StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » doctrine si curente » Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Gindirea economica din transilvania in slujba emancipariii nationale a poporului roman si a infaptuirii unirii de la i decembrie i9i8



Continuind traditia Scolii Ardelene si a luptatorilor de la 1848 (A. lancu, G. Baritiu, E. Murgu, S. Barnutiu, A. Papiu-Ilarian si altii), ginditorii transilneni din a doua jumatate a secolului XIX si de la inceputul secolului XX cerceteaza problemele economice din timpul lor in strinsa legatura cu problema nationala. Ei sint preocupati, in primul rind, de dezideratul politic al emanciparii nationale a romanilor din aceasta provincie de sub asuprirea imperiului austro-ungar, ca premisa a prop


asirii lor economice, a emanciparii lor sociale si culturale, precum si ca mijloc de infaptuire a unitatii romanilor din toate provinciile, deziderat formulat in 1848 prin cuvintele de ordine "Noi vrem sa ne unim cu Tara".
Premise si implicatii economice ale problemei nationale. in aceasta perioada se formeaza la romanii de pe ambele versante ale Carpatilor un puternic curent de idei in favoarea unitatii nationale si a propasirii lor economice prin industrializarea tarii si protejarea economiei nationale de concurenta straina.In Transilnia acest curent de idei a fost sustinut in special de fruntasii Partidului National Roman din Transilnia, infiintat in anul 1869 ( Al. Mocioni, Vicentiu Babes, G. Baritiu, dr. Ioan Ratiu, Partenie Cosma, Al. Roman etc.) si a culminat cu miscarea memorandista (1881 - 1895) care in anul 1892 a inaintat imparatului de la Viena un document ("Memorandum") prin intermediul unui comitet de oameni politici si intelectuali (dr. I. Ratiu, Gh. Pop de Basesti, E. Brote, dr. V. Lucaciu, Iuliu Coroianu si Septimiu Albini), prin care se solicita recunoasterea drepturilor politice si culturale ale romanilor din Transilnia si inlaturarea discriminarilor nejustificate la care erau acestia supusi de legislatia imperiului si mai ales de cea maghiara.
Refuzul imparatului de la Viena de a primi "Memorandum-ul" si pe sustinatorii lui, dar mai ales procesul intentat de guvernul maghiar memorandistilor, condamnarea lor si ulterior gratierea lor au constituit prilejuri de afirmare a constiintei nationale a romanilor din Transilnia si celelalte provincii romanesti cotropite de straini, de manifestare a vointei de unire a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor, vointa care domina opinia publica din Romania in urmatoarele doua decenii.
Semnificati pentru acest curent de idei in favoarea unitatii tuturor romanilor a fost solidaritatea studentilor bucuresteni cu lupta fratilor lor din Transilnia, exprimata in anul 1891 intr-un "Memoriu al studentilor romani privind situatia Romanilor din Transilnia si Ungaria".
La raspunsul dat de studentii budapestani memoriul de mai sus, da o replica temeinic motita si convingatoare un roman de dincolo de Carpati, banateanul Aurel C. Popovici (1863 - 1917) intr-un document intitulat "Chestiunea romana din Transilnia si Ungaria, replica tineretului universitar roman din Transilnia si Ungaria la raspunsul redactat de tineretul universitar maghiar memoriului intocmit de studentii din Universitatile Romaniei" (1891).
Problema pusa in discutie de aceste manifestari studentesti era evident, mult mai gra si mai complicata, decit posibilitatile lor de a o rezol, impunind decizii politice care trebuiau adoptate la nivelul conducerii tarilor implicate. O astfel de decizie a trebuit sa fie luata si in Romania in conditiile crizei politice care a precedat primul razboi mondial.Intr-o dezbatere care a avut loc in anul 1914 la Consiliul de Coroana al Romaniei, sub conducerea Regelui Carol I, optiunea Romaniei a fost exprimata cu fermitate de catre primul ministru Ion I.C. Bratianu, precizind ca "Soarta Romanilor de peste munti, idealul national al Romanului, sint chestiuni pe care un guvern roman nu le poate nesocoti. Daca in lucrurile mici se poate trece peste simtamintul public, in ceasurile mari ale vietii nationale oamenii de stat trebuie neaparat sa tina seama de vointa poporului"41.
Pe cultural, ideea unitatii nationale a romanilor a fost sustinuta atit in cadrul Asociatiei culturale "Astra" infiintata in 1861 cu sediul la Sibiu, cit si in cadrul Academiei Romane, infiintata in anul 1866, avind printre membrii ei activi si ulterior chiar presedinti ai acestui inalt for stiintific cunoscuti oameni de cultura transilneni cum au fost August Treboniu Laurian si G. Baritiu ( 1812 - 1893), precum si pe un mai larg de oameni politici si de cultura, ca si din alte provincii romanesti subjugate de straini, cum a fost istoricul bucovinean Ioan Nistor (1876 -). Un rol deosebit de activ in apararea aceluiasi obiectiv 1-a avut Liga pentru unitatea culturala a romanilor, infiintata in 1890 si condusa din anul 1915 de dr. Vasile Lucaciu (1852 - 1922), cunoscut luptator memorandist din Transilnia.
Presa democratica a timpului a avut un insemnat aport in lupta pentru unitatea nationala si pentru dezvoltarea si modernizarea economiei nationale prin industrializare si raspindirea stiintelor economice. Avem in vedere, in primul rind, ziarele si revistele infinntate in Transilnia de catre G. Baritiu ("Gazeta Transilnia"", "Foaie pentru minte, inima si literatura", "Transilnia", "Obsertorul"), iar in al doilea rind, cele trei serii ale revistei "Tribuna" (Sibiu - 1884; Arad - 1904 si Bucuresti - 1915). Doda acestui lucru o constituie cuvintele de ordine sub semnul carora si-a desfasurat revista "Tribuna" activitatea, exprimate, in seria de la Sibiu, de scriitorul I. Slavici care spunea ca "soarele nostru rasare la Bucuresti", de poetul O. Goga, care avea in vedere, in seria de la Arad, "mintuirea prin noi insine", abandonind iluziile unor transilneni (printre care si A.C. Popovici) in bunavointa curtii imperiale de la Viena fata de romani, in sfirsit, cerinta formulata in seria de la Bucuresti ca Romania sa renunte la starea de neutralitate si sa se angajeze in razboiul pentru intregirea tarii si faurirea Romaniei Mari prin dezrobirea tuturor provinciilor ocupate de puterile straine invecinate.In aceasta perioada se afirma o noua generatie de luptatori pentru unitatea nationala a tuturor romanilor din care au facut parte Iuliu Maniu, Al. Vaida Voievod, Aurel Vlad, St. Cicio-Pop si Vasile Goldis, care au avut satisfactia de a vedea implinit visul secular al romanilor la 1 decembrie 1918, cind adunarea populara de la Alba lulia proclama unirea Transilniei cu Romania.
Pe fundalul acestei framintate etape hotaritoare pentru rezolrea problemei nationale se dezvolta considerabil si gindirea economica din Transilnia care aduce o nota distincta in gindirea economica a timpului, avind ca principal reprezentant pe George Baritiu42.
Coordonate majore ale gindirii economice a lui G. Baritiu. Prin intinderea ac



tivitatii sale in timp (peste o jumatate de secol), prin diversitatea problemelor economice abordate si buna cunoastere a practicii economice, ca si prin profunzimea ideilor sale, G. Baritiu a avut o contributie substantiala la dezvoltarea gindirii economice din tara noastra, asemanatoare cu aceea a lui D.P. Martian, M. Kogalniceanu, P.S. Aurelian si A.D. Xenopol.
G. Baritiu nu ne-a lasat lucrari economice voluminoase, dar a fost prezent si deosebit de activ in presa progresista din Transilnia (mentionata mai sus) si din vechea Romanie ("Romanul", "Analele Academiei" etc).
Importante idei economice si analize de istorie economica se gasesc in lucrarea lui de maturitate "Parti alese din istoria Transilniei pe doua sute de ani in urma" (1889-l891).
Gindirea economica a lui G. Baritiu s-a axat pe trei probleme majore: problema agrara, problema unitatii nationale a romanilor (premisele ei istorice si economice, ca si implicatiile ei economice) si problema dezvoltarii industriei nationale, precum si rolul ei pentru imbunatatirea pozitiei Romaniei in concertul celorlalte popoare.
Ca toti ginditorii progresisti din Transilnia, G. Baritiu a explicat inapoierea economica a provinciei sale natale atit prin mentinerea tirzie a relatiilor de productie feudale devenite anacronice, cit si prin dominatia straina: politica de discriminare dusa fata de Transilnia de monarhia austro-ungara si lipsa de drepturi politice pentru natiunea romana, desi aceasta era majoritara ca numar si prioritara in ce priveste existenta bimilenara a poporului roman pe aceste meleaguri.In consecinta, G. Baritiu a militat in activitatea politica si in publicistica pentru scuturarea jugului strain de catre romani, abolirea totala a feudalismului, pentru improprietarirea taranilor fara rascumparare (cel mai radical program agrar al timpului sustinut de gruparea democratica a luptatorilor de la 1848 - 1864). El a militat, de asemenea, pentru desfiintarea ramasitelor feudale mentinute dupa infaptuirea limitata a reformelor agrare din toate provinciile Romaniei in deceniile de la mijlocul secolului XIX, pentru perfectionarea si modernizarea metodelor de cultura a pamintului, pentru ridicarea nivelului de viata materiala si pentru luminarea maselor taranesti, a maselor populare in general.
Preocupat de ridicarea potentialului economic al tarii si de asigurarea unitatii tuturor romanilor, precum si a independentei economice si politice a tarii, G. Baritiu, semnala inca din 1839 gravele consecinte interne si internationale ale slabei dezvoltari a industriei in tara noastra. "Toata nenorocirea noastra sta intr-aceea cum ca noi nu ne stim lucra productele patriei noastre - scria Baritiu; lina cea buna nici nu stim sa o spalam bine si o trimitem la fabrici straine, ca lucrind-o sa ne-o dea panura gata (stofa - n.ns. -SSS), cu pretul impatrat, inca si mai mult. Matasa nu vrem sa o prasim (sa o inmultim -n.ns. - SSS) si sa o lucram in tara, unde, pe la tinuturile cele mai calduroase, pe Tirnavi si Muras, s-ar aputea lucra ca si in Italia de sus. fabrici n-avem domnilor - conchide autorul43".
G. Baritiu a criticat politica economica a imperiului austro-ungar de a mentine Transilnia in stare de anexa agrara si piata de desfacere pentru produsele industriale ale provinciilor sale apusene, precum si tendintele expansioniste ale puterilor industriale occidentale. in consecinta, economistul transilnean a militat pentru sporirea autonomiei Transilniei si dezvoltarea ei industriala in vederea infaptuirii ulterioare a unitatii nationale a tuturor romanilor, a scuturarii jugului strain si a infapatuirii statului roman unitar. "Popoarele industriale din Europa meridionala si apuseana ne iau de popare barbare si proaste, pe care sa ne faca tributare fabricilor, intereselor si placerilor lor - consemna G. Baritiu, evident nemultumit - ul lor cel mai secret si cel mai din urma este ca sa cuprinda tarile rasarite (rasaritene n.ns. -SSS), sa le imparta intre sine, sa desfiinteze nationalitatile, sa le ocupe pamintul"44.
Ca sustinator al dezvoltarii industriei moderne in tara noastra, G. Baritiu s-a pronuntat pentru desfiintarea breslelor mediele ("tehurile"), pentru dezvoltarea atit a marii industrii (indeosebi ramurile industriei usoare), cit si a industriei mici (casnice si mestesugaresti), a respins politica externa a liberului schimb si a preconizat protejarea industriei nationale de concurenta marfurilor straine si de patrunderea capitalurilor straine, recomandind in acest scop un tarif mal diferentiat.
O preocupare esentiala a lui G. Baritiu a constituit-o strinsa legatura economica si culturala dintre Transilnia si celelalte provincii romanesti si aspiratia spre desavirsirea ei prin faurirea statului national unitar roman, ca urmare a scuturarii dominatiei straine in provincia sa natala. EI a insistat in mod deosebit asupra necesitatii de a mentine si de a intensifica legaturile economice dintre Brasov, principalul centru economic transilnean, si celelalte provincii romanesti. "Libertatea Dunarii si a Principatelor -scria Baritiu in anul 1855 - aduce pe Brasov la aderata inflorire, iar din contra, pentru Brasov nu fi nici un viitor comercial si industrial"45.
4.3. Alti promotori ai industrializarii si protectionismului in Transilnia. Ideea industrializarii tarii noastre si a protejarii ei de concurenta straina a constituit o preocupare de baza si pentru alti carturari romani din Transilnia, colaboratori apropiati sau contemporani cu G. Baritiu, cum au fost: Visarion Roman, Ion Roman, Partenie Cosma, Corneliu Diaconovici, Bartolomeu Baiulescu, Nicolae Petra Petrescu, Stefan Pop46.
Dintre economistii altor nationalitati conlocuitoare in Transilnia s-au pronuntat in favoarea industrializarii Samuel Brassai, Barabas Endrei, I.A. Hinz, Fr. Schiller Libloy, precum si in favoarea protejarii industriei locale de inzia produselor industriale din Austria si Ungaria, economistii Peter loseph Frank si Cari Wolf.





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.

Impactul gindirii economice
Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
Ascensiunea dirijismului in perioada interbelica
Evolutia postbelica a keynesismului si dirijismului
Neoclasicismul si neoliberalismul in perioada contemporana (1918-1994)
Teorii moderne si contemporane despre comertul international
Cresterea economica in dezbaterea economistilor din perioada postbelica
Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
Gindirea economica din romania de la inceputuri
Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
Curente de gindire economica din romania mare in perioada interbelica (1918-1940)








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics