Linii de evolutie in dreptul consumatiei

LINII DE EVOLUTIE IN DREPTUL CONSUMATIEI

1. Observatii generale

5. In intelegerea tehnicilor juridice folosite in dreptul consumatiei, fenomenul

aparitiei societatii de consum este fundamental. Aceasta aparitie este dificil de datat cu

exactitate, intrucat a luat amploare de abia dupa cel de-al doilea razboi mondial; "germenii sai

au existat insa cu siguranta inca de la finele secolului al XIX-lea"5. Societatea de consum este

5 J. Beauchard, op. cit., p. 22.ea insasi produsul asa-numitei revolutii industria 838b14i le, care a facut-o posibila. Ultima, construita pe terenul unor inventii tehnice remarcabile, facilitata de "inventii juridice" precum cea a

societatilor anonime6, s-a caracterizat prin fabricarea mecanizata de obiecte "in serie". Acest

nou mod de productie era realizat cu costuri mai mici si favoriza augmentarea nivelului de trai

(inclusiv a confortului). Obiectele de folosinta curenta se transforma in marfa si produse de

serie: valoarea lor "de intrebuintare" dispare treptat, lasand locul asa-numitei "valori de

schimb"; "originalitatea" obiectelor se estompeaza, este condamnata la disolutie si este

inlocuita cu caracterul "comun", de "fabricat in serie" al lucrurilor. Unicitatea unui bun de uz

casnic, de pilda ori pur si simplu fabricarea acestuia "la comanda", pe baza preferintelor

detinatorului este taxata drept "excentricitate" si tinde sa izoleze individul de grup; or,

apartenenta la grup (prin gusturi) si la valorile comune ale acestuia este noua religie a secolului

XX. Acest curent a modificat radical natura obiectelor cotidiene; acestea au inceput sa fie

"utile, practice, relativ economice, de un gust comun, produse in serie".7

Revolutia industriala a fost, asadar, urmata, in secolul XX, de fenomenul nu mai

putin important al revolutiei comerciale. Aceasta este centrata pe distribuitori, care reusesc sa

creeze un comert modern8, rezultat din alianta metodelor de vanzare noi (vanzarea pe suprafete

mari, vanzarea prin corespondenta, vanzarea telematica si, astazi, cea electronica, promotia

vanzarilor si tehnici eficiente de marketing) cu "forta" publicitatii si atractia generata de

creditul pentru consum. Fenomenul raspundea trebuintelor unui anumit stadiu in evolutia

societatii umane: tehnica permite sa se produca aproape orice (chiar daca "a produce" nu mai

inseamna de mult si "a vinde"). Miza pusa in joc este atragerea atentiei consumatorului (cu

orice pret? jurisprudenta raspunde ca nu). In fata unor alegeri atat de variate, consumatorul nu

dispune intotdeauna de timp si de repere pertinente pentru a opta. De unde si rolul covarsitor al

mesajului publicitar: un produs de o calitate excelenta - oferit la un pret scazut - se poate

dovedi un esec, daca nu este insotit de o publicitate corespunzatoare (si invers).

6. Intr-un alt plan al discutiei, raspandirea uzului automobilelor, folosirea masiva a

muncii femeilor au favorizat - paradoxal, poate - aparitia si dezvoltarea unor spatii mari de

vanzare (hipermarket, supermarket s.a.): muncind, femeile (al caror rol de "cumparator" pentru

uzul casnic este traditional) nu mai dispun de timp pentru a face aprovizionari zilnice;

automobilul permite deplasarea in magazine mari situate (frecvent) la periferia orasului pentru

cumparaturi in regim hebdomadar. Contractarea pe credit, apoi, corespunde impacientei (si

complezentei fata de sine) a consumatorului (post)modern, care poate astfel dobandi imediat

ceea ce va plati efectiv mai tarziu.

Toate aceste aspecte servesc pentru caracterizarea asa-numitei societati de consum: o

societate de "democratizare a luxului", o societate a abundentei (in interiorul careia o varietate

larga de bunuri si servicii este disponibila la preturi relativ accesibile), in opozitie cu societatea

de penurie cunoscuta de umanitate la inceputurile sale (si care marcheaza inca trista realitate a

tarilor subdezvoltate). Este, apoi, o societate in care trebuintele elementare ale majoritatii

populatiei sunt satisfacute si in care sunt disponibile pentru consumatori bunuri si servicii non

- esentiale, odinioara considerate ca fiind "de lux". O societate a exceselor, a consumatorului -

major repus in starea de minoritate de propria sa nechibzuinta si impetuozitate.

2. "Era consumismului". Dreptul consumatiei ca "drept de reactie" si "ordine

publica de protectie"

7. In interiorul acestei revolutii comerciale transformate rapid in consumism pur,

consumatorul a fost cel mai adesea neglijat, tratat ca simplu spectator ori, mai grav, "exploatat"

ca depozitar al unei credulitati naturale9. S-a constatat insa ca productia si distributia in masa

9 Principala trasatura psihologica a noului subiect de drept numit "consumator" este fragilitatea. Consumatorul

este - in interiorul contractelor de adeziune - "partea slaba", atat din punct de vedere economic si informational,

cat si in plan psihologic. Fara un precedent aparent in istoria dreptului privat, aceasta "tutela a majorului" care este

consumatorul face obiectul unei ample prezentari, in cuprinsul teoriei consumeriste. Datorita afinitatii evidente a

protectiei in cauza cu ideea clasica de "tutela", de ocrotire reglementata prin lege in folosul unor persoane carora

aceasta asistenta le este indispensabila, intelegem mai usor faptul - insolit - al desemnarii, in dreptul italian de

pilda, a "protectiei consumatorilor" prin sintagma "tutela a consumatorului": M. Zana, La tutelle du

consommateur dans le droit italien des contrats, in "Studia Universitatis Babes-Bolyai. Jurisprudentia" nr. 2/2005,

p. 168.

Tutela consumerista - avand ca obiect nu persoana unui minor, ci pe cea a majorului care contracteaza in afara

profesiunii sale, pentru nevoi proprii - este doar in aparenta o figura juridica lipsita de precedent. Prodigalitatea

prezentau, alaturi de avantaje, si aspecte nefaste: (1) produse de proasta calitate ori periculoase;

(2) exces de publicitate ori publicitate inselatoare; (3) infantilizarea consumatorului prin jocuri

si concursuri cu miza economica; (4) servicii post-contractare costisitoare ori ineficace; (5)

tehnici agresive de vanzare s.a.

Este contextul in care, in anii '60, debuteaza "miscarea consumerista" in SUA si apoi

in Europa. Aceasta miscare era parte integranta dintr-o contestare mai vaga si mai generala a

asa-numitei "societati de consum". Miscarea de aparare a consumatorilor s-a dezvoltat

considerabil, sfarsind prin a da nastere unui veritabil grup de presiune (adesea eclectic). Intre

altele, se urmareste informarea si educarea consumatorilor (mereu insuficiente), insa miscarea

amintita a contribuit si la difuzarea unui "spirit consumerist" ("protectionist") durabil, "care a

castigat tot mai multe medii, inclusiv pe cel al judecatorilor"10

Miscarea consumerista a contribuit la luarea in calcul a intereselor consumatorilor de

catre autoritatile statale, dar si de catre profesionistii comertului, pentru care doleantele

"profanilor" (cel putin in aparenta) nu au mai ramas neglijabile. In majoritatea tarilor Europei

occidentale, guvernele au luat act de revendicarile consumeriste inca din anii '70-'80, pe de o

parte pentru a "oficializa" (si chiar subventiona) actiunile acestei miscari; pe de alta parte,

pentru a institui masuri legislative de protectie a consumatorilor, nascandu-se treptat un

veritabil "drept al consumatiei". Constructia acestuia este, se pare, departe de a fi fost

finalizata.

Chiar daca in multe sisteme de drept a sfarsit prin a dobandi autonomie si caractere

proprii, dreptul consumatiei este greu de introdus in categoriile clasice, fiind mai degraba o

prelungire (devenita necesara) a dreptului comercial. Profesionistii distributiei de bunuri sunt si

ei vizati de normele acestui drept, multe din acestea fiind insotite de sanctiuni penale.

8. Spiritul si geneza dreptului consumatiei i-au imprimat acestuia o puternica

originalitate. Este, mai intai, un drept de reactie11 contra exceselor societatii de consum. Juristii

i-au adaugat ideea unei "contestari necesare" a autonomiei de vointa, a libertatii contractuale si

a individualismului de sorginte liberala ce impregneaza Codul civil, pornind de la postulatul ca,

intre profesionist si consumator, exista inegalitati fundamentale, atat in procesul (absentei)

negocierii contractului, cat si in planul dependentei si inferioritatii economice a consumatorului

in raport cu comerciantul.

Dreptul consumatiei este, in fine, un drept esentialmente imperativ (de pe pozitia

profesionistilor comertului, carora li se impune), el este, prin natura sa, un sistem normativ de

ordine publica (un supradrept), izvorand din ceea ce astazi putem deja numi "ordine publica

de protectie". Arsenalul legislativ consumerist postuleaza existenta apriorica a unui

dezechilibru factual intre pozitia consumatorului si cea a profesionistului si plaseaza pe umerii

ultimului un set de obligatii inedite, in perpetua multiplicare12, constituite in tot atatea drepturi

pentru consumator. Pluridisciplinaritatea dreptului consumatiei nu poate masca faptul ca acesta

a fost construit pe suportul oferit de dreptul obligatiilor civile, dreptul penal, dreptul comercial,

dreptul administrativ si cel comunitar.13 Continua sa expansiune a facut ca noul drept sa

intretina raporturi tot mai stranse cu zone juridice precum dreptul bancar, dreptul asigurarilor,

dreptul concurentei, dreptul distributiei, dreptul sanatatii, biodreptul s.a.

Dincolo de interactiunile indispensabile cu dreptul civil si cu cel comercial, normele

consumeriste sunt complementare celor oferite de dreptul comun, pe care nu le suprima, nici nu

le modifica, ci le dubleaza, in ideea oferirii unui nivel inalt de protectie juridica14. O "emulatie"

care nu poate fi decat in avantajul consumatorului15