StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

De la dreptul roman la codul civil

De la dreptul roman la Codul civil


2. In dreptul roman. Jurisconsultul Gaius arata in manualul sau juridic (la sfar­situl secolului al II‑lea d.H), ca omnis enim obligatio vel ex contractu nas­citur vel ex delicto (orice obligatie se naste 343h77d fie dintr‑un contract, fie dintr‑un delict).

Cele doua izvoare ale obligatiilor, contractul si delictul, apar ca doua notiuni juridice bine cristalizate, abstracte si generale, si nu reduse ca in epoca veche, la un continut cu valoare de speta individuala.

Dezvoltarea relatiilor sociale a impus, sub influenta dreptului pretorian, o clasificare tripartita a izvoarelor obligatiilor. Tot Gaius imparte obligatiile in: obligatii care rezulta din contract; obligatii care rezulta din delict; obligatii care rezulta din diferite alte cauze (obligationes aut ex contractu nascitur aut ex maleficio aut proprio quodam modo ex variis causarum figuris). In categoria variae figurae causarum intrau acele fapte care, fara a fi contracte sau delicte, dadeau totusi nastere la obligatii.

Dar in dreptul postclasic roman, Iustinian a impartit izvoarele obligatiilor in patru parti: contracte, delicte, cvasicontracte si cvasidelicte - aut enim ex contractu sunt aut quasi ex contractu aut ex maleficio aut quasi ex maleficio. Cele doua categorii noi, cvasicontractul si cvasidelictul, cuprind actele si faptele juridice care anterior erau cuprinse in acele ,,diferite alte cauze" si care prezen­tand unele asemanari formale fie cu contractele, fie cu delictele, au fost numite cvasicontracte ori cvasidelicte

3. In sistemul Codului civil. Izvoarele stabilite de Iustinian (contractul, cvasicontractul, delictul si cvasidelictul) au fost preluate in legislatiile civile moderne, fiind consacrate in Codul civil francez si apoi in Codul civil roman, care defineste toate cele patru izvoare de drepturi si obligatii.

Astfel, potrivit art. 942 C.civ. contractul este acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge un raport juridic.

Potrivit art. 986, cvasicontractul este un fapt licit si voluntar din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti. Sub aceasta denumire sunt reglementate gestiunea de afaceri (art. 987‑991 C.civ.) si plata nedatorata (art. 992‑997 C.civ.).



Potrivit art. 998, delictul este o fapta ilicita savarsita cu intentie, prin care se cauzeaza un prejudiciu altei persoane si care obliga pe autorul sau la reparatie, iar cvasidelictul este o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu savarsita fara intentie, adica prin imprudenta sau neglijenta si care obliga pe autor la reparare (art. 999 C.civ.).




In dreptul roman contractul este, in esenta, o conventie producatoare de obligatii civile, iar delictul este faptul ilicit cauzator de prejudicii pentru repararea carora se da victimei acestui fapt o actiune in despagubire, fapt comis cu intentie si caracterizat ca delict de legea romana sau de edictul pretorului. In situatia in care faptul licit nu formeaza obiectul unei conventii, dar el da nastere unei obligatii, atunci se spune ca obligatia deriva quasi ex contractu: quasi pentru ca nu suntem in prezenta unui contract, quasi ex contractu, deoarece ca si in cazul contractului faptul este licit. Pe de alta parte, cand faptul ilicit, comis fara intentie, iar uneori chiar cu intentie, nu este caracterizat ca delict de lege ori de edictul pretorului, atunci obligatia rezulta quasi ex delicto: quasi pentru ca nu este un delict propriu‑zis, quasi ex delicto, pentru ca faptul generator al obligatiei este ilicit ca si in cazul delictului. Din punct de vedere terminologic, s‑a observat ca in dreptul roman este vorba de obligatii care rezulta quasi din contract ori quasi din delict, prefixul quasi fiind pus langa verb, in timp ce, dupa cum vom vedea, in dreptul modern se vorbeste de obligatii care rezulta dintr‑un quasicontract ori dintr‑un quasidelict, prefixul quasi fiind alaturat substantivului pentru a crea astfel un nou substantiv care sa desemneze un nou izvor de obligatii. Terminologia romana este mai exacta atunci cand se arata ca obligatia pare a rezulta dintr‑un contract ori dintr‑un delict, iar nu ca faptul in sine seamana cu un contract ori cu un delict, a se vedea G. Danielopolu, Explicatiunea Institutiilor lui Justinan, vol. I, Partea II, Bucuresti, Imprimeria Statului, 1899,
p. 189‑191. Pentru critica acestei impartiri a izvoarelor obligatiilor, Vl. Hanga, Drept privat roman, E.D.P., Bucuresti, 1978, p. 351.



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact