StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Destinul istoric al marginalismului sl al neoclasicismului din gindirea economica. sinteza pe care 0 incearca alfred marshall (i842-i924) sl importanta scolii de la cambridge



Neoclasicismul si marginalismul au avut un destin spectaculos. Ele au cucerit foarte rapid adeziunea si sprijinul cercurilor academice din tarile dezltate. Devenind orientarea dominanta din gindirea economi


ca a acestor tari la granita dintre secolele XIX si XX, neoclasicismul se transforma intr-o adevarata "ortodoxie", adica un curent de gindire economica acceptat fara rezerve, model de gindire economica, gindire economica "standard" sau "conventionala", considerata de promotorii ei singura forma de gindire economica stiintifica.
Dar, asa cum s-a intimplat si in alte cazuri asemanatoare, exclusivismul economistilor neoclasici (mai precis, al majoritatii acestor ginditori) si intoleranta lor fata de adversarii de idei contineau, in germene, pericolul unor blocari viitoare ale acestui gen de gindire, inclusiv sub forma dogmatizarii ei.In masura in care au perseverat in perfectionarea instrumentarului analitic folosit pentru investigarea domeniului restrins in care s-au cantonat, neoclasicii au avut contributii de-a dreptul remarcabile care au pus bazele calculului economic rational si care r duce in cele din urma la crearea unei noi discipline stiintifice - econometria.
Este adevarat insa, ca multe din premisele pe care erau construite calculele si rationamentele neoclasicilor se bazau pe presupuneri ncrealiste, ca de exemplu, deplina folosire a capacitatilor de productie si inexistenta somajului, ca absorbiti fiind de aspectele tehnico-economice ale calculului rational, au neglijat o serie de probleme economico-sociale de mare amploare si gravitate, printre care problema luptei pentru piete, consecintele acumularii si centralizarii capitalurilor asupra desfasurarii luptei de concurenta, inegalitatile de venituri si avere, problema insilitatii economice si a crizelor economice periodice, marile rivalitati economice de pe piata mondiala etc.In acest context se contureaza o dubla miscare de idei care incearca sa suplineasca unele lacune si carente ale gindirii economice neoclasice: pe de o parte, tendinta unora dintre neoclasici, mai receptivi la datele realitatii, de a tine seama atit de aprecierile subiective ale oamenilor cit si de factorii obiectivi din economie, precum si de a depasi limitele inguste ale microstaticii economice, iar pe de alta parte, manifestarea unor critici impotriva unora dintre deficientele reale ale gindirii economice neoclasice si incercari de innoire metodologica si teoretica, menite sa dea raspuns problemelor acute ocolite sau neglijate de catre neoclasici, motiv pentru care respectivii ginditori au fost calificati drept eterodocsi.
Exemplul cel mai semnificativ pentru prima categorie de ginditori neoclasici il constiutie britanicul Alfred Marshall (1842-l924), seful Scolii de la Cambridge, care si-a expus ideile in lucrari ca: "Teoria pura a comertului international" (1879), "Teoria pura a valorilor interne" (1879, 1930), "Principii de economie" (1890), "Industrie si comert" (1919), "Bani, credit si comert" (1923). Contributia sa esentiala la dezltarea teoriei economice neoclasice a constituit-o teoria echilibrului dintre cerere si oferta (sectiunea V a lucrarii din 1890). incercind sa depaseasca ingustimea acelor neoclasici care absolutizau aprecierile subiective ale consumatorilor si analiza statica, A. Marshall aduce in discutie elemente noi, atit in legatura cu analiza preturilor, cit si in legatura cu orizontul temporal al echilibrului economic (pe termen scurt, mediu si lung).In acest context, A. Marshall incearca o sinteza a factorilor subiectivi (utilitatea) si obiectivi (costurile) in explicarea preturilor. Constient de unele carente ale teoriei subiective a valorii, dar, in acelasi timp, respingind si teoria valorii bazata pe munca, A. Marshall incearca sa imbine elemente subiective si obiective in explicarea preturilor. El sustine ca nivelul preturilor depinde atit de aprecierile subiective ale consumatorilor, care determina cererea pe termen scurt, cit si de costurile de productie, care determina oferta pe termen lung. Si pentru a demonstra determinarea complexa a valorii de schimb, ca suport al preturilor, de cele doua categorii de factori, A. Marshall recurge la cunoscuta metafora a celor doua lame ale unei foarfece. "Utilitatea si costul productiei impreuna joaca un rol in determinarea valorii - scrie A. Marshall intr-o lucrare din anul 1879. Si, evident, am putea discuta daca lama superioara sau cea inferioara a unei foarfeci este cea care taie o bucata de hirtie ca si daca valoarea este determinata de utilitatea sau de costul de productie"8.
Ca o dovada a depasirii opticii statice, preponderenta la majoritatea neoclasicilor, A. Marshall introduce factorul timp in explicarea echilibrului economic, avind in vedere trei situatii: echilibrul de moment (cind oferta este fixa), echilibrul pe termen scurt (cind oferta unei firme poate creste, chiar daca echipamentul ei ramine neschimbat), si echilibrul pe termen lung (care presupune infiintarea de firme'noi si desfiintarea de firme sau unitati de productie invechite).
A. Marshall abordeaza si problema externalitatilor in activitatea economica a firmelor, adica a unor avantaje sau dezavantaje pe care le pot ele avea fara sa fi avut cheltuieli in acest sens. in masura in care sint pozitive, externalitatile reprezinta avantaje fara costuri particulare (dar, evident, cu costuri sociale). in masura in care sint negative, externalitatile inseamna pierderi pentru o firma, fara ca acestea sa fie compensate de cei care au de cistigat de pe urma acestor pierderi. Problema externalitatilor in economie este deosebit de complexa si comporta discutii metodologice si teoretice si in zilele noastre.
Scoala de la Cambridge, condusa de A. Marshall, a avut un rol central atit in consacrarea gindirii economice neoclasice ca orientare conventionala in gindirea economica, cit si in ce priveste schitarea unor directii de innoire a gindirii economice prin luarea in considerare a factorului timp, analiza concurentei monopoliste, oportunitatea interventiei statului in economie, problema nivelului de trai din societate etc.
Dintre ginditorii eterodocsi care s-au manifestat la granita dintre secolele XIX si XX si care au intuit si, intr-o anumita masura, au inceput chiar innoire



a gindirii economice in primele doua decenii ale secolului XX, amintim in mod deosebit trei: suedezul Knut Wicksell (1851-l936), austriacul Joseph A. Schumpeter (1883-l950) si spaniolul German Bernacer (1883-l965).
K. Wicksell si-a expus ideile mai ales in lucrarile "Valoare, capital si renta" (1893), "Dobinda si pret" (1898), precum si "Determinarea valorii banilor" (1913). Printre inovatiile metodologice ale economistului suedez se numara: analiza proceselor economice nu numai in expresie naturala, ci si in expresie monetara, dezltarea analizei economice dinamice si abordarea macroeconomica a problematicii economice din acel timp9.
J.A. Schumpeter si-a inceput activitatea ca discipol al Scolii psihologice vieneze cu lucrarea "Natura si continutul teoriei economice". Curind el adopta principii metodologice si abordeaza probleme economice care difera substantial de paradigma neoclasica, ilustrind pozitia sa critica, eretica, in atie cu dascalii sai. Aceasta orientare noua s-a manifestat in lucrarile sale "Teoria elutiei economice" (1912), "Ciclul de afaceri" (1939), "Capitalism, socialism, democratie" (1942), precum si in monumentala sa "Istorie a analizei economice" publicata postum (1954).
Ultima sa lucrare continua sa fie si in prezent cea mai prestigioasa istorie a mijloacelor de investigatie folosite de multe generatii de economisti din antichitate pina la mijlocul secolului XX. in celelalte lucrari mentionate, J.A. Schumpeter aduce contributii substantiale la analiza rolului indeplinit de progresul tehnic (inovatia) in functionarea economiei de piata, precum si a caracterului ciclic al economiei contemporane si a elutiei in timp atit a economiei cit si a gindirii economice. Ca expresie a acestei elutii, el analizeaza rolul dinamizator al intreprinzatorului, consecintele raspindirii marilor firme si ineviilitatea modificarii unor structuri social-economice si culturale ale societatii contemporane.
Prin modul original in care a imbinat atit elemente ale paradigmei neoclasice cit si componente ale unor scoli de gindire (istorice) si metode de investigare (structurala) opuse acesteia, opera economica a lui J.A. Schumpeter a constituit un punct de plecare si un reper solid pentru numerosi ginditori eterodocsi liberali si radicali10.
Desi mai putin cunoscut decit cei doi economisti eterodocsi prezentati mai sus, economistul spaniol G. Bernacer apare mai radical, in multe privinte, in atie cu acestia. El si-a expus ideile in lucrarile: "Societate si fericire.Eseu de mecanica sociala" (1916), "Dobinda la capital. Problema originilor ei" (1925), "Teoria functionala a banilor" (1945), "O economie libera fara criza si fara somaj" (1955), "Studii asupra unitatii economice a Europei. Spania si comunitatile economice europene" (1961), precum si in articolul: "Teoria disponibilitatilor ca interpretare a crizelor economice si a problemei sociale" (1922), trimis in 150 de exemplare celor mai cunoscuti economisti ai timpului. Din pacate pentru stiinta, acestia nu i-au raspuns si abia in 1940 unul dintre ei, economistul britanic D.H. Robertson, a recunoscut ca ideile expuse de el intr-o lucrare din 1926 au fost influentate de conceptia dinamica a lui G. Bernacer.
G. Bernacer critica excesele analizei psihologice ale neoclasicilor ("ravagiile marginalismului") si o serie de aspecte irationale ale economiei contemporane (somaj, crize, inegalitati, venituri nelegitime, dezechilibre etc), considera ca munca este unica sursa legitima pentru veniturile indivizilor, preconizeaza reconstructia unui sistem economic mai rational avind ca obiectiv un nivel cit mai inalt de ocupare a miinii de lucru.
Pentru a argumenta aceasta optiune democratica, economistul spaniol elaboreaza o teorie generala a echilibrului si a fluactuatiilor economice. Ocupindu-se de dezechilibrele din economia secolului XX, el semnaleaza prezenta unui circuit economic neproductiv, parazitar, generator de venit jri care nu izrasc din munca (rente), analizeaza cauzele structurale (monopoluri, actiuni speculative, impozite si cheltuieli militare) si cele conjuncturale (accelerarea sau incetinirea fluxurilor de bunuri in raport cu fluxul cheltuielilor banesti), ale dezechilibrelor economice, sugerind o serie de actiuni menite sa stavileasca risipa si dezordinea din economie, atit la scara nationala cit si la scara mondiala. Folosind metoda structurala in cercetarea economica, Bernacer ajunge la concluzia ca insilitatea economiei contemporane este generata de insilitatea pietei financiare si cere interventia puterii publice pentru stavilirea dezordinii de pe aceasta piata.In doctrinar si practic, Bernacer apare ca un economist antiliberal, desi adept al economiei de piata si al concurentei intre agentii economiei, propunind o serie de masuri care sa asigure cresterea economica si progresul social, respectiv un grad inalt de ocupare a populatiei, silitatea monetara prin dozarea emisiunilor monetare, desfiintarea dobinzii, impozitelor, a imprumuturilor publice si a inflatiei, inclusiv masuri structurale care sa duca la desfiintarea veniturilor parazitare.
Chiar daca unele din propunerile lui sint utopice, trebuie recunoscuta originalitatea gindirii economice a lui Bernacer si prioritatea lui, in multe privinte, ativ cu J.M. Keynes".
Miscarea de idei din primele doua decenii ale secolului XX arata cu prisosinta semnele unei iminente innoiri ale gindirii economice conventionale, devenita necesara si urgenta datorita gravelor probleme economice cu care se confrunta omenirea imediat dupa primul razboi mondial, devenita posibila datorita numeroaselor progrese partiale realizate de cercetatorii prezentati in ultimul modul al lucrarii de fata si altii asemenea lor.Imprejurarile concret-istorice in care se va infaptui aceasta innoire a gindirii economice si protagonistii ei r fi analizate in modulele urmatoare.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics