StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Marile probleme economico-sociale din europa occidentala la mijlocul secolului xix sl reactiile diferite ale ginditorilor timpului fata de acestea



Deceniile 5-8 ale secolului XIX s-au caracterizat prin performante deosebite in economie, dublate insa de grave probleme sociale, de puternice tensiuni si crize pe politic si de mari framintari pe teren cultural.
Interactiunea dintre revolutia industriala in Europa Apuseana, in special in Marea Britanie, si dezvoltarea pietelor nationale si a pietei mondiale a favorizat cresterea considerabila a volumului productiei, sporirea productivitatii muncii si amplificarea comertului si a operatiu


nilor financiar-bancare.
Tendinta spre expansiune economica a fost frinata insa atit de crizele economice care se repetau periodic (1825, 1836, 1847, 1857, 1866, 1873, 1882 etc), dintre care unele (1857) cu caracter mondial, precum si de rezistenta unor tari mai putin dezvoltate fata de preocuparile expansioniste si presiunile concuretiale ale tarilor puternic industrializate.In ciuda acestor dificultati si a unor frictiuni locale, diviziunea sociala si internationala a muncii continua sa se adinceasca, stimulata de perspecti profitului si de extinderea in continuare a pietelor nationale si a pietei mondiale, legind intre ele din punct de vedere economic si, implicit, politic, aproape toate zonele lumii intr-o unitate plina de contradictii numita economie mondiala.
Repetarea si amplificarea crizelor economice la scara nationala, regionala sau chiar mondiala constituie un dublu simptom: al unor deficiente de functionare a economiei moderne de piata si al unor inegalitati sociale si nationale, decurgind din repartitia inegala a venitu'ui national intre membrii aceleiasi tari, ca si inegalitatea nivelului de dezvoltare economica a diferitelor tari.
O multitudine de contradictii brazdau societatea europeana in perioada la care ne referim (1840-l890), generind o atmosfera social-politica extrem de tensionata, iar in unele momente de-a dreptul explozi, cum a fost cazul revolutiilor din 1848 sau a incercarii comunarzilor parizieni (1871) de a rasturna prin violenta regimul econo-mico-social pe care ei il considerau responsabil de mizeria celor multi si feluritele nedreptati cu care se confruntau acestia.In aceste conditii se inmultesc criticile impotri liberalismului traditional si cistiga teren opiniile de provenienta populara si de orientare radicala care cerau schimbari mai mult sau mai putin drastice in toate domeniile vietii sociale, incepind cu economia si sfirsind cu cultura, inclusiv gindirea economica.
Reactiile diferitelor categorii de ginditori din acest interl de timp fata de imperativul schimbarii au fost si ele diferite in functie de interesele pe care le reprezentau fiecare si de traditia culturala pe care se bazau ei.
Reprezentantii liberalismului apara, in continuare, bazele economiei moderne de piata, dar se deosebesc intre ei prin modalitatea acestei aparari: unii (denumiti liberali vulgari) fac apologia liberalismului, ocolind problemele politice dificile, refugiindu-se in domeniul unor abstractii si deductii pe care le considera general labile; altii, ca de exemplu J.St. Mill (1806-l873), predispusi spre reforme, incearca un compromis intre liberalismul traditional si revendicarile indreptate impotri lui, invocind interventia statului, dar nu reusesc nici sa linisteasca spiritele revoltate, nici sa rezolve problemele economice si sociale existente.
Reprezentantii diferitelor categorii de socialisti ataca economia de piata si liberalismul, critica vehement proprietatea prita, individualismul si libera concurenta, sustinind ideea ca solutia durabila a problemelor sociale explozive ar consta in instaurarea proprietatii sociale si a colectivismului, rasturnind prin violenta toate insitutiile create pe temelia economiei moderne de piata, fara a intelege si mai ales fara a putea explica pentru marele public toate consecintele care ar decurge dintr-o astfel de masura.
La dreapta liberalismului traditional se situeaza o serie de ginditori care insista asupra pretentiei de universalitate a gindirii economice conventionale (liberalii neoclasici), repingind in mod vehement orice idee care ar putea constitui o punte de legatura cu gindirea socialista (indeosebi teoria obiecti a lorii bazata de munca).
La stinga liberalismului traditional se situeaza acei aparatori ai economiei moderne de piata si, implicit, adversari ai socialismului, care combat cosmopolitismul si deductivismul excesiv ale liber



alismului clasic (mai ales scoala istorica germana si institutionalismul american).
La stinga socialismului din gindirea economico-sociala a acestei perioade se situeaza anarhistii (indeosebi M. Bakunin), care neaga orice autoritate, inclusiv statul de drept, si, in numele pretinsei aparari a individului, indeamna la dezorganizare si haos social.
La granita dintre liberalism si socialism se situeaza socialismul de stat si socialismul de catedra, denumire eufemista pentru implicarea statului liberal in atenuarea contradictiilor sociale, utilizata cu scopul de a recupera popularitatea socialismului din acel timp in favoarea consolidarii economiei moderne de piata (K. Rodbertus-Jagetzow, F. Lasallc, G. Schmoller).
Complexitatea si gravitatea problemelor economice aflate la ordinea zilei, in aceasta perioada in tarile din Europa apuseana, multiplele dezacorduri si polemici violente care se desfasurau intre curentele de gindire economica, ca si prejudecatile care insoteau evolutia unora dintre aceste curente (manifestari de exclusivism si intoleranta reciproca, complexul de superioritate degenerat in dogmatism etc.) constituiau argumente indiscuile in favoarea nevoii de innoire substantiala a gindirii economice.
Problematica gindirii economice din aceasta perioada a fost extrem de bogata. Pentru o caracterizare sumara, in limitele spatiului redus de care dispunem, este necesar sa fie retinute cel putin doua grupe de probleme abordate de economistii timpului: pe de o parte, doua probleme traditionale ale economiei moderne de piata si anume, una din domeniul microecomnomic (schimbul de marfuri si circulatia banilor, respectiv analiza categoriilor economice marfa, loare, pret), iar cealalta din domeniul mondoeconomic (problema relatiilor economice internationale, mai precis, cauzele si consecintele diviziunii internationale a muncii si ale comertului international, politicile economice externe, mecanismul formarii preturilor pe piata mondiala etc); pe de alta parte, doua grupe de probleme economice noi, din domeniul macroeconomiei cu puternice implicatii sociale (problema insilitatii economice, culminind sub forma crizelor economice si problema inegalitatilor sociale generate de repartitia venitului nationalIn cadrul economiei moderne de piata, respectiv analiza veniturilor primare - salariu, profit, renta funciara - si a celor derite) etc.Innoirea teoretica a stintei economice presupune, in primul rind, clarificarea unor probleme de metoda, punerea in discutie a paradigmei gindirii economice traditionale. Aceste preocupari au fost puternic influentate si de performantele altor stiinte despre om si umanitate din deceniile de la mijlocul si din a doua jumatate ale secolului XIX, indeosebi de filosofic si psihologie.
Erodarea paradigmei liberalismului clasic prin numeroasele critici care i-au fost aduse, atit din afara cit si din interiorul lui, impunea tot mai stringent faurirea unei noi paradigme a stiintei economice din aceasta perioada. Dar, spre deosebire de stiintele naturii, unde inlocuirea paradigmei invechite cu una noua intruneste relativ mai repede adeziunea si consensul comunitatii stiintifice, in domeniul gindirii economice, rezolrea acestei probleme duce la crearea mai multor paradigme, corespunzatoare opticilor diferite, deci gradului mult mai mare de subiectivitate prezent in procesul cunoasterii din partea economistilor, conditionati nu numai de dificultatile obiectului cunoasterii, ci si de parametrii filozofico-politici ai subiectului cunoscator. intr-ader, la distanta de numai doua decenii, in ultima jumatate a secolului XIX, au fost elaborate doua astfel de paradigme diferite: paradigma marxista (1859) si paradigma neoclasica (1871-l874).





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre marxismul - a doua tendinta din gindirea economica

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics