Contracte de finantare a operatiunilor comerciale

Contracte de finantare a operatiunilor comerciale

Din aceasta categorie de contracte fac parte: contractul de credit sau imprumut bancar; contractul de leasing.

Contract de credit (imprumut) bancar

Notiune

Contractul de credit bancar este o varietate comerciala a contractului de imprumut de consumatie. Prin imprumut de consumatie, in general, se intelege un avans in bani care se da unei persoane fizice sau juridice, avans ce urmeaza sa fie restituit impreuna cu o remuneratie ce se cuvine creditorului pentru serviciile prestate. imprumuturile acordate de institutiile bancare agentilor economici poarta denumirea de credite bancare.

Contractul este definit ca fiind acordul de vointe prin care o societate bancara, in calitate de creditor (imprumutator), da o suma de bani unei persoane fizice sau juridice, care dobandeste astfel calitatea de debitor (imprumutat) si care se obliga sa restituie imprumutul la un anumit termen (scadenta) si a plati un pret, numit dobanda, pentru aceasta operatie.

Contractul bancar, este, de regula, de adeziune, adica viitorul debitor adera la un contract tip stabilit de catre banca. Banca isi rezerva libertatea de a perfecta contractul dupa aprecierea sa asupra clientului, mai ales asupra posibilitatilor de a fi solvabil, adica de a putea restitui imprumutul si dobanda la scadenta.

Elementele creditului bancar

Creditul bancar presupune urmatoarele elemente: un decalaj in timp, increderea, riscul, absenta ideii de speculatie din partea creditorului, adica a ideii de camata (dobanda exagerata).

Orice credit implica un decalaj intre momentul acordarii creditului si cel al scadentei, cand se indeplineste termenul rambursarii datoriei si dobanzii.

Creditul se bazeaza pe increderea pe care creditorul o are cu privire la cel creditat sau referitor la valorile pe care debitorul Ie-a transmis creditorului, pentru a obtine creditul. 313j91d

De asemenea, creditul implica riscul pe care si-l asuma creditorul, de a nu fi platit la scadenta de debitor. Pentru evitarea sau atenuarea riscului bancile isi iau masuri de precautie (de siguranta).

a)Mai intai ele verifica situatia financiara si personala a debitorului. in acest scop, bancile consulta bilantul si contul de profituri si pierderi ale intreprinderii debitorului, apeland la sistemele de informare.

b)Banca poate cere garantii de la o alta banca pe baza unui contract separat.

c)Banca poate solicita de la debitor garantii reale sau/si garantii personale.

d)Institutia bancara isi rezerva dreptul de a urmari utilizarea creditului. Sumele acordate trebuie sa fie folosite pentru operatiuni comerciale in scopul carora au fost imprumutate. Eventual, obiectivele realizate cu imprumutul vor reprezenta garantii.

Deosebirea fata de alte contracte de imprumut

Imprumutul bancar se deosebeste de imprumutul din domeniul civil. Deosebirea esentiala consta in aceea ca in timp ce banca imprumuta banii depunatorilor sau fonduri de la alte banci, imprumutatorul din cadrul contractului civil imprumuta proprii sai bani. Destinatia imprumutului celor doua feluri de contracte este si ea diferita. Creditul bancar este un instrument al cresterii productiei, al extinderii pietii.

Creditul bancar se deosebeste si de creditul comercial. Acesta din urma este o forma de imprumut intre vanzator si cumparator, atunci cand vanzarea marfurilor este realizata fara ca vanzatorul sa primeasca imediat pretul. inmanarea obiectului (marfii) si plata pretului este separata in timp.

Spre deosebire de creditul comercial, care se acorda din capitalul ocupat in productie sau in circulatia marfurilor, creditul bancar se acorda din capitalul inactiv, nefolosit, precum si din capitalul bancar temporar disponibil, ce se afla in cautare de plasament.

Obligatiile bancii

Banca are indatorirea de a-l informa si a-l sfatui pe client asupra mijloacelor legate de serviciul prestat de ea. Banca, insa, nu se amesteca in gestiunea patrimoniului clientului.

O alta indatorire a bancii este de a considera informatiile pe care le detine referitor la clientii sai, ca fiind confidentiale. Dezvaluirea secretului profesional se poate face daca sunt intrunite cumulativ doua conditii: sa fie ceruta de o autoritate judiciara, in cadrul unei anumite proceduri; sa fie autorizata de consiliul de administratie al bancii careia i s-a cerut divulgarea secretului.

Dobanda

Ceea ce determina si stimuleza acordarea creditului este beneficiul realizat de parti. Beneficiul creditorului se numeste dobanda si reprezinta pretul platit de catre debitor creditorului sau pentru acordarea imprumutului. Nivelul dobanzii este determinat de pretul la care banca isi procura resursele de creditare. Dobanzile acordate depunatorilor trebuie sa fie superioare sau egale cu rata inflatiei.

Dovada creditului

Contractul de credit poate fi dovedit cu orice mijloc de proba. in practica bancile emit o scrisoare de confirmare a creditului cu toate mentiunile necesare.

Rezilierea contractului

Societatile bancare nu pot rezilia contractul decat cu unele exceptii:

a) banca poate anula sau reduce creditul acordat daca clientul a furnizat date nereale la incheierea contractului. in acest caz, rezilierea unilaterala din partea bancii poate opera numai dupa expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile, care va fi comunicat in scris clientului;

b) rezilierea fara preaviz se poate face daca clientul a incalcat conditiile de credit si daca situatia sa economica si financiara nu asigura certitudinea rambursarii.

Orice reziliere unilaterala de catre banca a unui contract de credit, in alte conditii decat cele legale antreneaza raspunderea contractuala a bancii, prin daune interese.

Toate clauzele care desemneaza raspunderea bancii sau care confera acesteia drepturi speciale sunt opozabile clientului si produc efecte juridice numai daca au fost cunoscute si acceptate de client in momentul semnarii contractului.

In cazul creditului ipotecar pentru investitii imobiliare intervine rezilierea de drept a contractului dupa 30 de zile de la data punerii in intarziere a debitorului, intreaga suma de bani cu dobanzile aferente devenind exigibila iar debitorul fiind evacuat din imobilul ipotecat, neconditionat de atribuirea unui alt spatiu.

Contractul de leasing

Notiune

Leasingul a aparut initial in Statele Unite, in anul 1877, datorita rigiditatii procedeelor de finantare a comertului, existente pana atunci, si a necesitatii dotarii intreprinderilor cu masini si utilaje moderne.

Succesul economic deosebit al leasingului l-a impus atentiei in mumeroase tari. Statele europene au constituit Federatia europeana a societatilor de leasing, in anul 1972. Comunitatea internationala a initiat un proiect de conventie care cuprinde anumite reguli uniforme de drept civil si de drept comercial in materie, cu scopul de a echilibra interesele participantilor la asemenea operatiuni. Conventia asupra leasingului a fost semnata in anul 1988 la Ottawa-Canada.

La noi in tara leasingul a fost reglementat pentru prima data prin O. G. nr. 51/1997, aprobata, modificata si completata prin Legea nr. 90/1998 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing. Legea nr. 90 din 1998 a fost si ea de mai multe ori completata si modificata. Cuvantul 'leasing' face parte din vocabularul limbii engleze. El vine de la 'lease' ceea ce inseamna 'inchiriere pe timp determinat'. in literatura franceza este cunoscut sub denumirea de credet-bail (credet-inchiriere).

Leasingul este un contract care se incheie in forma scrisa.

Definitie

Prin contract de leasing se intelege acea conventie 'prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, catre cealalta parte - denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.

Importanta

Leasingul este o modalitate de finantare a intreprinderilor care doresc sa achizitioneze utilaje si echipamente de folosinta indelungata dar care nu au posibilitati financiare. Acest fel de finantare vine in intampinarea agentilor economici care nu pot obtine credite de la banci sau nu vor sa-si greveze bunurile imobile si mobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri. El s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finantare a investitiilor productive, oferind un plus de siguranta detinatorilor de capital.

Leasingul, combinat cu facilitati fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor sarace.

Partile contractante

Contractul de leasing presupune participarea urmatoarelor parti:

a)     locatorul sau finantatorul, societate comerciala specializata in operatiuni deleasing, care se obliga fata de beneficiar sa procure bunul solicitat si sa-i transmita posesia sifolosinta. in cele mai multe cazuri, locatorul cumpara bunul de la furnizor si devine proprietarullui, instrainand beneficiarului doar posesia si folosinta. Exista si situatii cand locatorul are sicalitatea de furnizor, respectiv este unitatea producatoare a bunurilor ce fac obiectulleasingului;

b)     beneficiarul sau utilizatorul, partea care solicita locatorului achizitionarea unui bunde la o terta persoana si transmiterea in favoarea sa a posesiei si folosintei bunului respectiv, contra unei sume de bani numita rata de leasing.

Aspecte ale contractului

Operatiunea de leasing intruneste mai multe aspecte.

Un client sau utilizator se adreseaza unei intreprinderi specializate in leasing pentru a obtine un bun pe care nu-l poate plati imediat si integral. Societatea de leasing cumpara bunul dorit de client si-l da acestuia in locatie. Utilizatorul bunului il inchiriaza pentru o anumita perioada de timp, platind periodic anumite sume de bani, numita rata de leasing.

La expirarea perioadei de inchiriere, detinatorul folosintei bunului dispune de un drept de optiune: continuarea contractului de leasing; rezilierea contractului; cumpararea bunului respectiv contra unui pret convenit in asa fel incat sa se tina seama de varsamintele efectuate de utilizator, sub forma ratelor de leasing, si de valoarea reziduala a obiectului.

Societatea de leasing este obligata sa respecte, la expirarea contractului de leasing, dreptul de optiune al utilizatorului.

Natura juridica si deosebirea de alte contracte

Leasingul reprezinta un contract complex, o creatie a sistemului juridic anglo-american. El nu se supune cadrelor juridice traditionale europene.

Leasingul, in complexitatea sa, poate fi analizat ca o forma speciala de creditare, manifestandu-se nu prin mijloace financiare, ci prin bunuri in natura lor specifica (masini, instalatii etc.)

Leasingul imbina diferite elemente juridice, care, toate la un loc, creeaza un contract distinct: vanzarea-cumpararea, imprumutul de folosinta, locatiunea, promisiunea de vanzare, optiunea finala a utilizatorului. La aceste elemente se adauga, dupa imprejurari, elemente din alte contracte complementare sau accesorii: stipulatia pentru altul; contractul de asigurare pe care utilizatorul il incheie pentru bunul inchiriat; mandatul dat de finantator pentru ca utilizatorul sa negocieze cu furnizorul conditiile vanzarii, pretul, modalitatile de livrare, indeplinirea formalitatilor pentru perfectarea tranzactiei.

La prima vedere leasingul are natura locatiunii. Spre deosebire de chiria pentru locatiune, ratele de leasing includ si ratele de amortizare ale bunului. De asemenea, in cadrul leasingului are loc transferul catre utilizator a tuturor riscurilor si responsabilitatilor ce apartin in mod normal proprietarului. Utilizatorul are folosinta si posesia dar nu dreptul de dispozitie.

Leasingul se deosebeste de vanzarea cu plata pretului in rate. Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor se face la vanzare, in momentul incheierii contractului. in cazul leasingului, finantatorul pastreaza proprietatea asupra lucrului, iar toate celelalte obligatii revin utilizatorului. Ratele de leasing nu au natura juridica a ratelor privind pretul, insa vor fi incluse, in situatia in care utilizatorul isi manifesta optiunea de a cumpara bunul.

Operatiunea de leasing o putem asemana cu un credit de investitie, chiar daca beneficiarul nu devine imediat proprietarul bunului. Din acest motiv leasingul a fost calificat drept un 'credit in natura'.

Obiectul operatiunii

Operatiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum si bunuri mobile de folosinta indelungata, aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a dreptului de autor.

Contractul de leasing nu se poate incheia pe un termen mai mic de un an.

Obligatiile utilizatorului:

a) sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contract;

b) sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa il exploateze;

c) sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului;

d) sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele prevazute in contract s.a.

Raspunderea partilor

Culpa partilor in executarea contractului este sanctionata cu rezilierea contractului si plata de daune interese. Astfel, daca utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul stipulat in contract sau daca el se afla in reorganizare judiciara si/sau faliment, societatea de leasing are dreptul de a rezilia unilateral contractul, cu daune interese.

Asemenea sanctiune este si in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutiv. Utilizatorul este obligat in acest caz sa restituie bunul, sa plateasca ratele scadente, cu daune interese, daca in contract nu se prevede altfel.

Nerespectarea dreptului de optiune al utilizatorului obliga societatea de leasing la plata de daune interese in cuantum egal cu valoarea reziduala a bunului sau cu valoarea sa de circulatie, calculata la data expirarii contractului.

Diverse forme de leasing

Formele si modalitatile in care se realizeaza leasingul sunt multiple.

a)     in raport de modul in care partile contractante isi stabilesc relatiile dintre ele leasingul poate fi direct, ceea ce presupune incheierea nemijlocita a contractului intre furnizor si clientul utilizator, sau indirect, ceea ce presupune incheierea contractului prin societati specializate.

Societatile comerciale de leasing se infiinteaza cu autorizatia Ministerului Finantelor si functioneaza potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Pot fi: societati comerciale care au ca obiect unic de activitate operatii de leasing; societati comerciale care au ca obiect de activitate si leasingul; societati comerciale care au ca obiect de activitate achizitia sau constructia de imobile cu destinatie comerciala sau industriala;

b)     in functie de obiectul concret, leasingul este mobiliar si imobiliar.

In activitatea comerciala este practicat, mai ales, leasingul mobiliar care se refera indeosebi la echipamentul industrial.

Leasingul imobiliar este operatiunea prin care societatile de leasing dau in locatie imobile de folosinta profesionala, cumparate sau construite pe contul sau, cu promisiunea de vanzare la expirarea contractului de inchiriere sau reinchiriere.

In functie de provenienta bunurilor finantate distingem leasingul clasic, cu structura tripartita si lease-back ori sale and lease-back, cand bunul utilizat este vandut societatii de leasing, chiar de catre beneficiar, care apoi il obtine prin contract de leasing, cu posibilitatea ca la expirarea contractului beneficiarul sa redobandeasca proprietatea bunului.

c) Dupa un set de criterii mentionate la articolul 2 din OG. nr. 51 din 2000 se disting doua feluri de operatiuni de leasing: financiar si operational.

Leasingul financiar este operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe din urmatoarele conditii:

riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;

partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului iar pretul de cumparare va reprezenta 50% din intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;

perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca, in final, dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasingul operational este operatiunea de lesing care nu indeplisete nici-una din conditiile prevazute pentru leasingul financiar.

Avantaje

Leasingul prezinta avantaje pentru toate partile: se economiseste capital lichid; se rezolva problemele de finantare; se rationalizeaza activitatea prin specializare etc. Sunt numeroase avantaje si pentru fiecare parte, luata separat.

Dezavantaje

Principalul dezavantaj consta in costul ridicat al operatiunilor de leasing. in fapt, uneori, este cea mai scumpa forma de creditare. Irevocabilitatea leasingului constituie un alt dezavantaj. in perioada locatiunii, nici-una din parti nu poate rezilia contractul, iar in conditiile de inflatie, datorita decalajului intre livrarea si rambursarea creditului pentru chirie, leasingul poate influenta neativ balanta economica a vanzatorului.