Mandatul european de arestare in romania

Mandatul european de arestare in Romania

Cooperarea judiciara intemationala in materie penala a reprezentat o components importanta a Capitolului 24 al negocierilor de aderare a Romaniei la UE, astfel ca in procesul de integrare a Romaniei in spatiul de libertate, securitate si de justitie al Uniunii s-a impus ca o premisa obligatorie pentru finalizarea negocierilor si asimi-larea normelor europene in materia cooperarii judiciare care se afla intr-o continua evolutie. Ca stat candidat la aderare, Romania a fost obligata sa-si revizuiasca cadrul legal privind cooperarea judiciara intemationala in acest domeniu, astfel incat la momentui aderarii legislatia intema sa fie in concordanta cu cea comunitara.

Cea mai importanta masura menita a asigura integrarea deplina a Romaniei in spatiul european dorit a constituit-o transpunerea, prin prevederile Titlului III din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemationala in materie penala, a Deciziei-cadru privind mandatui european de arestare si procedurile de predare intre statele membre.

Evolutia permanenta a acquis-ului comunitar in domeniul cooperarii judiciare in materie penala, precum si constatarea, in aplicarea Legii nr. 302/2004, a existentei unor reglementari perfectibile au impus modificarea si completarea acestui act normativ. Legea nr. 224/2006 modifies si completeaza prevederile Legii nr. 302/2004, aducand unele schimbari inclusiv Titlului III, avand ca reper experienta statelor membre acumulata in primul an de aplicare a Deciziei-cadru, pentru a se evita repe-tarea problemelor cu care s-au confruntat acestea.

Definitia mandatului european de arestare - art. 77 din Legea nr. 302/2004

Potrivit legii romane, mandatui european de arestare este o decizie judiciara emisa de autoritatea judiciara competenta a unui stat membru al UE, in vederea arestarii si predarii catre un alt stat membru a unei persoane solicitate in vederea efectuarii urmaririi penale, a judecatii sau in scopul executant unei pedepse sau a unei masuri privative de libertate.

Potrivit art. 77 din Legea nr. 302/2004, anterior modificarii, mandatui european de arestare era considerat ca fiind o hotarare judecatoreasca emisa de instanta competenta a unui stat membru. insa, dupa cum am mentionat anterior, emiterea mandatului european de arestare poate fi data si in competent procurorului. Or, in conditiile in care procurorul nu poate fi considerat o instanta, iar hotararile acestuia nu pot fi considerate ca fiind hotarari judecatoresti, se impunea o revizuire a acestei definitii. Prin decizie judiciara se intelege o hotarare, ordin sau ordonanta emise de o autoritate judiciara, sfera sa de cuprindere fiind mai mare decat cea acceptata de legea romana.

Daca insa analizam strict mandatui european de arestare emis de autoritatea judiciara romana competenta, atunci se poate vorbi de mandatui european ca de o hotarare judecatoreasca, deoarece, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, in Romania sunt desemnate ca autoritati judiciare emitente instance judecatoresti.

Aplicarea mandatului european de arestare

Conform art. 189 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dispozitiile Titlului III vor intra in vigoare de la data aderarii Romaniei la UE, adica 1 ianuarie 2007, si vor inlocui, intre statele membre, dispozitiile in materie de extradare. Pe data de 9 februarie 2007 a fast predat primul cetatean roman in baza unui mandat european de arestare, o femeie in varsta de 20 de ani, complice la asasinarea unui cetatean olandez.

Romania nu a facut nicio declaratie cu privire la limitarea apucarii mandatului european de arestare pentru fap 919f56j te comise inainte de o anumita data, ceea ce inseamna ca elementui esential in aplicarea procedurii mandatului este data primirii cererii. in relatiile cu statele membre UE care au formulat asemenea declaratii sunt incidente prevederile capitolului III¹, titlul II, introduse prin Legea 224/2006. Astfel, daca Romania ar cere Frantei predarea unei persoane pentru o fapta savarsita inainte de 1 noiembrie 1993, nu se vor aplica prevederile Deciziei-cadru ci dispozitiile din materia extradarii aflate in vigoare, mentionate la art. 76'.

Analizand art. 76-76¹ rezulta ca prevederile capitolului III¹ sunt incidente atat in cazul in care Romania este stat de executare, cat si stat emitent. Desi Decizia-cadru reglementeaza expres doar posibilitatea ca statele, din pozitia de state de executare, sa faca declaratii privind neaplicarea mandatului faptelor savarsite inainte de o anumita data, se pare ca Romania va execute si mandatele trimise de acele state membre care limiteaza aplicarea lor si atunci cand ele sunt state emite (Luxemburg si Cehia). Prin urmare, daca Luxemburg ar emite un mandat de arestare european autoritatilor romane pentru o fapta savarsita inainte de 7 august 2002, autoritatile romane vor aplica dispozitiile capitolului III¹ si nu cele ale titlului III. Credem ca solutia aleasa de legiuitorul roman e criticabila din moment ce declaratiile statelor care limiteaza aplicarea mandatului la o anumita data si atunci cand ele sunt state emitente sunt contrare prevederilor Deciziei-cadru.

In cazul in care Cehia ar emite o cerere de extradare pentru o fapta savarsita inainte de 1 ianuarie 2004, cererea va fi respinsa daca, potrivit legit statului ceh, raspunderea sau executarea pedepsei s-au prescris. Daca insa Cehia emite un mandat european de arestare pentru o fapta savarsita dupa 1 ianuarie 2004, executarea lui poate fi refuzata daca, potrivit legii romane, raspunderea sau executarea pedepsei s-au prescris si daca fapta era de competente autoritatilor romane.

Amnistia acordata in Romania nu Impiedica extradarea catre statele membre mentionate in art. 76' decat in ipoteza in care . fapta amnistiata este de competenta instance romane. De asemenea, lipsa plangerii prealabile sau a unei alte condign pentru punerea in miscare a actiunii penale, potrivit legii romane, nujustifica refuzul extradarii.

3. Autoritatile judiciare romane competente

Conform art. 78, autoritatile romane competente sa emita un mandat european de arestare sunt instance judecatoresti. Instante judecatoreasca in cauza este cea care a emis mandatui de arestare preventiva in cursul urmaririi penale sau al judecatii, si care poate fi judecatoria, tribunalul, curtea de apel, inalta Curte de Casatie si Justice, respectiv mandatui de executare, adica instanta prevazuta de art. 418 alin. (1) si 2 C. proc. pen. [art. 81 alin. (1)]. Mandatui poate fi emis de instanta judecatoreasca competenta din oficiu sau la cererea procurorului.

Romania desemneaza curdle de apel ca autoritati judiciare competente sa execute un mandat european de arestare emis de o autoritate judiciara din alt stat membru al UE . insa in ceea ce priveste competenta teritoriala, textui legii nu contine o prevedere express, dar prin analogic cu dispozitiile art. 44 din aceeasi lege, care reglementeaza procedura judiciara si regulile speciale de competent in cazul extradarii pasive, curtea de apel competenta teritorial este cea in a carei raza teritoriala domiciliaza sau a fost identificata persoana solicitata⁶⁸.

4. Continutui mandatului european de arestare

Mandatui european de arestare trebuie sa contina urmatoarele date, asa cum rezulta din art. 79:

a) iderititatea si cetatenia persoanei solicitate;

b) denumirea, adresa, numerele de telefon si fax, precum si adresa de e-mail ale autoritatii judiciare emitente;

c) indicarea existence! unei hotarari judecatoresti definitive, a unui mandat de arestare preventive sau a oricarei alte hotarari judecatoresti executorii avand acelasi efect, care se incadreaza in dispozitiile art. 81 si art. 85 din prezenta lege;

d) natura si incadrarea juridica a infractiunii tinand seama mai ales de prevederile art. 85;

e) o descriere a circumstantelor in care a fost comisa infractiunea, inclusiv momentui, locul si gradul de implicare a persoanei solicitate;

f) pedeapsa pronuntata, daca hotararea a ramas defmitiva sau pedeapsa prevazuta de legea statului emitent pentru infractiunea savarsita;

g) daca este posibil, alte consecinte ale infractiunii.

5. Conditii pentru emiterea mandatului european de arestare

Articolul 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 institute conditiile pentru emiterea mandatului european de arestare privitoare la fapta, pedeapsa sau masura de siguranfa.

Un mandat european de arestare poate fi emis in vederea efectuarii urmaririi penale sau ajudecatii, precum si in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri privative de libertate. Emiterea mandatului european de arestare este msa condi-tionata de limitele pedepsei aplicate sau aplicabile. Ca urmare, mandatui european de arestare poate .fi emis pentru efectuarea urmaririi penale sau ajudecatii doar daca fapta este sanctionata, potrivit legii romane, cu o pedeapsa privativa de libertate de eel putin un an si pentru executarea unei pedepse sau a unei masurii de siguranta privativa de libertate, acestea trebuind sa fie mai rnari de 4 luni.

Legiuitorul roman nu a reglementat insa expres o procedura de emitere a mandatului de catre instantele judecatoresti. in doctrina s-a acreditat ideea ca, spre deosebire de procedura clasica de extradare, nu mai este necesara preexistenta unui mandat de arestare national, dar nimic nu impiedica statui emitent in emiterea lui. Credem insa ca emiterea unui mandat de arestare national este obligatorie, din moment ce in cuprinsul mandatului european de arestare trebuie sa fie mentionata existenta unei hotarari judecatoresti definitive sau a mandatului de arestare preven­tiva [art. 78 alin. (1) lit. c)].

De asemenea, legiuitorul roman a omis sa stabileasca un termen de emitere a mandatului european de arestare de catre instantele judecatoresti.

6. Regula dublei incriminari

Asemenea prevederilor Deciziei-cadru, exigenta dublei incriminari nu este necesara, iar predarea se va acorda de catre curtea de apel romana competenta atunci cand mandatui european de arestare este emis pentru una din infractiunile prevazute de art. 85 alin. (1) , daca acea infractiune, indiferent de denumirea ei in statui emitent, sanctionata cu inchisoarea sau cu o masura de siguranta privativa de libertate pe o perioada de minim 3 ani.

Pentru alte fapte decat cele 32 de infractiuni mentionate in art. 85 alin. (1), alin. (2) al aceluiasi articol prevede ca predarea poate fi subordonata conditiei ca faptele care fac obiectui mandatului european de arestare sa constituie infractiuni potrivit legii romane, independent de elementele constitutive sau de incadrarea juridica a acestora.

Sintagma preluata din Decizia-cadru - art. 2 alin. (4) - si utilizata de legiuitorul roman in art. 85 alin. (2), predarea poate fi subordonata, duce la concluzia ca cerinta dublei incriminari, in situatiile care cad sub incidenta acestui alineat, este facultativa, ramanand la latitudinea curtii de apel competenta sa decida predarea⁷¹. tntr-o alta opinie⁷², s-a considerat ca este de discutat daca aceasta conditionare trebuie sa fie facultativa sau obligatorie, avand in vedere ca institutia mandatului european de arestare, ca instrument de extradare, ar trebui sa se circumscrie regulilor generale in materie, si anume, fapta sa constituie infractiune atat in statui emitent, cat si in eel de executare, respectiv ca analizand mandatui european de arestare ca act procesual penal, ar fi dificil de justificat si de executat, fara existenta unei dispozitii materiale corespunzatoare in dreptui intern.

7. Conditii speciale pentru executarea mandatului european de arestare

Executarea unui mandat european de arestare poate fi supusa unor conditii speciale, prevazute de art. 87, si care se concretizeaza in garantiile procesuale pe care Ie va acorda autoritatea judiciara emitenta a unui stat membru curtii de apel romana competenta, pentru ca predarea sa poata avea loc.

Prima conditie, prevazuta de art. 87 alin. (1) lit. a), se refera la rejudecarea cauzei daca hotararea a fost pronuntata in lipsa persoanei solicitate. in cazul in care persoana solicitata nu a fost prezenta la sedinta de judecata care a condus la hotararea pronuntata in lipsa, predarea sa poate fi conditionata de acordarea unei asigurari sufi-ciente, de catre autoritatea judiciara emitenta, care sa garanteze persoanei in cauza ca va avea posibilitatea sa obtina rejudecarea cauzei in statui emitent, in prezenta sa. Dupa cum se constata din articolul mentionat, predarea persoanei judecata in lipsa va fi conditionata de curtea de apel romana competenta atat in cazul in care persoana a lipsit de la judecata ca urmare a faptului ca nu a fost legal citata cu privire la data si locul sedintei de judecata care a condus la hotararea pronuntata in lipsa, cat si in cazul in care aceasta a lipsit de la judecata din alt motiv decat eel mentionat. Aceasta prevedere are menirea de a asigura respectarea standardului minim al dreptului la aparare - dreptui persoanei de a fi audiata de instanta, de a fi informata de acuzatia adusa impotriva sa si de a-si formula apararea.

Revizuirea pedepsei detentiunii pe viata sau a masurii de siguranta privativa de libertate pe viata si liberarea conditionata fac obiectui conditiei speciale prevazuta de art. 87 alin. (1) lit. b), asa cum a fost reglementata in Decizia-cadru.

0 alta conditie specials priveste cetatenii romani. Articolul 87 alin. (2) prevede, ca un plus de garantii acordate acestora, ca cetatenii romani vor putea fi predati in baza unui mandat european de arestare emis in vederea efectuarii unnaririi penale sau ajudecatii cu conditia ca, in cazul in care se va pronunta o pedeapsa privativa de libertate, persoana predata sa fie transferata in Romania pentru executarea pedepsei.

8. Motive de refuz al executarii mandatului european de arestare

Legea romana, asemenea Deciziei-cadm, prevede in art. 88 doua categorii de motive de neexecutare a mandatului european de arestare, motive obligatorii si facultative.

Legea nr. 224/2006 introduce art. 24' si 24² care reglementeaza si in materia extradarii motive obligatorii si facultative de refuz.

Daca in cazul extradarii motivele obligatorii se refera la: nerespectarea dreptului la un proces echitabil in statui emitent; existenta unor motive serioase care due la concluzia ca extradarea se face in scopul urmaririi, pedepsirii unei persoane pe motive de rasa, religie, sex, nationalitate, limba, opinii politice sau ideologice sau apartenenta la un grup social; aflarea cauzei pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decat cele constituite prin instrumentele Internationale pertinente; infractiunea politics sau la o infractiune conexa ei; infractiunea militara care nu constituie infrac­tiune de drept comun, motivele obligatorii de refuz al executarii mandatului european de arestare sunt principiul non bis in idem, amnistia si situatia in care persoana care face obiectui mandatului european de arestare nu raspunde penal, in conformitate cu legea romana, datorita varstei sale.

Judecata definitiva pentru aceleasi fapte facuta de un alt stat membru decat eel emitent este o cauza de refuz obligatoriu, cu conditia ca, in cazul condamnarii, sanctiunea data sa fi fost executata sau sa se afle in curs de executare, sau executarea acesteia sa fie prescrisa, pedeapsa sa fi fost gratiata ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau sa fi intervenit o alta cauza care impiedica executarea, potrivit legii statului unde s-a pronuntat condamnarea - art. 88 alin. (1) lit. a). Daca procesul penal s-a finalizat inainte de sesizarea instantei, prin neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau mcetarea urmaririi penale, predarea persoanei solicitate este facultativa pentru curtea de apel competenta - art. 88 alin. (2) lit. h).

Amnistia intervenita in Romania Impiedica predarea persoanei solicitate in masura in care tara noastra avea competenta, potrivit legilor romane, de a judeca infractiunea care face obiectui mandatului european de arestare. Potrivit art. 36 al Legii nr. 302/2004, si in cazul extradarii amnistia produce aceleasi efecte. Legea va determina aproape intotdeauna refuzul predarii sau extradarii in cazul in care a inter­venit amnistia in statui roman, deoarece prevederile privind aplicarea legii penale romane in spatiu determina o sfera de aplicare extrem de vasta a acesteia, astfel ca statui nostru va avea aproape intotdeauna competenta sa judeca cauza⁷³.

Daca persoana care face obiectui mandatului european de arestare nu raspunde penal, potrivit legii romane, datorita varstei sale, atunci curtea de apel romana competenta sa execute mandatui european de arestare va refuza executarea acestuia. Astfel, daca persoana in cauza este un minor care nu a implinit 14 ani, predarea va fi refuzata, deoarece, potrivit legii romane, acesta nu raspunde penal. Daca e vorba de un minor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani predarea se va realiza doar in situatia in care se dovedeste ca acesta a operat cu discemamant. in fine, daca persoana solicitata este un minor care a implinit 16 ani, atunci acesta va raspunde penal, iar predarea se poate realiza.

O asemenea reglementare nu se regaseste in materia extradarii, dar credem ca in masura in care minorul ar raspunde penal si ar fi respectate limitele de pedeapsa prevazute pentru ca extradarea sa poata opera, nimic nu impiedica extradarea acestora.

Infractiunea politica si cea militara nu se mai regasesc intre motivele de refuz al executarii unui mandat european de arestare. Procedura de predare este una judiciara care implica eliminarea politicului din procesul decizional.

Preambulul Deciziei-cadru, in alin. (12) prevede ca daca exista motive, pe baza unor elemente obiective, sa se creada ca mandatui european de arestare a fost emis in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de sex, rasa, religie, origine etnica, nationalitate, limba, opinii politice sau orientare sexuala, sau ca pozitia persoanei poate fi prejudiciata din unul din aceste motive, predarea nu va fi executata. Critica adusa Deciziei a fost neintroducerea acestei clauze de nediscriminare in cuprinsul Deciziei-cadru, printre motivele obligatorii de neexecutare. 0 asemenea clauza se regaseste in diferite conventii privind extradarea, unde este prevazuta ca un motiv obligatoriu pentru refuzul extradarii, fiind introdusa si in legislatia noastra.

Avand in vedere ca Decizia-cadru nu are efect direct, ci ea trebuie transpusa in dreptui intern pentru ca prevederile ei sa poata fi invocate in fata instantelor, nimic nu impiedica statele membre sa prevada, in legea de implementare, respectarea drepturilor omului ca un motiv obligatoriu de refuz al executarii unui mandat european de arestare. Neintroducerea acestui motiv obligatoriu de refuz poate fi considerate o lacuna legislative a legiuitorului roman.

Daca insa este prezenta vreuna din imprejurarile prevazute de art. 88 alin. (2), curtea de apel romana competenta poate refuza executarea mandatului european de arestare.

Potrivit articolului mentionat, in cazul in care nu este indeplinita conditia dublei incriminari pentru alte infractiuni decat cele 32, ramane la aprecierea curtii de apel romana competenta sa decida predare - art. 88 alin. (2) lit. a), in mod exceptional, executarea mandatului european de arestare nu va putea fi refuzata in materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar pentru motivul ca legislatia romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelasi tip de reglementare in materie ca legislatia statului emitent.

De asemenea, daca persoana care face obiectui mandatului european de arestare este supusa unei proceduri penale in Romania pentru aceeasi fapta care a cauzat emiterea mandatului, predarea este facultativa. Acest lucru presupune ca, anterior primirii mandatului european de arestare, autoritatile romane au fost sesizate cu privire la aceeasi fapta care face obiectui mandatului. Predarea in aceasta situatie poate fi refuzata in masura in care se considers ca fiind necesara continuarea derularii procedurii penale in Romania. Extradarea va putea fi insa refuzata si in cazul in care fapta pentru care este solicitatS. poate face obiectui unui proces penal in Romania

Daca persoana in cauza a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte, intr-un stat tert, atunci predarea poate fi realizata, doar daca, in caz de condamnare, sanctiunea data sa fi fost executata sau sa se afle in curs de executare, sau executarea acesteia sa fie prescrisa, pedeapsa sa fi fost gratiata ori infractiunea sa fi fost amnistiata, potrivit legii statului unde s-a pronuntat condamnarea. Astfel, in timp ce judecarea definitiva a persoanei solicitate, pentru aceleasi fapte, intr-un alt stat membru decat eel emitent, constitute un motiv obligatoriu de neexecutare, judecarea, pentru aceleasi fapte, intr-un stat care nu este membru al UE, constituie doar un motiv facultativ de refuz al executarii unui mandat.

In situatia in care autoritatea judiciara emitenta a unui stat membru emite un mandat european de arestare care priveste infractiuni care, potrivit legii romane, sunt comise pe teritoriul Romaniei, atunci curtea de apel romana competenta poate refuza predarea.

Potrivit art. 143 alin. (2) C. pen., infractiunea se considers savarsita pe teritoriul Romaniei si atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava romana s-a efectuat numai un act de executare sau s-a produs rezultatui infractiunii. Ca urmare, predarea poate fi refuzata atunci cand toate elementele constitutive ale infractiunii s-au realizat pe teritoriul tarii, dar si atunci cand doar un act de executare sau rezultatui infractunii s-a produs pe teritoriul Romaniei, deoarece, conform principiului ubicuitatii, infrac­tiunea in intregul ei este considerata a fi comisa in Romania.

Un alt motiv facultativ prevazut de art. 88 alin. (2) lit. f) se refera la situatia in care mandatui european de arestare cuprinde infractiuni care au fost comise in afara teritoriului statului emitent si legea romana nu permite urmarirea acestor fapte atunci cand s-au comis in afara teritoriului roman. Credem ca aceasta ipoteza se refera la acele situatii cand nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru aplicarea principiilor personalitatii, realitatii si universalitatii legii penale romane.

Predarea ramane la aprecierea curtii de apel competente si atunci cand, potrivit legii romane, a intervenit prescriptia cu privire la raspunderea pentru infractiune sau la executarea pedepsei, in masura in care statui roman avea competenta de a judeca fapta cuprinsa in mandatui european de arestare. Implinirea termenului de prescriptie se apreciaza in raport de momentui primirii mandatului european de arestare.

In schimb, in cazul extradarii, in relatiile cu statele terte prescriptia raspunderii penale sau a executarii pedepsei se raporteaza atat la legislatia statului solicitant cat si a celui solicitat. Aceasta solutie a fost insa criticata de doctrina europeana⁷⁵. Dupa cum am constatat, in relatiile cu statele membre UE care au facut declaratii cu privire la aplicarea mandatului, prescriptia se raporteaza doar la legislatia statului de executare.

In concluzie, aprecierea implinirii termenului de prescrippe se raporteaza diferit in functie de instrumentui juridic folosit si de statele care coopereaza.

Legea nr. 302/2004 a introdus la art. 88 alin. (2), dupa lit. c), lit. c'), potrivit careia curtea de apel romana competenta poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci cand acesta a fost emis in scopul executarii unei pedepse, daca per-soana solicitata este cetatean roman si instanta romana competenta dispune execu­tarea pedepsei in Romania, potrivit legii romane. in acest caz, pedeapsa aplicata persoanei de autoritatea competenta din statui emitent, in conformitate cu legea sa nationala, va fi pusa in executare de statui roman in conformitate cu dreptui intern roman, fara a avea Insa posibilitatea sa inlocuiasca aceasta sanctiune.

De asemenea, nici cuantumul pedepsei aplicate nu poate fi modificat, chiar daca acesta depaseste limitele speciale prevazute de legea penala romana pentru infractiunea savarsita.

Potrivit Constitutiei Romaniei, cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania. Prin Legea de revizuire a Constitute! nr. 429/2003 s-a impus o derogare de la acest principiu, in sensul ca cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor intemadonale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate. Prin aceasta derogare a fost avuta in vedere extradarea cetateanului roman, dupa integrarea tarii noastre in UE, catre statele membre, in vederea eficientizarii luptei impotriva criminalitatii organizate.

Mandatul european de arestare are menirea de a facilita aducerea inapoi a persoa-nelor care au comis infractiuni si care cauta renigiu pe teritoriul altor state. in condi-tiile in care acest mecanism se bazeaza pe un inalt grad de incredere intre statele membre, cerinta reciprocitatii nu se mai justifies.

Asemenea celorlaltor state membre, de la data aderarii Romaniei la UE, tara noastra nu va mai putea refuza predarea cetatenilor romani care au comis o infrac-tiune intr-un alt stat membru al Uniunii pe motiv ca aceasta vizeaza un cetacean roman. Romania va avea insa posibilitatea ca in timp ce isi preda propriul cetatean, in vederea efectuarii urmaririi penale sau judecatii, sa solicite retumarea acestuia pe teritoriul tarii noastre in vederea executarii pedepsei [art. 87 alin. (2)] sau sa refuze executarea mandatului european de arestare emis in cazul executarii unei pedepse, cu conditia ca sa dispuna executarea acesteia pe teritoriul Romaniei - art. 87 alin. (2) lit. c¹).

9. Regula specialitatii

Ca si in cazul extradarii, executarea mandatului european de arestare este supusa regulii specialitatii (art. 100). Acest lucru presupune ca odata ce persoana solicitata a fost predata catre autoritatea judiciara emitenta, aceasta nu dobandeste un drept nelimitat de tragere la raspundere a acesteia, deoarece actiunea penala exercitata pe teritoriul statului emitent este guvemata de principiul specialitatii. Persoana extra-data de si catre statui roman nu va putea fi urmarita, judecata sau privata de libertate decat pentru fapta pentru care a fost extradata, cu exceptia cazului in care autoritatile statului solicitat consimt in mod expres la acest lucru.

Romania a declarat ca, in relatia cu acele state membre care au transmis o notificare in acelasi sens Secretariatului General al Consiliului, consimtamantui pentru urmarirea, judecarea, condamnarea sau detinerea unei persoane pentru alte fapte savarsite anterior predarii acesteia in baza unui mandat european de arestare se prezuma, cu exceptia cazului in care autoritatea judiciara romana de executare dispune altfel prin hotararea de predare⁷⁸. Ca urmare, acordul statului roman se prezuma, lipsa acestuia trebuind prevazuta expres.

Prin exceptie, urmarirea, judecarea sau executarea unei pedepse pentru o alta fapta decat cea care face obiectui mandatului european de arestare este posibila, chiar daca statui nu si-a dat consimtamantui, atunci cand este prezenta una din urmatoarele imprejurari [art. 100 alin. (4)]:

a) cand persoana solicitata a renuntat ea insasi, in mod expres in fata autoritatii judiciare de executare romane la regula specialitatii, inainte de predare. in aceastS situate consimtamantui sau este consemnat in procesul-verbal in care se consem-neaza si eel privind predarea sa catre autoritateajudiciara emitenta;

b) cand persoana solicitata a renuntat la regula specialitafii dupa predare. in acest caz renuntarea trebuie sa fie voluntary si in deplina cunostinta de consecintele renuntarii. Declaratia de renuntare se da in fata autoritatii judiciare competente a statului emitent, persoana avand dreptui sa fie asistata de un avocat.

Renuntarea la regula specialitatii produce efecte si in materia extradarii (art. 11 Legea nr. 302/2004). Persoana extradata sau predatS poate avea interes sa fie jude-cata si pentru alte infractiuni, beneficiind de anumite probe pe care, dupa incetarea procedurii de extradare sau predare, nu Ie mai putea avea. Persoana care s-a refugiat pe teritoriul unui stat se bucurS de protecta acelui stat, dar ea poate reminta la aceastS protectie ca si atunci cand de bunavoie continue sa ramanS pe teritoriul statului solicitant sau emitent dupa expirarea celor 45 de zile;

c) cand avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului caruia i-a fost predata, persoana in cauzS nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la liberarea sa defi-nitiva, ori s-a intors acolo dupa ce 1-a parasit. in acest caz persoana in cauza trebuie sS fi avut atat libertatea de a parasi teritoriul statului caruia i-a fost predata cat si posibilitatea efectiva de a o face. Neparasirea in termen a teritoriului statului emitent este considerata ca o renuntare de bunavoie la efectele extradarii si deci la protectia pe care i-o confera principiul specialitatii. Aceasta ipoteza se regaseste si in materia extradarii;

d) cand infractiunea pentru care este urmarit sau judecat nu este sanctionata cu o pedeapsa privativa de libertate;

e) cand, la terminarea procesului penal, nu se aplicS o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta.

10. Concursul de cereri

In condtiile in care, spre exemplu, Franta si Spania emit dou& mandate impotriva aceleiasi persoane, alegerea autoritatilor judiciare carora unneaza sa li se predea persoana solicitata se face in functie de data emiterii mandatelor [art. 99 alin. (1)]. Daca cele doua mandate au fost emise in acelasi timp, hotararea cu privire la care din ele unneaza sa i se dea curs se ia de catre curtea de apel romana competenta in functie de toate imprejurarile existente si, in special, in functie de gravitatea faptei si locul comiterii infractiunii si de scopul emiterii mandatului.

0 situatie deosebita ar putea sa apara in cazul concursului de cereri, atunci cand se solicita extradarea de catre un stat care nu este membru UE si predare de catre un stat membru UE. Autoritatea judiciara romana nu va da prioritate executarii mandatului european de arestare, ci va lua hotararea raportandu-se la circumstantele enumerate mai sus precum si la cele prevazute in conventia de extradare aplicabila in relatia cu statul tert in doctrina s-a apreciat ca totusi se va da prioritate mandatului, deoarece procedura mandatului european de arestare e mult mai simpla si mai rapida, in timp ce relatiile dintre statele terte raman tributare mecanismului traditional si mai greoi al extradarii clasice.

O alta ipoteza poate aparea atunci cand exista un concurs intre un mandat european de arestare si o cerere de predare formulata de un tribunal international. Competent unor asemenea instance priveste infractiuni foarte grave si, in general, cauzele penale aflate pe rolul lor intereseaza societatea in general, aici flind judecate infractiuni comise impotriva umanitatii si care au lezat drepturile si libertatile funda-mentale. Prin urmare, se considera ca, in masura in care instanta internationala este recunoscuta de toate statele care au formulat cereri de extradare sau predare, cererea curtii trebuie sa aiba prioritate. Daca instanfa nu este recunoscuta de toate statele, atunci e necesara cooperarea intre statele solicitante sau emitente pentru a se decide daca se acorda sau nu prioritate cererii instantei.

VI. Concluzii

Simplificarea si accelerarea procedurii de predare in baza unui mandat european de arestare au avut ca rezultat eficientizarea procedurii. in februarie 2005, Comisia Europeans, a elaborat un raport privind implementarea mandatului european de arestare⁸¹, potrivit caruia, in noua procedura, predarea persoanei solicitate dureaza intre 13 si 43 de zile, spre deosebire de procedura de extradare care dureaza uneori mai mult de noua luni. Exemplul eel mai concludent in ceea ce priveste durata procedurii este cazul lui Hussain Osman, suspectat de implicare in atentatele teroriste de la Londra din 21 iulie 2005. Acesta a fost arestat, in Italia, la o saptamana de la atentate, predarea sa a fost acceptata de un judecator Italian in 17 august, apelul sau a fost respins pe 13 septembrie, iar predarea sa a avut loc pe 22 septembrie, ceea ce inseamna ca procedura de predare catre Marea Britanie a durat mai putin de doua luni.

De asemenea, potrivit aceluiasi raport, din luna ianuarie 2004 pana in luna septembrie, a aceluiasi an, au fost emise 2603 mandate europene de arestare, 653 de persoane au fost arestate si 104 predate.

Desi raportul a identificat anumite deficient in implementarea Deciziei-cadru de catre statele membre, concluzia generala este ca ,,impactul mandatului european de arestare e pozitiv, din moment ce indicatorii privind controlul judiciar, eficacitatea si celeritatea sunt favorabile, iar drepturile fundamentale sunt controlate in mod egal'.