Conditia - notiune si clasificare

Conditia - Notiune si clasificare

106. Notiune. Conditia este acea modalitate a actului juridic care consta intr‑un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta dreptu­rilor subiective si a obligatiilor corelative.

Reglementarea acestei modalitati o regasim in Codul civil: art. 1004‑1016 (reglementarea generala), art. 1017‑1018 (conditia suspensiva) si art. 1019‑1020 (conditia rezolutorie). Reguli speciale privind conditia se gasesc in alte izvoare de drept civil, precum Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile (art. 9‑47).

Potrivit art. 1004 C.civ. ,,obligatia este cauzala cand perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert". Conditia cuprinde, asadar, doua elemente definitorii:

a) este un eveniment viitor, raportat la momentul incheierii actului (un eveni­ment care a avut deja loc nu constituie conditie);

b) realizarea acestui eveniment este nesigura (incerta); spre deosebire de ter­me­nul incert, a carui realizare este certa (nesiguranta priveste numai momentul pro­ducerii evenimentului), conditia aduce incertitudinea indeplinirii evenimen­tului viitor.

107. Clasificare. Vom prezenta aici principalele criterii de clasificare a conditiilor ce pot afecta actul juridic civil.

1. Dupa natura efectelor pe care le produce, conditia poate fi suspensiva si rezo­lutorie:

- conditia suspensiva este aceea de a carei realizare depinde nasterea drep­tu­rilor subiective civile si a obligatiilor corelative (art. 1017 C.civ.); spre exemplu, donatia este conditionata de castigarea unui concurs (iti donez daca vei castiga; pana la "castigarea concursului", contractul "sta in suspensie", de unde si denumirea de suspensiva);

- conditia rezolutorie (sau deslegatoare dupa C. Calimach) este aceea de a carei indeplinire depinde desfiintarea drepturilor subiective civile si a obligatiilor co spre exemplu, inchirierea unei case se va desfiinta daca proprietarul se intoarce din strainatate inainte de termen

2. In functie de legatura care exista intre evenimentele de care depinde inde­pli­nirea conditiei si vointa partilor actului, conditia poate sa fie cazuala, potes­tativa si mixta:

- conditie cazuala (casus - intamplare) este aceea a carei realizare depinde de hazard, de intamplare, fiind independenta de vointa partilor. Potrivit art. 1005 C.civ., "conditia cazuala este aceea ce depinde de hazard si care nu este nici in puterea creditorului, nici intr‑aceea a debitorului"

- conditie mixta (art. 1007 C.civ.) este aceea a carei realizare depinde de vointa uneia din parti si de vointa unei terte persoane determinate; spre exemplu, iti vand autoturismul meu daca tatal meu imi cumpara altul de ziua mea;

- conditia potestativa este aceea a carei realizare depinde de vointa uneia din parti. Potrivit art. 1006 C.civ., "conditia potestativa este aceea care face sa depinda perfectarea conventiei de un eveniment, pe care si una si alta dintre partile contractante poate sa‑l faca a se intampla sau poate sa‑l impiedice". La randul sau conditia potestativa este de doua feluri: conditie potestativa pura si conditie potestativa simpla.

Este pur potestativa acea conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa unei parti (precum, daca imi place, daca vreau, daca voi deschide umbrela etc.).

Este potestativa simpla acea conditie a carei realizare depinde de vointa unei parti si de un eveniment exterior acesteia - art. 1006 C.civ. (fapt exterior sau vointa unei persoane nedeterminate).

De subliniat ca intre conditia potestativa pura si conditia potestativa simpla exista diferente de regim juridic:

a) obligatia asumata sub conditie pur potestativa suspensiva din partea debito­rului este nula, deoarece releva lipsa vointei debitorului de a se angaja din punct de vedere juridic (art. 1010 C.civ.);

b) obligatia asumata sub conditie pur potestativa rezolutorie din partea debit­orului este valabila, dar debitorul si‑a rezervat dreptul de a pune capat obligatiei cand va voi;

c) obligatia asumata sub conditie pur potestativa (suspensiva sau rezolutorie) din partea creditorului este valabil (per a contrario art. 1010 C.civ.; art. 1302 C.civ.);

d) obligatia asumata sub conditie potestativa simpla este valabila, indiferent ca depinde de vointa debitorului sau creditorului

3. Dupa modul ei de formare (dupa cum consta in realizarea sau nerealizarea evenimentului), conditia (fie suspensiva, fie rezolutorie) poate sa fie pozitiva sau negativa:

- conditie pozitiva este aceea a carei indeplinire consta in realizarea unui eveniment viitor si nesigur (este formulata in sens afirmativ: daca voi fi transferat in provincie, daca va fi vreme frumoasa);

- conditia negativa este aceea a carei indeplinire consta in nerealizarea unui eve­niment viitor si nesigur (este formulata in sens negativ: daca nu ma voi casatori).

Aceasta clasificare prezinta importanta in ceea ce priveste regulile de indepli­nire a conditiei, intrucat:

- indeplinirea conditiei trebuie sa se faca astfel cum au inteles partile sa fie facuta - art. 1011 C.civ. (in forma specifica); este o aplicatie a principiului vointei interne;

- cand s‑a prevazut ca evenimentul trebuie sa aiba loc intr‑un anumit termen si acest termen a expirat fara ca evenimentul sa fi avut loc, conditia se socoteste neindeplinita [art. 1012 alin. (1) si art. 1013 C.civ.];

- cand nu s‑a prevazut vreun termen, conditia se socoteste indeplinita numai atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va mai realiza [art. 1012 alin. (2) si art. 1013 C.civ.];

- cand s‑a prevazut un termen si, inainte de expirarea lui, este sigur ca evenimentul nu se va mai intampla, conditia este indeplinita (art. 1013 C.civ.);

- conditia va fi considerata indeplinita cand debitorul a impiedicat inde­pli­nirea ei (art. 1014 C.civ.)

4. Potrivit art. 1008‑1009 C.civ. se mai disting urmatoarele categorii de conditii:

a) conditie posibila - conditie imposibila;

b) conditie licita - conditie ilicita;

c) conditie morala - conditie imorala.

Potrivit art. 1008 C.civ., "conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege, este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dansa", iar art. 1009 C.civ. dispune: "Conditia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligatia sub aceasta conditie sa fie nula".

Este imposibila conditia care consta intr‑un eveniment ce nu se poate realiza, fie sub aspect fizic, material (imposibilitate materiala), fie sub aspect juridic (imposibilitate juridica). Este o astfel de conditie: realizarea unui triunghi fara unghiuri, atingerea cerului cu mana, vanzarea unui bun din proprietatea publica etc. O obligatie asumata sub o asemenea conditie este nula, deoarece debitorul, sub­or­donand indeplinirea obligatiei unui eveniment imposibil de realizat, nu inte­lege sa se angajeze realmente din punct de vedere juridic. Imposibilitatea - mate­riala sau juridica - a conditiei se apreciaza la data incheierii actului juridic, deoa­rece un fapt imposibil de realizat la un moment dat poate deveni realizabil ulte­rior, fie datorita progreselor tehnicii, fie datorita modificarii legislatiei. Numai con­ditiile imposibile afirmative atrag nulitatea actului juridic, per a contrario, cele imposibile negative nu se rasfrang asupra validitatii actului (art. 1009 C.civ.).

Este ilicita acea conditie care contravine unui text de lege sau cea care vizeaza obtinerea unui rezultat ilicit (savarsirea unei infractiuni). Este imorala acea conditie care contravine regulilor de convietuire sociala.

Conditia imposibila sau ilicita sau imorala este lovita de nulitate. O asemenea conditie desfiinteaza actul civil numai atunci cand este vorba de o conditie suspen­siva; in schimb, daca este o conditie rezolutorie, ea nu desfiinteaza actul, care va fi considerat pur si simplu. S‑a subliniat ca potrivit art. 1008 C.civ. nulitatea poate fi totala, atragand desfiintarea intregului act, atunci cand conditia a fost cauza determinanta a operatiei juridice (partile intelegand sa incheie actul numai sub acea conditie), dar poate fi si partiala, desfiintand doar clauza conditionala si lasand nealterat restul actului juridic, in cazul in care partile ar fi incheiat actul respectiv chiar si in lipsa conditiei