StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Agravarea contradictiilor din agricultura romaneasca la inceputul secolului xx sl teoria neoiobagiei in opera lui c. dobrogeanu-gherea (i855-i920)



Extinderea continua, desi lenta, a economiei de piata in Romania mai ales dupa reformele agrare (1848, 1853, 1854 in Transilvania si 1864 in Principatele Unite) si dupa cucerirea independentei de stat a Romaniei in 1877, a atras dupa sine schimbari importante pe social si politic, printre care sporirea numarului de muncitori salariati si inceputurile miscarii muncitoresti.
Crearea primului partid politic al muncitorilor din Romania in anul 1893 (


PSMDR) si apoi reorganizarea lui in 1910 sub denumirea de Partidul Socialist, au adus in viata politica si in cultura spirituala din tara noastra o nota distincta, decurgind din optiunea acestuia pentru ideologia socialista de factura marxista. Aceasta insemna considerarea economiei de piata cu o forma tranzitorie de organizare economico-sociala, care trebuia sa fie urmata, intr-o perioada mai mult sau mai putin indepartata, de organizarea economica a tarii pe baze colectiviste, pe temelia proprietatii comune asupra mijloacelor de productie.
Apreciind, in general, in mod realist natura si caracteristicile economiei romanesti din tara noastra la sfirsitul secolului XIX si inceputul secolului XX (fondul capitalist si unele particularitati legate de persistenta anumitor ramasite feudale in agricultura) ginditorii de orientare socialista (marxista) au avut contributii substantiale la analiza unor probleme economice importante din acel timp, chiar daca ideile lor au fost insotite si de unele exagerari si sperante utopice48.
Printre oamenii de cultura si de orientare socialista care au avut contributin substantiale la dezvoltarea gindirii economice din tara noastra amintim in principal pe C. Dobrogeanu-Gherea, P. Musoiu, I. Nadejde-Armasu, dr. Stinca, C. Miile, R. Ionescu-Rion, C.Z. Buzdugan, Zamfir Arbore, dr. Ecaterina Arbore, Mihail Gheorghiu-Bujor, Chr. Racovschi, iar in Transilvania Aurel Cristea, Ioan Cretu si Eugen Rozvan.
Militant politic, socialist si om de cultura cu deri democratice si umaniste, C. Dobrogeanu-Gherea (1855 - 1920), a fost, in acelasi timp, si un remarcabil publicist marxist, participind in mod constant la controrsele de idei din timpul sau, formulind critici pertinente la adresa conservatorilor, liberalilor si poporanistilor in legatura cu problemele economice teoretice si practice aflate la ordinea zilei si preconizind solutii intemeiate pe metodologia materialist-dialectica si interesele proletariatului industrial din Romania.
C. Dobrogeanu-Gherea si-a expus opiniile atit in presa timpului, mai ales in revistele "Contemporanul", "Revista sociala", "Romania muncitoare" si "Viitorul social", cit si intr-o serie de lucrari, cum au fost "K. Marx si economistii nostrii" (1884), "Ce vor socialistii romani?" (1886), care a constituit primul program inchegat al miscarii socialiste din tara noastra, "Post-scriptim sau cuvinte uitate" (1908), "Neoiobagia" (1910) si "Asupra socialismului in tarile inapoiate" (1911).
Cea mai importannta dintre lucrarile mentionate a fost "Neoiobagia" cu subtitlul "Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare", atit prin minutiozitatea instigatiilor istorico-teoretice si a concluziilor practice realiste, cit si prin ecoul si influenta ei asupra multor generatii de economisti din tara noastra si din alte tari, chiar din alte continente (America Latina).In lucrarile si aticolele sale, C. Dobrogeanu-Gherea s-a ocupat atit de probleme economice teoretice, popularizind conceptia marxista despre sistemul de categorii economice ale capitalismului si legile obiecti care gurneaza miscarea acestuia, cit mai ales de problemele economice concrete specifice Romaniei moderne. Pe aceasta ultima linie el s-a referit la: geneza si particularitatile capitalismului din Romania, in special particularitatile agriculturii romanesti din a doua jumatate a secolului XIX, exprimate sintetic cu ajutorul termenului de "neoiobagie", problema sociala sau conditiile si perspectile clasei muncitoare din industrie, problema structurii nesatisfacatoare a economiei romanesti privita la scara macroeconomica (preponderenta agriculturii si inapoierea acesteia), aderind la ideea industrializarii Romaniei formulata de liberalii democrati, dar aducind in plus argumente izvorite din interesele muncitorilor, in sfrrsit, s-a preocupat, de asemenea, de problema desavirsirii statului national unitar roman si independenta lui, iar intr-o perspectiva mai indepartata de sansele socialismului in tarile inapoiate.In procesul controrselor metodologice, teoretice si doctrinare (ideologice), C. Dobrogeanu-Gherea a combatut cu argumente demne de luat in seama teoria "Romania -tara eminamente agrara", atit in varianta conservatoare (I. Strat), cit si in cea poporanista (C. Stere), sustinind cu sinceritate si convingere dezideratul industrializarii urgente a
Romaniei. in acelasi timp, el a acceptat prea usor influenta teoriei conservatoare a "formelor fara fond" cind a vorbit despre "o lege speciala" a dezvoltarii capitalismului in Romania in atie cu tarile din Europa Occidentala si s-a grabit sa instigheze sansele socialismului in tarile innapoiate, inainte ca aceasta problema sa fie rezolvata in tarile dezvoltate de unde pronea ea de fapt, inainte deci ca sa fi fost rezolvate insesi premisele alternatii socialiste in tarile inapoiate, adica dezvoltarea capitalismului. in acest fel, C. Dobrogeanu-Gherea a alunecat probabil, fara sa-si dea seama, de la cercetarea stiintifica spre proanda politica, evident mai limitata in fond si in timp49.
Lucrarea cea mai prestigioasa a lui C. Dobrogeanu-Gherea ramine "Neoiobagia". Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare" publicata in anul 1910, deci, curind dupa marea rascoala taraneasca din 1907, reprimata de gurnantii timpului cu brutalitate.
Pe parcursul celor peste 500 de ini, in prefata, introducerea si cele 15 module ale lucrarii, autorul face o incursiune istorica in "evolutia societatilor moderne" (Introducere), se refera la particularitatile dezvoltarii capitalismului in Romania (Cap. 1. "Institutiile liberalo-burgheze in tara noastra" si cap. 11 "Liberarea si improprietarirea taranilor") si insista asupra cauzelor, formelor si dimensiunilor ramasitelor medievale din agricultura romaneasca, impletite cu unele elemente moderne (cap.lll - XIII), sub denumirea de "neoiobagie" si incheie lucrarea cu "Solutia problemei agrare" (cap. XIV) si "Probleme vitale" (cap. XV), respectiv opinii privind strategia dezvoltarii economiei romanesti pe termen lung.
Esenta conceptiei lui C. Dobrogeanu-Gherea despre problema agrara in Romania din timpul sau se cuprinde in cap. 111 ("in neoiobagie") si IV ("Rezultatele economice ale neoiobagiei").
Sintetizind demersul sau istorico-teoretic in aceasta problema, C.



Dobrogeanu-Gherea arata, in cap. XIV ca "neoiobagia e o intocmire economico si politico-sociala agrara particulara tarii noastre si care consta din patru termeni:
Raporturi de productie in buna parte iobagiste, feudale;
O stare de drept liberalo-burgheza, prefacuta in iluzie si minciuna, lasind pe taran la discretia stapinului;
O legislatie tutelara care decreteaza inalienabilitatea paminturilur taranesti si reglementeaza raporturile dintre stapini si munciitori, raportu.i izsorite din cei doi termeni de mai sus;In sfirsit, insuficienta pamintului asa-zisului mic proprietar taran pentru munca si intretinerea familiei sale, fapt care-l sileste sa devina vasal al marii proprietati"50.
Motivind aceasta caracterizare a continutului si urmarilor problemei agrare din Romania la sfirsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, C. Dobrogeanu-Gherea face trei importante precizari:In primul rind, el reaminteste cele trei caracteristici ale iobagiei, asa cum a existat ea in evul mediu in majoritatea tarilor lumii (cap. III) si anume: legarea producatorului direct (a taranului) de mosia boierului ("legarea de glie" sau "lipitul pamintului"), munca silita in opozitie cu libertatea proletarului roman si obligatiile in natura ale taranilor (in munca si in produse) fata de stapinii pamintului, spre deosebire de relatiile banesti dintre proletari si capitalistii moderni.
In al doilea rind, el explica folosirea termenului original de neoiobagie (cap. XIV), intrucit in ciuda unor reforme si masuri reale de modernizare a agriculturii romanesti, pe baza legii agrare din 1864, dar mai ales ca urmare a adoptarii ulterioare a mai multor legi de pretinsa protejare a muncii (legile "invoielilor" sau "tocmelilor agricole") au fost mentinute si chiar restaurate importante stigii ale relatiilor medievale dintre proprietarii de pamint si taranii muncitori. "Aceasta intocmire (agrara din Romania dupa 1864 - n.ns. - SSS) am numit-o neoiobagie - scrie C. Dobrogeanu-Gherea -, deoarece conserva fondul esential al chii iobagii (munca fortata, obligatii in natura si piedici in calea libertatii de miscare a taranilor - n.ns. SSS), dar cu un amestec necesar si fatal de elemente capitaliste (arendasia si rascumpararea baneasca a unor obligatii in natura - n.ns. - SSS), produs al vietii si dezvoltarii noastre semicapitaliste si sub forme inselatoare liberalo-burgheze; e deci o iobagie noua, o neoiobagie si nu cred - precizeaza autorul - sa se gaseasca un termen care s-o caracterizeze mai bine"51.
In al treilea rind, autorul considera ca aceasta organizare specifica din agricultura romaneasca a timpului sau era "hibrida si absurda", "un regim economic agrar dublu", "pe de o parte, capitalist, pe de alta parte iobagist, un regim capitalisto-iobagist, adica un regim ridicol, absurd, odios care fatal duce la cele mai dezavantajoase consecinte economice, morale si politico-sociale, un regim monstruos, care, daca poate sa existe de o jumatate de ac, se datoreste numai faptului ca prezinta avantaje extraordinare pentru clasa noastra economiceste dominanta Prin acest sistem, clasa noastra dominanta a reusit sa realizeze ceva unic pentru ea, una regim de roze fara spini, iar spinii, numai spinii au ramas taranilor, impletiti in cununi dese, de o jumatate de ac ei singereaza fruntea taranimii noastre"52.
Pentru rezolvarea problemei agrare, asa cum s-a manifestat ea in timpul rascoalelor din 1907, C. Dobrogeanu-Gherea propune desfiintarea neoiobagiei, inlaturarea "legilor de exceptie" si respectarea dreptului civil asa cum a fost acesta consacrat in Occident. "Din punctul de dere economic - precizeaza el -, solutia aceasta inseamna prefacerea raporturilor de productie agrare, in buna parte medievale, in raporturi de productie burgheze; din punctul de dere politico- si juridico-social, prefacerea raporturilor de drept din iluzie si minciuna in realitate - si dreptul comun"53.
Pozitia de principiu a lui C. Dobrogeanu-Gherea fata de problema agrara si solutionarea ei era, fara indoiala justa, inaintata, dar insuficienta din punct de dere practic, tehnic, operational, deoarece a trecut prea repede peste modalitatile concrete care ar fi trebuit sa duca la realizarea obiectivului corect enuntat al inlaturarii neoiobagiei. Sub acest aspect contrasteaza puternic critica justa adusa de el regimului anacronic al neoiobagiei cu propunerile practice modeste facute de el in acest scop (improprietarirea taranilor fara pamint din terenurile aflate in proprietatea statului si cresterea unor gospodarii taranesti ca urmare a posibilitatii altor tarani de a vinde pamintul cu care au fost improprietariti). Astfel a fost ocolita problema marilor latifundii mosieresti ca posibila sursa pentru noile improprietariri ale taranilor fara pamint, mizind pe o alternativa care nu s-a rificat in practica (dorinta unor mari latifundiari de a vinde o parte din mosiile lor pe care nu aau cu cine sa le munceasca) si ignorind sau minimalizind atit rolul progresului tehnic, cit si al arendasiei in rezolvarea acestor dificultati54.
De altfel, insusi C. Dobrogeanu-Gherea precizeaza ca nu doreste sa abordeze detaliile acestor solutii, ci se refera "numai in linii generale" la "drumul de urmat"55.In ciuda unor opinii discuile si criticabile in ce priste anumite probleme economice partiale, izolate, C. Dobrogeanu-Gherea ramine una dintre cele mai reprezentati personalitati ale gindirii economice din tara noastra la granita dintre secolele XIX si XX. El s-a impus in atentia specialistilor din tara si strainatate si a opiniei publice prin participarea activa si competenta la dezbaterile economice din tara noastra timp de peste trei decenii, prin seriozitatea informatiei, documentatiei si demonstratiei ideilor sale, dar mai ales prin profundul umanism si democratism care respira din toate studiile lui.
Zestrea metodologica si teoretica acumulata in gindirea economica din tara noastra intre 1859 - 1918 va constitui una din conditiile favorabile pentru amplificarea si dirsificarea ei considerabila dupa Marea Unire din 1918, in cele doua decenii ale perioadei interbelice.





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics