StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept constitutional
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Forme de guvernamant



FORME DE GUVERNAMANT

Asa cum s-a aratat mai sus, a defini forma de stat a unei grupari umane inseamna a stabili daca pe teritoriul locuit de ea este instituit un singur sistem de organe inzestrat cu suveranitate sau mai multe asemenea sisteme. Atunci cand se cerceteaza forma de guvernamant a statului se pune o problema noua si anume aceea de a sti cine exercita puterea suverana in stat: o singura persoana, un grup restrans de persoane sau mase largi ale poporului. A raspunde la aceasta intrebare echivaleaza cu a stabili forma de guvernamant a unui stat.



Din punctul de vedere al formei de guvernamant, statele se impart in trei tipuri principale: monocratii, oligarhii si democratii.

1. Monoeratiii, oligarhia, democratia

A. Monocratia

Monocratia este acea forma de guvernamant, in care autoritatea publica este exercitata de o singura persoana (gr. monos=singur si kratos=autoritate).

in lumina definitiei date mai sus acestei forme de guvernamant, este indiferent daca persoana care detine puterea suprema in stat se numeste imparat, rege, print, consul, conducator, „caudillo' sau pur si simplu presedinte. Unica conditie pentru a putea fi vorba despre acesta forma de guvernamant, este ca, in fapt, puterea suprema in stat sa fie concentrata in mainile unei singure persoane.

Monocratiile pot sa se infatiseze la randul lor in forme diferite, dupa cum titularul suveranitatii afirma ca detine puterea de stat de la divinitate (monarhii de drept divin), de la el insusi (autocratie) sau de la popor (cezarism democratic). Oricare ar fi insa deosebirile care rezulta din aceste modalitati variate de desemnare a suveranului, un stat este o monocratie din moment ce autoritatea publica se concentreaza in ultima analiza in mainile unei singure persoane1. Monocratia duce Jn mod obisnuit fie la tiranie, fie la totalitarism.

Monocatia este o forma de guvernamant frecvent intalnita in antichitate si evul mediu (este cazul asa numitelor „monarhii absolute'), dar ea nu este straina nici istoriei modern*; si contemporane. Mai aproape de noi asemenea monocratii au fost instaurate in Germania de Hitler, in Italia de Mussoiini, in Spania de Generalul Franco, in URSS de Stalin etc. Ca urmare a prabusirii recente a unei serii de dictaturi comuniste, monocratiile au devenit tot mai rare.

B.  Oligarhia

Oligarhia este o forma de guvernamant, in care autoritatea publica este detinuta de o categorie restransa de persoane, de o minoritate (oligos=putin numeros si archc=comandament).

Pentru a evita orice confuzie in caracterizarea acestei forme de guvernamant, este necesar sa precizam ca. in oligarhie, minoritatea conducatoare nu detine autoritatea politica pe baza unei delegatii din partea natiunii. Intr-adevar, in cazul in care membrii acestei minoritati conducatoare ar fi desemnati prin alegere de natiune, nu ar mai fi vorba de oligarhic, ci de democratie, de un guvernamant al marei mase a poporului, exercitat insa in mod indirect prin anumiti reprezentanti. De aceea, forma de guvernamant oligarhica presupune ca minoritatea, care exercita autoritatea publica, sa nu fie desemnata prin alegeri larg populare, ci pe baza unor criterii fixe si prestabilite: varsta (gerontocratie). avere (plutocratic), nastere (aristocratie) otc.1

Forma de guvernamant oligarhica este astazi perimata. De aceea, analiza amanuntita a ei este lipsita de interes m acest loc. intrucat duce la monopolizarea puterii de catre o minoritate, aceasta forma de guvernamant vine in contrazicere cu tendintele spre o tot mai larga democratie ale lumii moderne2.



C. Democratia

R. Laun defineste democratia ea ..un stat unde domneste vointa poporului sau vointa majoritatii, in opozitie eu celelalte forme de stat. nedemocratice, unde domneste vointa unuia singur, a catorva, a unei parti a poporului, in orice caz, nu a majoritatii ansamblului poporului'''.

Trebuie sa se observe insa ca definitia democratiei obtinuta pe aceste baze cuprinde anumite concepte imprecise si susceptibile de a fi interpretate in chipuri diferite.

Acesta este in special cazul conceptului de „popor', utilizat in aceasta definitie.

Trebuie sa precizam in aceasta privinta ca. atunci cand in definitia notiunii de democratie este vorba de ..vointa poporului', prin ..popor' nu se intelege toata populatia locuind pe teritoriul statului, ci numai acea fractiune a ei, care participa la exercitiul puterii publicii. Astfel, minorii, nedemnii, incapabilii, cetatenii straini, apatrizii e te., nu sunt cuprinsi in notiunea de „popor', dat fiind ca nu se bucura de drepturi politice. Acelasi este cazul femeilor in statele unde ele nu au drept de vot. Categoria cetatenilor exclusi de la o participare efectiva la exercitiul puterii politice poate fi mai ampla sau mai restransa, dupa normele de drept pozitiv ale fiecarui stat. Nu va depinde decat de acestea de a recunoaste dreptul de vot femeilor; de a cere o varsta mai mult sau mai putin ridicata pentru a dobandi calitatea de alegator, ete. in aceste conditii, este deci evident ca, pentru a preciza notiunea de democratie, este necesar sa se stabileasca limita pana In care este posibil sa se ridice numarul indivizilor exclusi de la vot1.

Din acest punct de vedere. - spune R. Laun - conceptiile moderne se deosebesc fundamental de cele ale lumii antice. Daca, in antichitate, cetatile grecesti puteau fi considerate democratii, desi numarul sclavilor, lipsiti de dreptul de a participa la adunarile poporului, depasea numarul oamenilor liberi, inzestrati cu drepturi politice, astazi o asemenea forma de guvernamant, in care o minoritate de privilegiati ar exercita puterea publica asupra unei majoritafi de deposedati politici, nu ar putea fi incadrata in conceptul de „democratie'2.

Va trebui deci sa spunem ca, in conceptia moderna, regimul democratic implica o participare la vot a tuturor cetatenilor maturi, capabili si demni. Este de observat insa ca pana nu demult, in numeroase state se considera ca excluderea femeilor de la vot nu afecteaza caracterul democratic al unui stat, desi prin o asemenea masura jumatate din populatia matura se gasea lipsita de dreptul ia vot.

Guvernamantul democratic constituind azi, - asa cum spune J. Barthelemy si F.Duez, - ..un fapt necesar'1, vom face o analiza mai amanuntita a lui in sectiunea urmatoare a acestui curs.

2. Monarhia si republica

In limbajul politie, notiunea de forme de guvernamant este utilizata nu numai pentru a defini statul din punctul de vedere al numarului persoanelor care stau Ia baza puterii politice, ci si pentru a sublinia deosebirea existenta intre diferitele tari ea urmare a modului de desemnare a unui singur organ conducator si anume a celui care exercita atributiile de sef al statului.




Daca se pleaca de la acest criteriu distinctiv, formele de guvernamant sunt clasificate de obicei in doua categorii: monarhii si republici, monarhia fiind acea forma de guvernamant, in care seful statului este desemnat pe baze ereditare sau pe viata (acesta a fost cazul Munteniei si Moldovei conform Conventiei de Ia Paris), in timp ce ceea ce caracterizeaza republica este faptul ca organul care exercita functia de sef al statului (si poarta de regula denumirea de presedinte) este ales pe termen determinat fie de popor prin vot direct sau indirect, fie de parlament.

La stabilirea pe baza acestui criteriu a distinctiei intre monarhii si republici s-a ajuns pe baza unui proces de simplificare, care s-a abatut, cel-putin in parte, de Ia sensul dat notiunii de republica in timpul revolutiilor burgheze de la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Intr-adevar, in acea perioada, conceptul de „republica' nu era definit pe baza unui criteriu unic, cum este cel aratat mai sus. ei plecand de la cateva criterii cumulative, cum erau: colegialitatea exercitarii puterii, alegerea pe un termen relativ scurt a organului executiv, abolirea functiilor ereditare si instaurarea unei depline egalitati intre oameni1. Este de fapt sensul etimologie al cuvantului de republica (res publica), care pune accentul asupra faptului ca, in acesta forma de guvernamant, puterea publica trebuie sa fie exercitata in ultima analiza de intregul corp electoral. Cu alte cuvinte, pe acea vreme, notiunea de republica era utilizata intr-un sens apropiat de cel al notiunii de democratie.

In schimb, daca se ia in considerare sensul dat astazi in mod curent notiunii de „republica', aceasta nu va desemna in mod necesar o democratie. Din moment ce singurul criteriu de definire a notiunii de „republica' este desemnarea pe termen determinat a sefului statului de catre corpul electoral sau de catre parlament, consecinta este ca, potrivit sensului ei actual, va trebui considerat o republica si un stat al carui sef guverneaza autocratic, cu conditia sa nu pretinda ca detine puterea pe baze ereditare.

Pe de alta parte, in acceptiunea impamantenita astazi, nici notiunea de „monarhie' nu coincide cu cea de „monocratie'. Aceasta pentru ca in monarhiile moderne puterile sefului statului nu sunt nelimitate, ca in cazul asa-ziselor „monarhii absolute', ci sunt restranse prin constitutii, in temeiul carora acestuia i se opune o adunare reprezentativa cu caracter mai mult sau mai putin popular si o justitie mai mult sau mai putin independenta. In acest fel se ajunge ca monarhul sa nu mai fie un monocrat, caci nu mai guverneaza singur, ci isi imparte puterea cu o adunare reprezentativa. Este cazul asa-numitelor „monarhii limitate' sau „constitutionale'.

In aceasta ordine de idei, trebuie subliniat ca, in unele monarhii constitutionale, este consacrata regula ca monarhul guverneaza in numele poporului (de exemplu, Belgia pe baza Constitutiei din 1831, Romania pe baza constitutiilor din 1866 si 1923 etc.), ceea ce a facut ca, in aceste cazuri, sa se vorbeasca de „monarhii reprezentative'2.

Insusindu-si definitia data notiunii de „forma de guvernamant' care pleaca de la luarea in considerare a modului de desemnare a organului chemat sa indeplineasca'functia de sef al statului, Constitutia Romaniei din 1991 a precizat ca forma de guvernamant a Romaniei este republica (art.1,2). Aceasta prevedere constitutionala a fost dezvoltata apoiinart.81 al aceleiasi constitutii, care a precizat ca presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal. direct, secret si liber exprimat, precum si in art.83, potrivit caruia mandatul presedintelui este de 4 ani.







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre drept constitutional









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics