintarea cu violenta a persoanelor sau a proprietatilor acestora pentru atingerea unor obiective politice sau sociale. In general are ca scop intimidarea sau fortarea unui govern, a unor persoane ori a ujnor grupuri sa-si schimbe comportamentul sau politicile."

Studiile despre terrorism si antiterrorism au fost adesea rezultatul fostilor participanti ai luptei antiteroriste - mafgistrati, politisti, care au cautat sa isi justifice politica si actiunile. Richard Clutterbuck a elaborate una dintre primele lucrari de acest gen pentru a justifica politica Angliei in irlanda de Nord.

Americanii Jenkins, Wilkinson si Alexander au dezvoltata in studiile lor politica luptei impotriva terorismului international, insistand asupra unei dileme si anume respectarea legilor sau optiunea pentru eficacitatea metodelor de antiterrorism in tara si in strainatate.

Studiile despre antiterrorism au in continutul lor o componenta ideological, insa in literature de specialitate sunt totusi scoase in evidenta preocuparile si dificultatile luptei antiteroriste asa cum au fost relevate celor ce au responsabilitati in domeniu sau serviciilor specializate.

O a doua categorie de lucrari specializate se refera la rapoartele administrative, ale fostilor lucratori in domeniu si ele privesc in mod direct serviciile specializate.

O alta categorie de lucrari se ocupa de tratarea problemei masurilor represive luate impotriva organizatiilor clandestine sau a simpatizantilor lor atunci cand sunt arestati. Sunt prezentate opinii cu privire la represiune si la drepturile omului, avand ca punct de plecare procesele penale in care autorii au fost implicati, pedepsele aplicate acestora si conditiile de detentie.

Acest tip de lucrari prezinta importanta pentru cercetarea stiintifica intrucat ele ofera o pozitie cu privire la necesitatea constituirii unui spatiu judiciar European care vine sa descurajeze actiunile teroriste, constituirea celor mai eficiente mijloace de lupta impotriva terorismului si de descurajare a acestuia.

Un alt tip de lucrari se ocupa de problematica relatiilor internationale, modalitatea negocierilor cu organizatiile clandestine, oportunitatea acestora, sau dimpotriva adoptarea unei atitudini de fermitate in acest sens.

In ceea ce priveste criminologia romaneasca, prof. Aurel Dincu a studiat problema terorismului si a nevoii de combatere a acestuia. El introduce studiul terorismului si antiterorismului in invatamantul universitar facand astfel posibila o cercetare care pana in anul 1989 a fost o preocupare exclusive a strategilor.

Prof. Dincu sustine ca "actele de terrorism sunt cele care, intr-un caz concret, reprezinta o amenintare de o gravitate deosebita, cu tendinta de a se repeat, care lezeaza - prin intermediul mijloacelor intrebuintate de faptuitor, capabile sa duca la un pericol comun - interesele vitale ale unor grupe mari de oameni, ale unor state si chiar ale intregii umanitati."

Prof. Dincu a clasificat actele de violenta in patru categorii astfel:

actele de violenta instrumentala care se refera la acele actiuni violente comise cu ocazia unor infractiuni indreptate impotriva 151i86b patrimoniului;

actele de violenta comise impotriva unor persoane ca urmare a unor relatii personale anterioare, intamplatoare sau provizorii;

actele de violenta cu character de distrugere si pentru a produce senzatie, comise impotriva unor grupuri de persoane la nivelul unei tari sau la nivel international;

actele de violenta politice sau ideologice la nivelul unui stat sau al mai multora.

Prof Dincu precizeaza ca aceasta clasificare este necesara intrucat se evita confuzia care se face adeseori cand terorismul este tratat ca sic and ar fi in cauza comiterea unei infractiuni definitive.

De asemenea, preocupari in tratarea problemei terorismului si antiterorismului a avut si Generalul de divizie Stan Stangaciu, care a tratat acest subiect din punctual de vedere al strategului chemat sa actioneze direct pentru anihilarea unui terrorist sau unui grup de teroristi.

Stan Stangaciu considera ca terorismul in contextual actualei situatii internationale a devenit o prezenta cotidiana care raspandeste insecuritate, spaima si groaza, tulburand grav viata societatii, sfidand ordinea de drept nu numai interna ci si cea internationala.

In opinia lui Stan Stangaciu cele mai importante probleme care rezulta din analiza terorismului la nivel social sunt urmatoarele:

cauzele generale ale actiunilor teroriste pornesc de la rationamente in situatia crizelor la nivelul statului (politic, cultural, economic);

motivatia culturala - o cultura a violentei pe care si-o insusesc tinerii poate determina si influenta comportamentul violent, agresiv; de asemenea, cultura este un element care influenteaza formarea personalitatii teroristilor;

ideologia terorismului si anume ne referim la terorismul de extrema stanga, de traditiile intelectuale ale extremei drepte si de fundamentalismul Islamic radical;

legatura dintre miscarile sociale si terrorism; frecvent teroristii se identifica abuziv cu o cauza sociala si nationala;

Lucrari in domeniu si culegere de investigatii apartin si dr. Ion Bodunescu, fost ofiter MI, care a fost preocupat de a stabili cauzele care genereaza acte teroriste si identificare celor mai eficiente masuri in vederea combaterii acestora.

Terorismul este infatisat ca o stare de spirit speciala, din punct de vedere psihologic si al interesului material concretizandu-se in intentia pe care o manifesta autorii actului terrorist, fiind un element subiectiv international.

Caracteristicile infractiunii de terrorism ar fi in principal urmatoarele:

intentia autorilor de a provoca o stare de spaima, populatia fiind speriata, tulburata, agitate;

victimele sunt luate prin surprindere si fara nici un fel de discriminare;

metodele si mijloacele folosite produc o stare de pericol general;

Avand in vedere elementul subiectiv al infractiunii, terorismul se clasifica in:

terrorism de drept comun - acelre fapte care intra sub incidenta legii penale ca o infractiune obisnuita, fiind agravata de modaliltatea de executare, teroarea;

terrorism social - urmareste realizarea unei doctrine sociale, a unei ideologii, distrugerea unei oranduiri sociale;

terorismul politic - caracteristica principala este elemntul intentional, subiectiv, care este de ordin politic, actiunea terorista este indreptata impotriva statului si a reprezentantilor sai. Terorismul politic prin natura si esenta lui trebuie sa fie declarat delictum juris gentium, supus principiului universalitatii, delincventii politici nu trebuie sa se bucure de dreptul extradarii si a celui de azil;

terrorism national sau intern - este o infractiune violenta care are efecte intre granitele tarii.

Organizatia Natiunilor Unite prin Rezolutia 3034 a creat un Comitet special pentru terorismul international care studiaza cauzele acestui flagel si face recomandari in ceea ce priveste luarea unor masuri de preventie si combatere.

In contextul solidaritatii internationale, fiecare stat are obligatia de a adopta masuri adecvate pentru preventia si combaterea terorismului.

Pe linia combaterii terorismului au fost facute urmatoarele recomandari:

realizarea unei cooperari internationale in activitatea de combatere a criminalitatii violente;

ratificarea conventiilor internationale reprezinta o conditie de baza a acestei cooperari insotita de adoptarea de masuri nationale specifice;

sensibilizarea populatiilor la care teroristii gasesc refugiu prininitierea si promovarea unor programe educative;

lupta impotriva teroristilor trebuie sa se bazeze pe o deplasare rapida a fortelor de interventie, pe mobilizarea la actiuni voluntare de autoaparare, luandu-se masuri de intarirea securitatii in asezari si cladiri strategice.

TERORISMUL IN NUMELE RELIGIEI

Intre anii '60 si '90 numarul miscarilor fundamentaliste s-a triplet pe plan mondial, in acelasi timp existand o explozie a gruparilor teroriste motivate de conceptii religioase.

In gruparile teroriste musulmane religia si politica nu pot fi separate. De exemplu Hizb'allah si Hamas actioneaza intr-un cadru ideologic religios pe care il combina cu actiuni politice, practice si precise in Liban si Palestina.

Proliferarea miscarilor extremiste religioase a fost insotita de o crestere a numarului actelor teroriste incepand cu anul 1988, aceste miscari fiind responsabile pentru mai mult de jumatate din cele 64,316 incidente inregistrate in perioada 1970-iulie 1995.

Cresterea terorismului religios este un indiciu al transformarii terorismului contemporan intr-o noua metoda de lupta de tactici si tehnici folosite de diferite grupari.

Terorismul religios a fost propulsat in perioada de dupa Razboiul Rece, fiind in acelasi timp accentuat de explozia de conflicte etnico-religioase.

Natura si scopul terorismului religios nu sunt dezorganizate sau intamplatoare, sunt conduse de o unitate logica utilizata de diverse grupari care folosesc violenta politica pentru a promulga cauzele lor sfinte.

Gruparile teroriste se autodefinesc ca miscari de eliberare nationala, care lupta impotriva oprimarii sociale, economice, religioase. Cauzele gruparilor care au adoptat terorismul ca metoda de lupta sunt diverse iar printre telurile sustinute de gruparile teroriste se numara schimbarile sociale a ideologiilor de dreapta si de stanga, aspiratiile asociate cu credintele religioase, nemultumirile etnice, etc.

Mentionam ca nu toate miscarile de eliberare nationala recurg la terorism pentru a-si promova cauza.

In ceea ce priveste problematica moralitatii terorismului, parintele adordarii morale a terorismului este rusul Ivan Kaliaiev. El a fost membru al organizatiei de lupta a Partidului Social Revolutionar, aflat in ilegalitate care a adoptat ca strategie de lupta impotriva regimului tarist asasinarea functionarilor guvernamentali.

Kaliaiev a fost ales de organizatie sa il asasineze pe marele duce Serghei. La data de 2 februarie 1905, astepta sosirea acestuia cu o bomba ascunsa in haina, dar cand s-a apropiat de trasura a remarcat ca impreuna cu ducele erau si cei doi copii ai sai. Astfel, s-a abtinut sa arunce bomba ca san u raneasca si copii ducelui; doua zile mai tarziu si-a dus planul la bun sfrasit, dupa care a fost prins, judecat si executat.

Kaliaiev a insistat in definirea stricta a tintelor premise violentei revolutionare, lucru ce a contribuit la imaginea lui de sfant al analizei morale a terorismului si de etalon pentru ceea ce este bine  in violenta revolutionara.

Walzer a analizat intr-o maniera mai concentrate problema moralitatii terorismului. Astfel, "In manifestarile ei moderne, teroarea reprezinta forma totalitara de lupta si de politica. Ea zguduie conventia razboiului si codul politic. Teroarea depaseste limitele morale dincolo de care nu pare sa mai existe nici o limitare, deoarece in categoriile de cetateni si de civili nu exista nici un grup pentru care sa se poata cere imunitate.Teroristii omoara nediscriminatoriu."

Pentru autorul citat, testul moralitatii consta in responsabilitatea victimelor pentru actele care reprezinta subiectul revendicarilor faptuitorilor.

Spre deosebire de razboiul conventional si de luptele de gherila, terorismul nu detine nici o pozitie in dreptul international, din punct de vedere al legislatiei interne, toate insurectiile sunt considerate delicate grave.

Terorismul poate fi descries in mod correct drept o forma clandestine de lupta, avand caracteristici de imoralitate si lipsa de sens. Teroristii lupta dupa propriile lor legi, nu dupa legile inamicului. Legile ambelor parti rezulta din capacitate pe care o au si din necesitatile fiecaruia si se schimba din motive pragmatice.

Moralitatea este un cod de comportament care domina in societate la un moment dat. Moralitatea corespunde legii existente; ca reflectare a normelor curente , terorismul este o forma imorala de lupta. Teoretic in toate razboaiele moderne codul moral de compoprtament si legile razboiului au fost inculcate de toate partile in conflict, cel putin in privinta alegerii civililor drept tinte. Din acest punct de vedere diferenta dintre terrorism si alte forme de lupta este de profunzime; teroristii nesocotesc legea cu totul, fara sa pretinda ca i se supun.