Forma ceruta ad probationem

Forma ceruta ad probationem

93. Notiune. Prin "forma ceruta pentru probarea actului juridic civil" se inte­lege acea cerinta impusa de lege sau de parti, care consta in intocmirea unui inscris cu scopul de a proba actul juridic civil. Nerespectarea acestei forme nu atrage nevalabilitatea actului (negotium), ci imposibilitatea dovedirii cu un alt mijloc de proba.

Aceasta forma este justificata, pe de o 222i87c parte, de importanta anumitor acte juridice civile, iar pe de alta parte, de avantajul practic pe care ea il prezinta, in sensul ca asigura redarea certa si fidela a continutului actului juridic civil si, prin aceasta, fie prevenirea unor eventuale litigii, fie usurarea sarcinii organului de jurisdictie in ceea ce priveste stabilirea situatiei de fapt intr‑o speta determinata

94. Caractere juridice. Forma ceruta ad probationem are doua caracteristici importante:

a) este obligatorie, si nu facultativa, asemanandu‑se, sub acest aspect, cu forma ceruta ad validitatem;

b) reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului, deoarece manifes­tarea de vointa trebuie sa imbrace forma scrisa.

95. Sanctiune. Nerespectarea acestei forme nu atrage nevalabilitatea actului juridic, cum se intampla in situatia formei cerute ad validitatem, ci inadmisi­bili­tatea dovedirii actului juridic civil cu alt mijloc de proba (exceptand marturisirea si inceputul de dovada scrisa - art. 1204 si 1197 C.civ.). Problema dovedirii si sanctiunea decaderii celui care nu a respectat forma ad probationem din dreptul de a proba apar in situatia unui litigiu, unde, practic, echivaleaza cu situatia in care actul nu exista (idem est non esse et non probari). Nu este, insa, exclus, ca un astfel de act sa fie executat de parti de bunavoie, iar pentru ca el exista nu se va putea invoca, spre exemplu, plata nedatorata.

96. Aplicatii ale formei ad probationem. In Codul civil nu exista un text de principiu care sa cuprinda o enumerare a actelor juridice pentru care se cere forma scrisa ad probationem, dar exista multe texte care fac aplicatia acestei cerinte.

Exista doua procedee tehnico‑juridice de aplicare a acestei cerinte de forma. Mai intai, art. 1191 alin. (1) C.civ. ("Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 de lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic sau prin act prin semnatura privata") instituie forma ad probationem, cu caracter general, pentru categoria actelor patrimoniale al caror obiect are o valoare mai mare de 250 lei.

Pe de alta parte, aceasta cerinta este instituita, cu caracter particular, pentru anumite acte civile, precum:

- depozitul voluntar (art. 1597 C.civ.: "Depozitul voluntar nu se poate face decat prin inscris");

- tranzactia (art. 1705 C.civ.: "Tranzactia trebuie sa fie constatata printr‑un act scris");

- contractul de locatiune cand nu a inceput executarea lui (art. 1416 C.civ.: "Daca contractul facut verbal n‑a primit nicio punere in lucrare, si una din parti il neaga, nu se poate primi proba prin martori, oricat de mic ar fi pretul si chiar cand s‑ar zice ca s‑a dat arvuna");

- contractul de asigurare [art. 10 alin. (1) din Legea nr. 136/1995];

- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor si contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala (art. 42, art. 59, art. 68 din Legea nr. 8/1996).