Devianta si delicventa

DEVIANTA  SI DELICVENTA

In societate, pentru desfasurarea vietii in grup, a fost necesar ca oamenii sa respecte anumite reguli de comportare, majoritatea acestora conformandu-se in cea mai mare parte a timpului.

Acesta conformare (asa cum aratat) se datoreaza procesului de socializare si controlului social la care sunt supusi in permanenta oamenii.

Cu toate acestea, sunt cazuri cand unii indivizi incalca normele de comportare impuse de colectivitate, iesind din cadrul ordinii sociale si juridice.

In continuare, vom defini procesul de incalcare a normelor de convietuire, stabilindu-i sfera, formele de manifestare si reactia societatii fata de acest proces.

A. Devianta sociala 212b19c

Prin devianta se intelege (in sociologie) orice conduita, gest sau manifestare care incalca normele scrise (sau nescrise) ale societatii sau ale grupului social particular din care face parte persoana care a avut o astfel de conduita.

Se afirma ca indivizii care incalca aceste reguli se opun comportamnetului majoritar conformist, dovedindu-se astfel ca devianta sociala este in esenta nonconformista.

Acest proces, care este si antisocial, cuprinde pe langa incalcarile legilor si incalcarile regulilor stabilite de grupurile sociale (obiceiuri, traditii), organizatii si institutii (ex - reguli stabilite prin regulamente, dar si de cultura colectivitatii).

Se constata ca sfera comportamentelor deviante cuprinde urmatoarele acte sau conduite neconformiste:

a)     actele sau conduitele considerate ca excentrice cum sunt:

Ø      tinuta neobisnuita ca purtatul pantalonilor blue jeans rupti;

Ø      purtatul unor bijuterii atipice ca inele si butoni prinsi in nas, buric sau pe limba;

Ø      limbaj cu expresii si cuvinte de jargon;

Ø      gesturi neconformiste (cum sunt cele care mimeaza actul sexual) in timpul unor spectacole muzicale.

b)     acte imorale indecente sau obscenitati cum sunt petrecerile zgomotoase in timpul zilei dar (si mai des) al noptii;

c)      acte antisociale, criminale;

d)     acte asociale - cum sunt cele comise de bolnavii mintal.

Conceptul de devianta reprezinta comportamentul nonconformist al indivizilor care au suportat un proces de socializare, dar din diferite motive nesocotesc normele de comportare sociala.

Exista si conceptual de anormalitate, care este de natura psihologica dar care defineste incapacitatea unor indivizi de a se adapta la exigentele vietii in comun (sociale) neputand sa respecte valorile societatii.

De cele mai multe ori, aceasta incapacitate este specifica indivizilor bolnavi psihic, considerati anormali, situatie care este acceptata de societate, ea fiind valabila ca o realitate medicala.

In conceptia oamenilor exista credinta ca toti indivizii sunt devianti.

Nu poti sa respecti toate regulile: "Nimeni in incalca toate regulile, tot asa dupa cum nimeni nu se conformeaza tuturor regulilor existente" afirma Anthony Giddens, cunoscut sociology englez.

Este periculoasa devianta? In general se afirma ca da. Este periculoasa mai ales acea parte care poarta numele de delincventa sau criminalitate.

Dupa opinia unor sociologi, printer care cel mai cunoscut ramane Emile Durkheim, criminalitatea este un factor de sanatate publica si de progres social, afirmand ca prin existenta delincventei putem sa-i departajam pe oameni in buni si rai iar pentru controlul celor din urma o societate civilizata isi formeaza institutii sociale (guvernamentale sau neguvernamentale) creand legi care sa combata comportamentul acestora.

B. Delicventa

Este forma cea mai grava a deviantei sociale.

Din punct de vedere sociologic, de mai multe ori nu se face diferenta intre devianta in general si delicventa in special.

Criminologia, stiinta de sine statatoare, are ca obiect de studio delicventa pe care o trateaza separate de devianta, stiinta aceasta stabilind care sunt specificultatile delicventei cunoscute sub numele de criminalitate.

Sociologia considera delicventa ca un caz particular al deviantei sociale.

In privinta genezei delicventei, in decursul timpului, plecand chiar din antichitate, au existat preocupari explicative la sfarsitul secolului al XIX-lea cand C.Lambrozo a creat teoria criminalului innascut.

Toate teoriile referitoare la geneza delicventei se pot grupa in:

a)     teorii de orientare biologica;

b)     teorii de orientare psihologica;

c)      teorii de orientare sociologica.

Fiecare din aceste orientari contin teorii care prin ele insele, nu pot explica in totalitate geneza actelor criminale.

Toti sociologii si juristii au ajuns la concluzia ca delicventa este un fenomen prea complex cu nenumarate necunoscute care nu poate face posibila aplicarea unei singure teorii, ca un tipar - pentru toate componentele sociale deviante.

Sociologii insa insist ape geneza deviantei de origine socio-culturala.

Unul din criminologii din U.S.A., Thorsten Sellin, afirma in lucrarea sa "Conflictul criminal si crima": "Cunoasterea pur stiintifica in criminologie (si implicit in sociologie, completam noi) este iluzorie pentru ca obiectul cercetarii, comportamentul uman este indeterminabil, ceea ce face imposibila aflarea adevarului stiintific".

Din aceste considerente, teoreticienii au ajuns la concluzia ca in geneza delicventei nu exista un singur fenomen care sa fie cauza, ci exista doar fenomene care sunt factori favorizati ai delicventei.

In opinia noastra apreciem totusi ca delicventa este totusi proprie indivizilor definiti ca o personalitate delicventa sau periculoasa (cum a definit-o creatorul acestui concept, criminologul francez Jean Pinatel, parintele criminologiei clinice) care inca din adolescenta (uneori chiar din copilarie) a fost influentat de colectivitatile umane (primare sau secundare) prin procesul de asociere diferentiata (asa cum a demonstrate Edwin Shaterland).

Rezulta ca teoria cauzalitatii multiple este cea care raspunde cel mai bine in explicarea genezei delincventei.

C. Forme ale delicventei

Delicventa, pare un paradox, nu a putut fi stabilita in dimensiunile ei reale, aceasta fiind doar inutila, motiv pentru care in mod frecvent se foloseste termenul de cifra neagra a criminalitatii.

Aceasta reprezinta o necunoscuta ca rezultat a diferentei dintre criminalitatea reala (totalitatea delictelor comune intr-o perioada data de un teritoriu national) si criminalitatea relevanta (adica criminalitatea descoperita si reclamata).

O alta dimensiune a criminalitatii, alta decat cea relevanta sic ea mai mica decat aceasta este criminalitatea legala care consta in totalitatea delictelor judecate si fata de care s-au dat sentinte de condamnare de catre instantele judecatoresti.

In afara de clasificarea delicventei in functie de dimensiunile statistice ale acestuia, in societate se cunosc si alte forme de delicventa date de diferite alte criterii de clasificare.

Astfel, se cunoaste conceptul de delicventa juvenila care este formata din delictele comise de minori si tineri.

Se foloseste deseori conceptual de crima organizata sau a gulerelor albe, care este o forma mult mai periculoasa a criminalitatii spre deosebire de criminalitatea obisnuita sau traditionala.

Prima notiune desemneaza totalitatea delictelor comise in grup de indivizi constituiti special in colectivitati criminale, considerand crima ca o activitate economica din care scot profit, organizarea acestora fiind pe principii economice (chiar militare uneori) angrenand de mai multe ori reprezentanti ai institutiilor statului.

Prin criminalitate conventionala se intelege acea criminalitate comisa de indivizi izolati neorganizati, necalificati, needucati si care de mai multe ori consuma imediat produsul infractiunii, fara a-l reinvesti pentru alte activitati ca in cazul crimei organizate.

D. Reactia societatii fata de delicventa

Daca fata de devianta, in general, raspunsul societatii este de ordin moral, satiric, disciplinar sau pecuniar, in cazul delicventei raspunsul societatii este tripartit: represiv sau preventiv.

Modelul represiv reprezinta pedeapsa care se aplica raufacatorilor, cea mai frecventa fiind privarea de libertate a acestora.

Institutia specifica acestui gen de reactie sociala este penitenciarul, unde se considera ca infractorul inchis sufera un proces de resocializare (ceea de multe ori nu este realizat) sau separare a societatii fata de infractori.

Acest model de reactie este aplicat dupa comiterea delictelor, spre deosebire de modelul preventiv care consta in activitatea intreprinsa fata de posibilii infractori sau posibile victime, menita sa previna delincventa.

In prezent, modelul de reactie sociala fata de criminalitate este mixt, constand atat in masuri repressive cat si preventive ale deviantei (si in special cea delicventa).

Aceasta are si efecte pozitive, ea fiind un factor de sanatate sociala si progres social.

De de este pozitiva devianta?

Se apreciaza ca motivele sunt multiple:

a)     in primul rand in antiteza cu ea in societate se promoveaza conformitatea sociala;

b)     prin existenta deviantei se pune in evidenta necesitatea crearii unor norme care sa impuna conformitatea sociala;

c)      identificandu-i si respingandu-i pe nonconformisti, asimilati cu indivizii rai se intareste coeziunea majoritatii conformiste socotita ca fiind a oamenilor "buni".

d)     existenta unui numar mare de acte deviante duce la concluzia ca normele incalcate nu sunt corespunzatoare, fiind necesare modificari ale acestora sau adaptarea altora noi.