StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » sociologie juridica

Fundamentele si functiile sociale ale dreptului



FUNDAMENTELE SI FUNCTIILE SOCIALE ALE DREPTULUI



Definitiile sociale ale dreptului: Intrucat notiunea de societate implica notiunea de drept, existenta si functionarea ordinii sociale nu poate fi conceputa in absenta unui minim de norme si prescriptii care sa r 434i89e eglementeze coercitiv, prescriptiv si restrictiv diversele actiuni si comportamente. Acest corpus de norme si prescriptii codificate si necodificate, elaborate si promulgate de catre autoritatile publice dintr-o societate, reprezinta sistemul dreptului.



Pentru diversii teoreticieni dreptul reprezinta un ansamblul de reglementari obligatorii ce determina relatii sociale impuse de catre societatea de care apartine. De asemenea dreptul include rguli de conduita si comportament la a caror observare societatea ne constrange printr-o presiune mai mult sau mai putin intensa.

Dreptul transpune in limbaj tehnico-normativ structurile si formele vietii sociale. Plecand de la aceste definitii multi autori considera ca ceea ce caracterizeaza un grup de indivizi nu este nici cultura, religie sau tehnicile utilizate cel mai ales de sistemul sau normativ. Mai mult sociologii considera ca dreptul reprezinta simbolul cel mai vizibil al solidaritatii sociale ce realizeaza interactiunea si cooperarea dintre indivizi. Incluzand reguli , indatoriri si obligatii, normele drreptului are conexiuni importante cu morala si moravurile unei societati, dar nu se identifica cu acestea. El nu este nici adaptarea justitiei morale la diverse presiuni sociale, ci reprezinta o logicizare si ordonare a valorilor morale carora le reduce din caldura, permitandstabilirea unei concordante intre drepturile unora si pretentiile altora.

Dreptul constituie un corpus sistematizat de norme si reguli considerat ca "drept" de catre o parte si recunoscut ca o "obligatie" de cealalta parte, ambele mentinute printr-un mecanism de corelativitate intemeiat pe constrangere publica.

Dreptul include prescriptii referitoare la rolurile sociale pe care trebuie sa le indeplineasca indivizii in diferite contexte sociale, dar lasand o mare libertate in privinta modalitatilor concrete da a "juca" aceste "roluri". Pentru acest motiv se considera ca in esenta drepturile si obligatiile prescrise prin normele juridice reprezinta de fapt asteptari ale indivizilor. De ex: a face schimb, a vinde, a cumpara, sau a contracta nu este posibil decat daca individul poate sa-si asume rolul respectiv sau atunci cand atitudinea de a vinde evoca in el si pe aceeea de a cumpara si cand ambele se controleaza reciproc. Juristii evidentiaza ca dreptul urmareste 2 scopuri:

1. de a formula reguli de comportare, conduita si comportament pentru indivizi.

2. de a face ca aceste reguli sa fie acceptate si respectate prin utilizarea unor mijloace de constrangere si limitare a actiunii indivizilor.

Functiile sociale ale dreptului. Limitand si controland actiunile si conduitele sociale, dreptul defineste o functie primordiala de reglare si integrare sociala a indivizilor si gruparilor sociale. El poate aparea fie ca o forta activa, ca un instrument de stimulare a schimbarilor sociale, fie si ca o forta reactiva de conservare si imobilism a sistemului social.

Dreptul nu poate fi redus la un cifru conventional de reguli si norme sau la un fel de dictionar de forme rationale si normative, ci este forma juridica prin care societatea (statul) organizeaza prin constrangere si presiune sociala conditiile de viata ale indivizilor. El reprezinta linia de conduita care se impune indivizilor si a carei incalcare si violare antreneaza o reactie colectiva a societatii, asigurand ordinea si justitia dintr-o societate. Pentru acest motiv dreptul poate fi comparat ca un veritabil "seismograf" care inregistreaza schimbarile si transformarile sociale, incercand sa se adapteze la ele si s a le traduca in anumite tipare normative. Insa aceste schimbari sociale nu influienteaza direct si nemijlocit viata si evolutia dreptului, ci de cele mai multe ori indirect, mediat si cu intarziere prin actiunea unor variabile intermediare de natura politica, economica, culturala, spirituala. Pentru acest motiv este dificil de stabilit daca exista intotdeauna o corelatie functionala intre societate si dreptul social sau in diferite perioade si contexte istorice si culturale.

MASS-MEDIA _______> VIOLENTA

In realitate pot exista teoretic 3 situatii de corelatii intre schimbarea sociala si evolutia normativa:

- sociatatea cunoaste anumite schimbari sociale care se produc brusc (razboi, revolutii, crize, calamitati) care sunt exterioare dreptului, obligandu-l insa sa le dea ulterior o constructie normativa;



- dreptul evolueaza inaintea societatii determinand prin normele si prescriptiiile sale anumite prefaceri si schimbari sociale;

- dreptul ramane in urma societatii nereusind sa se adapteze sau sa dea viata normativa noilor schimbari sociale.

Indiferent de cele 3 situatii pot aparea 2 mari disfunctii in aplicarea dreptului:

1. Fetisul legislativ (fetisism) care consta in increderea exagerata in virtutile omnipotente ale legii si legislatiei considerate ca fiind unica si suprema  modalitate de rezolvare a problemelor sociale;

2. Inflatia legislativa care consta in supra ambalarea mecanismului legislativ, prin multiplicarea exagerata a legilor, decretelor, ordonantelor, etc. In felul acesta prin inflatie legislativa apar numeroase neconcordante si chiar contradictii intre diversele acte si prescriptii normative, datorita numarului lor exagerat de mare. Indiferent de existenta acestor disfunctii, juristii evidentiaza 3 criterii principale de realitate si eficienta a dreptului:

- Organicitatea care se refera la carenta interna si organica valorica a discursului juridic. In raport cu acest criteriu o norma juridica (lege) pentru a avea generalitate si permanenta trebuie sa-si gaseasca un loc determinat intr-un ansamblu unitar de reguli care formeaza un sistem definit prin logica interna (legea fondului unciar, a privatizarii, a restructurarii, etc.);

- Efectivitatea (eficacitatea) care se refera la capacitatea de performanta practica a normei juridice in raport cu scopurile urmarite sau la potenta dreptului de a fi o institutie rationala si controlata a procesului de schimbare sociala;

- Legitimitatea care se traduce in campul juridic prin caracterul esential al legii de a nu fi expresia sau exercitiul de putere al diverselor forte in care prevaleaza interese politice sau partinice, conjucturale, contingente sau chiar conflictuale. Iluzia iluminista conform careia legea este omniprezenta se dovedeste le fel de falsa ca si ideea ca legea are doar o functie instrumentala pura in virtutea careia  statul trebuie sa asigure supunerea neconditionata a individului in schimbul protectiei de care acesta are nevoie. De aceea legea trebuie sa devina un factor rational de reglare sociala a aspiratiilor, drepturilor si libertatilor fundamentale, ci nu manifestarea unui exercitiu de putere care transforma legea intr-un ritual al manifestarii de interese politice. In final functiile principale evidentiate de juristii sociologi privind drepturile si legislatia sunt:

Functia de reglementare sociala si integrare sociala;

2. Functia de rezolvare si negociere a conflictelor manifeste si latente;

3. Functia de legitimare a puterii publice dintr-o societate;

La aceste functii alti autori mai adauga 2:

- Functia activa de control social care consta in adaptarea, ajustara si modificarea comportamentelor si conduitelor indivizilor in functie de diversele contexte si situatii sociale in care ocrotirea actioneaza;

- Functia pasiva de control social care consta in codificarea si sistematizarea normativa a diverselor obiceiuri, traditii, moravuri si practici sociale experimentale si indatinate in acea societate.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact