Caracterizare generala asupra persoanei in dretul roman

CARACTERIZARE GENERALA ASUPRA PERSOANEI IN DRETUL ROMAN

Persoana constituie termenul care desemneaza subiectul de drept care participa la un raport juridic. Acest subiect nu poate fi decat fiinta umana, omul

Notiunea de persoana in 454i84e sensul cunoscut de obicei se refera la om ca entitate fizica si sociala. In sensul restrans, juridic se refera la omul care are posibilitatea de a participa la raporturi juridice ca subiect de drepturi si obligatii.

La romani notiunea de persoana, adica ideea de subiect de drepturi si obligatii se exprima prin cuvantul "persona" care vine pe de-o parte de la cuvantul "phersum" ce inseamna masca pe care actorii o purtau cand isi interpretau rolurile in amfiteatru, iar pe de alta de la derivatul aceluiasi cuvant verbul "personare", care inseamna a face sa rasune, dand astfel vocii actorului o putere mai mare

Prin analogie, acest cuvant este intrebuintat pe scena juridica romana pentru a desemna subiectul de drept capabil sa joace un anumit rol juridic ca de exemplu, rolul de pater familias, de creditor, de debitor, de propietar, de mostenitor etc.

In vechiul drept roman nu oricine putea fi persoana. Pentru a fi o persoana, pentru a avea drepturi si obligatii, omul respectiv trebuia sa indeplineasca o serie de conditii.

Cu timpul, conditiile riguroase care existau s-au atenuat, recunoscandu-se drepturi si celor care din diferite motive nu indeplineau aceste conditii.

Persoana putea fi o persoana fizica, un om, un individ, dar putea fi si o colectivitate, aceasta constituind o persoana juridica sau morala. Aceasta cuprindea o anumita grupare de oameni ca de exemplu statul, municipiile, coloniile, societatile cum ar fi societatea de publicari, care participau la viata juridica, la fel ca si persoana fizica putand avea anumite drepturi si obligatii.

In acelasi timp cu termenul "persona" romanii mai intrebuintau pentru a desemna notiunea de subiect de drept si pe acela de "caput", ceea ce inseamna cap, adica partea superioara a corpului omului, partea abstracta prin care el gandea. De la acest cuvant vine denumirea notiunii de capacitate