StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Paradoxul lui w. leontief sl alte testari practice ale modelului h-o-s al comertului international



Destinul istoric singular al teoriei liberale clasice si neoclasice despre comertul international a constat in faptul ca a fost acceptata si promovata in mod imperturbabil de catre gindirea economica academica sau conntionala din tarile dezvoltate timp de aproape un secol si jumatate, in ciuda abandonarii altor teorii prestigioase ale initiatorului acesteia (D. Ricardo) si impotriva unor critici episodice mai mult sau mai putin convingatoare de-a lungul acestui interval de timp.
Pe masura ce s-a amplificat comertul international si s-au dirsificat formele lui, pe masura ce s-


au adincit interdependentele economice si culturale dintre natiunile secolului XX, s-au inmultit dole practice care contraziceau postulatele de baza ale teoriei liberale clasice si neoclasice despre comertul international.
Un numar crescind de specialisti din acest domeniu, apartinind gindirii economice conntionale (neoclasice) sau opunindu-i-se (eterodocsi si contestatari), au demonstrat in mod convigator ca aceasta teorie nu este unirsal valabila, ca avantajul relativ nu este in mod necesar un avantaj reciproc real, ca liberul schimb nu este o garantie generala de prosperitate, ca experienta celor mai dezvoltate tari cu economie de piata a dodit ca succesul lor s-a bazat pe sprijinul masiv si interntia sustinuta a statului in economie etc.
Paradoxul lui F.D. Graham (1923) sau indoiala fata de unirsalitatea avantajului relativ. Afirmatia teoriei conntionale potrivit careia avantajul relativ ar constitui o garantie pentru cistigul tuturor partenerilor din comertul international a fost pusa la indoiala chiar de unii ginditori neoclasici din perioada interbelica, printre care J.H. Williams si F.D. Graham. in articolul publicat in 1923 sub titlul "Teoria valorilor internationale revazuta", acesta din urma atrage atentia asupra faptului ca specializarea tarilor lumii in productie si in comertul exterior dupa criteriul avantajului relativ nu asigura intotdeauna avantajul reciproc, ca in practica exista cazuri in care unii parteneri pot sa piarda din tranzactiile de pe piata mondiala.
Considerata ca o exceptie nesemnificativa si calificata cu atributul de "paradox", demonstratia lui F.D. Graham a fost curind estompata atit de publicarea lucrarii lui B. Ohlin (1927, 1933, 1935), cit si prin respingerea directa a acestei demonstratii de catre neoclasicul american J. Viner, in lucrarea din 1937 "Studii despre teoria comertului international".
Scepticismul lui J.M. Keynes (1936) fata de teoria liberala (clasica si neoclasica) a comertului international. Preocupat in principal de macroanaliza, dar respingind ca neralista ipoteza clasica a "miinii invizibile", J.M. Keynes a facut citeva observatii pertinente cu privire la limitele teoriei conntionale despre comertul international. in mod deosebit, el a denuntat dogma functionarii optime si a autoreglarii spontane a economiei mondiale pe baza liberului schimb prin intermediul mecanismului pietei, precum si iluzia avantajului reciproc al partenerilor inegal dezvoltati din comertul international in perioada interbelica.In opozitie cu aceste pretentii iluzorii, J.M. Keynes arata in lucrarea sa "Teoria generala a folosirii miinii de lucru, a dobinzii si a banilor" (1936) ca, in realitate, comertul international capitalist din acel timp repreprezenta un mijloc prin care tarile mai puternice deplasau somajul intern (sau o parte a acestuia) spre cinii lor mai slabi din punct de dere economic, iar liberul schimb nu asigura nici pe departe in mod spontan echilibrarea balantelor de plati externe ale tarilor si dezvoltarea armonioasa a tuturor economiilor nationale.In aceste conditii, J.M. Keynes apreciaza ca fiind mult mai realiste preocuparile mercantilistilor din secolele XVI si XVII de asigurare a unei balante de plati externe acti prin masuri de interntie a statului in economie, cunoscute sub denumirea de protectionism.
Sfidarea teoriei conntionale liberale (clasice si neoclasice) din perspectiva experientei tarilor agrare subdezvoltate. Critica adusa liberalismului economic de M. Manoilescu (1929, 1931, 1937). Ignorate un timp, atacate apoi hement de sustinatorii liberalismului si neoliberalismului economic (de ex. F. Oules), lucrarile lui M. Manoilescu despre comertul international s-au dodit a cuprinde o minutioasa analiza teoretica a acestui complicat domeniu si a fi o valoroasa sursa de inspiratie pentru multi ginditori eterodocsi (de ex. R. Prebisch) si contestatari (de ex. A. Emmanuel) din perioada postbelica.Imbogatind considerabil instrumentarul analitic pentru studierea activitatii economice, grefat pe notiunile de productivitate a muncii si productia neta, respectiv pe distinctia dintre avantajul individual si cel national, avantajul banesc si avantajul real din comertul international, M. Manoilescu are contributii substantiale in ce priste analiza canalelor prin care tarile subdezvoltate pierd in operatiunile de comert exterior cu tarile dezvoltate ("constanta Manoilescu" sau decalajul de productivitate a muncii dintre industrie si agricultura, dintre tarile industrializate si tarile agrare).
Pe aceasta baza el a adus argumente convingatoare impotriva pretentiei de unirsalitate a teoriei avantajului relativ si a politicii externe a liberului schimb, dodind logic si statistic faptul ca tarile agrare erau exploatate de tarile industrializate pe calea comertului exterior si formulind "legea concentrarii economiei nationale in directia productivitatii maxime", ca suport teoretic al politicii de industrializare a tarilor agrare, respectiv de descentralizare a industriei la scara mondiala si de protejarea a ramurilor economiei nationale care realizeaza o productivitate a muncii mai mare decit media nationala.
Lucrarile lui M. Manoilescu in care se analizeaza aceste probleme sint: "Teoria protectionismului si a schimburilor internationale" (1929/1931) si "Fortele nationale producti si comertul exterior. Teoria protectionismului si a schimbului international" i 1937). O analiza amanuntita a acestora se va face in modulul nr. XIV13.
Paradoxul l



ui W. Leontief - o piatra de hotar in istoria teoriei conntionale a costurilor ati de productie si a avantajelor relati in comertul international. Amploarea crescinda pe care a cunoscut-o comertul international dupa ce de-al doilea razboi mondial si fenomenele calitativ noi care s-au manifestat in cuprinsul lui (modificari in structura pe marfuri si orientarea lui geografica), au impus testarea repetata a teoriei conntionale, neoclasice, respectiv a modelului H-O-S si a teoriei proportiei factorilor de productie, cu scopul de a determina valoarea cognitiva a teoriei si eficienta practica a recomandarilor de politica economica elaborate pe baza ei.
Cea mai insemnata, prin continutul si urmarile ei, este testarea facuta de economistul nordamerican W. Leontief in anii 1953 si 1956, pornind de la caracteristicile comertului exterior al SUA, ale carei argumente si concluzii au fost expuse in studiile lui intitulate "Productia interna si comertul exterior; reexaminarea pozitiei capitalului american" (1953) si "Proportiile factorilor si structura comertului american: alte analize teoretice si empirice" (1956).'
Concluzia desprinsa de W. Leontief din analiza structurii economiei SUA este diametral opusa concluziei formulate de adeptii modelului H-O-S. Spre deosebire de promotorii teoriei neoclasice a comertului international, care sustineau ca factorul de productie abundent in SUA ar fi capitalul si ca deci SUA exporta marfuri care consuma mult capital si putina munca, W. Leontief ajunge la concluzia ca in realitate, factorul de productie abundent in SUA este munca si nu capitalul si deci ca SUA exporta marfuri in care este incorporata mai multa munca si mai putin capital. "Participarea Americii la diviziunea internationala a muncii - scrie W. Leontief- se bazeaza pe specializarea sa in domenii cu o concentrarea mai mare de munca decit de capital. Cu alte cuvinte, SUA recurge la comertul exterior pentru a economisi capital si a dispune de surplusul sau de forta de munca, mai degraba decit vicersa. Parerea larg raspindita ca - in atie cu restul lumii - economia Statelor Unite se caracterizeaza printr-un surplus relativ de capital si o lipsa relativa de munca se dodeste gresita. De fapt - conchide autorul, avind in dere parerea teoriei conntionale despre comertul exterior - adevarul este cu totul altul"14.Intrucit aceasta concluzie contrazicea parerea dominanta intemeiata pe modelul H-O-S, opinia lui W. Leontief a fost considerata de adeptii acestui model drept un "paradox" (opinie contrara parerilor obisnuite, cele mai raspindite).
Clarificarea sensului real al "paradoxului lui Leontief depinde de doua precizari pe care le face el. intii ca nu trebuie identificata ponderea reala a factorului capital in produsele americane de export cu gradul de inzestrare tehnica a muncitorilor americani (printre cele mai ridicate din lume). in al doilea rind, ca vorbind de abundenta factorului de munca in SUA, Leontief are in dere atit numarul muncitorilor, cit mai ales calitatea lor, calificarea lor superioara, materializata intr-o productivitate a muncii de aproximativ trei ori mai mare ca in alte tari.
Semnalul de alarma tras de W. Leontief cu privire la slaba relevanta practica a teoriei neoclasice conntionale despre comertul interntaional a avut consecinte inprevizibile pe termen lung.
In primul rind, a rezultat ca forma foarte abstracta in care este expusa aceasta teorie in manualele unirsitare este foarte departe de complexitatea si dificultatile problemelor reale ale comertului international contemporan.
In al doilea rind, a rezultat ca, departe de a fi unirsal valabila, aceasta teorie este ridica in limite foarte inguste.In al treilea rind, alti cercetatori au fost stimulati sa procedeze la continuarea testarilor practice ale modelului H-O-S, dezvaluind noi limite ale acestuia, noi aspecte din realitate care infirmau predictiile modelului analizat. Asa au procedat: B. Minhas (1962), S. Burenstam-Linder (1961), H.G. Grubel si P.J. Lloyd (1975) etc. Pe baza acestor testari au fost elaborate citeva teorii mai cunoscute, printre care: teoria cererii reprezentati de produse prelucrate, teoria comertului orizontal sau intraindustrial (intraramuri).
In aceste conditii nu este intimplator ca in 1978 Joan Robinson scria ca "Nu exista un domeniu al stiintei economice in care sa se constate un decalaj mai mare intre doctrina ortodoxa si problemele reale decit domeniul teoriei despre comertul international"15.
In al patrulea rind, s-a accentuat considerabil erodarea increderii in paradigma conntionala (neoclasica) de studiere a relatiilor economice internationale contemporane, preurind o adevarata criza a modelului H-O-S si a teoriei proportiei factorilor de productie, cum a rezultat, intre altele si din lucrarile celui de al Ill-lea Congres al Asociatiei Internationale a Economistilor, tinut in 1968 la Montreal sub genericul "Viitorul relatiilor economice internationale""'.In cautarea unei iesiri din aceasta criza, in cautarea unor raspunsuri mai convingatoare la problemele comertului international, nesolutionate de teoria "ortodoxa" (conntionala, neoclasica), ultimele decenii ale secolului XX au cunoscut o amplificare a instigatiilor si controrselor metodologice, teoretice si de politica economica referitoare la comertul international.





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre teorii moderne si contemporane despre comertul international

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics