Procedura curtii europene a drepturilor omului

Procedura Curtii Europene a Drepturilor Omului

I. Cu ce fel de cazuri se ocupa Curtea?

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este o institutie internationala care, in anumite circumstante, poate fi sesizata cu plangeri de catre persoane ce pretind ca drepturile lor, prevazute in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, au fost violate. Aceasta conventie este un tratat international prin care numeroase state europene au cazut de acord sa protejeze anumite drepturi fundamentale ale cetatenilor. Aceste drepturi sunt prevazute in Conventia insasi, 343e46d precum si in protocoalele nr. 1, 4, 6, 7 si 13, la care o parte dintre state au subscris. Cititi aceste texte si rezervele anexate.

Daca considerati ca unul din statele prevazute in anexa a violat in detrimentul dumneavoastra direct si personal vreunul dintre aceste drepturi fundamentale, va puteti plange Curtii.

Curtea poate cerceta numai plangeri referitoare la violarea unuia sau mai multor drepturi enumerate in Conventie si protocoale. Ea nu este o instanta de apel impotriva instantelor nationale si nu poate anula sau modifica deciziile lor. Nici nu poate interveni direct in favoarea dumneavoastra pe linga autoritatea de care va plangeti.

Curtea poate examina numai cererile indreptate impotriva unuia dintre statele care au ratificat Conventia si Protocoalele sale, si daca se refera la evenimente posterioare unei date determinate. Aceasta data variaza de la stat la stat si dupa cum cererea se refera la un drept enuntat in Conventie sau in Protocoale.

Va puteti plange Curtii numai cu privire la actele unei autoritati publice dintr-unul dintre aceste state (Parlament, administratie, tribunal etc). Curtea nu se poate ocupa de plangeri indreptate impotriva unor persoane particulare sau a unor institutii private.

Conform articolului 32 § 1 din Conventie, Curtea nu poate fi sesizata decat dupa ce au fost epuizate in prealabil caile de recurs interne si in termen de sase luni incepind cu data deciziei definitive interne. O plangere care nu respecta aceste conditii de admisibilitate nu va putea fi examinata de catre Curte.

Inainte de a va adresa Curtii, trebuie sa fi utilizat, in statul in cauza, toate remediile juridice care ar fi putut fi utile in situatia de care va plangeti; in caz contrar, va trebui sa demonstrati ca aceste remedii nu puteau fi eficace. Prin urmare, mai intai ar fi trebuit sa sesizati tribunalele interne, pana la si inclusiv instanta suprema competenta, in fata careia ar fi trebuit sa prezentati, cel putin in substanta, motivele plangerii pe care doriti sa le supuneti atentiei Curtii.

In exercitarea acestor remedii, trebuie sa fi respectat regulile de procedura nationale, mai ales termenele prescrise de acestea. Daca, de exemplu, recursul dumneavoastra a fost respins ca tardiv sau pentru nerespectarea unei reguli de competenta sau de procedura care va poate fi imputata, Curtea nu va putea examina cererea dumneavoastra.

Daca totusi va plangeti de o decizie judecatoreasca, mai ales de condamnare, nu este necesar sa fi incercat sa obtineti revizuirea procesului dupa ce ati parcurs instantele judiciare uzuale. Nu este necesar nici sa fi exercitat recursuri de gratiere sau sa fi solicitat gratierea sau amnistierea. In plus, petitiile (adresate Parlamentului, sefului statului sau al guvernului, unui ministru sau ombudsman) nu constituie remedii pe care trebuia sa le fi incercat.

Dupa ce autoritatea nationala competenta cea mai inalta a pronuntat o decizie, dispuneti de un interval de sase luni pentru a sesiza Curtea. Acest interval incepe sa curga de la data la care ati luat cunostinta dumneavoastra personal sau avocatul dumneavoastra de decizia finala in ordinea normala a instantelor, si nu incepind de la respingerea ulterioara a unei eventuale cereri in revizuire a procesului sau a unui alt recurs extraordinar, a unei cereri de gratiere sau amnistiere sau a oricarei alte cereri adresate unei autoritati cu titlu de gratiere.

Termenul de sase luni este intrerupt de prima dumneavoastra scrisoare adresata Curtii, expunind cu claritate, chiar daca in mod sumar, obiectul plangerii dumneavoastra eventuale sau de trimiterea formularului de cerere completat. O simpla cerere de informatii nu este suficienta pentru a intrerupe termenul de sase luni.

Procedura referitoare la admisibilitate

Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni al carei presedinte desemneaza un raportor. Dupa o examinare preliminara a cazului, raportorul hotaraste daca acesta trebuie examinat de un comitet de trei membri sau de o camera.
Un comitet poate declara, in unanimitate, o cerere inadmisibila sau sa o stearga de pe rolul Curtii atunci cand o astfel de hotarare poate fi luata fara alta examinare.

In afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum si cereri statale. Ele se pronunta in privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor, in general prin decizii separate, dar cand este cazul, prin decizii unice.

Camerele pot oricand sa renunte in favoarea unei Mari Camere atunci cand un caz ridica o problema grava de interpretare a Conventiei, sau daca solutionarea problemei poate conduce la o contradictie cu hotararea data anterior de Curte, cu conditia ca una din parti sa nu se opuna in termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camerei.

Prima etapa a procedurii este de obicei scrisa. Luate cu majoritate de voturi, hotararile Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate si aduse la cunostinta publicului.

Procedura referitoare la fond

Indata ce Camera a hotarat sa admita cererea, ea poate invita partile sa supuna probe suplimentare si observatii scrise, inclusiv in ceea ce il priveste pe reclamant, o eventuala cerere de "satisfactie echitabila" si sa asiste la o audiere publica privind fondul cauzei.
Presedintele Camerei poate, in interesul unei bune administrari a dreptatii, sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura, sau orice persoana interesata in afara reclamantului, sa faca observatii scrise, sau, in imprejurari exceptionale, sa ia parte la audiere. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar in caz poate interveni de drept.
In cursul procedurii referitoare la fond, tratative destinate incheierii unei reglementari amiabile pot fi duse prin intermediul grefierului. Aceste negocieri sunt confidentiale.

Hotararile

Camerele iau hotarari cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotararii, fie opinia sa separata - concordanta sau diferita - fie o simpla declaratie de dezacord.

In decurs de trei luni de la data pronuntarii hotararii unei camere, oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiunilor, cu exceptia presedintelui sectiunii de care apartine camera care a emis hotararea, si un alt judecator, ales, prin rotatie, dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale. Hotararea Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau inainte daca partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci judecatori a respins asemenea cerere.

Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotarari care este definitiva

Toate hotararile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele parate in cauza. Controlarea executarii deciziilor Curtii si constatarea incalcarilor survenite revine Comitetului Ministrilor, care asigura, in special, adoptarea de catre state a masurilor generale (modificarea legislatiei, jurisprudentei, reglementarilor si practicilor) necesare evitarii noilor incalcari. El asigura, de asemenea, plata catre reclamant/a a satisfactiei echitabile acordate de Curte si, in anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garanteaza o reparatie integrala (redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdictie sau a unei ordonante de confiscare, stergerea mentiunilor din cazierul judiciar, acordarea unui permis de sedere etc.).

Plangerile individuale se refera la chestiuni din ce in ce mai diverse: disparitii si asasinate; tortura si rele tratamente pentru detinuti; privarea arbitrara de libertate; absenta accesului la un tribunal; absenta unui proces echitabil intr-un timp rezonabil; ascultarea telefoanelor; deportarea si extradarea; discriminarea homosexualilor; libertatea presei; drepturile parintilor copiilor plasati in institutii; ingerinte asupra dreptului la proprietate; dezvoltarea partidelor politice.