Nedemnitatea succesorala

Nedemnitatea succesorala

423. Definitie. In literatura de specialitate, nedemnitatea este definita ca o pe­deapsa civila . Noi credem ca o calificare corecta a nedemnitatii este cea care o determina ca fiind o sanctiune civila, caci nedemnitatea succesorala opereaza de drept, iar hotararea instantei civile de constatare a fap­telor are un caracter declarativ , in timp ce daca ar fi o pedeapsa, ar presupune o hotarare constitutiva, de aplicare a pedepsei.

Nedemnitatea succesorala este sanctiunea de drept civil care are ca efect decaderea din dreptul de a mosteni a succesibililor nedemni, acestia pierzand definitiv aptitudinea de a suc­cede. Aceasta sanctiune se intemeiaza pe motive de "mo­ralitate publica" , de "justitie sociala" , intrucat nu se poate admite ca o per­soana vinovata de fapte grave fata de o alta persoana sa o mosteneasca pe aceasta, nu pe o prezumata vointa a lui de cuius.

424. Cazurile de nedemnitate succesorala. Cazurile de nedemnitate succesorala sunt expres prevazute de art. 212j95c 655 C.civ.:

a) atentatul la viata defunctului;

b) acuzatia capitala calomnioasa impotriva defunctului;

c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost defunctul.

a) Atentatul la viata defunctului. Potrivit art. 655 pct. 1 C.civ., este nedemn a mosteni "con­damnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct."

Pentru a opera acest caz de nedemnitate, trebuie indeplinite cumulativ doua conditii:

- omorul sa fi fost savarsit cu intentie , fie ea directa sau indirecta, deoarece legea civila pedepseste intentia de a omori si nu faptul material a omorului . In acest sens, legea sanctioneaza cu nedemnitate si tentativa, chiar daca nu s‑a produs rezultatul socialmente periculos al faptei. In schimb nu se sanctioneaza cu nedemnitate condamnarea pentru uciderea din culpa sau lovituri cauzatoare de moarte , deoarece aceste infractiuni nu sunt savarsite cu intentia de a omori pe cel ce lasa mostenirea; si

- mostenitorul sa fi fost condamnat pentru uciderea lui de cuius sau pentru tentativa de a‑l omori, iar hotararea penala de condamnare sa fi ramas definitiva.

Daca nu exista o hotarare judecatoreasca de condamnare a succesibilului vino­vat, nedemnitatea nu va opera. In cazul in care mostenitorul nu a fost condamnat deoarece actiunea penala s‑a stins prin prescriptie sau daca mostenitorul a incetat din viata inainte de condamnare sau a fost achitat , a fost scos de sub urmarire penala prin ordonanta pentru iresponsabilitate, sau fapta savarsita a fost amnistiata (amnistie antecondamnatorie).

Nedemnitatea va opera insa in cazul in care succesibilul condamnat a fost ulterior amnistiat (amnistie postcondamnatorie), gratiat sau reabilitat, intrucat aceste masuri nu sterg intentia de a ucide, ci se refera numai la condamnarea sau executarea pedepsei

De asemenea, nedemnitatea va opera si in cazul in care succesibilul a fost condamnat si in alta calitate decat de autor, si anume: coautor, instigator, complice sau favorizator

b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva defunctului. Articolul 655 pct. 2 C.civ. prevede ca este nedemn de a mosteni "acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa".

Acest caz de nedemnitate succesorala a devenit inoperant in legislatia actuala intrucat pedeapsa cu moartea a fost abolita . In perioadele in care pedeapsa cu moartea s‑a aplicat, "acuzatia calomnioasa" prevazuta de legiuitor presupunea acea acuzatie care putea duce la condamnarea la moarte a lui de cuius. Era vorba despre un denunt sau o plangere din partea mostenitorului ce continea acuzatii susceptibile de natura a atrage condamnarea la moarte a persoanei la a carei mostenire avea vocatie legala, acuzatii care se dovedeau insa a fi nereale. Caracterul calomnios, nereal al "acuzatiei" trebuia sa fie consta­tat printr‑o hotarare penala definitiva de condamnare a mostenitorului.

c) Nedenuntarea omorului a carui victima a fost defunctul. Articolul 655 pct. 3 C.civ. declara nedemn de a succede "pe mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei."

Legiuitorul considera lipsa acestei denuntari un fel de complicitate, care constituie "un ultraj fata de memoria defunctului"

Obligatia de denuntare se refera la omorul savarsit cu intentie, iar nu la cel savarsit fara intentie sau la cel ramas in faza tentativei

Acest caz de nedemnitate presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

a) mostenitorul sa fi cunoscut omorul si sa nu‑l fi denuntat;

b) cel chemat la mostenire sa fie deplin capabil; si

c) retinerea mostenitorului sa nu fie socotita de lege ca scuzabila. Articolul 656 C.civ. prevede ca este scuzabila si ca atare nu pot fi vatamati in drepturile lor: ascen­dentii si descendentii omoratorului, pe afinii sai de acelasi grad, pe sotul sau sotia sa, pe fratii sai sau surorile sale, pe unchii sau matusile sale, pe nepotii sau ne­poa­tele sale.

425. Efectele nedemnitatii Nedemnitatea succesorala va produce efecte numai cu privire la succesiunea legala si nu cu privire la cea testamentara, efecte ce se produc de drept, in puterea legii, mostenitorul nedemn fiind decazut din dreptul de a mosteni. In doctrina mai veche se considera ca nedemnitatea nu opereaza ipso iure, ci numai de la data pronuntarii ei prin hotarare judeca­to­reasca, iar pana la declararea ei nedemnul pastra drepturile ce decurg din cali­tatea de mostenitor.

In cele ce urmeaza vom analiza efectele produse de nedemnitate fata de ne­demn, fata de descendentii sai si fata de terti.

a) Efectele nedemnitatii fata de nedemn. Nedemnul este considerat ca nu a avut niciodata chemare la mostenire, el neputand culege nici macar rezerva con­ferita de lege mostenitorilor rezervatari. Astfel, partea sa va fi culeasa fie de comostenitorii legali, fie de mostenitorii legali subsecventi care ar fi fost inlaturati de nedemn de la mostenire daca pedeapsa nu ar fi intervenit, fie de donatari sau legatarii ale caror donatii sau legate ar fi fost supuse reductiunii daca mos­te­ni­torul nedemn rezervatar nu ar fi fost inlaturat de la succesiune, fie statului in cazul in care nedemnul ar fi fost singurul mostenitor al defunctului.

Ca efect al nedemnitatii, in cazul cand nedemnul a intrat in posesia bunurilor succesorale el va fi obligat sa le restituie, in principiu in natura, iar daca aceasta nu mai este, nedemnul va fi obligat sa plateasca despagubiri.

Nedemnul va fi obligat sa restituie fructele de la data folosirii bunurilor mostenirii, intrucat el este considerat a fi posesor de rea credinta de la deschiderea succesiunii (art. 657 C.civ.), indiferent de data constatarii nedemnitatii. Nedemnul va fi considerat ca posesor de rea credinta si in ceea ce priveste constructiile pe care el le‑a facut pe imobilele mos­tenirii, precum si in privinta degradarilor aduse acestor bunuri.

In privinta sumelor incasate de la debi­torii mostenirii, nedemnul va fi obligat sa plateasca dobanzi din ziua incasarii lor.

Pe langa aceste obligatii, nedemnul are si unele drepturi, cum ar fi dreptul de a i se inapoia sumele pe care le‑a platit pentru a achita datoriile succesiunii, pre­cum si dreptul la despagubiri, ca posesor de rea‑credinta, numai pentru cheltuie­lile necesare si utile pe care le‑a facut cu bunurile din mostenire. Fiind de rea‑cre­dinta, el nu are dreptul si la restituirea cheltuielilor voluptorii.

Toate drepturile reale sau personale pe care le avea impotriva defunctului - si invers - care se stinsesera prin efectul con­solidarii sau confuziunii, renasc cu efect retroactiv de la deschiderea succe­siunii, succesiunea fiind presupusa ca nu a fost niciodata dobandita de catre mos­tenitorul considerat nedemn.

b) Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului. Descendentii pot veni la mostenirea defunctului in nume propriu sau prin reprezentarea parintelui lor predecedat, adica cu ajutorul acelui beneficiu al legii in temeiul caruia un succesibil de grad mai indepartat poate sa urce in locul si in gradul unui ascendent al sau prede­cedat pentru a veni in concurs cu rudele defunctului de grad mai apropiat.

Avand in vedere dispozitiile art. 658 C.civ. , efectele ne­dem­nitatii se produc si asupra descendentilor nedemnului desi acestia nu poarta nici o vina de fapta savarsita de parintele lor.

In cazul in care descendentii defunctului vin la mostenire in nume propriu si nu prin reprezentare, ei nu vor suporta efectele nedemnitatii tatalui lor.

c) Efectele nedemnitatii in raporturile cu tertii Exista posibilitatea ca in perioada de la deschiderea succesiunii pana la constatarea nedemnitatii, nedemnul sa in­cheie cu tertii acte juridice care au ca obiect bunuri din mostenire. Deoarece ca urmare a nedemnitatii titlul de mostenitor al nedemnului se desfiinteaza, ar trebui ca actele juridice cu privire la bunurile mostenirii sa fie desfiintate, conform principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. Cu toate acestea, unele acte juridice incheiate de nedemn cu tertele persoane isi vor produce totusi efectele.

In ceea ce priveste actele de conservare si administrare asupra bunurilor mostenirii incheiate de nedemn cu tertele persoane, acestea raman valabile intrucat ele profita adevaratilor mostenitori.

In privinta actelor de dispozitie trebuie sa facem distinctia, dupa cum acestea se refera la bunuri mobile sau la bunuri imobile. Astfel, actele de dispozitie a bunurilor mobile corporale se mentin valabile daca tertul dobanditor a fost de buna-credinta la data dobandirii lor (art. 1909 C.civ.).

In ceea ce priveste actele de dispozitie, daca tertul dobanditor a fost de buna credinta va putea invoca in favoarea sa uzucapiunea de 10‑20 ani, actul incheiat cu mostenitorul nedemn putand servi ca just titlu . In cazul in care conditiile uzu­capiunii nu ar fi intrunite, iar tertul dobanditor a fost de buna-credinta, dove­dind in plus ca a existat o eroare comuna si invincibila asupra calitatii de moste­nitor a ne­demnului (error communis facit ius) actul sau de dobandire va fi menti­nut, deoarece el a fost incheiat cu un mostenitor aparent

In aceste conditii, dobandirea dreptului de catre terti se produce din momentul incheierii actului neavand importanta momentul incheierii actului si independent de intrarea sa in posesia imobilului sau de buna sau reaua-credinta a mosteni­torului aparent

Daca insa tertul dobanditor este de rea-credinta, el cunoscand faptul ca dobandeste bunurile de la un nedemn, atunci actul de dobandire se desfiinteaza cu efect retroactiv, ca si titlul de mostenire al instrainatorului, conform principiului resoluto jure dantis resolvitur ius accipientis.