StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Gindirea economica a fiziocratilor - etapa importanta a liberalismului economic clasic



Fiziocratii au fost un grup de economisti francezi cu vederi liberale care au criticat vehement mercantilismul si au adus o serie de inovatii importante in teoria economica, printre care mai ales: ideea unei ordini naturale in economie, deplasarea explicarii bogatiei din sfera comertului in sfera productiei, trecerea de la microanaliza la macroanaliza si incercarea de a surprinde legatura dintre repartitia produsului social, circulatia lui intre clasele sociale si reluarea procesului de productie pe aceeasi scara. Denumirea lor deriva din cuvintele grecesti physis (natura) si cratos (putere), respectidin convingerea lor ca si in economia


societatii domneste o "ordine naturala", la fel ca in natura. Acesti economisti au format o adevarata "scoala" in frunte cu dr. Francois Quesnay (1694-l774), medic la curtea lui Ludovic al XV-lea. De la Quesnay ne-a ramas un celebru "lou economic" (1758) urmat de "Analiza tabloului economic" (1766), articolele "Fermieri" (1756), "Grine" (1757) si "Oameni" (1757) in Enciclopedia Franceza, un dialog "Despre comert" (1766) si "Maxime". Alti reprezentanti de seama ai acestei scoli au fost: V.R. Mirabeau, P.P. Mercier de la Riviere, C.J. Le Trosne, N. Baudeau, P.S. Dupont de Nemours, J.C.M. Vincent de Gournay si mai ales A.R.J. Turgot (1727-l781) care a indeplinit si functia de ministru al marinei si ministru de finante inainte de revolutia din 1789. in 1766 Turgot a publicat lucrarea "Reflectii asupra formarii si repartitiei bogatiilor".
Conceptia fiziocratilor despre "ordinea naturala" si corolarul ei practic -politica economica a liberului schimb. Fiziocratii au criticat si respins voluntarismul mercantilistilor manifestat in ideea interventiei statului in economie, inclusiprotectionismul vamal, deoarece erau convinsi ca mai presus de dorintele si vointa oamenilor exista in societate, deci si in economie, o ordine "fireasca" sau "naturala" care se impunea cu forta lucrurilor implacabile si care, daca era cunoscuta si respectata, asigura buna functionare a economiei si armonia dintre toate componentele societatii.
Dupa parerea lor, viata economica nu era arbitrara, nu se desfasura la intimplare, ci pe baza unor legaturi durabile, mai puternice decit vointa si sentimentele, inclusiiluziile oamenilor, respectipe baza unor "legi naturale". Pe temeiul acestor legi economice, fiziocratii au denuntat caracterul iluzoriu sau chiar daunator al masurilor de interventie a statului in economie, criticind mercantilismul si protectionismul si preconizind o politica economica de neinterventie a statului in problemele economice, de totala libertate a agentilor economici.
Conceptia fiziocrata despre "ordinea naturala" si "legile naturale" din economie a constituit un argument esential in apararea liberalismului economic impotriva mercantilismului. Lui J.C.IVI. Vincent de Gournay i se atribuie formularea lapidara a continutului acestei politici a liberului schimb si anume: "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme" (lasati lucrurile sa-si urmeze cursul lor firesc).
Conceptia fiziocrata despre bogatie si izvorul ei in productie. Teoria "produsului net". Ostilitatea fiziocratilor fata de mercantilisti i-a determinat sa respinga conceptia acestora despre bogatie si sursa ei. Dupa parerea fiziocratilor, bogatia nu consta numai sau in primul rind in bani, respectiin metale pretioase, ci in produsele utile care puteau satisface diferite trebuinte ale oamenilor. Bogatia nu putea fi creata in sfera circulatiei marfurilor, in comert (inclusicel exterior) deoarece schimbul de marfuri presupunea echivalenta dintre ele sau dintre ele si bani, astfel incit nu putea apare un spor de avutie in comert. In opozitie cu mercantilistii, fiziocratii sustin ca bogatia sau avutia poate fi creata numai in sfera productiei, mai precis in agricultura. Prin aceasta ei au meritul de a-i fi obligat pe economisti sa acorde o atentie mai mare productiei si "legilor naturale" care o guvernau. Preponderenta agriculturii in Franta prerevolutio-nara i-a facut sa considere insa ca numai in aceasta ramura poate spori bogatia, sustinind ca toate celelalte ramuri ale economiei, inclusiindustria, erau "sterile" in sensul de incapabile sa asigure un spor peste cheltuielile de productie. Aceasta concluzie unilaterala a fost favorizata si de absenta unei teorii inchegate a valorii si a preturilor in opera fiziocratilor, explicabila tot prin ostilitatea lor fata de comert si mercantilisti. in privinta valorii exista la fiziocrati o serie de afirmatii razlete, unele juste (de exemplu, faptul ca in comert se schimba, de regula, echivalente), dar si unele afirmatii imprecise, confuze, printre care neintelegerea deosebirii dintre valoarea de intrebuintare si valoarea de schimb a marfurilor, ceea ce a dus la identificarea bogatiei cu valoarea ei si la unele ambiguitati atunci cind au expus teoria lor despre "produsul net".
Teoria produsului net constituie raspunsul fiziocratilor la intrebarea "unde se creaza bogatia si cum poate fi ea sporita"? IAi intelegeau prin "produs net" surplusul de produse si implicit de valoare peste cheltuielile de productie. in absenta unei teorii clare despre valoare persista la fiziocrati unele ambiguitati in ce priveste natura si originea produsului net. Uneori ei afirma ca izvorul acestuia este pamintul (deci un factor natural), iar alteori ca izvorul "produsului net" este munca omeneasca. Limitind crearea "produsului net" la agricultura, fiziocratii confunda plusprodusul sau surplusul de valoare cu renta funciara, asa cum a procedat si inaintasul lor englez W. Petty.
Conceptia fiziocrata despre repartitia produsului social si circulatia lui intre clasele sociale, precum si politica fiscala a impozitului funciar unic. Spre deosebire de mercantilisti, care au pus accentul pe comert, bani si preturi, fiziocratii, preocupati de prod



uctie, pun accentul pe fluxurHe economice, incepind cu repartitia produsului social, continuind cu circulatia lui, inclusi"produsul net", intre clasele sociale existente si terminind cu crearea premiselor pentru reluarea procesului de productie la aceeasi scara, adica reproductia simpla.
Fiziocratii au in vedere trei clase sociale: clasa proprietarilor, care incaseaza renta funciara, respecti"produsul net", clasa in care intra si guvernantii si clerul, clasa productiva sau fermierii, care organizeaza productia, obtin "produsul net" pe care sint obligati sa-l cedeze proprietarilor funciari pentru permisiunea de a folosi pamintul, clasa sterila sau stipendiata in care intra toate celelalte categorii de oameni, inclusicei care lucreaza in industrie, despre care fiziocratii cred ca nu produc "produs net".
Ideea de baza a fiziocratilor in legatura cu repartitia produsului social consta in faptul ca procesul este declansat de plata arendei de catre fermieri proprietarilor de pamint, astfel incit intregul "produs net" ajunge in proprietatea acestora din urma. Celelalte doua clase sociale nu fac altceva decit sa-si recupereze cheltuielile de productie, inclusisalariile, creind astfel conditii prentru reluarea procesului de productie. in aceste imprejurari, fiziocratii sustin ca impozitul pentru asigurarea de venituri statului trebuie platit de proprietarii funciari din "produsul net" pe care si l-au insusit fara contraprestatie.
Impozitul funciar unic propus de fiziocrati urmarea sa nu se stinjeneasca activitatea celor doua clase active: fermierii si industriasii, deoarece ele nu dispuneau de alte resurse decit cele necesare reluarii procesului de productie.
Continutul si importanta "loului economic" (1758) al lui Fr. Quesnay si a "Analizei tabloului economic" (1766). in esenta, "loul economic" este o schita a modului cum functioneaza economia moderna de piata in vederea reluarii continue a reproductiei capitalului social la aceeasi scara. Acest tablou a fost primul model macroeconomic din istoria gindirii economice. in cuprinsul lui se precizeaza mai intii elementele cu care isi incep activitatea fermierii si clasa sterila (industriasii) si anume avansurile pentru productie (14 miliarde livre, din care 12 in agricultura si 2 in industrie), cele dintii impartite in avansuri initiale sau capital fix (10 miliarde) si avansuri anuale sau capital circulant (2 miliarde). Pe baza cheltuielilor facute se calculeaza valoarea totala a produsului anual obtinut (7 miliarde livre) si structura lui (5 miliarde produse agricole si 2 miliarde produse industriale).
"loul economic" este o simpla foaie de hirtie in care se arata, cu ajutorul unor linii punctate in zig-zag, cum circula diferite componente ale produsului social intre cele 3 clase sociale si cum se restabilesc conditiile pentru reinceperea productiei (reproductia)7.
loul marcheaza fluxurile economice din momentul in care fermierii au platit deja arenda proprietarilor (2 miliarde livre), aratind cum cheltuiesc ei banii primiti (ce cumpara) si apoi cum sint folositi acesti bani de catre fermieri si industriasi pentru a-si procura avansurile anuale necesare (industriasii) si mijloacele pentru inlocuirea anuala a uneltelor uzate (fermierii). Dupa ce fermierii au vindut produsele agricole (1 miliard proprietarilor funciari si 2 miliarde industriasilor), iar industriasii au vindut produse prelucrate (1 miliard proprietarilor funciari si 1 miliard fermierilor), dupa ce fermierii si-au retinut din productia proprie avansurile anuale necesare (2 miliarde livre), are loc restabilirea situatiei initiale si devine posibila reluarea productiei la aceeasi scara (reproductia simpla).
Printre meritele "loului economic" al lui Fr. Quesnay mentionam: este primul model macroeconomic care priveste productia nu ca pe un proces izolat, ci in reluarea lui continua; a prezentat productia si circulatia economica in dubla expresie (materiala si valorica sau baneasca); a dezvaluit mobilul productiei (crearea de "produs net" si deci sporirea bogatiei); a demonstrat ca circulatia marfurilor si a banilor constituie numai o latura a procesului complicat al reproductiei sociale (si nu cea mai importanta); a pus in discutie, chiar daca nu a explicat pina la capat, o serie de corelatii economice mai complexe ca, de exemplu, schimbul dintre capital si venit, raportul dintre consumul reproducti(intermediar) si cel definiti(final), precum si circulatia marfurilor si a banilor intre cele doua ramuri de baza ale economiei moderne (agricultura si industria).
Exista si unele aspecte mai putin reusite in acest model economic, ca de exemplu: caracterizarea eronata a lucratorilor din industrie ca neproductivi sau ignorarea avansurilor initiale ale clasei sterile, ceea ce a dus la o contradictie interna a "loului".
Gindirea economica a fiziocratilor a exercitat o influenta pozitiva puternica asupra multor generatii de economisti, atit in Franta cit si in alte tari, inclusiasupra economistului liberal scotian Adam Smith.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre liberalismul - principala tendinta din gindirea economica

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics