Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate.
Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.
Infractiunea de delapidare este
incriminata in art. 215 C. pen. intr-o varianta simpla sau tip si alta
agravata.
Varianta simpla consta protrivit
alin.(1) art.215 C. pen. in: insusirea,
folosirea sau traficarea, de catre un functionar, in interesul sau ori pentru
altul de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza.
Varianta agravata conform cu art. 215 alin.(2) C. pen se realizeaza in cazul in care delapidarea a avut 444i84e consecinte deosebit de
grave .
2. Subiectii infractiunii
a)Subiectul activ nu poate fi decat un functionar public sau functionar
care gestioneaza sau administreaza
bunurile unei unitati publice sau private. Asadar, la delapidare autorul este
de doua ori calificat; el are, pe de o parte, calitatea de functionar public
sau functionar, iar pe de alta parte, calitatea de administrator sau gestionar
de bunuri care apartin unei persoane juridice.
Aceste doua calitati se cer cumulativ
indeplinite, lipsa oricareia duce la excluderea infractiunii de delapidare. De
aceea, un functionar care a contribuit prin acte nemijlocite la insusirea unor
bunuri, fara a fi insarcinat cu administrarea sau gestionarea lor, alaturi de o
persoana (functionar) care indeplineste aceste conditii, nu va fi coautor la
delapidare, ci „complice”[1].
Potrivit alin. (1) art.147 C.
pen., prin functionar public, se
intelege orice persoana care exercita, permanent sau temporar, cu orice titlu,
indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau
nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.145 C. pen.
Prin “functionar” se intelege
persoana mentionata in art. (1), precum si orice salariat care exercita o
insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in
acel alineat.
Se observa din cele de mai sus ca
notiunea de functionar este destul de
cuprinzatoare si ca se pune accentul pe exercitarea in fapt a activitatii,
fiind fara relevanta titlul, modul de investire, de retributie ori timpul cat
dureaza insarcinarea in serviciul unei persoane juridice publice sau private.
Intotdeauna functionarul trebuie
sa se afle in raport de munca, pe baza unui contract individual de munca cu o
alta persoana juridica, alta decat cele la art. 145 C. pen.
Intr-o alta parere se afirma ca o
persoana angajata de proba ca agent comercial, fara a i se incheia contract de
munca, avand totusi atributii de gestionare, nu poate comite infractiunea de
delapidare, indiferent de titlul in baza caruia detine bunul pe care si-l
insuseste, in acest caz putandu-se retine doar infractiunea de abuz de
incredere art. 213 C. pen.
In cazul infractiunii de
delapidare, calitatea de functionar este circumscrisa numai acelor functionari
care, in virtutea raportului juridic cu persoana juridica, au „atributii de
gestionare sau administrare”.[2]
Gestionarul are posesia
bunurilor, contactul material nemijlocit cu acestea, insa nu poate sa faca „acte
de dispozitie juridica”[3].
Cel ce efectueaza operatiile de manipulare sau are bunurile in paza, fara a
avea ca principale atributii de serviciu primirea,
pastrarea si eliberarea lor, nu are calitatea de gestionar si in
consecinta, daca sustrage din acele bunuri, nu savarseste infractiunea de
delapidare, ci infractiune de furt. Rezulta, asadar, ca activitatea de gestiune
pe care o desfasoara functionarul este, in primul rand, o activitate de primire
a unor bunuri, adica de luare in primire in cantitatea, calitatea si
sortimentul specificate in actele insotitoare, iar, in al doilea rand, este o
activitate de pastrare, prin care se intelege tinerea in depozit, asigurarea
integritatii acestora in vederea efectuarii, in conditii normale, a miscarii
bunurilor gestionate In cazul in care nu se pastreaza integritatea bunurilor,
daca se constata reaua credinta, fapta va fi gestiunea frauduloasa, iar daca
atingerea adusa integritatii bunurilor se datoreaza culpei, in anumite
conditii, se poate retine infractiunea de neglijenta in serviciu. Pastrarea
implica, de asemenea, acte corespunzatoare (evidente, registre, documente) care
sa oglindeasca in mod exact cantitatea, felurile si calitatea bunurilor in
pastrare. In al treilea rand este o activitate de eliberare, predare a
bunurilor .Prin eliberarea bunurilor se intelege „predarea lor de catre
functionarul respectiv celor indreptatiti in cantitatea, calitatea si
sortimentele specificate in actele de eliberare”[4].
De exemplu, in practica judiciara
s-a considerat ca sunt gestionari, „inspectorii de impozite si taxe din cadrul
administratiei financiare, taxatorii de pe autovehiculele destinate
transportului in comun, responsabilul unei sectii dintr-o cooperativa ce
presteaza servicii catre populatie, remizierii in raport cu marfurile
incredintate spre vanzare etc”[5].
Administrator este functionarul
care, desi nu are contact direct cu bunurile care formeaza obiectul material,
are dreptul de dispozitie, cu privire la situatia juridica a acestora. In acest
sens, in practica judiciara, s-a considerat ca savarseste actiunea de delapidare,
in calitate de administrator, contabilul sef care, prin intermediul unor acte
de serviciu necorespunzatoare, scoate bunuri dintr-o gestiune pentru a le
transfera in alta, dar care in realitate si le insuseste.
Exista o deosebire intre
gestionar si administrator, in sensul ca primul vine in contact direct si
material cu bunurile datorita atributiilor sale legate de primirea, pastrarea
sau eliberarea bunurilor, iar cel de-al doilea are numai un contact virtual,
juridic, cu bunurile pe care le administreaza, concretizat in acte de
dispozitie pe care le efectueaza cu privire la acestea.
Infractiunea de delapidare se poate
comite atat de o singura persoana, cat si in participatie, in oricare forma a
acesteia. Pentru coautorat se cere ca toti participantii sa aiba calitatea de
functionari, gestionari sau administratori.
b)Subiect pasiv. la infractiunea de delapidare nu poate fi
decat organul , institutia publica, sau orice alta persoana juridica, in cadrul
carora exercita activitatea functionarul care a comis actiunea de insusire ,
traficare sau folosire a bunului ce formeaza obiect material al infractiunii.
Deci, la infractiunea de delapidare, intotdeauna subiectul pasiv nu poate fi
decat o „persoana juridica”[6].
3. Sanctiuni
Consumarea infractiunii are loc
in momentul in care actiunea de insusirea, folosire sau traficare este dusa
pana la capat, moment in care se produce si urmarea socialmente periculoasa.
Infractiunea poate sa aiba forma continuata, nefiind necesar ca actele
materiale repetate, savarsite in realizarea aceleasi rezolutii, sa fie de
aceeasi natura – insusire, folosire sau traficare, ele pot fi si de natura
diferita, cerinta legii fiind indeplinita din moment ce fiecare act in parte
constituie o modalitate a uneia si aceleasi infractiuni aceea de delapidare. In
forma continuata, delapidarea se epuizeaza in momentul savarsirii ultimei
actiuni de insusire, folosire sau traficare.
Sanctiunea pentru alin.(1) art.
215 consta in inchisoare de la 1 la 15 ani.
Continutul agravat potrivit
alin.(2), infractiunea de delapidare este mai grava in cazul in care fapta a
avut „consecinte deosebit de grave”[7].Sanctiunea
consta in inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
[1] Gheorghe Nistoreanu si colab. Op cit., pg.334.
[2] Gheorghe Nistoreanu si colab. Op cit., pg.334-335.
[3] Tudorel Toader, Drept penal, Partea speciala, Editura All Beek 2002,
Bucuresti, pg.217.
[4] Gheorghe Nistoreanu si colab. Op. cit., pg.335.
[6] Gheorghe Nistoreanu si colab. Op cit., pg.336.
[7] Potrivit art. 146 C.p., prin consecinte deosebit de grave se intelege
o paguba mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a
activitatii, cauzata oricarei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile
la care se refera art.145, ori altei persoane juridice sau fizice.