Cooperarea internationala si regionala pentru protectia mediului

COOPERAREA INTERNATIONALA SI REGIONALA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI


1. Cooperarea internationala pentru protectia mediului
Prevenirea poluarii si protectia mediului presupune cu necesitate actiuni de cooperare intre state si adoptarea de reguli comune in acest sens.
Problema combaterii poluarii si a stabilizarii factorilor cu impact deosebit asupra mediului inconjurator si chiar asupra continuarii in bune conditiuni a vietii pe intreaga suprafata a Terrei, au facut ca statele sa colaboreze intre ele pentru rezolvarea acestora.
Cooperarea internationala pleaca de la nevoia dezvoltarii si protejarii mediului, lucru ce nu poate fi realizat decat prin parteneriatul natiunilor lumii.
Constientizarea pericolului degradarii si distrugerii elementelor mediului a inscris atat la nivel national cat si mondial, protectia si conservarea mediului printre prioritatile umanitatii.
Instituirea unei colaborari internationale in domeniul protectiei mediului este o necesitate, iar dreptul international reprezinta principalul instrument de colaborare bilaterala, regionala si planetara a statelor si organismelor internationale in vederea identificarii unor forme si modalitati care sa contribuie la prevenirea poluarii si protectia mediului ambiant.
Rezultatul cooperarii pentru protejarea mediului s-a concretizat in crearea organizatiilor internationale, regionale si subregionale cu atributii importante in acest domeniu.

Organizatiile internationale, atat cele regionale cat si cele mondiale), au inceput sa se intereseze de problemele legate de mediu relativ tarziu, la sfarsitul anilor '60.
Desfasurarea primei Conferinte a O.N.U. privind mediul de la Stockholm din 1972, a stimulat preocuparile statelor, principiul 25 al Declaratiei adoptata cu acest prilej prevazand ca: 'statel 444e48e e trebuie sa vegheze ca aceste organizatii internationale sa joace un rol coordonat, eficace si dinamic in prezervarea si ameliorarea mediului'.
Existenta unui suport institutional adecvat e necesara atat pentru elaborarea si adoptarea unor norme juridice care sa guverneze cooperarea internationala privind mediul cat si pentru asigurarea ulterioara a indeplinirii si respectarii lor.
Cooperarea institutionala in materie de mediu se exprima mai ales printr-o 'retea' de organizatii internationale cu caracter interguvernamental.

A. Organizatiile interstatale cu vocatie mondiala
Acestea sunt reprezentate de organizatia Organizatia Natiunilor Unite cu organismele sale semiautonome si insitutiile specializate.
a) Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite - forum mondial al statelor a adoptat numeroase documente (rezolutii, declaratii, programe de actiune), cu forta juridica diferita care au contribuit la dezvoltarea normelor si principiilor juridice privind protectia si conservarea mediului;
Sub egida O.N.U. s-au elaborat si adoptat o serie de documente internationale care au reglementat cooperarea internationala in diferite sectoare ale protectiei mediului.
In 1968, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Rezolutia (XXIII), prin care se prevedea convocarea unei conferinte mondiale asupra 'mediului uman', care a stat la baza pregatirii primei Conferinte mondiale privind mediul - de la Stockholm din iunie 1972 (la care au participat 114 state, intre care si Romania).
In cadrul Conferintei, a fost adoptata o Declaratie generala, 109 recomandari care au constituit un 'plan de actiune' si o Rezolutie privind dispozitiile institutionale si financiare recomandate organizatiilor mondiale.
Declaratia de la Stockholm cuprinde un preambul in 7 puncte, urmat de 26 de principii, privind drepturile si obligatiile statelor in acest domeniu, precum si caile si mijloacele de dezvoltare a cooperarii internationale.
Primul principiu afirma dreptul fundamental al omului la libertate, egalitate si la conditii de viata satisfacatoare, intr-un mediu a carui calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si bunastare. Acest principiu a avut meritul de a fi promovat apropierea si apoi unitatea dintre protectia mediului si drepturile omului.
Dintre celelalte principii cuprinse in Declaratie, amintim:
- obligatia statelor de a proteja si imbunatati mediul pentru generatiile prezente si viitoare;
- conservarea rezurselor naturale si gospodarirea lor atenta;
- obligatia statelor de a coopera pentru dezvoltarea dreptului international in ceea ce priveste responsabilitatea si indemnizarea victimelor poluarii si a altor daune ecologice produse in afara frontierelor lor.
Al doilea act important al Conferintei de la Stockholm din 1972, il reprezinta Planul de actiune privind mediul inconjurator a carui prevederi se refera indeosebi la: evaluarea mediului, gestiunea mediului si masurile de sustinere (informarea si educarea publicului, formarea specialistilor in materie de mediu).
Conferinta O.N.U. privind drepturile marii, prin adoptarea Conventiei de la Montego Bay din 1982, a consacrat cadrul juridic general al protectiei mediului marin impotriva poluarii.
In domeniul conservarii naturii au fost adoptate o serie de conventii cu vocatie mondiala: Conventia de la Ramsar din 1971, asupra zonelor umede de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor acvatice, Conventia de la Bonn din 1979 asupra conservarii speciilor migratoare apartinand faunei salbatice.
In deceniile care au urmat Conferintei de la Stockholm au aparut probleme cu caracter global, precum: poluarea atmosferica la lunga distanta, diminuarea stratului de ozon, efectul de sera, care au impus adoptarea de reglementari juridice adecvate. Rezultatul principal al preocuparilor legate de aceste probleme a constat in adoptarea de documente precum Conventia asupra poluarii atmosferice transfrontaliere pe distante lungi (de la Geneva, 1979); Conventia cadru de la Viena din 1985 si Protocolul de la Montreal din 1989 privind patura de ozon.
In ciuda unor rezultate pozitive inregistrate dupa Conferinta de la Stockholm in planul colaborarii internationale, mediul planetei a continuat sa se deterioreze constant, situatie in care s-a cautat o noua abordare in acest sens, mai eficienta, care avea sa se reflecte intr-o conceptie diferita asupra problematicii generale a protectiei si conservarii factorilor naturali.
In contextul sporirii eforturilor nationale si internationale in scopul promovarii si dezvoltarii unui mediu sanatos, Adunarea Generala a O.N.U. din 1989 a lansat apelul la o intrunire globala care sa defineasca strategia pentru stoparea efectelor degradarii mediului.
Desfasurata in perioada 3 - 14 iunie 1992 la Rio de Janeiro, Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea, denumita Summit - ul ecologic sau Intalnirea la varf a Pamantului, a reunit presedinti, prim ministri sau vicepresedinti din 179 de state, fiind socotita drept cea mai ampla reuniune la nivel inalt din secolul trecut.
Scopul general al Conferintei a fost acela al elaborarii de strategii si masuri care sa contribuie la combaterea degradarii mediului in toate tarile in contextul dezvoltarii durabile si optime din punct de vedere al protectiei mediului.
S-a pornit de la necesitatea dupa care masurile de protectie a mediului dar si legislatiile nationale in acest domeniu trebuie sa fie armonizate, sa se adopte aceleasi masuri legislative, sociale, economice, pentru a se putea preveni degradarea mediului si pentru a se reface degradarile existente in fiecare tara si la nivel global.
La Conferinta de la Rio s-a incercat sa se realizeze un nou consens international asupra unor teme precum:
- protectia atmosferei, a resurselor terestre, conservarea diversitatii biologice, protectia surselor de apa dulce, a marilor si zonelor umede;
- gestionarea rationala din punct de vedere ecologic a biotehnologiilor, deseurilor de produse si deseurilor tehnice, cresterea calitatii vietii si a sanatatii umane;
- eradicarea saraciei si oprirea degradarii mediului.
Rezultatele Reuniunii s-au concretizat in adoptarea unor documente precum: Declaratia de la Rio asupra mediului si dezvoltarii, supranumita si 'Carta Terrei; Agenda 21;, Conventia asupra biodiversitatii; Acordul asupra climei; Conventia - cadru privind schimbarile climatice; Declaratia privind padurile si Declaratia privind desertificarea.
Declaratia de la Rio, desi nu are forta juridica obligatorie, cere statelor si oamenilor sa coopereze in spiritul unui parteneriat global in scopul conservarii, protejarii si restaurarii sanatatii si integritatii ecosistemelor pe Pamant.
In preambulul Declaratiei se stabileste ca obiectiv instituirea unei aliante mondiale in scopul protectiei mediului si se proclama 27 de principii de conservare a mediului in legatura cu dezvoltarea economica, sociala, culturala etc. Principiul I stabileste dreptul fundamental al omului la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura. Preluand principiul 21 al Declaratiei de la Stockholm, principiul II al documentului de la Rio recunoaste statelor 'dreptul suveran de a-si exploata resursele potrivit propriilor lor politici in domeniul mediului si de dezvoltare si responsabilitatea de a se asigura ca activitatile exercitate in limitele jurisdictiei lor nu provoana daune mediului in alte state sau regiuni'. Un alt principiu stabileste ca 'dreptul la dezvoltare trebuie sa fie realizat intr-o asemenea maniera incat sa satisfaca in mod echitabil necesitatile dezvoltarii si ale mediului inconjurator , pentru generatiile prezente si viitoare'.
In centrul Declaratiei de la Rio sta conceptul de 'dezvoltare durabila', menit sa polarizeze eforturile tuturor statelor in directia conservarii si protejarii mediului inconjurator si a resurselor sale, astfel incat sa poata beneficia de acestea si generatiile viitoare. Daca dupa Conferinta de la Stockholm mediul nu putea fi conceput fara dezvoltare, dupa Conferinta de la Rio dezvoltarea durabila presupune existenta unui mediu de calitate, deoarece prin Declaratia de la Rio s-au formulat si reglementat principiile dezvoltarii durabile in acord cu conservarea mediului.
Unul dintre documentele importante adoptate la Rio de Janeiro este Agenda 21 care instituie o responsabilitate globala pentru O.N.U. si organismele sale, pentru guverne, fata de abordarea si solutionarea problemelor mediului.
Agenda 21 reprezinta un document istoric ce cuprinde toate domeniile dezvoltarii viabile a mediului, ce alcatuieste un tot unitar impreuna cu celelalte documente adoptate, oferind politici si programe in scopul realizarii unui echilibru ecologic. Acest document apreciaza ca numai un parteneriat global este capabil sa asigure pentru omenire un viitor mai sigur si mai prosper.
In preambulul documentului se prevede ca: 'Umanitatea se afla intr-un moment crucial al existentei sale. Asistam actualmente la perpetuarea disparitiilor intre natiuni si in interiorul natiilor, la agravarea saraciei, a foamei, a starii de sanatate si al analfabetismului si la deteriorarea continua a ecosistemelor, carora le suntem tributari pentru buna noastra stare. Dar daca noi integram problematica mediului si a dezvoltarii si acordam o mai mare atentie acestor chestiuni, vom putea satisface necesitatile fundamentale, ameliorarea nevoilor de viata pentru toti, protejarea si amenajarea mai bine a ecosistemelor si asigurarea unui viitor mai prosper. Nici o tara nu va putea realiza singura acestea, dar misiunea este posibila, daca noi vom lucra tot ansamblul in cadrul unui parteneriat, mondial pentru o dezvoltare durabila'.
In cadrul Summit-ului ecologic, doua importante conventii internationale au fost semnate, respectiv: Conventia - cadru asupra schimbarilor climatice si Conventia privind diversitatea biologica.30
Pentru tarile dezvoltate, problema poate fi rezolvata prin utilizarea unor tehnologii perfectionate, dar care ridica nenumarate probleme pentru tarile in curs de dezvoltare. tarile dezvoltate s-au angajat sa creeze un fond special pentru asistenta in tarile in curs de dezvoltare sau sa contribuie la furnizarea necesarului de energie al acestora.
Conventia privind diversitatea biologica prevede masurile ce trebuie luate pentru protejarea ecosistemelor si a diverselor forme de viata.
Statele semnatare se angajeaza sa stabileasca zone protejate, sa integreze problemele biologice in sistemul de dezvoltare pe plan national si sa asigure intregii umanitati avantajele ce decurg din utilizarea resurselor genetice, inclusiv asigurarea transferului de tehnologii biologice de la tarile dezvoltate spre cele in curs de dezvoltare.
Declaratia de principii asupra conservarii padurilor - nu a putut sa se transforme intr-un document cu caracter juridic obligatoriu, datorita divergentelor care au aparut intre Nord si Sud constand in special in aceea ca tarile dezvoltate au propus un acord referitor la padurile tropicale, in timp ce statele in curs de dezvoltare au cerut ca documentul sa se refere si la padurile din regiunile temperate si boreale.
Capitolul XII al Agendei 21 intitulat 'Gestiunea ecosistemelor fragile, lupta contra desertificarii si secetei', prevedea necesitatea intensificarii cooperarii internationale impotriva desertificarii; in acest sens, la 17 iunie 1994, 18 state au semnat la Paris, Conventia Natiunilor Unite pentru combaterea desertificarii.
- Programul Natiunilor Unite privind mediul (PNUE), are un rol coordonator in cadrul O.N.U. asupra protectiei si conservarii mediului. Conceput initial, ca o stategie de cooperare internationala in vederea ameliorarii mediului, de catre Conferinta de la Stochkolm din 1972. Rolul primordial al PNUE este acela de a antrena diferite institutii in lupta privind protectia mediului, de a promova cu precadere, proiecte de mediu menite sa vina in sprijinul tarilor in curs de dezvoltare. De fapt, este singurul sediu al O.N.U. care se afla pe teriotoriul african, respectiv la Nairobi.
In 1972, in cadrul unei sesiuni a Adunarii Generale a O.N.U., printr-o rezolutie s-a stabilit structura organizatorica a PNUE formata din Consiliul de administatie, Secretariatul, Fondul pentru mediu si Comitetul de coordonare pentru mediu.
O directie importanta de actiune a PNUE o constituie promovarea legislatiei de mediu, precum si stimularea si organizarea de activitati internationale relative la gestiunea mediului (referitoare la stabilirea si urmarirea programelor de protectie a marilor si oceanelor, organizarea de conferinte internationale asupra gestiunii resurselor de apa, problemele desertificarii, organizarea unui sistem mondial de supraveghere a mediului).
Marea majoritate a institutiilor specializate ale O.N.U. s-au implicat in problematica protectiei mediului, din perspectiva domeniului lor specific de activitate, mai ales dupa anul 1972.
Tot sub egida O.N.U. a avut loc cea de-a doua Reuniune mondiala a sefilor de stat si de guverne din septembrie 2002, de la Johanesburg, denumita si 'RIO+10'.
- Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (F.A.O.) are ca obiectiv principal ridicarea normelor de alimentatie si a nivelului de trai a popoarelor, precum si conservarea resurselor naturale; sub egida F.A.O. s-a redactat si proclamat Carta Mondiala a Solurilor din 1981.
- Organizatia Maritima Consultativa Interguvernamentala are ca scop promovarea cooperarii intre state pentru realizarea unei navigatii sigure si eficiente precum si inlaturarea discriminarilor si restrictiilor impuse navigatiei internationale.
- Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) urmareste promovarea cooperarii internationale in vederea asigurarii unui nivel de sanatate pentru toate popoarele . in acest sens, OMS furnizeaza asistenta tehnica si supravegheaza consecintele poluarii daunatoare sanatatii umane .
- Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), urmareste promovarea cooperarii intre natiuni in domeniul educatiei si culturii, in vederea mentinerii pacii si securitatii, asigurarea respectului universal fata de justitie, legea drepturilor omului si libertatile fundamentale. UNESCO se preocupa de problemele mediului din doua perspective principale: cea a educatiei si cea a cercetarii stiintifice. Sub egida UNESCO au fost adoptate o serie de documente internationale deosebit de importante in materie de mediu, precum Conventia de la Ramsar din 1971 asupra zonelor umede de importanta internationala; Conventia patrimoniului mondial, cultural si natural din 1972, etc.
- Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.), isi propune ca scopuri fundamentale, printre altele, ridicarea nivelului de trai si cresterea bunastarii economice a oamenilor, ocrotirea adecvata a vietii si bunastarii acestora, domenii care in prezent sunt legate tot mai strans de protectia mediului;
- Organizatia Aviatiei Civile Internationale (O.A.C.I.) a adoptat reguli privind zgomotul si gazul de esapament al avioanelor;
- Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industriala (O.N.U.D.I.) s-a preocupat de includerea aspectelor de protectie a mediului in politicile si programele cooperarii intre statele dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, a accelerarii industrializarii acestora din urma, etc. Aceasta organizatie se implica in promovarea institutionala a unor proiecte de transfer tehnologic si crearea de centre regionale in acest scop.

2. Cooperarea institutionala regionala pentru protectia mediului
Printre formele de cooperare internationala cu vocatie continentala se remarca:
- Organizatia Unitatii Africane (O.U.A.), fondata in scopul de a promova cooperarea politica intre cele 51 de tari membre ale continentului;
- Organizatia statelor americane (O.S.A.), creata in 1948, in vederea consolidarii pacii si securitatii pe continent, s-a implicat in materia mediului prin elaborarea si implementarea unor proiecte de valorificare a apelor si padurilor continentale cu sprijinul P.N.U.E. Totodata, organizatia a contribuit la realizarea Conventiei relative la protectia naturii si conservarea vietii salbatice in emisfera vestica si a patronat diverse reuniuni stiintifice din domeniu.

3. Cooperarea institutionala europeana
Existenta unui suport institutional regional adecvat, atat pentru elaborarea si adoptarea unor norme juridice care sa guverneze cooperarea interstatala, cat si pentru asigurarea indeplinirii lor, este favorizata in plan european de mai multi factori.
In cadrul continentului nostru, procesul de integrare structurala este avansat: evolutiile din ultimii ani, incheierea asa numitelor 'acorduri europene' intre CE si tarile din centrul si estul Europei, cuprinderea tuturor statelor continentului in cadrul Consiliului Europei creaza premisele unei cooperari intense, inclusiv in materie de mediu. Cooperarea intereuropeana este determinata si este stimulata de dimensiunile fenomenelor de poluare si deteriorare a factorilor de mediu, de traditiile culturale ale tarilor din zona, etc.
Toate tarile occidentale sunt membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, alaturi de tari industriale din alte continente: SUA, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelanda.
Organizatiile europene reprezinta principalele foruri de elaborare si adoptare a regulilor juridice care guverneaza cooperarea intercontinentala in domeniul protectiei si dezvoltarii mediului.
- Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.), este cea mai veche si mai cuprinzatoare organizatie europeana creata ca organ subsidiar al Consiliului Economic si Social al O.N.U., in perspectiva reconstructiei Europei, a ridicarii nivelului activitatii economice continentale precum si a schimburilor internationale. Desi preocuparile initiale ale acestui organism au fost de natura economica, aceasta s-a orientat cu timpul si spre abordarea problemelor de mediu, prin Comisia pentru Politica de Mediu, constituita in cadrul sau.
De-a lungul anilor, sub egida C.E. si O.N.U. au fost adoptate o serie de conventii privind arbitrajul comercial, circulatia rutiera si navigabila precum si conventii internationale care au produs importante efecte in cadrul cooperarii interstatale in domeniul protectiei mediului cum ar fi:
- Acordul privind adoptarea unor conditii uniforme de omologare si de recunoastere reciproca a omologarii echipamentelor si pieselor de vehicule cu motor (Geneva 1958);
- Acordul privind transportul international rutier de marfuri periculoase, etc.
- Comisia Europeana (C.E.) este considerata a fi un adevarat 'minister' al mediului, care exercita atributii in acest domeniu prin intermediul Directiilor Generale pentru Mediu.
- Agentia Europeana de Mediu de la Coopenhaga a fost creata in anul 1995, cu rol in asigurarea cooperarii in domeniul mediului intre tarile U.E., in special in domeniul monitorizarii mediului in cadrul unui sistem unitar european. in acest context, se realizeaza rapoarte europene privind starea mediului, care au rolul evidentierii dinamicii calitatii mediului de pe continent.
- Consiliul Europei, reprezinta prima organizatie de cooperare regionala din Europa care cuprinde astazi practic toate statele continentului nostru (ca membru cu drepturi depline sau cu statut de invitat). Consiliul Europei are atributii in domeniul mediului legate de conservarea naturii, biodiversitatii, de organizarea unei retele europene de arii protejate, de actiuni de educatie ecologica.
in cadrul Consiliului Europei au fost intreprinse numeroase si diverse actiuni de cooperare in domeniul cultural, social al drepturilor omului unde s-a depasit simpla cooperare interguvernamentala si 's-a fondat o prima comunitate supranationala: cea a drepturilor omului'.


4. Rolul organizatiilor de protectia mediului
Organizatia Greenpeace a fost infiintata la 15 septembrie 1971 in orasul canadian Vancuver, fiind prima organizatie internationala pentru protectia mediului, bazata pe principiile non-violentei, independentei, protectiei mediului. Scopul ei initial a fost oprirea testelor nucleare pe care SUA le efectua in Alaska. De la data constituirii, Greenpeace a dus campanie impotriva degradarii mediului: a impiedicat exploatarile miniere in Antarctica, a impus instituirea interdictiei vanatorii de balene, de utilizare a substantelor chimice periculoase si a pesticidelor, a experimentelor cu arme chimice si nucleare. Greenpeace a organizat campanii pentru protectia marilor si oceanelor lumii; protectia padurilor; dezarmare nucleara si pentru stoparea contaminarii nucleare si a testarii armelor nucleare. De asemenea, Greenpeace duce o campanie pentru a determina guvernele sa faca fata rezolutiilor in domeniul protectiei si conservarii mediului si pentru a urgenta rezolvarea acestei probleme, activitatea sa fiind una de mediatizare a urmarilor dezastruoase ale poluarii, prin diferite mijloace ale mediului.
Deoarece problemele mediului sunt globale, se impun solutii globale pentru toate statele lumii, protectia mediului fiind prioritara pentru toate organismele internationale si pentru toate popoarele.