Reorganizarea judiciara si falimentul

REORGANIZAREA JUDICIARA SI FALIMENTUL

I. Notiunea si conditiile de aplicare ale procedurii de reorganizare judiciara.

II. Notiunea si conditiile de aplicare ale procedurii falimentului.

I. Notiunea si conditiile de aplicare ale procedurii de reorganizare judiciara.

Legea nr. 64/1995 reglementeaza institutia reorganizarii si lichidarii judiciare abrogand si inlocuind prin aceasta institutia falimentului din Codul Comercial Roman

Aceasta lege, definind scopul procedurii de reorganizare, arata ca acesta consta in redresarea debitorului (persoana fizica sau societate comerciala ce nu poate face fata datoriilor sale comerciale) si plata pasivului sau lichidarea averii debitorului. 323g68d

Ulterior, jurisprudenta a scos in evidenta unele neconcordante si insuficiente ale acestei legi atat sub aspectul punerii ei in aplicare cat si din punct de vedere al finalitatii scopului urmarit de aceasta care se pare ca nu a fost receptat satisfacator de catre comerciantii ajunsi in stare de incetare a platii.

Prin urmare constatandu-se ca sub forma acestei reglementari institutia nu satisface scopul avut in vedere de legiuitor, prin Ordonanta de Urgenta nr. 58/1997, se aduc importante modificari si completari Legii nr. 58/1995.

In noua conceptie, scopul consta in plata pasivului careia i se subordoneaza reorganizarea intreprinderii, lichidarea unor bunuri sau in final falimentul.

Conditii ale reorganizarii judiciare

Pentru a se aplica procedura de reorganizare juridica este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: debitorul sa aiba calitatea de comerciant in conditiile legii, debitorul sa se afle in stare de incetare de plati carora nu mai poate sa le faca fata, sa existe o cerere inaintata tribunalului prin care se solicita aplicarea procedurii prevazute de lege.

a)     Calitatea de comerciant a debitorului.

Debitorul, in momentul incetarii platilor, trebuie sa fie comerciant in conditiile legii (art.7 Cod comercial), adica sa exercite fapte de comert, in nume propriu, ca o profesie si sa aiba autorizatie administrativa, iar datoriile sale sa aiba cauza comerciala.

b)     Debitorul sa se afle in stare de incetare a platilor.

Incetarea platilor de catre debitor poarta denumirea de insolventa comerciala.

Insolventa reprezinta o stare a falimentului care consta in imposibilitatea debitorului

de a plati la scadenta datoriile sale comerciale.

Insolventa comerciala se deosebeste de insolvabilitatea precum si de simpla neplata a datoriilor scadente.

Insolvabilitatea este starea deficitara a patrimoniului debitorului concretizata in depasirea valorica a elementelor active de catre elementele pasive, avand drept consecinta imposibilitatea pentru creditorii acestuia de a obtine, prin executarea silita plata datoriilor ajunse la scadenta.

Legea face precizarea ca debitorul trebuie sa se afle intr-o situatie notorie de incetare a platii sau sa fi incetat plata fata de un creditor timp de 30 de zile, pentru ca tribunalul sa accepte cererile in prima situatie de la Camera de comert si industrie, iar in cel de al doilea caz de la creditori.

Constatarea incetarii platilor se poate face prin examinarea actelor pe care debitorul comerciant este obligat sa le depuna la tribunal odata cu cererea prin care se solicita procedura reorganizarii si eventual a falimentului.

c)      Cererile introductive.

Pe langa calitatea de comerciant a debitorului si starea de incetare a platii, legea mai prevede ca pentru aplicarea procedurii de reorganizare sau faliment trebuie sa existe o cerere prin care sa se solicite acest lucru.

Pot introduce astfel de cereri debitorul comercial, aflat in incetare de plati, creditorii a caror creante sunt certe, lichide si exigibile, precum si Camera de comert si industrie teritoriala in baza datelor de care aceasta dispune.

Competenta exclusiva de solutionare a unor astfel de cereri este a tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul comercial principal al debitorului.

Dintre cei care au dreptul sa adreseze cereri tribunalului pentru aplicarea procedurii de reorganizare judiciara mentionam in principal pe debitorul comercial, pe creditorii debitorului comercial si Camera de Comert Industrie si Agricultura.

Odata cu inregistrarea cererii tribunalul are obligatia sa instiinteze toate persoanele de care depinde solutionarea ei si a caror interese trebuie reconstituite si aparate prin procedura de reorganizare juridica.

Pentru indeplinirea operativa a masurilor legale potrivit procedurii de reorganizare judiciara, tribunalul va desemna un judecator sindic, un administrator si eventual un lichidator, daca se ajunge la procedura falimentului.

Astfel in termen de 30 de zile de la desemnare, judecatorul sindic si/sau administratorul va intocmi si supune tribunalului un raport amanuntit cu privire la clauzele si imprejurarile care au dus la starea de incetare de plati, scotand in evidenta practic situatia economico-financiara a debitorului, in vederea gasirii celor mai oprime variante de reorganizare si de restabilire si rentabilizare a activitatii sale.

In acest scop, debitorul are obligatia de a pune la dispozitia judecatorului sindic sau a administratorului, toate informatiile cerute de acestia cu privire la activitatea si averea sa.

Dat fiind importanta activitatii de reorganizare judiciara precum si finalitatea acestei proceduri, legea dispune ca masurile ce se intreprind sa fie ordonate si incluse intr-un plan a carei structura si regim juridic sunt expres prevazute de lege. Acest plan poate prevedea fie reorganizarea si continuarea activitatii debitorului fie lichidare averii acestuia.

Planul se propune in termen de 60 de zile de la inregistrarea cererii si in functie de situatia concreta a debitorului si va putea sa prevada:

masuri de redresare in raport cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului.

modalitati de lichidare a pasivului, nivelul si perspectivele locurilor de munca, conditiile sociale pentru continuare activitatii, precum si alte asemenea obiective.

daca se considera necesar si oportun, majorarea capitalului social. O asemenea masura trebuie aprobata de adunarea generala extraordinara a actiunilor, convocata de catre tribunal la cererea judecatorului sindic.

Planul este admis de catre judecatorul sindic care pentru o mai buna structurate si eficientizare a acestuia procedeaza la o audiere prealabila a celor ce au propus planul adica a debitorului si comitetului creditorilor.

Dupa aceasta planul este supus procedurii de publicitate pentru a fi adus la cunostinta persoanelor interesate, publicarea acestuia facandu-se in Monitorul Oficial al Romaniei.

Daca sunt supuse spre aprobare mai multe planuri, tribunalul va confirma planul debitorului iar daca acesta nu indeplineste conditiile prevazute de lege, atunci va fi confirmat planul care este acceptat de catre categoriile de creditori cele mai defavorizate.

Daca nici un plan nu este confirmat, tribunalul dispune ca judecatorul sindic sa inceapa de indata procedura falimentului.

De asemenea in situatia in care planul de reorganizare se dovedeste ineficient si masurile propuse nu sunt realizabile sau nu duc la rezultatele dorite, tribunalul poate hotari in orice moment deschiderea procedurii de faliment si vanzarea totala sau partiala a averii debitorului.

Dupa ce planul de reorganizare judiciara a parcurs procedura prevazuta de lege si a fost confirmat de tribunal, activitatea debitorului va fi supusa prevederilor acestuia si supravegherii judecatorului sindic.

Astfel, el este obligat sa execute de indata masurile prevazute in plan, sa faca schimbarile de structura care sunt prevazute si sa actioneze in asa fel incat reorganizarea sa duca la redresarea situatiei sale. Daca acest lucru nu se realizeaza, tribunalul poate dispune incetarea reorganizarii si trecerea la lichidarea averii debitorului. 323g68d

In termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii de reorganizare, toti creditorii ale caror creante sunt anterioare datei incetarii platilor, vor depune declaratia de creante in adunarea creditorilor.

II.          Notiunea si conditiile de aplicare ale procedurii falimentului

Intrucat, in general, falimentul este o procedura exceptionala, determinata de situatia precara a averii debitorului si ineficienta masurilor de redresare care s-au incercat, judecatorul sindic este imputernicit sa intreprinda masuri urgente pentru reintregirea averii debitorului si stoparea oricaror incercari de diminuare a ei, aceasta fiind practic sursa si sigura posibilitate din care vor fi platiti creditorii.

In situatia in care se constata o diminuare continua a averii debitorului sau lipsa posibilitatii de realizare a planului de redresare confirmat de tribunal, judecatorul sindic poate pronunta declararea falimentului.

Astfel, falimentul poate fi hotarat de tribunal in urmatoarele situatii:

cand debitorul solicita direct procedura falimentului,

cand nici unul din planurile de reorganizare nu a fost confirmat de tribunal

cand activitatea de redresare nu da rezultatul dorit

cand debitorul nu se conformeaza planului de redresare

in lipsa unui plan de reorganizare judiciara.

Printre primele masuri care se iau dupa pronuntarea hotararii declarative de faliment, in ordinea urgentei, se inscriu cele privind inventarierea si sigilarea bunurilor care fac parte din averea debitorului.

Indeplinirea scopului unei proceduri de faliment adica plata pasivului depinde atat de inregistrarea si conservarea averii debitorului cat si de stabilirea masei credale.

Pentru stabilirea masei credale, judecatorul sindic, pe baza informatiilor puse la dispozitie de debitor, va trimite fiecarui creditor o notificare in care va preciza termenul limita pe care il are acesta la dispozitie, pentru inregistrarea creantelor impotriva debitorului si conditiile legale pentru ca o creanta sa fie validata.

Creantele vor fi prezentate cu o cerere in termen de 30 de zile de la data notificarii creditorilor si vor fi inregistrate la tribunal. Pentru identificarea corecta a tuturor creantelor, judecatorul sindic poate folosi un expert contabil, care va fi platit din averea debitorului.

Dupa o prealabila verificare a cererilor si documentelor anexate de catre creditori, recurgandu-se si la confruntarea cu evidenta financiar-contabila a debitorului, aratand totodata daca el contesta in orice mod o creanta. Creditorii a caror creante au fost contestate vor fi instiintati de judecatorul sindic, avand dreptul la contestatie in termen de 20 de zile de la notificare.

Dupa solutionarea contestatiilor, judecatorul sindic va inregistra la tribunal si va afisa un tabel final al tuturor obligatiilor debitorului in care se va arata suma si prioritatea achitarii fiecarei creante. Din acest moment, masa credala se considera stabilita.

In continuarea procedurii de faliment se trece la lichidarea bunurilor din averea debitorului. Lichidarea bunurilor va fi efectuata de un lichidator sub conducerea judecatorului sindic si sub controlul tribunalului. Lichidarea bunurilor din averea debitorului se face prin vanzare directa sau prin licitatie.

Vanzarea directa este o vanzare catre o anumita persoana, in legatura cu care legiuitorul nu face nici o referire la conditiile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca, pentru a beneficia de un drept exclusiv de a cumpara bunul supus vanzarii in acest mod.

Vanzarea la licitatie presupune o competitie intre potentialii cumparatori, putand sa aiba drept rezultat si obtinerea unui pret mai mare decat in cazul unei vanzari directe.

Sumele rezultate prin vanzarea bunurilor din averea debitorului sunt destinate cu prioritate pentru plata pasivului. La distribuirea acestor sume legea stabileste anumite prioritati si chiar o anumita ordine, insa regula generala este ca toti creditorii aflati pe aceeasi pozitie judiciara vor beneficia de acelasi tratament.

Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate si toate contestatiile cu privire la creante solutionate, judecatorul sindic supune tribunalului raportul final impreuna cu bilantul general care, vor fi comunicate in copii tuturor creditorilor debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului.

Falimentul se considera incetat ca procedura, cand tribunalul a aprobat raportul final, toate bunurile sau fondurile din averea debitorului au fost distribuite si fondurile nereclamate au fost depuse in banca sau repartizate spre asociati.

Inchiderea procedurii de faliment are ca efect descarcarea judecatorului sindic si a persoanelor folosite in administrarea ei de responsabilitatile avute. Totodata si debitorul caruia i s-a aplicat procedura de reorganizare judiciara si faliment va fi descarcat de obligatiile avute inainte de inceperea acestei proceduri.