StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica

Noua paradigma creata de k. marx (i859) pentru investigarea economiei moderne de piata: dialectica materialista sl materialismul istoric



Analiza minutioasa facuta de K. Marx gindirii economice premergatoare lui i-a permis sa observe, pe linga o serie de realizari stiintifice remarcabile ale acesteia, si unele lacune si erori de perspectiva si de apreciere. Astfel, performantele stiintifice certe ale liberalismului economic privind microanaliza statica (legile schimbului de marfuri si ale circulatiei banilor) au fost umbrite de iluzia valabilitatii generale a acestor legi si de slaba preocupare pentru macroeconomie si dinamica economica, subapreciind dimensiun


ea istorica a proceselor economice, inclusiparticularitatile lor sociale. La fel, mesajul social democratic si umanist al socialistilor premarxisti a fost umbrit de lipsa pronuntata de realism a propunerilor practice elaborate de ei, facind imposibila atingerea obiectivelor formulate, pe calea si cu metodele sugerate de ei.
Urmarind radacinile acestor neajunsuri ale predecesorilor sai, K. Marx a ajuns la concluzia ca una din explicatiile lor consta in deficientele de metoda ale acestora: excesul de abstractizare si absolutizarea rolului deductiei la liberalii clasici, cunostintele economice nesatisfacatoare ale socialistilor utopici, ca si subaprecierea teoriei economice si coplesirea ei de prea multe date si fapte la adeptii istorismului, subaprecierea legilor economice obiective si exagerearea factorilor volitivi (subiectivi) de catre romanticii si anarhistii timpului, etc.
Pe baza acestui complicat demers istorico-analitic, K. Marx a ajuns la concluzia ca stinta economica din timpul sau era confruntata cu multiple sfidari pe care i le adresa practica economico-sociala si ca, pentru a le face fata era necesara reconstructia teoriei economice intr-o perspectiva temporala si spatiala mult mai cuprinzatoare.
Aceasta sarcina titanica trebuia inceputa cu regindirea metodei de cercetare a fenomenelor si proceselor economice, problema pe care K. Marx a rezolvat-o printr-o originala sinteza a unui complex de procedee de investigatie cladite pe temelia dialecticii materialiste si a extinderii ei la fenomenele sociale sub denumirea de materialism istoric.
Elaborarea noii paradigme pentru investigarea faptelor economice este rezultatul unui efort intelectual de aproximatidoua decenii, iar trasaturile ei definitorii au fost sintetizate in celebra "Prefata" scrisa de K. Marx la lucrarea sa "Contributii la critica economiei politice" (1859), unde se arata ca: "in productia sociala a vietii lor, oamenii intra in relatii determinate, necesare, independente de vointa lor, relatii de productie care corespund unei trepte de dezvoltare determinate a fortelor lor materiale de productie. Totalitatea acestor relatii de productie formeaza structura economica a societatii, baza reala pe care se inalta o suprastructura juridica si politica si careia ii corespund forme determinate ale constiintei sociale. Modul de productie al vietii materiale conditioneaza, in genere, procesul vietii sociale, politice si spirituale. Nu constiinta oamenilor le determina existenta, ci, dimpotriva, existenta lor sociala le determina constiinta"3.
Coerenta metodei si simplitatea exprimarii ei au fost dublate de multiplele ei valente cognitive. Comparaticu predecesorii si contemporanii sai, K. Marx a elaborat un instrumentar analitic original, care a deschis, in multe privinte, noi orizonturi cercetarii stiintifice in domeniul economic. Printre noutatile pe care le aduce paradigma elaborata de K. Marx, se impun in mod deosebit: viziunea sistemica despre societate si economia ei, abordarea dinamica a acestora, prioritatea structurilor fata de comportamentul indivizilor, interdependenta dintre structuri si nivelurile la care au loc procesele economice, dintre fenomene, esenta lor si aparentele legate de ele, dintre determinarile obiective si componentele subiective ale vietii economico-sociale, relatia dintre elementele durabile si constante din viata economica si elementele conjuncturale sau chiar accidentale, resortul dezvoltarii economice si complexitatea acestui proces etc.
Exemplificind citeva dintre aceste noutati metodologice datorate lui K. Marx, mentionam ca, in virtutea abordarii sistemice a economiei, el a privit, pe buna dreptate, intregul mai cuprinzator decit suma partilor lui, insistind asupra relatiei (interdependentei sau dialecticii) dintre aceste parti (de ex.: dintre sferele economiei - productie, repartitie, circulatia marfurilor si consum, precum si dintre nivelurile la care se defasoara procesele economice - micro, macro si mondoeconomic). El a examinat economia in miscare, in mod istoric, fara sa se lase coplesit de fapte brute, in mod dinamic, atit pe termen scurt cit mai ales pe termen lung, cercetind legile miscarii economiei de piata, denumita economie capitalista.In virtutea abordarii


istorice, dinamice a fenomenelor si proceselor economice, K. Marx s-a ocupat pe larg de resortul dezvoltarii si a urmarit sa descifreze complexitatea acestui proces. Resortul dezvoltarii oricarui sistem social consta, dupa aprecierea lui K. Marx, in contradictiile interne ale acestuia, iar cheia dezvoltarii lui poate fi gasita in cuprinsul modului de productie. Referindu-se la aceasta problema, in "Prefata" mentionata mai sus, K. Marx scrie ca "Pe o anumita treapta a dezvoltarii lor, fortele materiale de productie ale societatii intra in contradictie cu relatiile de productie existente, sau, ceea ce nu este decit expresia lor juridica, cu relatiile de proprietate in cadrul carora ele s-au dezvoltat pina atunci. Din forme ale dezvoltarii fortelor de productie, aceste relatii se prefac in catuse ale lor. Atunci incepe o epoca de revolutie sociala. Odata cu schimbarea bazei economice este revolutionata mai incet sau mai repede toata uriasa suprastructura", ajungind la concluzia ca "Dupa cum un individ oarecare nu poate fi judecat dupa ceea ce gindeste despre sine, tot astfel, o asemenea epoca de revolutii nu poate fi judecata prin prisma constiintei sale, ci, dimpotriva, aceasta constiinta trebuie explicata prin contradictiile vietii materiale, prin conflictul existent intre fortele de productie sociale si relatiile de productie"4.
Pe fondul acestei metode generale de investigare a realitatii, inclusia economiei, K. Marx a folosit o multitudine de procedee empirice si logice pentru a progresa in cunoasterea economiei, ca de exemplu: inductia si deductia, analiza si sinteza, atia, matematica, modelarea economica, ipoteza etc.
Daca acceptam conceptia lui Th. S. Kuhn despre paradigma si progresul in stiinta, atunci trebuie sa admitem ca paradigma faurita de Marx a adus schimbari substantiale in abordarea si interpretarea proceselor economice din timpul sau si, chiar daca opera lui economica nu a fost pe deplin incheiata, publicarea ei a dus la o schimbare de registru in cercetarea economica, respectio revolutie in gindirea economico-sociala, aticu liberalismul economic clasic. Vom puncta, in continuare, in paragraful urmator, citeva aspecte reprezentative ale acestei revolutii, chiar daca ea a fost contestata de multi dintre contemporanii si urmasii lui.
Daca progresul realizat de K. Marx in metodologia si teoria economica este indiscuil, trebuie sa recunoastem in acelasi timp, ca metoda si viziunea lui despre economie au si unele insuficiente. Faptul ca opera care ne-a ramas de la el nu a fost terminata, a facut ca sa persiste neclaritati in cuprinsul ei, legate de abordarea prea rapida sau prea sumara a unor probleme economice (de exemplu: problema pietei mondiale). in plus, au fost ignorate sau subapreciate problemele mediului natural si ale raritatii resurselor, rolul miscarii demografice, precum si al factorului subiectiv, inclusipsihologic, in evolutia fenomenelor economice. Unele exagerari ale urmasilor sai (apologia triumfalista si tendinta de dogmatizare a gindirii economice marxiste) au accentuat si mai mult aceste deficiente, dezbinind comunitatea oamenilor de stiinta si ingreunind dialogul normal care ar fi trebuit sa se desfasoare intre ei pentru ca stinta economica sa progreseze in mod real si mai rapid decit s-a intimplat in realitate.
Pentru a usura intelegerea structurii gindirii economice a lui K. Marx si logica interna a operei sale trebuie facuta precizarea ca el face distinctie intre metoda de cercetare a economiei si metoda de expunere a rezultatelor cercetarii sub forma lucrarilor sale.
Cind cerceteaza procesele economice K. Marx pleaca de la faptele individuale din realitatea economica, respectide la suprafata lor spre legaturile intime, interne, de la complex spre simplu, spre adevaruri si legitati cu o valabilitate mai mult sau mai putin generala.
Cind expune rezultatele investigatiei stiintifice in domeniul economic sub forma lucrarilor sale scrise, K. Marx pleaca de la simplu si se ridica spre categorii tot mai complicate, in acord cu mersul efectial istoriei omenirii.




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact