Drepturile exclusiv politice

DREPTURILE EXCLUSIV POLITICE

In categoria drepturilor exclusiv politice sunt incluse drepturi ale cetatenilor romani care au ca obiect participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare. Mai sunt si alte drepturi ale cetatenilor romani care asigura participarea acestora la conducerea de stat, dar acele drepturi prin continutul lor pot fi folosite, la alegere, sau in a 212g66c cest scop sau scopuri culturale, artistice, stiintifice etc. In aceasta categorie a drepturilor exclusiv politice se incadreaza drepturile electorale ale cetatenilor. Alaturi de drepturile electorale se cerceteaza tot ca drept politic propriu-zis si dreptul de asociere. Dreptul de asociere poate fi exercitat fie in scopuri politice, fie in vederea rezolvarii unor probleme materiale sau culturale ale cetatenilor. Drepturile electorale sunt: dreptul la vot si dreptul de a fi ales.

Dreptul la vot prevazut de art. 36 din Constitutie ne indica cine si in ce conditii poate alege. Examinarea dreptului de vot in sistemul constitutional romanesc, a conditiilor de exercitare, trebuie facuta prin considerarea trasaturilor sale traditionale asa cum sunt de altfel mentionate prin Constitutie. Potrivit art. 62 (1) si 81 (1) din Constitutie, votul este universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Universalitatea votului consta in aceea ca cetatenii romani, sub rezerva doar a conditiilor de varsta si aptitudini intelectuale sau morale, au dreptul de a vota. O distinctie, frecvent intalnita, este cea dintre votul universal si votul restrans pe care-l putem denumi vot selectiv. Votul restrans este explicat, la randul sau, sub doua aspecte si anume votul cenzitar si votul capacitar.

Votul cenzitar a fost exprimat in constitutii indeosebi prin conditia de avere impusa cetateanului pentru a putea vota, fapt pentru care deseori era denumit votul contribuabililor. Censul de avere a fost completat si prin alte censuri precum: censul de domiciliu, censul de sex, censul rasial- nationalist, censul de profesie, censul de varsta etc. Censul de avere presupune ca un cetatean sa posede o anumita avere pentru a avea drept de vot. Potrivit Constitutiei romane din 1866 corpul electoral era impartit in patru colegii de avere, pana si in colegiul IV intrand cei care plateau si ei o dare cat de mica catre stat, deci puteau vota numai cei care posedau avere.

Censul de domiciliu presupune ca un cetatean, pentru a vota, sa domicilieze o anumita perioada de timp in localitatea respectiva. Censul de sex a inlaturat mult timp femeile de la alegeri. Femeile au capatat drept de vot mult mai tarziu decat barbatii. Astfel femeile au dobandit drept de vot in Norvegia (1913), Anglia (1918), Rusia (1918), Germania (1919), Statele Unite (1920), Suedia (1921), Spania (1931), Franta (1944), Elvetia (1971). In Romania femeile nu au avut drept de vot sub imperiul constitutiilor din 1866 si 1923. Censul de varsta a constituit opreliste in exercitarea dreptului de vot. Varsta exagerat de ridicata a impiedicat participarea tineretului la alegeri. Constitutia romana din 1938 dadea drept de vot pentru Adunarea Deputatilor- cetatenilor de la 30 de ani in sus, iar pentru Senat- de la 40 de ani.

Votul capacitar implica din partea alegatorului un anumit grad de instructie. In unele state, dreptul la vot era acordat celor care puteau citi si explica Constitutia. Limitarile dreptului de a alege au fost inlaturate in timp, iar votul universal s-a impus de aproximativ un secol. Votul universal este o necesitate pentru ca, intr-un stat de drept si democratic, intreaga populatie trebuie chemata la urne. Universalitatea, ca trasatura a dreptului de vot, a cunoscut o evolutie specifica, sistematizata in trei etape: a) votul universal masculin; b) accesul femeilor la electorat; c) scaderea varstei minime. Evolutia si extinderea votului universal, rolul sau in caracterizarea unui regim politic ca democratic sau nu, explica de ce orice sustinere de renuntare la votul universal sau de restrangere a dreptului de vot trebuie considerata ca anacronica, invalidata de istoria democratiei constitutionale.

Conform art. 36 din Constitutia Romaniei, o persoana poate vota daca: este cetatean roman; are varsta minima de 18 ani, impliniti in ziua alegerilor inclusiv; este in deplinatatea facultatilor mintale; are aptitudinea morala de a vota. Calitatea de cetatean roman exprima constitutional faptul ca dreptul de vot este un drept politic si ca drepturile politice apartin in exclusivitate cetatenilor. Varsta de 18 ani permite o larga participare la vot a tinerilor, care au maturitate politica necesara exercitarii dreptului de vot. Deplinatatea facultatilor mintale este o conditie fireasca, de aceea Constitutia nu acorda drept de vot debililor mintali pusi sub interdictie. Constitutia stabileste, de asemenea, ca nu au aptitudine morala de a vota persoanele condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.

Egalitatea votului exprima principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie sau apartenenta politica, avere sau origine sociala. Votul egal se realizeaza daca: fiecare cetatean are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceluiasi organ de stat; circumscriptiile electorale pentru alegerea aceluiasi organ sunt egale ca numar de locuitori. Egalitatea votului presupune inlaturarea unor tehnici si procedee electorale, care s-au practicat in sistemele constitutionale, precum geografia electorala, colegiile electorale, votul plural sau votul multiplu.

Votul direct consta in aceea ca alegatorii isi exprima direct, personal, acordul sau dezacordul privind pe candidatii propusi, ei votand direct si nu prin reprezentanti sau delegati. Votul indirect a fost prevazut in Romania prin Legea nr. 70/ 1991 la alegerea consiliilor judetene. Acestea au fost alese de catre un grup de electori, format din totalitatea membrilor consiliilor locale din judetul respectiv. Modificarile aduse legii in anul 1996 au introdus si pentru aceste consilii votul direct, urmand ca doar vice-primarii sa fie alesi indirect.

Secretul votului este un caracter al dreptului de vot si exprima acea posibilitate a cetatenilor de a-si manifesta liber vointa lor cu privire la candidatii propusi, fara ca aceasta manifestare sa poata fi cunoscuta de catre altii. Legea electorala prevede o serie de garantii care asigura secretul votului. Astfel, buletinele de vot sunt uniforme, fara semne distinctive, imprimarea lor fiind asigurata de catre birourile electorale care se ocupa de alegerea unui organ de stat, dupa modelul legal stabilit. Pe buletinele de vot sunt imprimate numai mentiunile strict necesare, ultima pagina a buletinului de vot ramanand nescrisa, fiind rezervata pentru aplicarea stampilei de control a biroului electoral al sectiei de votare, stampila executata dupa modelul legal stabilit. Buletinele de vot sunt predate birourilor electorale ale sectiilor de votare, de catre birourile electorale de circumscriptie cu cel putin doua zile inainte de data alegerilor. Legea electorala interzice prezenta oricarei persoane, in afara celei care voteaza, in camera de votare sau in cabinele de vot.

Votul liber exprimat defineste votul ca posibilitatea cetateanului de a participa sau nu la alegeri, iar in cazul in care participa, de a-si manifesta liber optiunea pentru o anumita lista de candidati sau pentru un anumit candidat. Dispozitiile constitutionale romanesti valorifica votul liber exprimat, corelandu-se cu dispozitiile democratice din alte tari.

Dreptul de a fi ales este reglementat de art. 37 din Constitutie. Din analiza dispozitiilor constitutionale rezulta ca o persoana poate fi aleasa ca deputat, senator, sef de stat sau in alte organe reprezentative daca are drept de vot si daca indeplineste si celelalte conditii stabilite prin art. 37. Pentru a fi aleasa, o persoana trebuie sa aiba drept de vot, adica sa indeplineasca toate conditiile cerute de art. 34 din Constitutie. Art. 37 (1) cere indeplinirea cumulativa si a conditiilor cerute de art. 16 (3). Potrivit acestui articol, alin. 3, functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara. Conditia de a avea cetatenia romana trebuie corelata cu dispozitiile legii romane care ingaduie dubla cetatenie.

Constitutia pune si limite minime de varsta, chiar daca pentru dreptul de vot limita minima este de 18 ani. Explicatia se regaseste in importanta unor demnitati publice, in marea responsabilitate ce revine celor desemnati sa guverneze, responsabilitate care-si gaseste suport de credibilitate si in maturitatea si experienta practica a candidatilor. Art. 37 din Constitutie stabileste doua limite minime de varsta pentru cei care candideaza si deci pot fi alesi si anume: 23 de ani impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv, pentru cei care candideaza pentru Camera Deputatilor sau organele locale; 33 de ani impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv, pentru cei care candideaza pentru Senat sau 35 de ani pentru functia de Presedinte al Romaniei. Orice nesocotire a acestor conditii atrage nulitatea alegerii, de aceea inregistrarea candidaturilor trebuie facuta numai cu verificarea atenta a indeplinirii conditiilor legale.

Dreptul de asociere este un drept fundamental, social-politic, inclus in categoria libertatilor de opinie, alaturi de libertatea de exprimare, de libertatea constiintei. Acest drept cuprinde posibilitatea cetatenilor romani de a se asocia, in mod liber, in partide sau formatiuni politice, in sindicate sau in alte forme si tipuri de organizatii, ligi si uniuni, cu scopul de a participa la viata politica, stiintifica, sociala si culturala de a-si realiza o serie de interese legitime comune. Articolul 40 din Constitutie se refera la asociere ca rezultat al exercitarii unei libertati fundamentale, o asociatie de drept constitutional. Aceste asociatii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea de asociere si nu contractul care este temeiul asociatiilor de drept privat. Asociatiile prevazute de art. 40 nu au scopuri lucrative, nu urmaresc obtinerea sau impartirea unor beneficii, ele trebuie sa aiba scopuri politice, religioase, culturale etc., scopuri care sa exprime libertatea de gandire si de exprimare a gandurilor, opiniilor, credintelor.

Dispozitiile constitutionale garanteaza dreptul la asociere si stabilesc formele de asociere. Dificultatea stabilirii unui inventar complet a determinat folosirea a doua procedee: nominalizarea partidelor si sindicatelor; enuntarea celorlalte forme organizatorice prin formularea "alte forme de asociere". Nominalizarea partidelor politice si a sindicatelor era obligatorie avand in vedere corelatia dintre art. 40 si articolele 8 (2) si 9 din Constitutie, articole care privesc direct scopurile acestor forme de asociere. Dreptul de asociere nu poate fi un drept absolut, de aceea se stabilesc anumite limite constitutionale care privesc trei aspecte: a) scopurile si activitatea; b) membrii; c) caracterul asociatiei.

In ceea ce priveste scopurile si activitatea, prin alineatul 2 sunt considerate neconstitutionale partidele sau organizatiile care militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii tarii. El urmareste protejarea unor valori politice, juridice si statale consacrate inca in primul titlu al Constitutiei. Aceste valori ce intra practic in ordinea constitutionala nu pot fi afectate nici prin exercitarea abuziva a dreptului de asociere. De aceea, asociatiile care atenteaza la aceste valori sunt neconstitutionale; constatarea si declararea ca neconstitutionala a unei asociatii revine Curtii Constitutionale.

Limitele privind membrii asociatiilor au in vedere de fapt numai partidele politice, tinand seama de rolul lor in viata politica si statala. Potrivit alineatului 3 nu pot face parte din partidele politice: judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica. Constitutia permite legii organice sa stabileasca aceste categorii, noi fiind in prezenta unui temei constitutional in baza caruia legea organica poate face asemenea nominalizari. In sistemele constitutionale democratice se practica teoria neutralitatii serviciilor publice, care implica o detasare a functionarilor publici de problemele politice. Asemenea prevederi constitutionale se explica si prin egalitatea cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice, fara discriminari si fara privilegii. Din acest principiu constitutional rezulta ca functia publica este accesibila, in mod egal tuturor celor care dovedesc capacitatea si aptitudinile cerute de lege pentru ocuparea unei functii publice.

Potrivit Constitutiei sunt interzise asociatiile cu caracter secret; aceasta dispozitie constitutionala urmareste practic protejarea valorilor democratiei constitutionale.