StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Caile de atac



Caile de atac

Consideratii generale asupra cailor de atac

Caile de atac sunt mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul carora se poate solicita verificarea legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti si in final remedierea greselilor savarsite. Ele sunt indispensabile in orice sistem procesual, pentru remedierea eventualelor greseli de judecata sau de ordin strict procedural. De aceea legiuitorul a acordat importanta cuvenita reglementarii detaliate a modului de exercitare a cailor legale de atac.

O caracteristica comuna a cailor legale de atac rezida in aceea ca ele se adreseaza, de regula, instantelor ierarhic superioare. In acest fel se realizeaza un control judiciar eficient asupra hotararilor judecatoresti pronuntate de judecatorii de la instantele inferioare.

Clasificarea cailor de atac



Exista o mare diversitate de solutii in dreptul comparat in legatura cu numarul si natura cailor de atac. O atare constatare este valabila si in dreptul romanesc, si aceasta cu atat mai mult cu cat prin Legea nr.59/1993 a fost reintrodus in legislatia noastra apelul. Aceasta diversitate impune si necesitatea unei sistematizari si clasificari a cailor legale de atac.

            Tendinta moderna este insa aceea a restrangerii cailor legale de atac. In acest sens, unul dintre proceduristii latino-americani preciza ca: „Tendinta timpurilor noastre este aceea de a spori puterile judecatorului si a reduce numarul recursurilor: este triumful unei justitii prompte si ferme asupra necesitatii de a avea o justitie buna dar lenta”. Evident, un punct de reflexie si pentru legiuitorul roman. Reflectie care trebuie sa poarte asupra echilibrului dintre necesitatea unei justitii prompte si indispensabilitatea cailor legale de atac, caci in dreptul modern, fara existenta acestora, ideea de justitie nici nu poate fi conceputa.

            In doctrina au fost folosite mai multe criterii pentru clasificarea cailor de atac.

1) Cai ordinare si cai extraordinare de atac

            Criteriul distinctiv al acestei clasificari vizeaza conditiile de exercitare a cailor legale de atac. Aceasta distinctie este considerata de unii autori ca fiind fundamentala, fapt pentru care unii doctrinari nu se refera la alte clasificari. Caile ordinare de atac sunt acelea care pot fi exercitate de oricare din parti si pentru orice motiv. Drept urmare ideea de cale ordinara de atac evoca ideea unei libertati depline de exercitare a acesteia, fara nici un fel de conditii restrictive.

            In aceasta privinta este de observat ca in Codul de procedura ci 343h77d vila astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000, si O.U.G. nr.59/2001 doar apelul este inclus la caile ordinare de atac. De asemenea Codul de procedura ci 343h77d vila consacra ca fiind cai extraordinare de atac recursul, contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii si recursul in anulare. Punctul de legatura dintre caile extraordinare de atac il reprezinta conditiile restrictive in care ele pot fi exercitate. In principiu aceste conditii se refera la motivele limitativ prevazute de lege pentru care pot fi exercitate caile extraordinare de atac.

2) Cai de atac de reformare si cai de atac de retractare

            Aceasta clasificare este importanta si ea sub multiple aspecte. Doctrina foloseste ca principal criteriu de distinctie instanta competenta a se pronunta asupra cailor de atac. Caile de atac de reformare sunt considerate acelea care se solutioneaza de o instanta superioara spre a declansa controlul judiciar. Sunt considerate cai de atac de reformare apelul, recursul si recursul in anulare. In schimb, caile de retractare sunt de competenta instantei care a pronuntat hotararea atacata. Fac parte din aceasta ultima categorie contestatia in anulare si revizuirea.

3) Cai de atac devolutive si cai de atac nedevolutive

            Caile de atac devolutive sunt acele care pot reedita judecata in fond. Aceasta se realizeaza insa numai in limita a ceea ce s-a solicitat prin actiune si in limita a ceea ce formeaza obiectul caii de atac. Calea de atac devolutiva tipica este apelul. In conditiile art.304 (1) C.proc.civ. si recursul are un caracter devolutiv. Celelalte cai de atac au un caracter nedevolutiv, caci ele nu pot determina in principiu, o noua judecata in fond. In aceasta categorie se include indeosebi recursul.

            Celelalte cai de atac nu se subsumeaza clasificarii de fata, caci ele ocupa o pozitie speciala, chiar daca in unele cazuri determina o judecata in fond.

4) Cai de atac comune si cai de atac speciale

            Criteriul acestei distinctii vizeaza dreptul de a exercita caile de atac. Cand acest drept apartine partilor sau procurorului ne aflam in prezenta unei cai de atac comune. Cand un atare drept este recunoscut numai unui subiect de drept ne aflam in prezenta unei cai de atac speciale. Au acest caracter recursul in interesul legii si recursul in anulare. Cele doua cai de atac pot fi exercitate numai de procurorul general de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

5) Cai de atac suspensive si cai de atac nesuspensive de executare

            Aceasta distinctie se face in functie de efectele pe care le produce declararea caii de atac asupra posibilitatilor de declansare imediata a executarii silite. In sistemul procesual in vigoare numai apelul se infatiseaza ca o cale suspensiva de executare. Recursul, revizuirea, recursul in anulare, contestatia in anulare si recursul in interesul legii sunt cai de atac nesuspensive de executare.

Reguli privind instituirea si exercitarea cailor de atac

Legalitatea cailor de atac. In afara cailor de atac prevazute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale in scopul de a obtine reformarea sau retractarea unei hotarari judecatoresti. Principiul enuntat decurge si din prevederile inscrise in art.128 din Constitutie. Acest text consacra dreptul partilor si al Ministerului Public de a folosi caile de atac dar adauga ca ele se pot exercita „in conditiile legii”.

          Ierarhia cailor de atac. Principiul ierarhiei cailor de atac decurge din modul de organizare a instantelor judecatoresti intr-un sistem piramidal. Aceasta inseamna ca in principiu nu se poate exercita o cale extraordinara de atac atat timp cat partea are la dispozitie o cale ordinara de atac.

            Unicitatea dreptului de a exercita o cale de atac. Dreptul de a exercita o cale de atac este in principiu, unic si se epuizeaza odata cu exercitarea lui. Aceasta inseamna ca nimanui nu-i este ingaduit de a uza de doua ori de una si aceeasi cale de atac. In caz contrar, exceptia puterii lucrului judecat va putea fi invocata de cel interesat sau de instanta din oficiu spre a anihila calea de atac inadmisibila.

            Neagravarea situatiei partii in propria cale de atac. Codul de procedura civila nu a consacrat, in mod expres, asa cum a facut-o Codul de procedura penala, principiul neagravarii situatiei partii in propria sa cale de atac –non reformatio in pejus-. Cu toate acestea o parte a doctrinei si practica judiciara au considerat in mod constant ca acest principiu se aplica si in materie civila.

1. Apelul. Consideratii generale

            Calea  de atac a apelului este mijlocul procedural prin care partea nemultumita de hotararea primei instante sau procurorul, solicita instantei ierarhic superioare, in conditiile prevazute de lege, reformarea hotararii atacate ori anularea acesteia.

Analizand elementele apelului, avem in vedere: subiectele (persoanele sau organele care pot exercita apelul), obiectul (hotararile care pot fi atacate cu apel) si cauza (motivele ce pot fi invocate de partea nemultumita de hotararea atacata).

Subiectele apelului. Cu privire la subiectele apelului Codul de procedura ci 343h77d vila face o singura precizare la art.283, unde dispune ca partea care a renunta expres la apel cu privire la o hotarare, nu mai are dreptul de face apel. Pentru a putea declara apel impotriva unei hotarari in prima instanta, persoana trebuie sa fi fost parte in proces, intrucat, in principiu, hotararea produce efecte numai fata de partile care s-au judecat in fata primei instante. Au calitatea de parte si succesorii in drepturi ai partilor precum si cei carora legea le recunoaste calitatea procesuala activa. Partile in apel se numesc apelant (cel ce a introdus apelul) si intimat (cel impotriva caruia se exercita apelul).



Obiectul apelului. Art.282 alin.1 din C.proc.civ. prevede ca  „Hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de catre tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel”. Rezulta in primul rand regula ca pot fi atacate prin intermediul acestei cai de atac toate hotararile date in prima instanta, indiferent daca s-au pronuntat in fond sau nu, apelul fiind calea de atac obisnuita, care permite judecarea in fata unei instante superioare, un al doilea grad de jurisdictie. Exista unele situatii in care legiuitorul a suprimat dreptul de apel, prevazand fie ca hotararea este definitiva, fie ca hotararea se da fara drept de apel.

Cauza apelului. Referitor la cauza, apelul este singura cale de atac pentru care legea nu prevede expres motivele de exercitare. Asadar, cauza apelului consta in expunerea sumara a justificarii apelului, a motivelor de nemultumire contra primei judecati, a observatiilor critice in temeiul carora apelantul cere o alta solutie a procesului.                         

    

Instanta competenta sa solutioneze apelul, este instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea care se ataca. Hotararile pronuntate in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel asa cum se dispune in art.282 alin.1 din C.proc.civ.

Termenul pentru exercitarea apelului reprezinta intervalul de timp inauntrul caruia se poate exercita aceasta cale de atac. Este un termen imperativ (peremptoriu), legal si absolut. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii redactate fara motivarea acesteia sau daca partea este prezenta la pronuntarea hotararii in sedinta publica si solicita motivarea acesteia, instanta va lua act prin incheiere si va motiva hotararea daca legea nu dispune altfel. Termenul se calculeaza pe zile libere, deci nu se ia in calcul ziua in care el incepe sa curga si nici ziua in care se implineste. Daca termenul se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat el se va prelungi pana la sfarsitul zilei de lucru urmatoare.

Nerespectarea termenului de apel atrage decaderea partii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Efectele apelului. Apelul este o cale de atac ordinara, suspensiva de executare, de reformare si devolutiva. Cererea de apel produce anumite efecte specifice acestei cai de atac:

-         investeste instanta de apel cu solutionarea cererii.

-         efectul suspensiv, in sensul ca hotararea primei instante nu poate fi executata silit cat este susceptibila de apel si nici pe perioada apelului.

-         efectul devolutiv in sensul ca transpune litigiul in fata unei instante superioare spre a fi judecat din nou.

2. Recursul. Caracterizare generala

            Pana in anul 1993, recursul era considerat ca fiind o cale de atac ordinara de reformare si nedevolutiva, fiind calea de atac obisnuita la indemana partii sau a procurorului si se putea exercita atunci cand se considera ca hotararea este nelegala sau netemeinica fara a fi necesare conditii speciale de exercitare. Desi majoritatea autorilor considerau ca recursul prezinta caracterele unei cai extraordinare de atac, totusi Legea nr. 59/1993 il califica ca fiind o cale ordinara de atac, iar O.U.G. nr. 138/2000 stabileste ca recursul este o cale extraordinara de atac.

            In reglementarea actuala, legiuitorul a introdus si art. 304 (1) Cod proc. civ. care stipuleaza ca „recursul declarat impotriva unei hotarari date fara drept de apel nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”.

            Unii autori referitor la caracterul nedevolutiv al recursului considera ca si acesta are un caracter devolutiv, insa este incomplet, pentru ca devolutiunea opereaza in linii mari pentru probleme de drept. Aceasta ar insemna ca toate caile de atac ar prezenta un caracter devolutiv, total sau partial de vreme ce se solicita judecarea unei probleme de drept sau de fapt.

            Un alt argument in favoarea opiniilor care sustin ca recursul este o cale extraordinara de atac este si acela ca in principiu, recursul nu este suspensiv de executare. Desi nu este consacrat expres in lege, rezulta din art. 300 alin. 1 Cod proc. civ. care prevede ca „recursul suspenda executarea silita a hotararii numai in cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa, si in cazurile prevazute de lege”.

            In cazul in care recursul este exercitat impotriva unei hotarari de prima instanta, nesusceptibila de apel, acesta are caracterul unei cai ordinare de atac pentru ca recurentul nu este tinut de motivele de casare aratate de art. 304 Cod proc. civ., ci poate sa invoce orice motiv de nemultumire.

            Elementele recursului sunt ca si in cazul apelului, subiectele, obiectul si cauza.

           

Subiectele recursului. Partile se numesc in recurs recurent (cel care a introdus recursul) si intimat (cel impotriva caruia se exercita recursul). In materie civila hotararile judecatoresti isi produc efectul numai intre partile care au luat parte la judecarea pricinii. Parti sunt cei care pretind a fi titularii unor drepturi si care au capacitatea de a sta in instanta fiind irelevanta prezenta fizica.

           

Obiectul recursului. Potrivit prevederilor art. 299 Cod proc. civ., hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului.

            Cauza recursului o reprezinta motivele prevazute in mod limitativ in art. 304 Cod proc. civ. pe care partea le poate invoca in fata instantei competente sa solutioneze recursul.

            Instanta competenta sa solutioneze recursul este instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata. Cand hotararea este data fara drept de apel, recursul exercitat impotriva hotararilor judecatoriilor este de competenta tribunalelor, cel introdus in contra hotararilor tribunalelor, date tot fara drept de apel se judeca de catre curtile de apel, iar hotararile curtilor de apel pot fi atacate cu recurs la curtea Suprema de Justitie. Totusi, datorita actualului sistem al competentei materiale, putine recursuri ajung sa fie solutionate de Curtea Suprema de Justitie.

            Pentru cazurile de exceptie in care Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta, recursul contra hotararii pronuntate este ce competenta sectiilor unite ale Curtii.




            Termenul de recurs este asa cum precizeaza Art.301 din C.proc.civ de „ de 15 zile de la comunicarea hotararii ce se ataca”.

           

Celelalte cai de atac prevazute in Codul de procedura civila sunt cai extraordinare, deci pot fi exercitate cu respectarea unor conditii strict reglementate in Codul de procedura ci 343h77d vila: contestatia in anulare, revizuirea, recursul in anulare si recursul in interesul legii.

Texte legale.

Codul de procedura civila (extras)

Apelul

            Art. 282 – Hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de catre tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

            Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt sau s-a suspendat cursul judecatii.

            Apelul impotriva hotararii se socoteste facut si impotriva incheierilor premergatoare.

            Art. 282¹ - Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere obligatii de plata a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, in valoare de pana la 200 milioane lei inclusiv, actiunile posesorii, cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

            Hotararile instantelor judecatoresti prin care se solutioneaza plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitatea nu sunt supuse apelului, daca legea nu prevede altfel.

            Art. 283 – Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotarare nu mai are dreptul de a face apel.

            Art. 284 – Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.

            Termenul de apel curge chiar daca comunicarea hotararii a fost facuta o data cu somatia de executare.

            Daca o parte face apel inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.

            Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in care procurorul a participat la judecarea cauzei, cand termenul curge de la comunicarea hotararii.

            Apelul declarat in termen suspenda executarea hotararii de prima instanta, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege.

            Recursul

            Art. 299 – Hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului.

            Art. 301 – Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii daca legea nu dispune altfel.

            Art. 302 – Recursul se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii.

            Art. 304 – Modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere:

1. cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale;

2. cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii;

3. cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instantei;

4. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;

5. cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2;

6. daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;

7. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;

8. cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia;

9. cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;

10. cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.

            Art. 304¹ - Recursul declarat impotriva unei hotarai care, potrivit legii nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat expres la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.

            Art. 305 – In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor.

PRACTICA JUDICIARA

Speta I

1. Chiar daca in cauzele de divort termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la comunicarea deciziei recurate, motivarea recursului trebuie efectuata in termen de 15 zile de la comunicarea motivarii deciziei instantei de apel.



2. De vreme ce sentinta judecatoriei nu fusese comunicata intervenientilor (in interesul uneia dintre parti), cererea intitulata de ei 'recurs' trebuie considerata drept 'apel' si, in consecinta, urmeaza a fi inaintata tribunalului care, in speta, era instanta de apel (cu nota aprobativa).

Curtea de Apel Bucuresti - sect. a IV-a civ., decizia nr. 465 din 12.03.1999

Dreptul nr. 9 din 1999, pag. 137-141

Speta II          

In urma modificarilor aduse prin O.G. nr. 13 din 29 ianuarie 1998, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii redactate, dupa caz, in conditiile art. 261 alin. 1 si 2 sau alin. ultim, daca legea nu dispune altfel. Partea care exercita calea de atac are obligatia motivarii in fapt si in drept a apelului, conform art. 288(1) C. pr. civ., insa fata de faptul ca legea nu prevede nici o sanctiune in ipoteza depasirii acestui din urma termen, instanta de apel trebuie sa examineze si temeinicia hotararii apelate prin prisma apararilor facute de parti in fata instantei de fond, nicidecum sa respinga apelul ca tardiv motivat.

Prin dec. civ. nr. 2194 din 20 septembrie 1998, Trib. Timis a respins apelul declarat in cauza de reclamanti, apreciind ca, desi calea de atac a fost exercitata in termen, motivarea in fapt si in drept a fost tardiv depusa, respectiv dupa expirarea termenului prevazut de art. 288(1) C. pr. civ.

Intrucat instantei de apel ii revenea obligatia de a verifica hotararea primei instante prin prisma tuturor motivelor de legalitate si temeinicie, in raport cu apararile partilor si cu intregul probatoriu administrat in cauza, recursul reclamantilor a fost admis, iar dosarul a fost trimis Trib. Timis pentru judecarea in fond a apelului.

Curtea de Apel Timisoara - sect. civ., decizia nr. 621 din 10.03.1999

Buletinul jurisprudentei - culeg. de practica judiciara - 1999 nr.  din 2000, pag. 92-93

Speta III

Din preambulul sentintei recurate rezulta ca, dupa ce s-a facut referatul cauzei, reclamantul a declarat ca intelege ca recuze pe toti judecatorii Curtii de Apel Galati.

In aceasta situatie si avand in vedere prevederile art. 29 alin. 1 C. pr. civ., potrivit carora propunerea de recuzare poate fi facuta verbal sau in scris, gresit prima instanta a considerat ca reclamantul F.M. nu a dovedit formularea cererii de recuzare.

Procedand in modul aratat si solutionand litigiul inainte ca instanta competenta sa fi solutionat cererea de recuzare formulata verbal, curtea de apel a pronuntat o hotarare cu incalcarea esentiala a legii, de natura a-l prejudicia grav pe reclamant.

In consecinta, urmeaza a se admite recursul reclamantului F.M. si a fi casata sentinta cu trimiterea cauzei la aceeasi instanta, pentru a se conforma dispozitiilor art. 30 alin. 2 C. pr. civ.

CSJ - sect. cont. adm., decizia nr. 57 din 15.01.1999

Dreptul nr. 8 din 1999, pag. 143

Speta IV

In aplicarea dispozitiilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la caile de atac ce pot fi exercitate impotriva hotararilor pronuntate in cadrul exercitarii controlului judecatoresc asupra hotararilor comisiilor judetene si ale comisiei municipiului Bucuresti constituite potrivit art. 16 alin. 4 din acea lege.

Astfel, unele instante au considerat ca sentintele pronuntate in temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pot fi atacate direct cu recurs, iar nu cu apel, deoarece solutionarea cererilor de catre comisiile constituie potrivit art. 16 alin. 4 din aceasta lege ar echivala cu parcurgerea unui prim grad de jurisdictie.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca plangerile indreptate impotriva hotararilor comisiilor judetene si, respectiv, ale comisiei municipiului Bucuresti, sunt susceptibile sa parcurga toate gradele de jurisdictie, hotararile judecatoresti pronuntate in temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 fiind suspuse, astfel, atat caii de atac a apelului, cat si celei a recursului.

Aceste din urma instante au procedat corect.

In scopul reglementarii situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de locuinte, trecute in proprietatea statului, prin art. 16 din Legea nr. 112/1995 s-a prevazut constituirea de comisii speciale investite cu competenta de a primi cererile si a verifica actele celor indreptati la restituirea locuintelor in natura ori la acordarea de despagubiri, precum si de comisii judetene, respectiv, a comisiei municipiului Bucuresti pentru aplicarea dispozitiilor acelei legi.

Potrivit art. 17 din aceeasi lege, comisiilor judetene si comisiei pentru municipiul Bucuresti le revine atributia de a stabili, in termen de 60 de zile de la primirea propunerilor transmise de comisiile locale, dreptul fostilor proprietari sau al mostenitorilor acestora si al rudelor pana la gradul al doilea ale fostului proprietar in viata, emitand hotarari in acest sens.

Prin art. 18 alin. 1 din lege s-a prevazut ca 'hotararile comisiilor judetene, ale comisiei municipiului Bucuresti si ale comisiei sectorului agricol Ilfov sunt supuse controlului judecatoresc, potrivit legii civile, si pot fi atacate in termen de 30 de zile de la comunicare'.

Instituirea controlului judecatoresc, potrivit legii civile, asupra hotararilor comisiilor carora le revine competenta de a stabili dreptul fostilor proprietari sau al mostenitorilor acestora si al rudelor pana la gradul al doilea ale fostilor proprietari in viata nu poate avea alta semnificatie decat aceea determinata de limitele impuse de normele procedurale de drept comun, respectiv de dispozitiile cuprinse in Codul de procedura civila.

De aceea, in aceasta materie este aplicabila prevederea cu caracter general referitoare la competenta, inscrisa la art. 1 pct. 1 C. pr. civ., potrivit careia 'judecatoriile judeca, in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante'.

Ca urmare, din moment ce prin Legea nr. 112/1995 nu s-a stabilit o procedura speciala referitoare la judecarea plangerilor impotriva hotararilor comisiilor judetene si ale comisiei pentru municipiul Bucuresti si nici nu s-au prevazut caile de atac ce se pot exercita in cazul hotararilor judecatoresti pronuntate in temeiul art. 18 alin. 1 din acea lege, este firesc ca aceste hotarari sa fie supuse ambelor cai de atac prevazute in Codul de procedura ci 343h77d vila, respectiv apelul si recursul, a caror examinare ar da posibilitatea sa fie asigurata aplicarea corecta a legii in diversitatea de situatii supuse controlului judecatoresc.

O atare interpretare a legii se impune si pentru ca este in deplina concordanta cu principiul accesului liber la justitie, inscris in art. 21 din Constitutie.

De altfel, controlul judecatoresc potrivit legii civile nici nu ar fi realizabil in deplinatatea sa, intr-o materie atat de complexa, decat in conditiile lasarii posibilitatii de a se exercita ambele cai ordinare de atac - apel si recurs - prevazute de Codul de procedura ci 343h77d vila, care reprezinta modalitatile concrete de asigurare a verificarii legalitatii si temeiniciei hotararilor pronuntate.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. b din Legea nr. 56/1993 a Curtii Supreme de Justitie si al art. 329 C. pr. civ., urmeaza a se admite recursul in inetersul legii si a se stabili ca hotararile judecatoresti pronuntate in aplicarea art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 sunt supuse cailor de atac prevazute de Codul de procedura ci 343h77d vila, respectiv apelul si recursul.

In numele legii se admite recursul.

Se stabileste ca hotararile judecatoresti pronuntate in temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 sunt supuse cailor de atac prevazute de Codul de procedura ci 343h77d vila, respectiv apelul si recursul.

CSJ - sect. unite, decizia nr. V din 05.10.1998

Dreptul nr. 2 din 1999, pag. 142-143







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre drept civil

Dreptul familiei
Codul civil








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics