StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal

Cauze care inlatura caracterul penal al faptei



CAUZE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI



exista situatii sau imprejurari care fac ca fapta prevazuta de legea penala, savarsita in timpul cat aceasta este in vigoare, desi prezinta in aparenta trasaturile esenatiale ale infractiunii, sa nu realizeze deloc sau sa nu realizeze in mod eficient vreuna din trasaturile esentiale ale infractiunii => nu exista infractiune; totodata se inlatura rspunderea penala;

clasificarea cauzelor



a.       dupa criteriul trasaturiii esentiale a infractiunii

cauze care privesc pericolul social

cauze care privesc vinovatia;

cauze care privesc prevederea in legea penala.

b.      dupa sfera de aplicare

cauze generale;

cauze speciale.

c.       dupa caracterul lor

cauze reale - cele privitoare la fapta si care se rasfrang cu efectele lor asupra tuturor participantilor;

cauze personale - cele privitoare la persoana faptuitorului si produc efecte numai in raport cu persoana care s-a aflat in astfel de situatii.

LEGITIMA APARARE

este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana si drepturile celui atacat ori interesul obstesc

exclude caracterul penal datorita lipsei de vinovatie;

apare ca o riposta pe care o da persoana unui atac, savarsind in acest fel o fapta penala.

Conditiile legitimei aparari

a.      conditiile atacului

atacul sa fie material:

cand se obiectivizeaza prin actiuni fizice menite sa puna in pericol valorile ocrotite;

pentru realizarea lui se foloseste forta fizica  ori mijloace care sunt in masura sa produca o modificare fizica valorilor ocrotite;

si inactiunea poate reprezenta un atac material - permite altor forte;

un atac verbal nu da dreptul unei riposte legitime.

atacul sa fie direct:

cand se indreapta si creaza un pericol nemijlocit pentru valoarea sociala ocrotita;

atactul nu este direct d 424h73e aca intre agresor si victima se afla un obstacol; si nici daca intre agresor si victima se afla o distanta mai mare in spatiu.

atacul sa fie imediat:

cand pericolul s-a ivit, este actual, sau este pe cale sa se iveasca (pericol iminent); caracterul imediat vizeaza raportul in timp intre atac si obiectul vizat;

cand intervalul scurs intre inceputul atacului si momentul ivirii pericolului este mai mare - exista posibilitatea inlaturarii pericolului => fapta nu mai este justificata;

caracterul imediat pp atat iminenta cat si declansarea acestuia; dupa consumarea atactului, apararea nu mai este legitima;

in timpul atacului sunt posibile anumite intreruperi, in care agresorul se reinarmeaza - acestea nu echivaleaza cu incetarea atacului => apararea este tot legitima;

pentru infractiunile care produc un prejudiciu ireparabil, consumarea infractiunii insemna si consumarea atacului => riposta dupa nu mai este legitima;

pentru infractiunile care prin consumare produc un prejudiciu care poate fi inlaturat sau micsorat printr-o atitudine pozitiva, consumarea nu inseamana si incetarea atacului => riposta de dupa poate fi legitima.

atacul sa fie injust:

atacul este just daca consta intr-o activitate prevazuta sau permisa de lege, atata timp cat este efectuat in limitele prevazute de lege;

riposta nu trebuie sa fie vadit exagerata caci se transforma in contrariul ei;

aceasta conditie trebuie apreciata din punctul de vedere al celui care face apararea;

impotriva unui atac dezlantuit de un iresponsabil se va riposta in stare de necesitate, daca cel ce riposteaza cunoaste starea de iresponsabilitate a agresorului; daca cel care face apararea nu cunoaste starea de iresponsabilitate, el va actiona in legitima aparare.

atacul sa fie indreptat impotriva persoanei care se apara, ori impotriva alteia sau impotriva unui interes public:

atacul se indreapta impotriva persoanei, a drepturilor acesteia (care pot privi viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea, onoarea, averea;

nu se cere ca intre persoana care intervine si victima atacului sa existe vreun grad de rudenie sau intelegere prealabila, daca victima putea sa inlature singura atacul, daca victima dorea sau nu sa se apere impotriva atacului;

interesul public poate consta intr-o stare, situatie, relatie, activitate ce intereseaza o organizatie publica.

atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat ori interesul public:

caracterul grav se apreciaza in functie de intensitatea atacului, de urmarile ireparabile sau greu de remediat ce s-ar produce.

b.      conditiile apararii:

apararea se realizeaza printr-o fapta prevazuta de legea penala;

apararea sa fie precedata de atac; simpla presupunere ca agresorul va dezlantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima;

apararea sa se indrepte impotriva agresorului, dar nu impotriva bunurilor sale; apararea indreptata din eroare impotriva altei persoane va duce la inlaturarea caracterului penal al faptei si pe cauza erorii de fapt coroborata cu legitima aparare;

apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului; necesitatea se apreciaza din 2 pdv:

sub raportul intinderii - cand are loc dupa ce atacul a devenit iminent sau actual si pana in momentul in care acesta a incetat;

sub raportul necesitatii - cand infractiunea s-a consumat, dar exista posibilitatea inlaturarii ori diminuarii efectelor;

caracterul necesar trebuie analizat nu numai in raport cu gravitatea atacului, ci si cu posibilitatile celui atacat de a-l infrunta (exista legitima aparare si atunci cand cel atacat se putea salva prin fuga, ascunderea din fata agresorului.

apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului - nu pp echivalenta mijloacelor; daca apararea este vadit disproportionata, fapta este savarsita cu depasirea limitelor legitimei aparari.

c.       depasirea limitelor legitimei aparari:

poate constitui tot legitima aparare atunci cand se intemeiaza pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul in momentul comiterii faptei = exces jusificat;

determinarea starii de tulburare sau temere implica cercetarea tuturor conditiilor de fapt in care s-a produs atacul;

daca depasirea limitelor nu se intemeiaza pe tulburare sau temere, fapta este infractiune, savarsita in circumstanta atenuanta = exces scuzabil.

Efectele legitimei aparari:

fapta savarsita nu este infractiune (ii lipseste vinovatia) => nu atrage raspundrea penala a faptuitorului;

fapta nu are caracter ilicit => nu poate atrage nici o alta raspundere juridica;

in cazul excesului jusitificat, raspunderea civila nu este inlaturata intotdeauna;

cand legitima aparare vine in concurs cu alte cauze care inlatura caracterul penal al faptei, raspunderea civila poate intrveni, tocmai pentru astfel de cauze.



STAREA DE NECESITATE

este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public

ex: sustragerea unei masini pentru a transporta de urgenta la spital o persoana accidentata;

pericolul care ameninta valorile sociale este generat de diferite intamplari (inundatii, cutremure etc) si nu de atacul unei persoane, dar poate fi creat si prin activitati omenesti imprudente sau intentionate; sursa pericolului poate consta chiar in comportarea victimei care urmaeaza sa fie salvata.

Conditiile starii de necesitate

a.      conditii privitoare la pericol:

sa fie iminent - nu pp ca ar fi si instantaneu;

pericolul iminent sa ameninte: viata, integritatea corporala, sanatatea persoanei, ori un bun important (bun de o valoare deosebita artistica, stiintifica, istorica ori afectiva) la acesteia, ori un interes public;

sa fie inevitabil - adica sa nu poata fi inlaturat in alt mod; aprecierea caracterului inevitabil se face prin luarea in considerare a tuturor imprejurarilor in care persoana a fost nevoita sa actioneze.

b.      conditiile actiunii de salvare:

sa se realizeze prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala;

actiunea de salvare sa fi constituit unicul mijloc de inlaturare a pericolului;

actiunea de salvare este considerata necesara cand se efectueaza intre momentul in care pericolul a devenit iminent si pana la incetarea acestuia;

daca exista posiblitatea inlaturarii prin alte mijloace, era obligat la aceasta; se tine seama de imprejurarile de fapt si de persoana;

actiunea de salvare poate fi desfasurata atat de persoana expusa pericolului, cat si de alta persoana;

prin actiunea de salvare sa nu se cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat:

daca prin fapta s-au cauzat urmari vadit mai grave, dar faptuitorul nu si-a dat seama in momentul savarsirii faptei - tot stare de necesitate;

daca faptuitorul si-a dat seama - infractiune in circumstanta atenuata a depasirii limitelor starii de necesitate.

fapta sa nu fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul; ex: medicul nu poate invoca starea de necesitate pentru a nu isi indeplini obligatiile de a merge intr-o zona contaminata si de a asigura ingrijirea bolnavilor.

Efecte juridice

fapta nu este infractiune (nu este savarsita cu vinovatie) => nu este atrasa raspunderea penala;

raspunderea civila nu este inlaturata, repararea prejudiciului poate reveni persoanei salvate;

cand pericolul s-a produs prin fapta persoanei vatamate, este inlaturata si raspunderea civila.

CONSTRANGEREA FIZICA

presiunea pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra energiei fizice a unei alte persoane in asa fel incat aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala, fiind in imposibilitate fizica de a actiona altfel;

cele mai multe sunt de inactiune; pot si si fapte de actiune, cand faptuitorul este un simplu instrument la comanda unei energii straine (aluneca pe gheata si cade intr-o vitrina).

Conditiile constrangerii fizice

sa existe o constrangere asupra fizicului unei persoane; actiunea de constrangere poate proveni din partea altei persoane, din partea unui animal, a unui eveniment;

constrangerii la care a fost supusa persoana sa nu i se fi putut rezista; posibilitatea de a rezista constrangerii se apreciaza concret in functie de natura si intensitatea fortei de constrangere si de capacitatea si starea psihica a persoanei constranse;

sub imperiul constrangerii persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Efectele juridice

fapta nu este infractiune (ii lipseste vinovatia);

nu atrage raspunderea penala, iar raspunderea civila este inlaturata, in principiu.

CONSTRANGEREA MORALA

presiunea exercitata prin amentntarea cu un pericol grav, pentru persoana faptuitorului ori a altuia si sub imperiul caruia cel amenintat savarseste o fapta prevazuta de legea penala.

Conditiile constrangerii morale

sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul unei constrangeri exercitata prin amenintarea cu un pericol grav;

sa existe o actiune de constrangere exercitata prin amenintare cu un pericol grav:

actiunea de constrangere creeaza persoanei amenintate un sentiment de teama; sub imperiul amenintarii persoana are de ales intre a suferi raul cu care este amenintata si a savarsi fapta ce i se pretinde;

amenintarea poate fi facuta verbal sau in scris;

pericolul grav poate privi viata, integritatea corporala, libertatea, demnitatea, averea celui amenintat ori a altei persoane.

pericolul grav sa nu poata fi inlaturat altfel; stabilirea evitabilitatii sau inevitabilitatii este o problema ce se rezolva in concret.

Efectele juridice

fapta nu este infractiune (ii lipseste vinovatia);

nu atrage raspunderea penala a faptuitorului.

CAZUL FORTUIT

situatia, starea, imprejurarea in care actiunea sau inactiunea persoanei a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta; ex: peste actiunea tractoristului de a ara se suprapune o alta energie a carei interventie este imprevizibila (explozia obuzului);

imposibilitatea de prevedere este generala si obiectiva, tine de limitele generale ale posibilitatii de prevedere;

sursa imprejurarilor fortuite poate fi:

fenomenele naturii a caror producere in timp nu poate fi prevazuta;

tehnicizarea activitatilor umane (defectarea unui mecanism);

conduita imprudenta a unei persoane (aparitia brusca in fata unei masini in viteza, a unei persoane);

starea maladiva a unei persoane

imprejurarea neprvizibila poate fi: anterioara, concomitenta sau ulterioara actiunii faptuitorului.

Conditii de existenta

rezultatul sa fie consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului; intre imprejurarea neprevazuta si rezultatul produs trebuie sa existe o legatura de cauzalitate;

faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia fortei straine (interventia si momentul acesteia au fost imprevizibile, nu si  rezultatul);

fapta care a capatat rezultatul periculos sa fie prevazuta de legea penala.

Efectele juridice

nu este infractiune (ii lipseste vinovatia);

imposibilitatea prevederii este generala si obiectivaa => efectele opereaza asupra tuturor participantilor;

raspunderea civila este inlaturata numai daca nu vine in concurs cazul fortuit cu alte cauze de inlaturare a caracterului infractional al faptei.

IRESPONSABILITATEA

starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu poate sa isi dea seama de semnificatia sociala a actiunilior sau inactiunilor sale ori nu poate fi stapana pe ele



priveste incapacitatea psihica a persoanei sub raport intelectiv (nu isi poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor) cat si sub raport volitiv (nu isi poate determina si dirija in mod normal vointa);

se poate datora unor anomalii, unor maladii neuro-psihice, unor tulburari psihice provocate prin intoxicatii;

poate fi permanenta ori trecatoare, congenitala sau survenita;

trebuie sa existe in momentul savarisrii faptei si sa fie totala;

constatarea se face de catre medicii specialisti.

Conditiile starii de iresponsabilitate

faptuitorul sa aiba incapacitatea psihica intelectuala si voilitiva cu privire la faptele sale => nu are capacitatea de a intelege caracterul penal al faptei sau nu are capacitatea de a isi determina si dirija manifestarile de vointa;

starea de incapacitate trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei; chiar daca dupa savarsirea faptei isi recapata capacitatea intelectuala si volitiva; nu poate fi considerat in stare de iresponsabilitate cel care si-a provocat sau a acceptat sa i se provoace asemenea stare;

incapacitatea sa se datoreze alienatiei mintale ori altor cauze

fapta savarsita sa fie prevazuta de legea penala

Efectele juridice

nu este infractiune (ii lipseste vinovatia);

este o cauza personala => nu se rasfrange si asupra participantilor;

inlatura raspunderea penala, nu si pe cea civila;

fata de faptuitor se pot lua masuri de siguranta cu caracter medical.

BETIA

starea psiho-fizica anormala a unei persoane datorata efectelor pe care le au asupra organismului si facultatilor psihice ale persoanei, anumite substantei excitante sau narcotice consumate ori introduse in corpul sau

aceste substante provoaca devieri - de la diminuarea si pana la anihilarea completa a capacitatii psiho-fizice intelictive si voilitive.

Felurile starii de betie

a.       dupa cum cel care a ajuns in aceasta stare a voit sau nu aceasta

betia accidentala - in care a ajus o persoana independent de vointa ei (mediu cu vapori de alcool);

betia voluntara - doua forme:

betia preordinata - persoana si-a provocat aceasta stare pentru a avea mai mult curaj la savarsirea faptei sau pentru a avea o scuza - este intotdeauna circumstanta agravanta;

betia simpla - poate fi, dimpotriva, si o circumstanta atenuanta.

b.      dupa gradul de intoxicatie:

betia completa - paralizarea aproape completa a energiei fizice si o intunecare a facultatilor psihice;

betia incompleta - intoxicatia este in faza incipienta, manifestata, de regula, prin excitabilitate si impulsivitate; capacitatea de a intelege si a voi nu este abolita, ci doar slabita.

betia poate fi:

cauza care inlatura caracterul penal al faptei;

circumstanta agravanta;

circumstanta agravanta sau atenuanta, dupa caz.

Conditiile starii de betie

in momentul savarsirii faptei, faptuitorul sa se fi gasit in stare de betie;

starea de betie sa fie accidentala, involuntara, fortuita

starea de betie sa fie completa;

fapta comisa sa fie prevazuta de legea penala

Efectele starii de betie

nu este infractiune (ii lipseste vinovatia);

cand nu este completa poate constitui doar o circumstanta atenuanta.

MINORITATEA FAPTUITORULUI

starea in care se gaseste faptuitorul minor, care in momentul savarsirii faptei nu implinise varsta raspunderii penale

minorul sub 14 ani se prezuma absolut ca nu are responsabilitate penala; minorul care are intre 14 si 16 ani se prezuma relativ ca nu are discermnamantul faptelor sale.

Conditiile starii de minoritate

sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;

faptuitorul sa nu indeplineasca conditiile pentru a raspunde penal (are sub 14 ani sau are intre 14-16 si a actionat fara discernamant):

pentru infractiunile care se prelungesc in timp dupa varsta de 14 ani, caracterul penal va fi inlaturat numai daca nu se dovedeste discernamantul in savarsirea actiunilor sau inactiunilor comise dupa varsta de 14 ani;

in cazul infractiunilor progresive, caracterul penal este inlaturat daca in momentul comiterii actiunii faptuitorul era minor sub 14 ani, chiar daca rezultatul se produce dupa implinirea acestei varste.

Efectele juridice

nu este infractiune (ii lipseste vinovatia);

este cauza personala => nu profita si celorlalti participanti;

cand a savarsit fapta pentru ca a fost determinat sau sprijinit cu intentie de alti participanti => participatie improprie;

este inlaturata raspunderea penala, nu si cea civila (pentru persoanele care l-au avut sub ingrijire sau paza pe minor);

fata de minor se iau masuri de ocrotire.

EROAREA DE FAPT

reprezentarea gresita de catre cel ce savarseste fapta a realitatii din momentul savarsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii

eroarea il lipseste de posiblitatea de a prevedea rezultatul faptei;

are capacitatea psiho-fizica normala, dar vointa si constiinta lui s-au format pe date gresite ale realitatii.

Felurile erorii

a.       dupa obiectul asupra careia poarta

eroarea de fapt - poarta asupra unor date ale realitatii;

eroarea de drept - necunosterea sau cunoasterea gresita a unor norme juridice (nu inlatura niciodata caracterul penal, decat, poate, daca priveste o norma extrapenala).

b.      dupa factorii care determina eroarea

eroarea prin necunoastere sau ignoranta - lipsa de cultura;

amagirea sau inducerea in eroare - actiunea de inselare exercitata de o persoana asupra alteia.

c.       dupa consecintele pe care le poate avea

eroare esentiala - cand reprezinta pentru faptuitor o justificare a activitatii lui si exclude vinovatia;



eroare neesentiala - apare ca o scuza - reprezinta o circumstanta atenuanta.

d.      dupa criteriul de mai sus completat cu cel al obiectului asupra caruia poarta

eroare principala - priveste date de fapt referitoar la elementele constitutive ale infractiunii; poate conduce la inexistenta infractiunii;

eroare secundara - priveste o stare, o situatie, o imprejurare ce reprezinta o circumstanta de savarsire; nu conduce decat la inlaturarea circumstantei agravante nu si la inlaturarea infractiunii in forma tip.

e.       dupa posibilitatea de evitare a erorii

eroare de neinlaturat sau invincibila - se datoreaza completei necunoasteri a  realitatii si care nu ar fi putut fi inlaturata oricate diligente ar fi depus faptuitorul; inlatura caracterul penal;

eroare vincibila sau inalturabila - putea fi inlaturata daca faptuitorul era mai atent; nu inlatura caracterul penal decat daca faptele sunt incriminate numai daca se savarsesc cu intentie.

poate privi:

o imprejurare de fapt de care depinde caracterul penal al faptei, caz in care fapta nu are caracter penal;

o circumstanta agravanta a infractiunii, situatie in care acesta circumstanta este inlaturata.

Conditiile erorii de fapt

sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala;

in momentul savarsirii faptei, faptuitorul sa nu fi cunoscut existenta unor stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei:

starea = modul in care se prezinta o persoana, ori o institutie;

situatia = pozitia pe care o are o persoana (casatorita, ruda etc) ori un bun;

imprejurarea = o circumstanta in care are loc savarsirea faptei.

starea, situatia sau imprejurarea sa reprezinte un element constitutiv al infractiunii ori o circumstanta a acesteia

daca reprezinta o conditie de existenta a infractiunii - caracterul penal este inlaturat;

daca poarta asupra identitatii persoanei (in cazul infractiunilor contra persoanei) sau asupra obiectului material al infractiunii - caracterul penal nu este inlaturat;

eroarea care priveste un element constitutiv al infractiunii trebuie sa subziste pe tot parcursul executarii actiunii;

eroarea nu se confunda cu indoiala;

cand reprezinta o cicumstanta agravanta a infractiunii, eroarea va duce la inlaturarea acesteia, a raspunderii penale pentru foram agravanata, dar faptuitorul va raspunde penal pentru forma tip.

Efectele erorii de fapt

a.       cand priveste un element constitutiv al infractiunii

in cazul faptelor savarsite cu intentie - nu este infractiune (ii lipseste vinovatia) => nu atrage raspundera penala;

daca fapta este incriminata atat atunci cand este savarsita cu intentie cat si atunci cand este savarsita din culpa - se inlatura caracterul penal si atunci cand este savarsita din culpa numai daca se constata ca eroarea nu este ea insasi rezultatul culpei;

eroarea de fapt nu trebuie sa fie ea insasi imputabila faptuitorului.

b.      asupra circumstantelor

inlatura agravarea cand poarta asupra unor circumstante de agravare ale unei infractiuni intentionate;

cand poarta asupra unor circumstante agravante la o infractiune care este incriminata atunci cand este savarsita din culpa duce la inlaturarea circumstantei numai daca cunoasterea gresita a starii, situatiei, imprejurarii nu este ea insasi rezultatul culpei.

EROAREA DE DREPT

necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei norme juridice are efecte diferite dupa cum ea poarta asupra unei norme penale sau norme extrapenale;

eroarea de drept penal nu inlatura caracterul penal al faptei; nu se poate invoca necunoasterea legii;

eroarea cu privire la o norma extrapenala inlatura caracterul infractional al faptei.

INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI SOCIAL

nu inlatura, de regula, alte forme de raspundere juridica, deoarece un anumit grad de pericol - chiar daca nepenal - mai prezinta fapta.

Lipsa pericolului social, ca trasatura esentiala a infractiunii

este inlaturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atat fapta cat si imprejurarea in care este inlaturat pericolul;

este inlaturat pentru anumite acte inerente desfasurarii unor activitati permise de lege (ex: actele de lovire care se produc in cazul practicarii boxului etc);

la faptele comise din culpa, daca leguitorul le-a incriminat numai daca sunt savarsite cu intentie; tot astfel - tentativa la unele infractiuni;

este inlaturat cand fapta este savarsita fara vinovatie.

Efecte - nu este infractiune => nu atrage raspunderea penala.

Lipsa pericolului social concret al faptei prevazute de legea penala

desi formal fapta poate indeplini toate conditiile, este posibil ca, in concret, pericolul social sa nu evidentieze o periclitare a valorilor sociale, sa fie minim, sa nu fie suficient;

pericolul social fiind apreciat de catre leguitor, organele aplicau pedeapsa de cate ori erau indeplinite formal conditiile => s-a aplicat pedeapsa si pentru fapte marunte, lipsite de gravitate si importanta => s-a modificat art. 18: => fapta care prezinta pericol social in intelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile aratate si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse;

a fost introdus art. 18^1: nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;

=> sarcina organului de aplicare a legii de a stabili, pe baza unor criterii legale, daca fapta prezinta sau nu gradul de importanta pentru a fi socotita infractiune; daca nu - caracterul penal al faptei este inlaturat, iar faptuitorului i se aplica o sanctiune administrativa (fara sa reprezinte o forma de inlocuire a raspunderii penale);

institutia introdusa prin art. 18^1 reprezinta tot o cauza care inlatura caracterul penal al faptei; ea are un caracter general => este aplicabila in principiu tuturor faptelor prevazute de legea penala; totusi, nu va putea fi incidentala in cazul unor fapte grave cum este omorul;

se tine seama de

modul si mijloacele de savarsire a faptei - exista pericol social daca au fost folosite mijloace periculoase ori un numar mare de acte au fost comise;

de scopul urmarit de faptuitor - daca a fost comisa pentru satisfacerea unei trebuinte (cumpararea unui medicament) - este inlaturat pericolul social, daca a fost urmarita inlesnirea sau acoperirea altei infractiuni - exista pericol social;

de imprejurarile in care fapta a fost comisa - fapta comisa in imprejurari nefavorabile pentru faptuitor (o suferinta, starea de ebrietate in care a ajuns intamplator) pot reliefa un pericol social scazut.

de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce - prejudiciu mic - poate insemnal lipsa pericolului social;

de persoana faptuitorului si de conduita acestuia - antecedentele penale ale faptuitorului nu exclud, de principiu, incidenta art. 18^14.

efecte juridice

fapta nu are caracter penal => nu atrage raspunderea penala; va atrage aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ (mustrare, mustrare cu avertisment ori amenda);

aplicarea unei sanctiuni administrative este obligatorie ori de cate ori se constata ca pericolul social exista, chiar daca nu e suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune; daca faptuitorul a comis mai multe fapte de acest gen - se aplica o singura sanctiune cu caracter administrativ.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact