StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Impactul gindirii economice
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Obiectul sl metoda cursului de istoria gindirii economice, respectiv doctrine sl curente in gindirea economica moderna si contemporana



Sintetizind explicatiile date pina aici notiunilor de baza cu care opereaza disciplina pe care am inceput s-o studiem, este necesar sa raspundem direct si pe scurt la doua intrebari care se pun in mod frecvent ori de cite ori facem cunostinta cu o noua disciplina universitara si anume: ce studiaza aceasta sau care este obiectul ei de studiu si cum studiaza ea acest obiect sau care este metoda ei de cercetare si prezentare?
Pe baza raspunsului la aceste intrebari se vor face apoi citeva precizari didactico-metodice prind desfasurarea actitatii pe parcursul intregului an universitar (anul I si/sau 11).
Obiectul cursului. intr


-o formulare scurta si simpla sau populara, se poate spune ca obiectul cursului de Istoria gindirii economice este mersul ideilor economice de-a lungul timpului la scara mondiala si nationala, precum si destinul lor istoric.
Trebuie facuta insa precizarea ca nu este vorba de un simplu inventar de teorii, doctrine si curente de gindire economica, ci de edentierea schimbarilor esentiale pe termen lung prind problematica economica abordata de diferite generatii de economisti, modificarile de paradigme si metode de investigatie care s-au succedat, teoriile mai importante care au oferit explicatii pentru aceste probleme si masurile practice de politica economica preconizate pentru solutionarea lor, respectiv controversele majore ocazionate de aceasta problematica si de ciocnirea unor interese diferite sau chiar divergente.Intr-o formulare academica si deci mai cuprinzatoare, se poate spune ca obiectul cursului de istoria gindirii economice consta in geneza, esenta si rolul sau functia sociala a principalelor teorii, doctrine si curente de gindire economica din intreaga lume si din tara noastra.In functie de limitele volumului de ore atribuite acestui curs in programul de invatamint din diferite universitati, este necesara o dubla restringere a acestui obiect intrucit materialul documentar imens acumulat de-a lungul secolelor nu poate fi nici pe departe cuprins in intregime in acest cadru limitat (30 ore de curs pe an sau 15 lectii).
Este vorba, in primul rind, despre o limitare in timp, in sensul ca, dupa prezentarea unei schite istorice foarte generale prind directia de dezvoltare a gindirii economice de-a lungul secolelor, se va insista asupra gindirii economice mai apropiate de epoca noastra, respectiv epoca moderna (secolele XVI-X1X) si cea contemporana (secolul XX) si mai ales perioada urmatoare celui de al doilea razboi mondial.
Este vorba, in al doilea rind, de o limitare in spatiu, in sensul ca se va insista asupra gindirii economice din Europa si Statele Unite ale Americii, sediul principal al stiintei economice, iar in context european se va face referire si la particularitatile nationale ale gindirii economice din Romania moderna si contemporana.In functie de preferintele diferitelor universitati sau facultati si deci de accentul pus in predare pe o componenta sau alta a istoriei gindirii economice (metode de analiza, teorii economice, doctrine economice, politici economice, ideologii economice etc.) se justifica si diversitatea de denumiri atribuite disciplinelor universitare care abordeaza parti din problematica istoriei gindirii economice ca de exemplu: istoria analizei economice, istoria doctrinelor economice, doctrine economice moderne si/sau contemporane, respectiv doctrine si curente in gindirea economica moderna si contemporana, ca in cazul lucrarii de fata.
Cu acest prilej, vom incerca sa raspundem la intrebari cum sint:
- cind si din ce cauze au aparut si cum au evoluat diferite teorii, doctrine, scoli si curente de gindire economica?
- ce interese au exprimat sau au aparat ele?
- ce contributii au avut acestea la perfectionarea si inovarea instrumentarului analitic si a metodelor de investigare a problemelor economice?
- ce contributii au avut ele la dezvoltarea teoriei economice, a stiintei economice si la motivarea diferitelor politici economice?
- care a fost impactul practic al acestor productii spirituale legate de economia societatii?
- ce audienta au avut acestea in epoca respectiva si ulterior, precum si controversele la care au dat nastere?
- care a fost destinul istoric al diferitelor teorii, doctrine, scoli si curente de gindire economica?
- ce invataminte putem trage pentru contemporaneitate din dificultatile cu care s-au confruntat, ca si din succesele si esecurile pe care le-au avut diferite teorii, doctrine, scoli, curente si megatendinte economice?
- ce grad de credibilitate au in zilele noastre cele mai cunoscute teorii, doctrine, scoli, curente de gindire economica din trecut?
Metoda de cercetare si prezentare a obiectului cursului de Istoria gindirii economice,respectiv Doctrine si curente in gindirea economica moderna si contemporana. Dintre metodele generale de abordare a realitatii, cea mai adecvata pentru cercetarea si prezentarea istoriei gindirii economice s-a dovedit a fi metoda dialectica materialista. Caracterul complex si dinamic al gindirii economice poate fi surprins si explicat mai usor cu ajutorul dialecticii materialiste care presupune examinarea multiplelor interdependente si contradictii legate de geneza, evolutia si rolul teoriilor si doctrinelor economice.
Dialectica cere sa fie examinate conexiunile dintre factorii de natura obiectiva si subiectiva prezenti in ata sociala, deci si in economia si in gindirea despre aceasta. Urmarind miscarea sociala, inclusiv miscarea ideilor, dialectica presupune cercetarea istoriei acestora, a schimbarilor cantitative si calitative care au intervenit in cuprinsul lor de-a lungul timpului, a piedicilor care au frinat aceste schimbari si a factorilor care le-au stimulat.
Din acest punct de vedere, una dintre cele mai dificile si subtile probleme ale istoriei gindirii economice o constituie relatia dintre evolutie, revolutie, eventual involutie in gindirea economica, precum si dintre perioadele de criza in gindirea economica, urmate de pregatirea si infaptuirea innoirii gindirii economice.
Dialectica cere, de asemenea, sa fie studiate contradictiile care genereaza sau insotesc miscarea: contradictiile social-economice si politice care pun probleme noi in fata gindirii economice, a stiintei economice, si contradictiile din sinul gindirii economice sau dintre gindirea economica si alte domenii ale culturii spirituale, care genereaza controverse si stimuleaza innoirea gindirii economice.
Pentru a edentia dimensiunea si formele progresului in gindirea economica, dialectica ne obliga sa examinam relatia dintre traditie si inovatie, dintre continuitate si ruptura, preurind mai bine caile progresului itor in cunoasterea etii economice.
Cerintele generale ale metodei dialectice materialiste trebuie sa fie particularizate in functie de specificul domeniului de cunoastere la care se aplica. in cazul istoriei gindirii economice, aceasta particularizare a imbracat forma criteriilor de apreciere a gindirii economice si a dezvoltarii ei, la care s-a facut referire mai sus ".
Evolutie si involutie, crize si revolutii in istoria gindirii economice.
Referindu-se la logica si dinamica cercetarii stiintifice, Thomas S. Kuhn, binecunoscut fizician si istoric al stiintei din S.U.A., a facut unele observatii si generalizari valabile si pentru istoria gindirii economice. Printre altele, el face distinctie intre "paradigma" si "metoda de cercetare" in stiinta, intre gindirea "convergenta" si gindirea "divergenta", se ocupa de "tensiunea esentiala" dintre traditie si inovatie, deosebirea dintre "stiinta normala" si "stiinta extraordinara", se refera, de asemenea, la pregatirea, desfasurarea si semnificatia revolutiilor in stiinta si rolul invatamintului in aceasta printa.
Istoricul american intelege prin "paradigma" un model de gindire, un ansamblu de principii, cai si tehnici de cercetare invatate in scoala sau din manuale si acceptate de totalitatea specialistilor dintr-un domeniu, la un moment dat. Cind aceste principii, cai si tehnici sint formulate in mod expres si sistematic, ele poarta denumirea de metoda. De aceea, istoricul mentionat vorbeste despre "prioritatea paradigmelor" in raport cu metodele.
Stiinta practicata pe baza unei paradigme acceptate de toti cercetatorii este numita de Th.S. Khun "stiinta normala". in procesul cercetarii pot sa apara insa probleme care nu pot fi solutionate cu ajutorul paradigmei traditionale. Acestea apar ca abateri sau "anomalii" fata de normal. inmultirea anomaliilor si erodarea paradigmei traditionale duce la nemultumirea cercetatorilor fata de vechiul mod de gindire, la o stare de criza in stiinta care obliga la cautarea unei solutii, a unei iesiri din impas.
In timpul crizelor din istoria diferitelor stiinte se manifesta tensiuni puternice intre gindirea traditionala intemeiata pe paradigma acceptata anterior in mod unanim, denumita de Th. S. Khun "gindire convergenta" si tentativele de innoire a gindirii, de cautare a unei paradigme noi care sa permita explicarea anomaliilor, denumnita de acelasi autor "gindire divergenta".
Daca stradaniile cercetatorilor in aceasta directie sint incununate de succes, atunci are loc o ruptura in gindirea din domeniul respectiv, o revolutie, care consta, in esenta, in inlocuirea unei paradigme invechite cu o paradigma noua, respectiv, ceea ce el numeste "o mutatie brusca prin convertire" (trecerea la alta paradigma) l:.
Progresul in cunoastere, in stiinta, are deci un caracter complex; el consta atit in dezvoltarea cumulativa de idei si teorin de aceeasi natura, faurite pe baza aceleiasi paradigme, cit si in dezvoltarea necumulativa sau ruptura brusca, revolutiile, in timpul carora se schimba total sau partial vechea paradigma, vechiul mod (model) de abordare si rezolvare a problemelor noi din domeniul respectiv si sint elaborate teorii cu totul noi care pot sa contrazica total sau partial vechile teorii din domeniul respectiv.
Si in domeniul istoriei gindirii economice pe mondial au existat revolutii. Cea mai insemnata dintre toate, recunoscuta de t



oti exegetii de notorietate mondiala, a constat in faurirea economiei politice ca stiinta autonoma, prin contributia economistilor liberali clasici (fiziocratii, Smith, Ricardo si altii) intre mijlocul secolului XVII si mijlocul secolului XIX.
Istoricul englez al gindirii economice T.W. Ilutchison, arata insa ca, spre deosebire de stiintele naturii, revolutiile din gindirea economica "nu sint totale si finale", ca exista numeroase candidaturi de autori si curente de gindire economica ce aspira la statutul de revolutie in acest domeniu, ca de exemplu: revolutia mercantilista care a inlocuit teoria economica scolastica, revolutia fiziocratilor si a lui Smith si Ricardo, care insa ar putea fi reunite sub denumirea revolutiei liberului schimb, revolutia marginalista, revolutia marxista, revolutia keynesista, precum si o serie de candidaturi postkeynesiste, ca de exemplu: revolutia sraffiana (declansata de opera economica a lui Piero Sraffa in perioada postbelica), revolutia cantitativa sau matematica, precum si contrarevolutia monetarista 13. Autorul arata insa ca nu toate aceste candidaturi rezista exigentelor necesare pentru consacrarea lor ca revolutii reale in gindirea economica. in ziunea exegetilor britanici s-ar putea vorbi de trei astfel de revolutii in gindirea economica si anume: cea infaptuita de Adam Smith (liberalismul clasic), cea infaptuita de St. Jevons (marginalismul) si cea infaptuita de J.M. Keynes (dirijismul). in ziunea unor exegeti nordamericani (de ex.: M. Bronfenbrenner) este vorba de : revolutia laissez-faire (a liberului schimb), revolutia utilitatii (marginalista) si revolutia macroeconomica.In timp ce exegetii occidentali, adepti ai teoriei economice conventionale, se indoiesc de faptul ca Marx ar fi infaptuit o revolutie in gindirea economica, exegetii care contesta teoria economica occidentala conventionala sustin ca, dupa faurirea economiei politice liberale clasice, economia politica marxista constituie cea mai insemnata revolutie din istoria moderna a gindirii economice si contesta acest atribut atit marginalismului, cit si keynesismului si, cu atit mai mult, monetarismului contemporan.
Este clar ca problema revolutiilor din gindirea economica este departe de a fi rezolvata si ca sint necesare inca dezbateri temeinice pentru a rezolva aceasta problema in mod unitar si consecvent, in cunostinta de cauza, pe baza aportului real al diferitilor ginditori la dezvoltarea economiei politice si nu pe baza prejudecatilor si antipatiilor personale, amplificate de proanda politica. Noi vom putea discuta aceasta problema in cunostinta de cauza pe masura ce vom expune in continuare, paradigma si teoriile economice sustinute de diferite scoli si curente de gindire economica. O concluzie motivata va putea fi trasa in acest sens abia la sfirsitul cursului si a dezbaterilor din seminarii.
Structura lectiilor de curs. Pentru a raspunde, cel putin in parte, multiplelor cerinte care stau in fata unei discipline universitare in egala masura istorica, teoretica si normativa (informatii, discernamint in aprecierea critica, abilitatea delimitarii valorilor stiintifice de falsele valori, a adevarului de proanda ocazionala etc.) vom utiliza mai multe tipuri de lectii.
Lectia introductiva are un caracter principial-metodologic, urmareste sa delimiteze sfera preocuparilor si instrumentarul analitic cu ajutorul caruia vom caracteriza diferite teorii, doctrine, teorii si curente de gindire economica.
Alte sase sau sapte lectii au un caracter istorico-analitic, prezentind pe scurt istoricul, esenta si destinul celor doua megatendinte - liberalismul economic si marxismul-, scolile si curentele care s-au incadrat in acestea sau le-au insotit in epoca moderna si contemporana (mercantilism, liberalism economic clasic, socialism utopic, romantism economic, scoala istorica, protectionismul, marxismul, neoclasicismul, dirijismul, neoliberalismul, social-democratismul, neomarxismul, neo-marginalismul sau neo-neoclasicismul, radicalismul, postkeynesismul etc).
Trei lectii au caracter de sinteza, prezentind in mod ativ pozitia principalelor curente contemporane de gindire economica fata de trei probleme de mare actualitate si complexitate, la scara mondiala si nationala, precum si controversele purtate in jurul acestor probleme si anume: relatiile economice internationale, cresterea economica, subdezvoltarea si strategiile nationale si mondiale ale dezvoltarii.
Trei lectii istorico-analitice vor fi consacrate unor momente semnificative pentru dezvoltarea gindirii economice din tara noastra, insistind asupra curentelor majore din epoca moderna (sec. XIX)) si contemporana (sec. XX), precum si asupra contributiilor metodologice, teoretice si de politica economica ale unor personalitati de exceptie din acest domeniu: D. Cantemir, N. Balcescu, M. Kogalniceanu, D.P. Martian, G. Baritiu, 1. lonescu de la Brad, P.S. Aurelian, A.D. Xenopol, M. Eminescu, C. Dobrogea-nu-Gherea, I.N. Angelescu, St. Zeletin, V. Bratianu, M. Manoilescu, V.N. Madgearu, M. Constantinescu, L.D. Patrascanu etc.
Lectia finala va incerca sa prezinte un bilant al investigatiilor si controverselor din epoca moderna si contemporana in gindirea economica mondiala si nationala, precum si sa ajute la discernerea perspectivelor de itor ale stiintelor economice.
Chiar intr-un volum modest de ore la nivelul unui singur an, aceste lectii pot crea suportul stiintific si didactic al unei instruiri eficiente in domeniul istoriei gindirii economice, deci al intelegerii principalelor doctrine si curente de gindire economica din epoca noastra, ca un complement absolut necesar pentru o temeinica pregatire economica sau pentru reimprospatarea si completarea unei pregatiri similare anterioare.
Menirea si tematica dezbaterilor din seminarii. Ca la toate celelalte discipline universitare, si in cazul de fata, dezbaterile din seminarii au functii multiple de natura instructiva si educativa, cu adresa teoretica si practica. Ele permit, in primul rind, verificarea modului de receptare si asimilare a materialului predat la curs si ofera posibilitatea unor utile completari. in al doilea rind, ele permit dezvoltarea personalitatii cursantilor prin punerea in discutie a textelor originale din opera autorilor tratati la curs, ceea ce presupune ilustrarea practica a capacitatii cursantilor de a folosi instrumentarul analitic propriu disciplinei sau paradigma ei pentru a intelege lucrarile studiate in mod indidual. Seminariile presupun un spor de informatii si judecata critica din trei directii: din partea fiecarui cursant, din partea celorlalti cursanti prin completarile si comentariile pe care le fac pe marginea luarilor de cunt si din partea conducatorului de semniar prin modul cum orienteaza discutiile si prin concluziile pe care le trage.
Scopul instructiv al seminarilor este contactul studentilor cu operele originale ale marilor economisti si formarea deprinderii de a le analiza dupa criterii consacrate de stiintele moderne si contemporane.
Scopul educativ al seminariilor il constituie deprinderea studentilor cu pluralismul de idei in spirit democratic, cultivarea in egala masura a tolerantei fata de alte puncte de vedere, dar si a rigorii stiintifice in aprecierea lor, combatind prejudecatile de orice fel si cultind respectul pentru drepturile omului si ale popoarelor si, in primul rind, pentru afirmarea identitatii nationale si a demnitatii poporului roman, responsabilitatea cica pentru destinul lui, patriotismul traditional al carturarilor legati de tara si poporul nostru.
Un seminar se va ocupa de probleme epistemologice, de instrumentarul analitic folosit pentru caracterizarea riguros stiintifica a teoriilor, doctrinelor, scolilor si curentelor de gindire economica.
Mai multe seminarii vor dezbate module din operele fundamentale ale fondatorilor economiei politice (Quesnay, Smith, Ricardo) si din lucrari contestatare (F. List).
Un seminar va reuni opiniile contradictorii ale unor economisti moderni (Quesnay, Smith, Ricardo, Say, Sismondi, Marx) in legatura cu macroeconomia.
Alte seminarii se vor referi la teorii si lucrari fundamentale ale marginalismului, keynesismului si neoclasicismului actual (Hayek, Friedman, Allais, Rugina).
Pentru a ilustra opiniile neconventionale, se va discuta lucrarea economistului contemporan eterodox din S.U.A. J.K. Galbraith "Stiinta economica si interesul public" (1974).
Doua seminarii vor reuni lucrari reprezentative recente prind corelatia dintre cresterea economica, dezvoltarea economico-sociala si relatiile economice internationale.
Din literatura economica a Romaniei interbelice se propune dezbaterea lucrarilor reprezentative ale lui V.N. Madgearu si M. Manoilescu.
Cheia bunei desfasurari a acestor dezbateri ramine studiul indidual temeinic pe baza clarificarilor istoric-teoretice si metodologice de la curs.
Speranta in mai bine este conditionata atit de efortul studentilor de asimilare temeinica, ritmica si sistematica a materialului prevazut in programa analitica a disciplinei, cit si de preocuparea comuna a profesorilor si studentilor de a cultiva creatitatea, de a stimula inovatia in gindire si in actitatea practica, precum si rigoare stiintifica in analiza tuturor doctrinelor si curentelor de gindire economica.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre impactul gindirii economice

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics