Aplicarea legii penale in timp

APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP

Principiul activitatii legii penale (art. 10 C. pen.)

Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare. Potrivit acestui principiu, o lege nu se aplica decat pentru infractiunile savarsite in perioada de timp cuprinsa intre data intrarii in vigoare si data abrogarii. Determinarea legii penale active se face prin stabilirea datei intrarii si iesirii din vigoare a legii.

Momentul intrarii in vigoare il poate reprezenta:

. momentul publicarii legii in "Monitorul Oficial";

. o alta data ulterioara mentionata in textul legii.

Momentul iesirii din vigoare poate fi marcat prin:

. intrarea in vigoare a unei legi penale noi, care reglementeaza aceleasi relatii sociale;

. abrogarea expresa sau tacita (totala sau partiala);

. ajungerea la termen a legii penale temporare;

. incetarea conditiilor care au determinat adoptarea legii exceptionale;

. autoabrogarea este intalnita in cazul legilor temporare sau exceptionale, realizandu-se in mod automat prin simpla ajungere la termen a legilor mentionate.

Concursul de legi penale reprezinta situatia in care la un moment dat se afla in vigoare mai multe legi penale care reglementeaza aceleasi relatii sociale, una din legi fiind generala, alta speciala, iar uneori chiar o lege exceptionala. In acest caz, se aplica legea speciala (cand exista legea generala si speciala) conform adagiului special generalibus derogant si legea exceptionala (cand exista concurs intre o lege generala, speciala si exceptionala).

Aplicarea legii penale. Conform principiului activitatii, legea penala nu se aplica faptelor care s-au petrecut inaintea intrarii in vigoare a legii penale, deoarece legea penala isi produce efectele doar pentru viitor (art. 11 C. pen. - neretroactivitatea legii penale).

Principiul retroactivitatii legii penale (art. 12 C. pen.)

Este regula de drept conform careia legea penala se aplica si faptelor savarsite anterior intrarii sale in vigoare (este opusul principiului neretroactivitatii).

Cazurile in care legea penala retroactiveaza:

- legea penala, in continutul careia se prevede expres ca urmeaza sa se aplice si unor fapte savarsite anterior intrarii ei in vigoare;

- legea interpretativa, care face corp comun cu legea interpretata;

- legea dezincriminatoare, care scoate din sfera ilicitului penal anumite fapte (art. 12 C. pen.);

- legile care prevad masuri de siguranta sau educative (art. 12 alin. 1 C. pen.); caracterul retroactiv al acestora se justifica datorita rolului preventiv pe care ele il au; se mentioneaza ca acestea nu au intotdeauna un caracter retroactiv;

- legea penala mai favorabila (art. 13 C. pen.): "In cazul in care de la savarsirea infractiunii si pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. se aplica legea cea mai favorabila". Daca legea noua este mai favorabila, ea va retroactiva in mod obligatoriu.

Principiul ultraactivitatii legii penale (art.16 C. pen.)

Este regula de drept conform careia legea penala continua sa se aplice si dupa iesirea sa din vigoare, cand este vorba de solutionarea conflictelor nascute in timpul cand ea era in vigoare.

Cazurile in care legea penala ultraactiveaza:

- legile penale temporare - care au durata foarte scurta, fiind aproape imposibil ca, pana la iesirea lor din vigoare,

faptuitorul sa fie prins si judecat;

- in cazul legii penale mai favorabile infractorului.

Retroactivitatea si ultraactivitatea formeaza extraactivitatea legii penale, ca opus al principiului activitatii legii penale.

Criteriile de determinare a legii mai favorabile: conditiile de incri-minare a faptei - este mai favorabila legea care impune ca fapta sa fie savarsita intr-un anumit loc sau timp; conditiile de tragere la raspundere penala - este mai favorabila legea care prevede ca actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate; natura si durata sanctiunii - este mai blanda legea care prevede pedeapsa inchisorii in loc de pedeapsa amenzii; termenul de prescriptie a raspunderii penale - este mai blanda legea care are un termen de prescriptie mai

redus; cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei; existenta pedepselor complementare si accesorii; dispozitii privitoare la tentativa - este mai blanda legea care nu sanctioneaza tentativa.

Aplicarea legii penale in situatii tranzitorii

Situatiile tranzitorii se creeaza prin succesiunea unor legi penale in timp, legi care reglementeaza acelasi relatii sociale, dar in conditii diferite.

In aceste situatii tranzitorii s-a pus problema: ce lege penala se aplica?

legea penala veche (teoria ultraactivitatii);

legea penala noua (teoria retroactivitatii);

legea penala mai favorabila (art. 13 C. pen.).

Dintre aceste trei posibilitati se aplica cea de a treia, in functie de criteriile mai sus mentionate.

Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor defini-tive (art. 14 si art. 15 C. pen.) Definitie si caracterizare. Aplicarea legii noi mai favorabile are ca efect in aceste situatii reducerea pedepsei aplicate.

Aplicarea legii mai favorabile in cazul pedepselor definitive se poate realiza in mod obligatoriu (art. 14 c. pen.), dar si facultativ (art. 15 C. pen.).

Conditiile de aplicare obligatorie a legii penale mai favorabile: sa existe o hotarare definitiva de condamnare la pedeapsa inchisorii sau la amenda; dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, dar inainte de executarea pedepsei sa intervina o lege noua; legea penala noua sa fie mai favorabila; pedepsa definitiv aplicata sa depaseasca maximul special al pedepsei prevazute de legea noua.

Efecte:

- reducerea pedepsei inchisorii sau amenzii;

- inlocuirea inchisorii cu amenda daca legea noua prevede amenda.

Conditiile de aplicare facultativa a legii penale mai favorabile (art. 15 C. pen.):

- existenta unei hotarari definitive de condamnare (dar numai la pedeapsa inchisorii);

- daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea deplina a pedepsei a intervenit o lege ce prevede o pedeapsa mai usoara, se poate dispune reducerea pedepsei;

- aplicarea este facultativa cand sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul special prevazut de legea noua.

Efecte:

- nu duce in mod obligatoriu intotdeauna la reducerea pedepsei, intrucat aceasta este doar facultativa;

- instanta sesizata poate dispune, fie mentinerea pedepsei aplicate, fie reducerea sa;

reducerea facultativa este dispusa de instanta de judecata din raza teritoriala in care se afla penitenciarul unde

cel condamnat isi executa pedeapsa, spre deosebire de aplicarea obligatorie, care opereaza de jure, conform art. 14 C. pen.