StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Mercantilismul - primul curent de gindire economica moderna



Termenul de mercantilism are o dubla semnificatie. Pe de o parte, el indica un ansamblu coerent de idei privind natura avutiei (bogatiei) individuale si sociale (nationale) si caile sporirii ei, adica reprezinta gindire economica, mai ales o doctrina economica. Pe de alta parte, termenul respectiv arata un ansamblu de masuri practice care trebuie adoptate pentru atingerea scopului economic urmarit, adica indica o politica economica interna si externa adaptata acelei doctrine.
Geneza mercantilismului. Din punct de vedere semantic, termenul de mercantilism deri din cuvintele italienesti mercato (piata), mercante (negustor) si mercantile (legat de cistigul banesc). Termenul a fost folosit cu precadere de criticii


ginditorilor din secolele XV-XVII care s-au ocupat de caile sporirii avutiei statelor nationale ce se constituiau pe atunci, deci la mult timp dupa geneza acestei literaturi atit de diverse in forma, dar subordonata cistigului din afaceri, mai ales din comert si convingerii ca sporirea acestuia depinde foarte mult de sprijinul dat de stat oamenilor de afaceri.
Timp de aproape trei secole, de pe la mijlocul secolului XV pina la inceputul secolului XVIII, literatura economica europeana a fost dominata de ideile unor oameni politici (O. Cromwell, J.B. Colbert), consilieri ai acestora (G.Botero, J. Bodin, A. Serra, L. Ortiz) sau mari negustori si bancheri (Th. Mun, J. Child, G. King, J. Law etc.) care sustineau drept cale de intarire economica a statelor nationale dezvoltarea comertului exterior si implicit a industriei nationale si a navigatiei maritime nationale.
Spre deosebire de spiritul de modaratie care a caracterizat gindirea economica a scolasticilor din evul mediu, gindirea economica laica a mercantilistilor din epoca moderna este construita pe baza convingerii despre rolul stimulator al cistigului banesc pentru activitatea economica, pe preocuparea de a spori acest cistig fara a-i fixa anumite limite, precum si de a intari economia nationala si de a spori bogatia negustorilor din fiecare tara, indiferent de consecintele ei asupra altor state si oameni de afaceri.
Termenul folosit in Germania pentru a desemna acest gen de literatura economica a fost "cameralism", de la "Kamera", cuvint care indica locul de pastrare a tezaurului statului respecitv.
Fundamentele doctrinei economice mercantiliste. Trei idei mai importante caracterizeaza esenta doctrinei economice mercantiliste si anume: conceptia despre bogatie sau avutie (individuala si nationala), conceptia despre originea si rolul profitului, precum si despre bani si relatia lor cu produsele aduse pe piata spre vinzare.
Forma ideala a bogatiei consta, in viziunea mercantilistilor, in bani, respectiv in metalele pretioase din care erau confectionati acestia. Sporirea bogatiei sub aceasta forma a fost considerata de ei preocuparea centrala atit pentru indivizi cit si pentru stat, prezentat ca exponent al binelui public. Fascinatia acestui deziderat a fost asa de mare incit orice mijloc era considerat accepil pentru atingerea lui, mergind pina la jefuirea unor tezaure apartinind altor popoare. Preocupati de imbogatirea imediata, mercantilistii nu si-au pus intrebarea care ar puteau sa fie consecintele pe termen lung ale acestei activitati, si nu s-au sinchisit de urmarile ei asupra partenerilor lor de afaceri, ceea ce a avut, dupa cum se cunoaste in istorie, consecinte tragice pentru avutia si chiar destinul unor popoare intregi din alte continente, mai ales din cele doua Americi.
Izvorul profitului si deci al acumularii de bogatie, de capital, era, dupa aceeasi apreciere, comertul, circulatia marfurilor, mijlocite de bani si in mod deosebit, comertul exterior. Fara sa intre in prea multe detalii privind mecanismul de functionare a economiei de piata, mercantilistii au considerat ca sporul de bani pe care-l incasa negustorul, ativ cu cheltuielile facute pentru a aduce produsele respective pe piata, rezulta din diferenta de pret, din faptul ca acestea erau vindute la un pret mai mare decit pretul la care au fost achizitionate. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca sfera economica in care se creeaza si se realizeaza profitul ar fi circulatia marfurilor, comertul, pierzind din vedere faptul ca daca lucrurile sint privite, nu in mod individual, ci la scara intregii societati, atunci fiecare negustor apare pe piata in dubla ipostaza, atit ca vinzator, cit si in calitate de cumparator, ceea ce nu mai poate explica surplusul de loare obtinut, deci nici profitul, nici sporirea avutei nationale. Aceasta slabiciune teoretica a mercantilistilor fi explorata din plin de adversarii si criticii lor de mai tirziu, economistii liberali clasici.Inceputurile economiei moderne de piata au fost insotite de o ampla revolutie a preturilor, de cresterea lor considerabila, indeosebi in legatura cu afluxul masiv de metale pretioase in Europa din cele doua Americi, dupa descoperirile geografice de la sfirsitul secolului XV. in aceste conditii, mercantilistii au cercetat atit natura pretului marfurilor, cit mai ales relatia cantitati dintre volumul marfurilor aduse pe piata si volumul banilor care mijloceau tranzactiile de pe piata. Majoritatea covirsitoare a mercantilistilor s-au interesat de ultima problema. A ramas celebra, din acest punct de vedere, polemica (1566-l568) dintre economistii francezi Jean Bodin (1530-l596) si J.Ch. de Malestroict (a doua jumatate a sec. XVI) in legatura cu principala cauza a cresterii preturilor marfurilor. in acest context gasim una dintre cele mai vechi formulari a teoriei cantitative asupra banilor in opera lui J. Bodin, respectiv ideea ca puterea de cumparare a fiecarei unitati monetare depinde, la un moment dat, de cantitatea de moneda care circula pe piata in momentul respectiv. Acei mercantilisti care au insistat asupra primei probleme (natura preturilor si cauzele modificarii lor) au fost nevoiti sa depaseasca domeniul circulatiei marfurilor, sa cerceteze o serie de procese economice din domeniul productiei (W. Petty, de ex.), contribuind, pe la mijlocul secolului XVII, la tranzitia de la mercantilism spre o forma mai evoluata si mai matura de gindire economica, plasata din punct de vedere doctrinar la antipodul mercantilismului, anuntind importante schimbari calitative in gindirea economica moderna (in metoda de cercetare, in teoria economica, precum si in politica economica).
Evolutia mercantilismului, principalii sai reprezentanti si unele particularitati nationale ale acestuia. Mercantilistii au fost ginditori pragmatici. in centrul atentiei lor au stat problemele economice practice, cu precadere masurile de politica economica pe care trebuia sa le ia statul pentru defasurarea eficienta a afacerilor, cresterea profitului oamenilor de afaceri si sporirea avutiei nationale. Scrierile mercantilistilor se incadreaza cu precadere in ceea ce s-a numit "economia normati" (ceea ce este de dorit) si mai putin in "economia poziti" (analiza a ceea ce este), desi nu lipsesc nici astfel de preocupari din lucrarile acestor economisti.
Temelia politicii economice mercantiliste este ideea prezentei si interventiei active a statului in economie, atit ca agent economic de sine statator, cit mai ales ca sprijinitor al agentilor economici particulari, atit pe intern cit si, mai ales, pe extern, printr-o minutioasa si severa politica protectionista in favoarea intreprinzatorilor nationali, limitind concurenta intreprinzatorilor straini.
Masurile concrete preconizate in diferite etape ale mercantilismului european si in diferite tari ale continentului difera in mod substantial, in functie de contextul general in care au fost luate, de nivelul de dezvoltare economica a tarii respective si de raportul de forte dintre acestea si intreprinzatorii din celelalte tari. in functie de aceste elemente se pot distinge doua mari etape ale gindirii economice si ale politicii economice marcantiliste (mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar si mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei comerciale), precum si unele particularitati nationale ale mercantilismului din diferite tari, in special in functie de instrumentele de politica economica folosite cu precadere in fiecare caz (mercantilismul bullionist2 din Spania si Portugalia, mercantilismul industrialist sau colbertismul3 din Franta, mercantilismul comercial din Anglia etc.)
Mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar urmarea sporirea rezervei de bani a tarii respective pe orice cale, recurgind la masuri foarte drastice, incepind cu restrictii severe impotri negustorilor din alte tari pe care-i obligau sa lase o parte din banii incasati din vinzarea marfurilor lor in tara gazda (sub forma de taxe sau obligindu-i sa achizitioneze unele marfuri autohtone) si terminind cu jaful direct al unor tezaure din tarile celor doua Americi cotropite de conchistadorii spanioli si portughezi, mai ales in secolul XVI. Tipica pentru aceasta forma de mercantilism este atit politica externa practicata de Spania, Portugalia si Anglia in secolele XVI si XVII, cit si gindirea economica a englezului William Stafford (secolul XVI), expusa in lucrarea "Analiza critica a unor plingeri ale compatriotilor nostri" (1581). Specificul mercantilismului timpuriu este atragerea si retinerea unei cantitati cit mai mari de bani, respectiv de metale pretioase in tara respecti.
Mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei comerciale a fost o forma mai evoluata a politicii mercantiliste in sensul ca a relaxat considerabil comertul international, a renuntat la masurile rigide de atragere unilaterala a metalelor pretioase intr-o anumita tara



, admitind fluxuri multidirectioanale ale acestora pentru a stimula dezvoltarea tranzactiilor comerciale intre tarile lumii, cu conditia ca soldul operatiunilor de import si export ale unei tari sa fie activ, adica, in favoarea tarii respective (loarea exportului sa fie mai mare decit loarea importului). Principalul instrument analitic si de politica economica preconizat si folosit de catre mercantilismul dezvoltat a fost balanta comerciala care arata raportul dintre importul si exportul unei tari, inclusiv daca soldul operatiunilor de comert international era in favoarea (activ) sau in detrimentul (pasiv) tarii respective. in aceasta situatie nu se mai punea problema ratinerii cu orice pret a metalelor pretioase intrate in tara respecti, ci problema mai complexa a impulsionarii comertului exterior al acesteia, astfel incit soldul balantei comerciale sa fie activ, adica exportul tarii date sa fie mult mai mare decit importul ei, ceea ce asigura in final, sporirea in continuare a rezervei de bani, de metale pretioase a tarii date.
O pleiada stralucita de oameni politici, consilieri ai acestora si mari oameni de afaceri au ilustrat aceasta gindire economica, printre care amintim pe Oliver Cromwell (1599-l658) in timpul caruia au fost adoptate Legile navigatiei (1651) din Anglia, J.B. Colbert (1619-l683), ministrul de finante din Franta pe timpul lui Ludovic al XIV, care a adoptat in 1667 un tarif mal protectionist riguros, menit sa duca la dezvoltarea industriei franceze si cresterea competitivitatii ei pe piata mondiala; dintre publicistii mercantilisti sustinatori ai balantei comerciale amintim in mod deosebit pe francezii Jean Bodin si A. de Montchretien, pe spaniolul Luis Ortiz si italienii Ci. Botero si A. Serra, pe englezii Th. Mun, E. Misselden, J.Child, Th. Gresham, G. King, W. Petty, precum si pe rusii I. Crijanici si I.T. Pososcov, ca si pe cameralistii germani J.H.G. von Justi (1717-l771) si J. von Sonncnfels (1732-l817).
Din multitudinea de lucrari publicate in aceasta perioada a mercantilismului dezvoltat, sint deosebit de reprezentative: lucrarea lui Antonio Serra, intitulata "Scurt tratat despre cauzele care pot duce la abundenta de aur si argint in tari tara mine" (1613), lucrarea lui Antoine de Montchretien (1575-l621) intitulata "Tratat de economie politica" (1615) si lucrarile lui Thomas Mun (1571-l641) intitulate "Expunere despre comertul Angliei cu Indiile Orientale" (1609) si "Bogatia Angliei din comertul exterior" (scrisa intre anii 1635-l640 si publicata postum in 1664).
2.4. Locul mercantilismului in istoria gindirii economice si destinul lui istoric. Prin problematica economica abordata (intarirea statelor nationale si cresterea bogatiei lor pe calea comertului exterior) si prin inlocuirea canoanelor scolastice cu o mentalitate laica, mercantilismul a fost primul curent de gindire economica moderna. intrucit mercantilismul a pus accentul pe masurile de politica economica si a folosit in mod preponderent metoda descripti in abordarea problemelor economice, s-a considerat ca el se incadreaza in perioada preclasica a gindirii economice sau in preisotira gindirii economice stiintifice, fiind ultimul curent de gindire economica din aceasta perioada.
Exegetii rigurosi ai literaturii economice mercantiliste (K.Marx, J.A. Schumpeter, E.F. Heckscher, J.M. Keynes etc.) au semnalat si unele contributii ale acestui curent de gindire la dezvoltarea teoriei economice, respectiv a analizei economice, precizind ca nu toate ideile lor au fost superficiale sau gresite, cum au pretins criticii lor liberali din secolele XVIII si XIX. Pe aceasta linie au fost retinute mai ales contributia mercantilistilor la formularea initiala a teoriei cantitative a banilor, precum si conceptul de balanta comerciala ca instrument de analiza economica si de politica economica externa.
Principalul merit al mercantilistilor consta in receptivitatea si interesul lor fata de elementele noi si de perspecti ale economiei din acel timp - schimbul de marfuri si circulatia banilor, rolul comertului exterior si al creditului in impulsionarea economiei moderne de piata si consolidarea statelor nationale, fluxurile internationale ale metalelor pretioase etc. - precum si in laicizarea si autonomizarea gindirii economice.
Limitele cele mai vizibile ale gindirii si politicii economice sustinute de ei sint: supraaprecierea rolului circulatiei marfurilor in raport cu sfera productiei, preponderenta metodei decriptive si preocuparile mai reduse de conceptualizare si teoretizare, iluzia armoniei de interese dintre statul modern si agentii economici care actioneaza in cuprinsul acestuia, ignorarea consecintelor negative ale politicii externe a statelor nationale asupra altor tari si popoare etc.
Tocmai pe temeiul acestor limite s-a apreciat ca mcrcantilistii nu au facut stiinta si ca gindirea lor se plaseaza in situatia si perioada preclasica din istoria mondiala a gindirii economice.
Pe masura maturizarii mercantilismului s-au conturat unele contributii teoretice originale care preurau amplificarea analizei teoretice a fenomenelor economice din cadrul productiei moderne de marfuri (ca de ex. W.Petty), cu deplasarea accentului spre sfera productiei, ceea ce crea premise pentru schimbari calitative in nivelul teoretic al opiniilor economice si impulsiona considerabil mai ales microanaliza economica, pregatind terenul pentru constituirea celei mai importante megatendinte din gindirea economica moderna - liberalismul.
Destinul istoric al mercantilismului pe termen lung este plin de intaminte pentru posteritate, inclusiv pentru economistii din zilele noastre.
Daca pe termen scurt mercantilistii credeau ca activitatea economica cea mai importanta este comertul si ca preocuparea centrala a economistilor trebuia sa fie politica economica si mai ales politica economica externa protectionista, practica economica ulterioara a aratat ca eficienta comertului exterior depinde de modul cum este organizata productia si ca deci eficienta productiei conditioneaza si eficienta comertului exterior.
Daca criticii liberali ai mercantilismului au manifestat ostilitate si dispret fata de acest curent de gindire economica, afirmind ca ideile lui erau gresite in ansamblu si politica economica protectionista ar fi daunatoare si contrara legilor economice naturale, exegetii de mai tirziu ai acestui curent de gindire economica au privit lucrurile mai nuantat si mai diferentiat in timp si spatiu, demonstrind ca in cadrul gindirii economice mercantiliste exista si idei juste si idei gresite, si masuri practice utile in anumite conditii, dar nepotrivite in alte conditii. J.A. Schumpeter si J.M. Keynes au subliniat meritul mercantilistilor de a se fi ocupat de balanta comerciala (in calitate de concept economic si instrument de politica externa); K. Marx subliniaza meritul mercantilistilor de a fi redat - chiar daca intr-o forma nai - spiritul economiei care se dezvolta in epoca moderna - preocuparea pentru loarea de schimb si componenta ei stimulatoare, profitul; E.F. Heckscher rele rolul mercantilismului in consolidarea si dezvoltarea statelor nationale.
Rezulta ca intoleranta unora fata de mercantilism s-a dovedit o atitudine partizana si nu una riguros stiintifica si ca respingerea globala a mercantilismului - ca, de altfel, a oricarui curent de gindire economica - poate sa para plauzibila, intr-o anumita conjunctura, dar ea nu rezista din punct de vedere epistemologic pe termen lung. Probabil ca acesta este unul din argumentele pe care s-a bazat Gaston Bachelard, atunci cind a afirmat ca istoria stiintei trebuie rescrisa periodic pentru a o intelege mai bine, pentru a surprinde noile implicatii ale unor teorii pe masura ce societatea inainteaza pe noi trepte ale progresului si este pusa in situatia sa faca fata unor noi sfidari ale vietii si practicii sociale4. Aprecierile filosofului francez cu privire la stiintele naturii se dovedesc labile - in acest caz - si pentru stiintele despre om si umanitate, deci si pentru istoria gindirii economice.
Exista si in zilele noastre unele simplificari in legatura cu mercantilismul care pot duce la concluzii eronate. De exemplu, unii exegeti contemporani reduc mercantilismul la protectionism si, in consecinta, califica practicile protectioniste contemporane cu atributul de neomercantilism, ceea ce nu este riguros exact, daca tinem seama de ansamblul ideilor economice mercantiliste si de contextul national si mondial in care au fost ele formulate.
Se cere, prin urmare, mai multa rigoare stiintifica si o mai buna informare faptica atunci cind sint caracterizate si catalogate diferite doctrine si curente de gindire economica.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre liberalismul - principala tendinta din gindirea economica

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics