StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Diversitatea de opinii privind geneza sl esenta subdezvoltarii (cauze, caracteristici, trasaturi comune, particularitati nationale)



Istoria moderna ofera destule exemple din care rezulta ca decalajele din economia mondiala si subdezltarea nu sint fenomene naturale si eterne, ci produsul unor procese determinate in timp si spatiu. Unul dintre cele mai semnificative exemple il constituie relatiile dintre India si Anglia in decursul ultimelor patru secole. Se stie ca, in decursul secolului al XVI-lea, Anglia si India aveau un nivel de dezltare asemanator in ce priveste tehn


icile de productie din agricultura si mestesuguri, precum si nivelul de viata al majoritatii populatiei lor. India avea, pe atunci avantajul unor bogatii naturale mult mai mari ca ale Angliei, precum si al unei culturi spirituale mai indelungate. Relatiile reciproce dintre cele doua tari, timp de doua sau trei secole au dus la modificarea spectaculoasa a statutului fiecareia, precum si a relatiilor dintre ele. Anglia devine atelierul industrial al lumii, principala putere industriala si navala din lume si o mare metropola, iar India devine o tara, dependenta, colonia celei dintii, saraceste continu, transformindu-se intr-o tara subdezltata.
Acest proces priveste numeroase alte tari, tendinta lui durabila pe termen lung este vizibila si in zilele noastre, ceea ce i-a obligat pe reprezentantii stiintei economice sa dea explicatie fenomenului ingrijorator observat.
Ca raspuns la astfel de probleme au fost formulate foarte multe teorii in perioada postbelica. in functie de paradigma de la care au pornit, ele pot fi grupate in trei mari categorii de explicatii: a) teorii conventionale, preponderent neoclasice, care se bazeaza pe elutionismul spontan, derivind din conceptia autoreglarii economiei de piata prin intermediul preturilor; b) teorii eterodoxe care privesc elutia societatii in functie de anumite institutii si politici practicate in diferite tari si c) teorii dialectice formulate de ginditorii de orientare contestatara (radicala, marxista), tinind seama de multiplele interdependente dintre tehnica, economie si politica, la scara nationala si internationala si acordind prioritate factorilor obiectivi de natura economica, fara sa ignore si alti factori care tin de institutii sau de mentalitatile oamenilor.
Prioritatea ginditorilor antiliberali in explicarea subdezltarii. Cum era si
firesc, cele mai vechi si convingatoare explicatii date subdezltarii provin din partea ginditorilor care au adoptat o atitudine critica atit impotriva imperfectiunilor economiei de piata cit si impotriva insuficientelor gindirii economice liberale (clasice, neoclasice, neoliberale).
Sub acest aspect, premisele teoriilor antiliberale sau contestatare despre subdezltare se gasesc in scrierile ginditorilor romantici (Sismondi) si ale unor socialisti utopici premarxisti. Dar, teoria marxista a schimbului neechivalent dintre tarile agrare si tarile industrializate (1867) a oferit argumentul teoretic esential al viitoarelor teorii despre subdezltare, argument intarit de studiile antiimperialiste atit ale unor liberali radicali (J. Hobson - 1902) cit si ale unor ginditori din miscarea social-democrata europeana (O. Bauer -l907; R. Luxemburg -l912; N. Buharin -l915; V.I. Lenin -l917).
Preludiul viitoarelor teorii contestatare (antiliberale) despre subdezltare se afirma in mod viguros in perioada interbelica atit sub forma teoriei exploatarii tarilor agrare de catre tarile industrializate pe calea comertului international, expusa in lucrarile economistului roman Mihail Manoilescu (1929, 1931, 1937), cit si sub forma scepticismului manifestat de J.M. Keynes fata de teoria ortodoxa (liberala) a diviziunii internationale a muncii si a liberului schimb in comertul international, exprimat in cunoscuta sa lucrare "Teoria generala a folosirii miinii de lucru, a dobinzii si a banilor" (1936).
Explozia teoriilor despre subdezltare din perioada postbelica este legata atit de prabusirea vechilor imperii coloniale si aspiratia fireasca a popoarelor respective spre dezltare, autonomie si bunastare, cit si de amplificarea controverselor teoretice referitoare la sistemele economice si politicile economice alternative.
Torentul teoriilor contestatare (antiliberale) despre subdezltare s-a nascut la confluenta teoriilor subdezltarii formulate de radicalii din tarile lumii a treia, in primul rind, cei din America Latina, incepind cu argentinianul Raul Prebisch (care a valorificat pe un superior argumentele lui M. Manoilescu), cu teoriile neomarxiste (Chr. Palloix, J.O. Andersson etc.) si radicale europene (A. Gunder Frank, A. Emmanuel etc.) si din alte continente (S. Amin, Ch.P. Mahalanobis).In prelungirea viziunii lor liberale despre echilibrul economic la scara nationala si mondiala ca si despre autoreglarea economiei de piata, dar si ca o replica la sfidarea teoriilor contestatare, ginditorii ortodocsi din tarile dezltate au formulat o serie de teorii de inspiratie neoclasica, menite sa prezinte subdezltarea fie ca un fenomen normal, care nu trebuie sa suscite ingrijorare, fie ca o anomalie datorata unor defectiuni episodice, partiale ale tarilor respective, disculpind in acest fel mecanismul de ansamblu al economiei mondiale de orice responsabilitate in privinta decalajelor economice si a subdezoltarii.
Insuficientele teoriilor conventionale si credibilitatea multor argumente din teoriile contestatare despre subdezltare i-a determinat pe unii ginditori de formatie liberala sa se apropie de gindirea contestatara rara sa o accepte in intregime, ceea ce le-a atras denumirea de liberali eterodocsi (Fr. Perroux, G. Myrdal, J. Robinson, W. Leontief) sau chiar ginditori radicali (J.L. Sampedro, E. Paleologue, J.M. Albertini, J.J. Servan-Schreiber, J. Freyssinet, J. Austrui etc).
Cele mai cunoscute teorii de orientare neoclasica si liberala (neoliberala) referitoare la geneza si esenta subdezltarii sint teoriile "cercurilor vicioase" ale subdezltarii datorate, fie insuficientei de capital (R. Nurkse), fie ritmului rapid de crestere a populatiei (E. Gannage), teoria stadiilor cresterii economice, respectiv a etapelor premergatoare "decolarii" sau "demarajului" (W.W. Rostow) si teoria echilibrului semisil (H. Leibenstein).
Dintre teoriile contestatare atrag atentia cele formulate de radicalii din tarile lumii a treia, mai ales teoria economiei periferice (R. Prebisch) si a economiei dependente (C. Furtado), teoria acumularii la scara mondiala si a dezltarii inegale a centrului si a periferiei (Samir Amin), teoria capitalismului dependent si a dezltarii subdezltarii (A. Gunder Frank), ca si de radicalii din tarile dezltate care s-au ocupat de schimbul inegal (A. Emmanuel, J.J. Servan-Schreiber).
Teoriile marxiste despre subdezltare (P. A. Baran, P.M. Sweezy, Ch. Bettelheim, Ch. Palloix, Th. dos Santos, II. Denis, M. Dobb, V.G. Solodovnicov etc.) au evidentiat rolul hotaritor al structurilor asimetrice din economia mondiala, respectiv al mecanismelor pietei mondiale si al politicilor externe promovate de tarile dezltate, insistind asupra transferului de venit national de la tarile sarace spre tarile bogate si semnalind agravarea decalajelor din economia mondiala.
Economistii liberali eterodocsi s-au apropiat de gindirea contestatara prin semnalarea unor insuficiente ale gindirii ortodoxe de factura neoclasica, cit si prin analiza unor structuri pauperizante din cadrul economiei mondiale contemporane.
O sinteza simplificata a punctului de vedere ortodox neoclasic poate fi gasita in manualul international "Economics" elaborat de P.A. Samuelson si W.D. Nordhaus (cap. 37 dined. a 13-a).
O sinteza recenta complexa a controverselor teoretice din perioada postbelica referitoare la subdezltare si caile lichidarii ei poate fi gasita in mai multe lucrari, printre care cele semnate de J. Austrui ("Scandalul subdezltarii"), J. Freyssinet ("Conceptul de subdezltare") si mai ales J.M. Albertini (1981: "Mecanismele subdezltarii si ale dezltarii").
Redam in continuare, cu titlu de exemplu, citeva dintre aceste teorii si comentariile pe care le-au suscitat ele.
Teoriile "cercurilor vicioase" ale subdezltarii. Promotorii acestor teorii sustin ca subdezltarea este urmarea ineviila a unor blocaje care au aparut si exista in economia unor tari, fie datorita insuficientei unor factori de productie, atit resurse naturale (J.R. Hicks, P.A. Samuelson, W.D. Nordhaus etc), cit mai ales capital (R. Nurkse), fie datorita anihilarii performantelor economice absolute ale tarilor respective ca urmare a ritmului mai rapid de crestere a populatiei, ativ cu alte tari (E. Gannage).
R. Nurkse a formulat teoria cercului vicios al subdezltarii datorat insuficientei de capital. in lucrarea sa "Problema formarii capitalului in tarile subdezltate" (1958) R. Nurkse considera ca principala cauza a subdezltarii o constituie insuficienta de capital in tarile lumii a treia, decurgind din saracia lor, din nivelul foarte scazut al venitului national pe locuitor. in viziunea acestui autor, tarile sarace se misca intr-un "cerc vicios" atit in ce priveste cererea de capital, cit si oferta de capital, cu alte cuvinte, mecanismul de functionare a economiei lor face imposibila dezltarea, care presupune investitii si deci acumularea prealabila de fonduri, precum si o motivatie sau stimulente in acest sens.
Pentru a explica acest "cerc vicios" al subdezltarii datorat insuficientei de capital, R. Nurkse priveste problema sub doua aspecte: mai intii, el arata ca datorita caracterului nedezltat al pietei interne, cererea de capital este foarte scazuta, deci ca nu exista imbolduri sau stimulente in directie efectuarii de investitii suplimentare, deci a extinderii productiei (crestere, dezltare); in al doilea rind, datorita slabei productivitati a muncii si, implicit, a nivelului scazut al venitului national, si oferta de capital este foarte redusa, nu exista deci surse interne pentru formarea de capitaluri noi, necesare investitiilor suplimentare in vederea dezltarii.
Premisa majora pe baza careia este construita teoria lui R. Nurkse privind explicarea subdezltarii prin insuficienta de capital, datorita nivelului scazut al venitului national, este justa, in sensul ca tarile subdezltate sint realmente tari sarace, ativ cu tarile dezltate, avind deci dificultati reale in formarea capitalului.
Concluzia care se degaja din aceasta premisa este insa simplista, se refera numai la jumatate din adevar, in sensul ca explica saracia acestor tari exclusiv prin cauze interne, ignorind rolul esential pe care-l joaca mediul international in elutia acestor tari, ca si o serie de factori structurali interni care conditioneaza modul defectuos de utilizare a venitului national scazut, repartitia lui preponderent in faarea unor paturi privilegiate din interior, eventual si pentru importul unor produse de consum din exterior in avantajul acelorasi paturi privilegiate.In consecinta, se poate spune in mod corect, ca tarile sarace ramin sarace, nu numai sau nu in primul rind pentru ca au venit national scazut, ci mai ales pentru ca repartitia si destinatia acestui venit national nu sint rational rezolvate, subapreciind sarcina acumularii de capital si exagerind rolul consumului final, inclusiv prin asa numitul "efect de demonstratie", adica imitarea modelelor de consum din tarile dezltate de catre minoritatea privilegiata din tarile sarace.
Profesorul libanez E. Gannege are in vedere, in lucrarea sa "Economia dezltarii" (1962) patru feluri de cercuri vicioase care explica subdezltarea si anume: cercul vicios malthusian sau demografic, cercul vicios al insuficientei de capital asa cum 1-a explicat R. Nurkse, cercul vicios generat de inegalitati in repartitia venitului national (intre industrie si agricultura, intre diferite grupuri etnice) si cercul vicios al comertului international, exprimat in deteriorarea raporturilor de schimb pentru tarile sarace, subdezltate, in relatiile lor cu tarile dezltate pe piata mondiala.
Inegalitatile pe care le presupun aceste "cercuri vicioase" si cumularea efectelor negative ale acestora sporesc, dupa parerea lui E. Gannage, dificultatile cu care se confrunta tarile sarace in efortul de a se dezlta. in viziunea acestui autor, cercul vicios malthusian sau demografic se prezinta sub doua forme, in functie de orizontul de timp in care este examinat. Privit in mod static, el arata nepotrivirea dintre numarul populatiei din tara respectiva si lumul resurselor disponibile (in primul rind cele naturale) care sint insuficiente. Privit in mod dinamic, acest cerc vicios se manifesta sub forma decalajului de ritm intre cresterea populatiei si cresterea economica (sporirea venitului), ceea ce poate sa duca la stagnare economica sau chiar descrestere economica, daca rata cresterii populatiei este mai mare decit rata cresterii venitului national.In atie cu Nurkse, care explica subdezltarea exclusiv prin cauze interne, E. Gannage se apropie inabil mai mult de cauzele reale mai diverse si mai complexe ale subdezltarii, dar si el insista foarte mult asupra unui factor exogen (extraeconomic) - factorul demografic.
Fenomenul relatat de E. Gannage este real, dar el nu poate constitui o explicatie suficienta pentru subdezltare, cel putin pentru doua motive: intii, pentru ca pe globul pamintesc exista exemple de tari cu populatie rara si mari bogatii sub forma de resurse naturale, care au fost timp de multe decenii subdezltate (cazul tarilor arabe exportatoare de petrol), iar in al doilea rind pentru ca exista tari sarace in resurse si cu o mare densitate a populatiei care fac parte din categoria tarilor dezltate (cazul cel mai elocvent il constituie Japonia).
Aceasta inseamna ca geneza subdezltarii trebuie legata de un complex de cauze si ca rolul hotaritor revine altor factori si cauze mai complicate decit cercurile vicioase semnalate de cei doi autori citati inainte.
Teoria Iui W.W. Rostow despre cele cinci stadii sau etape ale cresterii economice. in articolele "De la decolare la cresterea autointretinuta" (1956) si "Cele cinci stadii ale cresterii economice" (1959), precum si in lucrarea "Procesul cresterii economice" (1960), W.W. Rostow imbina unele elemente ale teoriei pure despre crestere (modelarea cresterii) cu datele concrete ale istoriei dezltarii unor tari si face, cu acest prilej, unele generalizari teoretice care se refera si la subdezltare si strategiile dezltarii.
W.W. Rostow considera ca istoria omenirii si a diferitelor tari poate fi explicata pornind de la sase inclinatii ale oamenilor si modul cum actioneaza ele in functie de structurile sociale si politice din diferite tari. Cele sase inclinatii sint: capacitatea de a dezlta stiintele fundamentale, de a aplica rezultatele stiintei in scopuri economice, de a accepta inovatiile, de a urmari avantajele materiale, de a consuma si de a avea copii.
Referindu-se la activitatea economica, Rostow considera ca aceasta este determinata, in principal, de doi factori esentiali, munca si capitalul, priviti sub dublu aspect (lumul si productivitatea fiecaruia) si considerind resursele ca date.
Pornind de la aceste elemente, el a elaborat un model de crestere economica privit in timp, pe termen lung, care presupune parcurgerea a cinci stadii sau etape si anume: societatea traditionala, tranzitia spre decolafe sau demaraj, decolarea, trecerea spre maturitate (cresterea autointretinuta) si perioada consumului de masa.In aceasta viziune, subdezltarea corespunde primelor doua trepte, iar ultimele trei trepte se caracterizeaza prin dezltare. Aceasta inseamna, ca in viziunea lui W.W. Rostow, subdezltarea este sinonima cu nedezltarea, cu perioada premergatoare dezltarii, ca ea ar constitui un fenomen general valabil, in consecinta, toate tarile lumii ar fi trecut prin aceasta etapa in diferite momente ale istoriei lor. Criteriul de delimitare a etapelor mentionate este de ordin tehnic, respectiv tehnico-eco-nomic, mai precis este rba de uneltele cu care se lucreaza si tehnologiile folosite, precum si de ponderea investitiilor (acumularilor) in venitul national obtinut.
Etapa hotaritoare pentru cresterea si dezltarea economica este, potrivit teoriei analizate, decolarea sau demarajul ("take off") prin analogie cu efortul mecanic (dinamic) pe care il face un avion pentru a-si lua zborul (a decola). Aceasta etapa de 20-30 de ani consta in intervalul de timp in care rata investitiilor creste astfel incit duce la sporirea productiei pe locuitor, care, la rindul ei, atrage dupa sine schimbari substantiale in domeniul tehnicilor de productie si repartitia venitului, astfel incit imprima un caracter autointretinut atit cresterii investitiilor, cit si tendintei de crestere a productiei. Trei conditii se cer, dupa aceeasi parere, pentru infaptuirea decolarii: cresterea anuala substantiala a venitului national pentru a permite sporirea, in continuare, a investitiilor cu 5-l0%; dezltarea sectoarelor economice cu rata cea mai ridicata de crestere economica si introducerea unui aparat politic, social si institutional potrivit acestei situatii.
Finantarea decolarii poate fi facuta, dupa parerea lui Rostow, fie din surse interne (prelevarea din venituri prin politica fiscala, inflatie, autofinantare, aportul comertului exterior), fie din exterior (ajutor strain, imprumuturi etc).
Aceasta etapa a cresterii (decolarea) se mai caracterizeaza prin aparitia de noi elite sociale preocupate de obtinerea profitului, aparitia unor sectoare economice-cheie, care asigura o cerere importanta din productia interna, un profit ridicat care sa permita autofinantarea noilor investitii, precum si antrenarea altor sectoare in procesul cresterii economice.
Doua obiectii esentiale au fost formulate impotriva teoriei lui W.W. Rostow despre geneza, esenta si cauzele subdezltarii: intii, ca subdezltarea nu a fost un fenomen general, atotcuprinzator, desi este foarte raspindita si in zilele noastre, si ca elementul definitoriu al acesteia nu este un anumit procent de crestere a venitului sau a investitiilor, iar in al doilea rind, ca a subapreciat rolul structurilor din economia mondiala si a mecanismelor acesteia in explicarea originii si cauzelor subdezltarii.
Teoria economiei periferice si a economiei dependente. Constituirea ONU in anul 1945 si infiintarea unor organizatii specializate in cadrul ei, printre care Comisiile economice pe continente, UNESCO (1946), UNCTAD (1964), ONUDI (1966) etc. au farizat amplificarea investigatiilor referitoare la subdezltare si diversificarea opticilor si a optiunilor referitoare la dezltare si strategiile ei.
Liniei de gindire economica traditionala, de factura neoclasica si neoliberala, preocupata de aspectele functionale ale cresterii si dezltarii, i se opune acum tendinta viguroasa si innoitoare a unor economisti care provin din tarile in curs de dezltare, in primul rind din America Latina, preocupati de explicarea polarizarii economiei mondiale, a inegalitatilor, contradictiilor si blocajelor din sinul ei si care au recurs la analiza structurala, atit a cresterii si dezltarii, cit si a relatiilor economice dintre tarile lumii. In felul acesta, ei au ajuns la cu totul alte concluzii decit economistii liberali sau ortodocsi in ce priveste geneza, cauzele si esenta subdezltarii.
Este rba, in primul rind, de economistii grupati in CEPAL, in frunte cu argentinianul R. Prebisch (1901-l987), care si-a expus ideile in lucrarile "Dezltarea economica a Americii Latine si principalele ei probleme" (1950), in rapoartele la primele doua sesiuni ale UNCTAD (1964, 1968), precum si intr-o suita de articole privind criza capitalismului mondial contemporan. Alaturi de el se cuvin a fi mentionati H.G. Singer cu studiile "Repartitia cistigurilor intre tarile investitoare si tarile care imprumuta capitalul" (1950), "Mecanica dezltarii economice" (1952), brazilianul Celso Furtado cu lucrarea "Dezltare si subdezltare" (1966), chilianul A. Baltra Cortez, mexicanii I.L. Urquidi si O. Sunkel etc.
Pornind de la fenomenul curent de deteriorare a raporturilor de schimb ale tarilor subdezltate si valorificind ideile lui M. Manoilescu din perioada interbelica referitoare la discrepanta dintre productivitatea medie a muncii nationale in tarile agrare si in tarile industriale, precum si tendinta ei de adincire ("constanta Manoilescu"), R. Prebisch a abordat in mod structural problema cresterii si dezltarii economice, formulind pe aceasta baza teoria economiei periferice.
R. Prebisch respinge teoria neoclasica a echilibrului economic general si a comertului international bazata pe conceptul ricardian de avantaj relativ, semnalind faptul ca exista mari deosebiri atit in structura pe ramuri a economiei diferitelor categorii de tari, cit si in rezultatele pe care le obtin acestea din comertul international.
Tarile din lumea a treia, furnizoare de materii prime, aveau o economie duala care consta dintr-un sector de productie pentru export, mai dezltat dar specializat in produse de baza (materii prime si produse cu grad redus de prelucrare, in functie de cererea de pe piata mondiala) si un sector mai cuprinzator specializat in produse de subzistenta pentru interior. Partenerii de pe piata externa se deosebeau foarte mult intre ei in sensul ca un numar relativ mic de tari erau dezltate, dispuneau de economii complexe, diversificate, avind o industrie puternica si erau specializate in exportul de produse industriale cu un grad inalt de prelucrare, folosind cele mai noi cuceriri ale progresului stiintific, iar majoritatea tarilor lumii erau subdezltate, specializate in exportul de produse primare, avind un profil economic unilateral.
Desi din punct de vedere teoretic, principial, progresul tehnic este un factor de imbunatatire a productiei si a performantelor din domeniul comertului international, R. Prebisch a ajuns la concluzia ca, datorita deosebirilor in structura ofertei de marfuri si prezentei monopolurilor si oligopolurilor in mecanismul formarii preturilor, tarile dezltate si tarile subdezltate obtin rezultate diametral opuse din comertul exterior. Rezultatele pozitive ale progresului tehnic se concentreaza in tarile dezltate puternic industrializate, iar tarile furnizoare de materii prime sint blocate in dezltarea lor, deoarece pierd de doua ori pe piata mondiala: si in calitate de vinzatoare de materii prime si in calitate de cumparatoare de produse industriale. intrucit progresul tehnic se aplica in ritmuri diferite - mai rapid in ramurile prelucratoare si mai incet sau deloc in ramurile extractive -, tarile subdezltate nu beneficiaza de reducerea costurilor la produsele pe care le exporta si au o competitivitate redusa pe piata mondiala. Introducerea rapida a progresului tehnic in ramurile prelucratoare, deci reducerea costurilor produselor industriale fac posibila ieftinirea acestor marfuri, dar datorita imperfectiunilor pietei mondiale, ca urmare a prezentei monopolurilor si oligopolurilor, preturile nu scad si, in loc sa beneficieze consumatorii (cumparatorii) de avantajele progresului tehnic, aceste avantaje sint retinute de producatorii din tarile dezltate, sporindu-si profiturile, marind investitiile si accelerind progresul tehnic, ceea ce le intareste potentialul economic intern si competitivitatea pe piata mondiala. in plus, tarile industriale beneficiaza si de avantajul de a-si procura produsele de baza oferite de tarile subdezltate la preturi mai scazute, datorita unei cereri relativ mai reduse.
Rezultatul pe termen lung al relatiilor economice internationale, inclusiv al progresului tehnic, este accelerarea ritmului de crestere si dezltare a tarilor industriale si incetinirea sau chiar blocarea dezltarii tarilor agrare sau cu economii putin diversificate, adincirea decalajului economic dintre cele doua grupe de tari si, in final, polarizarea economiei mondiale intr-o minoritate de tari industriale puternic dezltate, denumite metaforic "centru", si majoritatea tarilor lumii subdezltate sau putin dezltate, cu profil economic unilateral (agrar sau extractiv), denumite, dupa aceeasi logica "periferie".
Rezulta ca in viziunea lui R. Prebisch "economia periferica" este numele care se da subdezltarii economice, ca aceasta stare nu precede ci, dimpotriva, urmeaza procesului de dezltare a economiei moderne de piata, ca subdezltarea nu este o exceptie intimplatoare, ci rezultatul normal al mecanismului economiei de piata in conditiile unor deosebiri de structura in economia mondiala si in economiile nationale.
Continuind investigatiile lui R. Prebisch, H.G. Singer examineaza consecintele negative asupra tarilor subdezltate pe care le are structura diferita a cererii de marfuri (la "centru" si la "periferie"), ajungind la concluzia ca are loc o degradare pe termen lung a valorii relative (de schimb) a produselor primare, ativ cu valoarea relativa a produselor industriale. Fenomenul se explica prin doua imprejurari: pe de o parte, datorita elasticitatii reduse a alimentelor in raport cu cresterea veniturilor, ceea ce face ca cererea solvabila sa ramina in urma ofertei, iar pe de alta parte, datorita progresului tehnic care tinde sa reduca ponderea materiilor prime in costul productiei finale sporind atit competitivitatea, cit si profiturile tarilor industrializate, obtinute din comertul international. Ca urmare a acestor imprejurari, cererea tarilor industriale ("centru") pentru produse de baza creste mai lent decit oferta respectiva, iar preturile si, implicit, profiturile au tendinta sa creasca in dauna consumatorilor printre care se numara si tarile subdezltate. in schimb, cererea de produse industriale la "periferie" creste mult mai repede si datorita "efectului de demonstratie", adica tendintei populatiei din tarile subdezltate de a imita gusturile si preferintele populatiei din tarile dezltate, stimulind in acest fel oferta "centrului" si mentinerea sau chiar cresterea preturilor produselor industriale.
Aprofundind investigatiile incepute de R. Prebisch, brazilianul Celso Furtado dezlta teoria economiei periferice urmarind tendintele ei pe term



en lung sub denumirea de teoria economiei dependente, expusa in lucrarile "Dezltare si subdezltare" (1966) precum si "Politica economica a Americii Latine" (1970).
Din lucrarile lui C. Furtado rezulta ca "economia periferica" nu este numai subdezltata, ci si dependenta de "centru", in sensul ca specializarea tarilor din lumea a treia in productia de export s-a facut sub presiunea tarilor industrializate si cu complicitatea minoritatii privilegiate din interior, a marilor latifundiari interesati in exportul de produse agricole.In viziunea lui C. Furtado exista o strinsa legatura intre structurile economice si social-politice anacronice din interiorul tarilor subdezltate (binomul latifundii-minifundii in agricultura) si structurile nefarabile lumii a treia din cadrul ecnomiei mondiale (specializarea unilaterala in functie de neile "centrului"), ducind la accentuarea dependentei economice a acestor tari fata de piata mondiala in dauna propriilor interese de satisfacere prioritara a neilor elementare de consum (indeosebi hrana zilnica) ale populatiei autohtone. Urmarea acestor structuri generatoare de inegalitati este productivitatea scazuta a muncii mai ales in agricultura, repartitia extrem de inegala si nerationala a venitului national in faarea minoritatii privilegiate, preocupata de consum si articole de lux, impiedicind acumularea de capital autohton si modernizarea productiei interne.
C. Furtado a analizat noile forme de dependenta ale tarilor subdezltate fata de metropolele industrializate, printre care imprumuturile publice legate de o serie de conditii politice si activitatea corporatiilor transnationale care au atras dupa ele destructurarea economiilor subdezltate si scurgerea de venit national creat in aceste tari in strainatate, contribuind la perpetuarea subdezltarii acestora.
Opinii asemanatoare a formulat, din perspectiva subcontinentului indian, economistul Ch.P. Mahalanobis, care denunta nepotrivirea dintre teoria conventionala a liberului schimb si practicile protectioniste ale tarilor dezltate, puternic industrializate, respingind si teoria costurilor ative de productie si a avantajelor relative in comertul international, care a adus foloase tarilor dezltate si daune tarilor subdezltate.
Teorii despre rolul determinant al mediului international in geneza subdezltarii si agravarea decalajelor din economia mondiala. La granita dintre anii '60 si '70, cind se faceau simtite tot mai intens simptomele unor viitoare crize in economia mondiala, de forme si dimensiuni necunoscute pina atunci, are loc si in literatura economica o anumita apropiere dintre gindirea radicala, gindirea eterodoxa si gindirea neomarxista in ce priveste responsabilitatea factorilor externi, a structurilor mondiale si a relatiilor internationale traditionale, pentru existenta si agravarea unor fenomene negative de insemnatate globala sau etara, printre care subdezltarea a doua treimi din populatia globului pamintesc si tendinta de adincire a decalajelor economice dintre tarile inegal dezltate ale lumii.
Aceasta problematica dificila a constituit obiectul a numeroase lucrari de notoritate mondiala si a unor pasionante controverse ideologice si politice, la care ne m referi, in continuare, pe scurt.
Preluind conceptul de "economie periferica" de la R. Prebisch si respingind teoria traditionala, neoclasica si liberala despre relatiile economice internationale, numerosi ginditori antiliberali (in grade si sub aspecte foarte diferite) au procedat la o dubla analiza ativa a economiilor subdezltate cu cele dezltate si a celor dintii, inainte si dupa atragerea lor in circuitul mondial de valori materiale si spirituale. Cu acest prilej, ei au insistat asupra nepotrivirilor dintre teoria economica traditionala sau conventionala si datele faptice, statistice care contraziceau unele dintre postulatele fundamentale ale acestei teorii (pretinsul avantaj reciproc al partenerilor din comertul international, efectul de antrenare exercitat de "polii dezltarii"), rationalitatea politicii liberului schimb, difuzarea spontana a progresului economic prin mecanismul pietei concurentiale etc. Totodata, unii dintre acesti ginditori au explorat, in noua situatie, o serie de concepte si generalizari teoretice antiliberale mai vechi, datorate unor ginditori romantici, marxisti si radicali, contribuind la aprofundarea si nuantarea analizei subdezltarii.
Cele mai cunoscute realizari obtinute in aceasta privinta in ultimele 2-3 decenii se datoreaza unor ginditori cum sint radicalii Samir Amin, A. Gunder-Frank, A. Emmanuel, G. Arigi, I. Wallerstein; marxisti: P. A. Barran, P. M. Sweezy, Ch. Bettelheim, Chr. Palloix, Ph. Herzog, J. O. Andersson, precum si eterodocsii Fr. Perroux, G. Mydral si Joan Robinson.
a. Teoria acumularii la scara mondiala (S. Amin) si a dezltarii subdezltarii (A. Gunder Frank). in lucrarile sale, "Acumularea la scara mondiala" (1970) si "Dezltarea inegala. Eseu asupra formatiunilor sociale ale capitalismului" (1973), economistul egiptean si animatorul Scolii economice de la Dakar (Senegal), analizeaza cauzele si rezultatele relatiilor economice dintre tarile dezltate si restul lumii si ajunge la concluzia ca initiativa a apartinut celor dintii (neia de expansiune externa), dar ca rezultatele au fost foarte diferite pentru parteneri: tarile dezltate ("centrul") au realizat un ritm rapid de crestere economica si o structura diversificata a economiilor proprii, faurindu-si o puternica industrie prelucratoare, reusind prin intermediul comertului exterior, al firmelor transnationale si al operatiunilor financiar-valutare, sa impuna partenerilor lor o specializare care fariza "centrul" dezltat, dar care cu timpul a dus la deformarea structurilor economice traditionale ale partenerilor de la "periferie" (destructurarea economiei subdezltate"), impunindu-le o specializare in functie de interese si factori externi ("economie extravertita" sau orientata spre exterior); tarile nedezltate s-au transformat in tari subdezltate sub mai multe aspecte: s-a trecut de la echilibrul economiei de subzistenta, bazat pe corelarea resurselor proprii cu neile interne ale tarii respective, la dezltarea inegala a doua sectoare distincte: sectorul modern, capitalist (ca raspuns la neile pietei mondiale, respectiv ale tarilor dezltate) si sectorul traditional, de subzistenta (care stagneaza sau se dezlta mult mai incet, avind loc deci, o "destructurare" a economiei); exportul de produse de baza nu a asigurat valorificarea superioara a resurselor tarii respective, s-a facut la preturi mult mai mici decit preturile marfurilor importate si a impus salarii mici pentru muncitorii autohtoni si profituri mult mai mari ca in tarile dezltate pentru capitalisti; ca urmare, investitorii straini au reusit sa acumuleze mai mult si deci sa faca investitii mai mari, realizind rate inalte de crestere economica in tarile lor de bastina si deci o accelerare a dezltarii acestora in atie cu tarile in care au facut aceste investitii si care au atras dupa ele scurgerea unei parti din venitul lor national spre tarile originare ale investitorilor de capital.
Ca rezultat al acestei specializari impusa din exterior si a transferarii unei parti din venitul creat de producatorii tarilor subdezltate spre tarile dezltate sub forma de profit la investitii si dobinzi la imprumuturi, sursele acumularii de capital sporesc pentru tarile dezltate si se micsoreaza pentru tarile exploatate, explicind dezltarea lor inegala, adincirea decalajului economic dintre ele. in primul caz este rba de ceea ce S. Amin numeste "dezltarea autocentrata" (izrita din neile interne ale tarii respective), iar in al doilea caz de "dezltarea extravertita" (orientata spre neile pietei mondiale, deci ale altor tari). Rezultatul pe termen lung al acestor procese este aparitia si accentuarea subdezltarii tarilor care au cunoscut dominatia straina. Cauza principala a subdezltarii a constituit-o, dupa parerea lui S. Amin, mediul extern nefarabil acestor tari sau structurile economiei mondiale constituite in procesul formarii si extinderii economiei moderne de piata.In lucrarile sale "Capitalism si subdezltare in America Latina. Studii istorice referitoare la Chile si Brazilia" (1969), "Lumpenburghezie si lumpendezltare: dependenta, clase sociale si politica in America Latina" (1969), "Spre o teorie a subdezltarii capitaliste" (1973) si "Acumularea mondiala" (1975) Andre Gunder Frank analizeaza, indeosebi pe exemplul tarilor din America Latina, contradictiile interne ale dezltarii capitalismului la scara nationala si mondiala si rezultatele lui diferite in tari diferite.
Pe baza acestor investigatii, el ajunge la concluzia ca subdezltarea nu este urmarea persistentei formelor feudale din economie, cum au sustinut unii, ci rezultatul dezltarii inegale a tarilor lumii in cadrul structurilor care decurg din relatia metropole-sateliti, respectiv din pozitia dominanta (de monopol) a burgheziei din tarile dezltate si pozitia dependenta a burgheziei nationale si a statelor din tarile satelite. Aceasta structura monopolista a permis si a farizat acumularea pe baza de jaf direct (acumularea primitiva) si exploatare (acumularea capitalista), accelerind dezltarea metropolelor si frinind si deformind, iar uneori blocind, dezltarea tarilor satelite. Calificativul de "lumpenburghezie" si "lumpendezltare" folosite de A.G. Frank atrag atentia tocmai asupra caracterului neinsemnat, mizer si dependent al dezltarii arilor coloniale sau subordonate marilor metropole, iar notiunea de "dezltarea subdezltarii" atrage atentia asupra perpetuarii pina in prezent a acestor practici si rezultate negative ale economiei moderne de piata, inclusiv asupra adincirii decalajelor economice dintre cele doua categorii de tari. Urmarea acestei elutii contradictorii este, in viziunea autorului citat, dependenta crescinda a tarilor satelite (subdezltate) de metropolele capitaliste mondiale in ce priveste finantele, comercializarea produselor lor, bunurile capitale, tehnologia, proiectele, patentele, marcile de productie, licentele, pe scurt, tot ceea ce este legat de productia industriei usoare si/sau activitatea de ansamblu a productiei industriale straine. insasi dezltarea "noii" clase de mijloc si a sectorului serviciilor pe care se bazeaza aceasta reprezinta, dupa parerea lui A. Gunder Frank, "tot o expresie si o cauza de continuare" a "subdezltarii structurale si a polarizarii acestor tari"6.
b. Teoria "efectului de dominatie" (Fr. Perroux) si teoria sfidarii saraciei mondiale (G. Myrdal, J. Robinson). in lucrarile sale "Economia secolului XX" (1961), "Economia tinerelor natiuni. Industrializare si grupari de natiuni" (1962), economistul francez Fr. Perroux, recunoaste inegalitatea agentilor economici si a tarilor in conditiile economiei de piata si incapacitatea acesteia de a asigura echilibrul economic general datorita numeroaselor imperfectiuni care o caracterizeaza. O expresie a acestor imperfectiuni, cu consecinte dramatice pe termen lung, o constituie prezenta economiilor dominante si a efectului de dominatie asupra altor economii. O caracteristica a economiei din secolul XX este interdependenta dintre diferite categorii de tari, care, in prezenta efectului de dominatie, imprima progresului economic un caracter extrem de inegal. Fr. Perroux combate dogma echilibrarii spontane a economiilor prin mecanismele pietei si arata ca in practica are loc o puternica lupta de concurenta in cadrul careia invinge cel mai puternic, cel mai bine dotat. Resortul acestui comportament il constituie "avaritia natiunilor", iar rezultatul lui pe termen lung consta in accentuarea inegalitatilor dintre parteneri si accentuarea "efectului de dominatie" a celor puternici si dezltati asupra celor slabi si subdezltati.In viziunea lui Fr. Perroux, o economie subdezltata se caracterizeaza prin trei trasaturi mai importante: caracterul nearticulat, caracterul dominat si nivelul de viata scazut al majoritatii populatiei. Prin "caracter nearticulat" al economiei subdezltate autorul intelege absenta unei retele omogene de preturi, fluxuri economice si informatii, datorita dualismului acestei economii adica a prezentei unor "insule de crestere economica" alaturi de "spatii economice goale sau stagnante". Prin caracterul lor dominat Fr. Perroux avea in vedere faptul ca tarile subdezltate aveau un dezechilibru structural al balantei lor de plati externe ca urmare a deciziilor adoptate de tarile dominante sau de "marile unitati teritoriale" dominante care isi aveau originea in tarile dezltate.
Ideii asemanatoare au sustinut si suedezul Gunnar Myrdal (1898-l987) si britanica Joan Robinson (1903-l983).In cunoscutele sale lucrari "Drama Asiei" (1968) si "Sfidarea saraciei mondiale. O schita de program mondial impotriva saraciei" (1970), G. Myrdal explica subdezltarea cu ajutorul conceptelor de "cauzalitate circulara" si "proces cumulativ", reprosind stiintei economice conventionale faptul ca nu tine seama de consecintele negative ale structurilor internationale, indeosebi ale comertului international asupra majoritatii nedezltate, respectiv subdezltate a tarilor lumii.
Referindu-se la situatia tarilor din sud-estul Asiei, G. Myrdal considera ca nivelul dezltarii lor se explica prin relatiile cauzale dintre sase factori sau conditii: trei factori cu caracter economic (productia si veniturile, conditiile productiei, nivelul de viata), doi factori cu caracter neeconomic (atitudinea fata de viata si munca, precum si institutiile) si un factor mixt, care imbina elementele din primele categorii (politicile guvernamentale).In functie de imprejurari, cele sase conditii interdependente pot da nastere unor efecte cumulative (care se intretin si sporesc reciproc), fie in sensul mentinerii activitatii economice la nivel scazut (stagnare) sau chiar in sensul scaderii ("cercul vicios" sau "spirala subdezltarii"), fie in sensul antrenarii lor reciproce in directia sporirii, respectiv a cresterii si dezltarii ("cercul virtuos" al dezltarii).In viziunea lui G. Myrdal, originea subdezltarii trebuie cautata atit in conditiile interne ale tarilor respective, nefarabile cresterii si dezltarii economice, cit si in atitudinea tarilor dezltate fata de cele nedezltate si rolul comertului international si al fluxurilor internationale de capital in geneza si agravarea subdezvltarii. in acest sens, economistul suedez rbeste despre responsabilitatea colectiva a tarilor dezltate fata de cele subdezltate, inclusiv de responsabilitatea stiintei conventionale fata de aceasta problematica.
"Fortele necontrolate ale pietei - scria Myrdal in anul 1973 - nu r actiona in directia vreunui echilibru care ar putea sa alimenteze o tendinta spre egalizarea veniturilor. Datorita cauzalitatii circulare cu efecte cumulative, o tara superioara in productivitate si venituri tinde sa devina si mai bine situata in aceste privinte, in timp ce o tara cu un nivel scazut va tinde sa se mentina la acest nivel sau chiar sa-l inrautateasca atit timp cit problemele sint lasate pe seama desfasurarii libere a fortelor pietei"7.
Pe aceasta baza, Myrdal conchide, generalizind, ca: "in realitate, contrar teoriei (traditionale, conventionale, liberale - n.ns. - SSS) comertul international - si miscarea capitalului - r tinde, in general, sa genereze inegalitate, si r actiona in acest sens cu atit mai mult cu cit importane inegalitati exista dinainte (sublinierea autorului - n.ns.)"8.
Pe o linie de gindire asemanatoare se plaseaza si economista britanica Joan Robinson in lucrarea "Aspecte ale dezltarii si subdezltarii" (1979). Economista britanica are serioase indoieli in ce priveste capacitatea pietei de a asigura dezltarea economica echilibrata a diferitelor tari si mai ales avantajul reciproc al tuturor categoriilor de parteneri; ea reproseaza stiintei economice conventionale faptul ca ignora inegalitatile dintre industrie si agricultura, dintre tarile dezltate si cele subdezltate, ca nu analizeaza consecintele reale ale activitatii companiilor transnationale si ale institutiilor financiare internationale asupra tarilor subdezltate, agravate si de conditiile politice impuse acestora pentru ajutoarele financiare acordate; ea deplinge atragerea acestor tari in cursa inarmarilor care le blocheaza si mai mult efortul de dezltare si imprima un caracter dependent politicilor de industrializare.
"Cea mai extravaganta pretentie a ortodoxiei occidentale - scrie J. Robinson - consta in aceea ca jocul liber al fortelor ofertei si cererii in conditii de concurenta tinde sa sileasca un model echilibrat al preturilor marfurilor. Discutia in acest caz este atit de abstracta incit nu are nici o aplicatie la vreun sistem real de productie si de schimb Asa numita teorie a comertului international este chiar si mai putin utila pentru analiza preturilor decit teoria echilibrului pe o piata concurentiala jocul liber al fortelor pietei, departe de a tinde spre echilibru, produce o insilitate continua pe termen scurt, precum si schimbari neprevazute in raportul de schimb din timp in timp"9.
J. Robinson este de acord cu aprecierea UNCTAD potrivit careia exista "deficiente fundamentale in mecanismul care leaga economia celor doua grupe de tari" (dezltate si subdezltate) care se manifesta in deteriorarea raportului de schimb al tarilor subdezltate cu cele dezltate, jn politica financiara si de credit care a dus la proarea inflatiei si a impus tarilor subdezltate si in curs de dezltare conditii politice restrictive, dobinzi mari si scaderea puterii de cumparare a monedei nationale, frinindu-le dezltarea si usurind obtinerea de avantaje de catre tarile dezltate devenite si creditoare ale celor slab dezltate, printre care profituri si dobinzi foarte mari".
" cauza pentru care se acorda ajutor (tarilor subdezltate - n.ns. - SSS) sub forma de imprumuturi era, nu faptul ca cei care dadeau banii cu imprumut doreau sa-i primeasca inapoi, ci pentru ca aceasta operatiune le permitea sa mentina autoritatea regulilor care caracterizeaza sistemul pietei libere"10.In consecinta, autoarea considera ca in relatiile economice dintre lumea a treia, privita in ansamblu, si tarile dezltate, marile corporatii obtin mai degraba un surplus de la acestea decit sa le transfere AĞcapitalAğ acestora (tarilor slab dezltate) si ca "in masura in care AĞtransferul de capitalAğ transnational s-a limitat sa substituie productia locala cu piata locala, el nu poate fi privit ca o contributie la dezltare"''.
Tinind seama de multiplele forme de relatii dintre tarile bogate si tarile lumii a treia, de la comert la investitii, de la comertul cu bunuri de consum si bunuri capitale, la cel cu arme, economista britanica ajunge la concluzia ca bilantul este negativ pentru tarile sarace si ca, pe ansamblu, aceste relatii au constituit o frina in calea dezltarii lor echilibrate si independente.
"De fapt, peste tot - in industria extractiva, in industria prelucratoare destinata pietei locale si in industria prelucratoare destinata exportului pe piata AĞcentruluiAğ - lumea a treia contribuie in realitate cu mult mai mult la profiturile corporatiilor transnationale decit a primit de la ele pe calea noii finantari. Departe de AĞa transfera capitalAğ spre lumea a treia, corporatiile extrag din acestea o mare parte din surplusul care ar fi putut fi investit si, in plus, ele orienteaza in propriul lor interes partea din venit pe care o reinvestesc si nu spre neile de dezltare ale tarilor in cauza Orice ajutor pe care natiunile industriale l-au dat tarilor din lumea a treia, sub forma de finante si tehnologie - conchide autoarea - este cu mult intrecut de prejudiciul cauzat lor prin atragerea lor in razboiul rece ^i in cursa inarmarilor"12.
c. Teorii despre rolul schimbului inegal (A. Emmanuel) 41 al schimbului neechivalent (J.O. Andersson) in explicarea subdezltarii. in anii '60 si '70 discutiile privind geneza subdezltarii au pus accentul pe procesul transferului de venit national
din economia tarilor subdezltate spre economia tarilor dezltate, cu precadere pe calea comertului international, respectiv a deteriorarii raportului de schimb al tarilor subdezltate. Doua lucrari proeminente au stimulat aceste dezbateri.
Prima lucrare a fost publicata de radicalul francez Arghiri Emmanuel sub titlul "Schimbul inegal. Eseu asupra antagonismelor din relatiile economice internationale" (1969), avind ca argument deosebirea mare intre nivelul salariilor nationale din tari diferite. Nivelul mult mai scazut al salariilor din tarile subdezltate permite companiilor transnationale care-si desfasoara activitatea pe teritoriul acestor tari sa obtina profituri ridicate pe care le transfera in tara lor de bastina, sporindu-si acumularile, dar in acelasi timp reducind in mod substantial capacitatea de acumulare a tarilor din care se scurge acest venit, ceea ce duce la blocarea dezltarii lor.
A doua lucrare a fost publicata de marxistul finlandez J.O. Andersson sub titlul "Schimbul inegal dintre natiuni" (1976) si se refera la diferite modalitati de transfer a unei parti din venitul tarilor subdezltate spre tarile dezltate in functie de stadiul si nivelul de dezltare ale economiei de piata, respectiv de formele fluxurilor economice (export de marfuri, export de capital) si de particularitatile actiunii legii valorii pe piata mondiala si in economia mondiala. intrucit in economia mondiala domina structurile economice ce isi au originea in tarile dezltate puternic industrializate, economistul finlandez ajunge la concluzia ca acestea actioneaza in sensul accentuarii decalajelor dintre tarile sarace si tarile bogate, farizind agravarea subdezltarii.
Trasaturi comune si particularitati locale si nationale ale subdezltarii.
Schimbarile care au intervenit in lume dupa cel de al doilea razboi mondial au cuprins si tarile subdezltate. Dobindirea independentei lor politice si eforturile depuse in directia dezltarii atit la scara nationala (strategiile dezltarii), cit si la scara mondiala (deceniile dezltarii organizate de ONU si negocierile in cadrul GATT si UNCTAD) au avut consecinte contradictorii: au fost obtinute unele realizari in directia dezltarii economice si sociale a acestor tari (industrializare, urbanizare, alfabetizare, ajutoare financiare etc), dar cu toate acestea fenomenul subdezltarii si deci al decalajelor economice dintre tari persista si chiar se agraveaza, ceea ce constituie o preocupare generala, la scara globala.In lucrarile lui J.M. Albertini "Mecanismele subdezltarii" (1966) si "Mecanismele subdezltarii si ale dezltarii" (1981) se face o sinteza a schimbarilor intervenite in acest domeniu in perioada postbelica si a controverselor teoretice si politico-ideologice la care au dat ele nastere.
Simptomul cel mai caracteristic al subdezltarii il constituie inegalitatile frapante intre tari si oameni. in acest sens, J. M. Albertini consemneaza faptul ca mai putin de 30% din populatia lumii (care locuieste in tarile dezltate) detine peste 80% din bogatia creata de oameni, locul primordial fiind detinut de America de Nord a carei populatie are o pondere de 6% in totalul populatiei mondiale, dar detine 25% din bogatiile lumii.
"Ceea ce noi numim AĞtari in curs de dezltareAğ, AĞlumea a treiaAğ sau chiar AĞSudulAğ - arata J. M. Albertini - nu formeaza insa o unitate nici economica, nici politica, nici sociala. De cinsprezece ani diferentele se accentueaza"11.
llustrind acest adevar, autorul citat arata ca, cea 21 % din populatia mondiala traieste in tarile cele mai sarace cu un venit national pe locuitor mai mic de 200 $, in timp ce tarile producatoare de petrol au, in medie, un venit pe locuitor mai mare ca cel din SUA, sint locuite de numai 13 milioane locuitori si in ciuda venitului mare continua sa fie subdezltate sau in curs de dezltare. Mari deosebiri exista in dimensiunea geografica, resursele naturale si densitatea populatiei din diferite tari in curs de dezltare (daca se a, de exemplu, India cu Uruguai, sau China cu Cuba), dupa cum exista puternice inegalitati in interiorul lor intre minoritatea foarte bogata si majoritatea saraca.
Particularitatile nationale ale diferitelor tari subdezltate si in curs de dezltare sint accentuate si prin diversitatea politicilor si metodelor de crestere, arata acelasi autor.In ciuda acestor multiple particularitati nationale, tarile subdezltate (in curs de dezltare) se caracterizeaza prin citeva trasaturi generale esentiale cum sint: destruc-turarea sau absenta unor legaturi coerente intre sectoarele si ramurile economiei nationale, dezarticularea agriculturii si a economiei urbane ca urmare a expansiunii coloniale a metropolelor dezltate, accentuarea inflatiei in legatura cu cresterea investitiilor straine, dominatia externa (dependenta financiara, economica si tehnico-stiintifica fata de tarile dezltate), vulnerabilitatea lor in comertu' international, povara crescinda a datoriei externe, orientarea spre exterior a industriei acolo unde aceasta s-a dezltat etc.
Pe baza acestor trasaturi comune ale tarilor subdezltate si in curs de dezltare, ca si a tendintei de accentuare a subdezltarii, J.M. Albertini ajunge la concluzia ca "in zilele noastre, problema subdezltarii va dobindi astfel o noua semnificatie. De acum inainte nu mai este rba de AĞa ajutaAğ sau de AĞa face sa demarezeAğ cresterea. Este rba de a reorganiza cresterea la scara mondiala".





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics