 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Conferinta natiunilor unite pentru comert si dezvoltare (unctad)
|
|
Probleme mai importante abordate in cadrul sesiunilor u.n.c.t.a.d. |
|
| Cele opt sesiuni ale UNCTAD s-au inscris in cadrul mai larg al actiunilor care au fost intreprinse de catre O.N.U. in cele patru decenii ale dezvoltarii (1961-l970, 1971-l980, 1981-l990, 1991-2000), in care problema fundamentala a fost de a gasi mijloacele necesare prin care tarile dezvoltate din punct de vedere economic sa sprijine tarile in curs de dezvoltare pentru a impulsiona cresterea lor economica si a micsora decalajul care le separa. Numarul foarte mare al tarilor participante la sesiunile UNCTAD atesta interesul manifestat de comunitatea internationala fata de problemele dezvoltarii economice in general si ale dezvoltarii lumii a treia in special Aria tot mai larga de probleme inscrise pe ordinea de zi a primelor sase sesiuni si mai selectiva a ultimelor doua, confirma preocuparea comunitatii internationale de a gasi caile si mijloacele potrivite pentru a sprijini tarile in curs de dezvoltare in procesul lung si anevoios al emanciparii lor economice, de a elabora si pune in practica o serie de principii ale dreptului international menite sa restructureze radical relatiile economice si comerciale dintre toate statele lumii si sa creeze conditii pentru inlaturarea fenomenului subdezvoltarii si instaurarea unei noi ordini economice si politice internationale. Comertul international cu produse de bazaIntrucat produsele de baza (produse neprelucrate sau cu un grad foarte scazut de prelucrare) detin o pondere considerabila in exportul majoritatii covarsitoare a tarilor in curs de dezvoltare si vor detine inca multa vreme o astfel de pozitie, problema comertului international cu aceste produse a ocupat si va continua sa ocupe un loc central in dezbaterile UNCTAD. In cadrul acestor dezbateri s-a urmarit negocierea unor masuri care sa permita un acces mai larg al acestor produse pe pietele tarilor dezvoltate, o mai mare silitate a preturilor si sporirea competitivitatii produselor de baza naturale in raport cu cele sintetice si de inlocuire, precum si diversificarea acestor produse, ca un obiectiv important al procesului de dezvoltare economica. Dupa opinia expertilor O.N.U., desemnati a studia evolutia comertului international cu produse de baza in perioada postbelica, opinie prezentata la prima sesiune a UNCTAD, comertul cu aceste produse prezenta patru trasaturi caracteristice si anume: a) cresterea lenta a cererii pentru produsele de" baza naturale; b) tendinta de inrautatire a preturilor la aceste produse, ativ cu preturile la produsele manufacturate; c) imposibilitatea pentru tarile in curs de dezvoltare de a finanta necesitatile lor crescande de importuri de produse manufacturate pe seama exportului de produse de baza; d) scaderea ponderii tarilor in curs de dezvoltare in comertul mondial cu produse de baza.In mare masura, aceste concluzii isi pastreaza si in prezent valabilitatea, aparand insa si aspecte noi, incepand cu deceniul opt, ca urmare a fenomenelor negative cu care s-a confruntat si continua sa se confrunte economia mondiala si in primul rand economia acestor tari. Pornind de la aceste constatari si demonstrand ca, datorita inrautatirii raportului de schimb, aceste tari au inregistrat anual pierderi in valuta de miliarde de dolari, in dezbaterile UNCTAD, inca de la prima sesiune, tarile in curs de dezvoltare au solicitat sa se instituie finantarea compensatorie (nerambursabila) pentru a siliza incasarile lor din exportul produselor de baza, revendicarea fiind insa respinsa de catre tarile industrializate.In al doilea rand, tarile in curs de dezvoltare au subliniat ca pentru inlaturarea marilor neajunsuri din calea comertului international cu produse de baza, neajunsuri care impieteaza asupra procesului de dezvoltare economica din aceste tari, este necesara eliminarea tuturor obstacolelor (tarifare si netarifare) pe care produsele de baza le intalnesc pe pietele tarilor dezvoltate, silizarea acestor piete si asigurarea unor preturi echiile si remuneratorii pentru aceste produse.Inca de la prima sesiune a UNCTAD a fost recunoscut aproape unanim faptul ca, pentru realizarea dezideratelor formulate de tarile in curs de dezvoltare privind comertul international cu produse de baza, una din caile principale ar fi negocierea si incheierea de acorduri internationale pe produse (pentru cea 20 de produse de baza cu o pondere relativ mare in exportul acestor tari). O alta cale menita sa asigure, intr-o anumita masura, realizarea dezideratelor formulate de tarile in curs de dezvoltare cu privire la comertul international cu produse de baza este incheierea de acorduri comerciale bilaterale de lunga durata intre tarile producatoare si exportatoare si cele importatoare de astfel de produse. Propunerea a fost facuta de Romania inca de la prima sesiune a UNCTAD, fiind adoptata in acest sens o rezolutie. Dat fiind faptul ca doar in mica masura au inceput sa fie puse in aplicare propunerile de mai sus si ca progrese substantiale in evolutia comertului international cu produse de baza nu s-au inregistrat, la sesiunile urmatoare ale UNCTAD, indeosebi reprezentantii tarilor in curs de dezvoltare, au formulat noi propuneri. La cea de a treia Sesiune a UNCTAD, propunerile formulate de reprezentantii acestor tari vizau: - necesitatea elaborarii si adoptarii unui acord general cu privire la produsele de baza care sa cuprinda un ansamblu de principii si de linii directoare accesibile care sa conduca la promovarea unei politici internationale rationale si echiile in domeniul comertului international cu produse de baza; - imbunatatirea sistemelor de comercializare si de distribuire a produselor de baza cu luarea in considerare a intereselor tarilor in curs de dezvoltare; - sporirea competitivitatii produselor de baza naturale in raport cu produsele sintetice si de inlocuire si evitarea consecintelor economice ale exploatarii fundurilor marilor si oceanelor asupra exportului de produse minerale provenind din tarile in curs de dezvoltare; - extinderea sisemului generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii asupra produselor de baza exportate din tarile in curs de dezvoltare. Masuri concrete pentru realizarea in practica a acestor propuneri n-au fost adoptate indeosebi datorita opozitiei majoritatii tarilor dezvoltate. De aceea, la cea de a patra Sesiune a UNCTAD, au fost supuse atentiei tarilor participante noi propuneri. Experienta din ultimii ani a aratat ca acordurile internationale pe produse n-au dat rezultate satisfacatoare pe linia silizarii pietelor si preturilor produselor de baza si ca, in general, au fost negociate putine astfel de acorduri la care n-au participat toate tarile mari producatoare si exportatoare si tarile importatoare. Ca urmare, fara a abandona ideea negocierii unor astfel de acorduri, cea de a Vi-a Sesiune extraordinara a Adunarii Genereale a ONU, din aprilie-mai 1974, care a dezbatut problema materiilor prime si resurselor energetice, a lansat ideea negocierii si adoptarii unui program global integrat cu privire la produsele de baza, idee inscrisa in "Programul de actiune cu privire la instaurarea unei noi ordini economice internationale". Propunerea a fost reluata si dezvoltata apoi in rezolutia celei de a -a Sesiuni extraordinare a Adunarii Generale a ONU din septembrie 1975, precum si in "Programul de actiune" adoptat la Manila in februarie 1976 de catre "Grupul celor 77". Programul integrat cu privire la produsele de baza a stat in centrul discutiilor la cea de a patra sesiune a UNCTAD (mai 1976, Nairobi) si in ultima zi a conferintei a fost adoptata pe marginea acestei probleme a rezolutiei (93/IV). Acest program, asa cum a fost conceput de tarile in curs de dezvoltare, are in vedere o abordare globala si multidimensionala a problemelor comertului international cu produse de baza, fara a nega importanta acordurilor internationale pe produse. Potrivit rezolutiei adoptate la Nairobi (93/IV), pentru inceput, programul integrat se va aplica la 18 produse sau grupe de produse de baza; banane, bauxita, bumbac, cacao, cafea, carne, cauciuc, ceai, cositor, cupru, fibre dure, fosfati, iuta, lemn tropical, minereu de fier, minereu de mangan, uleiuri vegetale si zahar. Programul integrat are in vedere o ameliorare substantiala si pe termen lung a functionarii pietelor produselor de baza care detin o pondere mare in productia si exportul tarilor in curs de dezvoltare. Obiectivele principale urmarite prin aplicarea in practica a acestui program sunt: - asigurarea silitatii comertului international cu produse de baza, evitarea fluctuatiilor excesive ale preturilor acestor produse si mentinerea acestora la niveluri care, in expresie reala, sa fie remuneratorii si juste pentru producatori si echiile pentru consumatori, care sa tina seama de evolutia inflatiei pe plan mondial si sa constribuie la asigurarea unui echilibru intre cerere si oferta in cadrul comertului international cu produse de baza; - cresterea si mentinerea veniturilor reale ale tarilor in curs de dezvoltare producatoare de produse de baza prin sporirea incasarilor la exportul acestora; - asigurarea unui acces mai bun la piete si a securitatii aprovizionarii cu produse de baza, tinandu-se seama de nevoile si interesele tarilor in curs de dezvoltare; - diversificarea productiei in tarile in curs de dezvoltare si extinderea prelucrarii produselor de baza in aceste tari, in vederea impulsionarii industrializarii lor si a sporirii incasarilor la export; - sporirea competitivitatii produselor de baza naturale in raport cu cele sintetice si de inlocuire, incurajarea cercetarii-dezvoltarii in acest domeniu, precum si armonizarea, pe masura oportunitatii, a productiei produselor sintetice si a inlocuitorilor din tarile dezvoltate cu oferte de produse naturale din tarile in curs de dezvoltare; - imbunatatirea sistemelor de comercializare, distribuire si transport a produselor de baza exportate de tarile in curs de dezvoltare si participarea acestor tari la activitatile respective, precum si la veniturile obtinute de ele. Sintetic, s-ar putea spune ca principalul obiectiv al Programului integrat este asigurarea unui echilibru pe termen lung intre cererea si oferta de produse de baza in scopul mentinerii preturilor la niveluri care sa fie remuneratorii pentru producatori si echiile pentru atori. Pentru realizarea acestor obiective, in rezolutia cu privire la Programul integrat a fost schitat si un ansamblu de masuri care vizeaza: constituirea de stocuri regulatorii (la nivel national si international) pentru produsele de baza inscrise in Programul integrat si care se preteaza la stocare; crearea unui fond comun de finantare a constituirii stocurilor regulatorii la care sa participe atat tarile exportatoare cat si cele importatoare; negocierea de acorduri internationale pentru toate produsele inscrise in Programul integrat; negocierea de aranjamente pentru asigurarea de preturi echiile la produsele de baza; asumarea de obligatii multilaterale pe termen lung privind livrarile si cumpararile de produse de baza; imbunatatirea si extinderea finantarii compensatorii pentru silizarea incasarilor la exportul de produse de baza ale tarilor in curs de dezvoltare; ameliorarea infrastructurii si a capacitatilor de prelucrare industriala a tarilor in curs de dezvoltare; masuri speciale pentru produsele de baza care nu pot fi stocate si ale caror preturi tind sa scada; masuri specifice diferentiate pentru protejarea intereselor tarilor in curs de dezvoltare net importatoare de produse de baza, precum si acelor mai putin avansate; continuarea eforturilor pentru incheierea de aranjamente cu privire la produsele de baza care n-au fost incluse in Programul integrat in prima etapa. Negocierile cu privire la principalele elemente ale Programului integrat s-au desfasurat extrem de greoi si s-au prelungit cu mult peste termenele silite initial, neputandu-se incheia pana la cea de a V-a sesiune a UNCTAD (Manila -l979). Dupa aproape trei ani de negocieri, la 20 martie 1979, a fost adoptat acordul privind "elementele fundamentale ale Fondului Comun". Negocierile au continuat pana in iunie 1980, cand a fost oficial infiintat Fondul comun, prin parafarea de catre 101 tari a actului constitutiv. Fondul comun va incepe sa functioneze efectiv atunci cand statutul sau va fi ratificat de cel putin 90 de state din cele 162 carora le este deschisa participarea, cu conditia ca subscriptiile lor totale sa reprezinte cel putin 2/3 din contributiile directe guvernamentale si atunci cand contributiile voluntare vor acoperi cel putin 50% din obiectivele initiale. Desi cele doua conditii au fost deja indeplinite, pana la finele anului 1990, Fondul comun nu a inceput sa functioneze. Functionarea lui este legata si de negocierea altor elemente importante ale Programului integrat. Potrivit acordului de constituire, Fondul comun1, are doua ghisee: primul ghiseu - dotat cu un fond total de 400 miliarde dolari - este destinat finantarii stocurilor regulatorii la nivel international menite sa contribuie la silizarea preturilor la cele 18 produse de baza; al doilea ghiseu - dotat cu un fond total de 350 milioane dolari - este menit sa contribuie la finantarea altor obiective inscrise in Programul integrat si anume: comercializarea, prelucrarea, distributia si transportul produselor de baza. Fondul comun va functiona ca o banca la care, in conditiile si modalitatile prevazute de statut, acordurile internationale pe produse isi vor depune resursele lor si de la care vor putea obtine imprumuturi (de la ghiseul nr. 1 in vederea finantarii actiunilor de stocare si de la ghiseul nr. 2 in vederea finantarii altor masuri). Negocierile celorlalte elemente ale Programului integrat s-au desfasurat si continua sa se desfasoare exterm de greu. De aceea, la cea de a patra, a cincea, a sasea si a saptea reuniune ministeriala a "Grupului celor 77" de la Arusha (februarie 1979), Buenos Aires (martie-aprilie 1983), Havana (aprilie 1987) si Teheran (1991) s-a subliniat din nou importanta Programului integrat, solicicandu-se urgentarea negocierilor si aplicarea lui in practica. Dat fiind faptul ca rezolutiile adoptate la cea de a V-a Sesiune a UNCTAD (Manila - 1979) in domeniul comertului international cu produse de baza nu au fost puse in practica de catre tarile dezvoltate, la cea de a Vi-a si a -a sesiune ale UNCTAD, tarile in curs de dezvoltare au prezentat o serie de propuneri care se gasesc formulate in "Platforma de la Buenos-Aires" si "Declaratia de la Havana" si care vizau indeosebi: - urgentarea punerii in aplicare a Programului integrat prin incheierea acordurilor internationale pentru toate produsele de baza ce intra sub incidenta acestuia; - Fondul comun din cadrul Programului integrat sa-si inceapa activitatea cel mai tarziu la 1 ianuarie 1984, respectiv 1 ianuarie 1988, pentru a sprijini acordurile internationale pe produse in politica de silizare a preturilor la produsele respective (ceea ce nu s-a realizat in practica); - sporirea rolului tarilor in curs de dezvoltare in activitatile de prelucrare, comercializare, distributia si transportul produselor de baza si convocarea unei conferinte internationale sub egida O.N.U., cel mai tarziu in anul 1984, pentru silirea cadrului institutional de cooperare in aceste domenii; - largirea actualelor facilitati convenite in cadrul F.M.I. si crearea de noi facilitati pentru finantarea compensatorie a deficitelor din exportul produselor de baza al tarilor in curs de dezvoltare, care sa nu mai fie conditionate de situatia balantelor lor de plati. Datorita opozitiei tarilor capitaliste dezvoltate, rezolutiile adoptate la UNCTAD VI si Actul final adoptat la UNCTAD VII nu au luat in considerare decat in mica masura aceste propuneri. Rezolutia cu privire la Fondul comun reafirma sprijinul pentru intrarea neintarziata in vigoare a acestuia, fara a se prevedea insa de la ce data trebuie sa devina operational. Rezolutia privind sporirea participarii tarilor in curs de dezvoltare la prelucrarea, comercializarea, distributia si transportul produselor de baza a prevazut doar convocarea unei sesiuni extraordinare a Comisiei UNCTAD pentru produsele de baza si a respins ideea unei conferinte de negocieri internationale sub egida ONU, asa cum a propus "Grupul celor 77". Rezolutia cu privire la finantarea compensatorie a deficitelor din incasarile la produsele de baza a prevazut doar convocarea unui grup de experti pentru studierea acestei probleme, tarile dezvoltate respingand ideea unor noi facilitati in acest domeniu. Cu alte cuvinte, UNCTAD VI si UNCTAD VII, nu au marcat un progres substantial, de fond, in problemele dezbatute cu privire la comertul international cu produse de baza. Comertul international cu produse manufacturate Datorita unei multitudini de factori, intre care un rol de prim ordin a revenit revolutiei tehnico-stiintifice si adancirii diviziunii industriale a muncii, in perioada postbelica comertul international cu produse manufacturate a devansat ca ritm si ca pondere comertul cu produse de baza. La sfarsitul deceniului noua, cea 70-75% din comertul mondial revenea produselor manufacturate (fata de numai 1/3 din perioada interbelica). Comertul international cu produse manufacturate este dominat de grupul tarilor capitaliste dezvoltate (74-75% in 1990-l992). in exportul si importul acestora, produsele manufacturate detineau in anii 1985-l991 ponderea prioritara (cea 75-78% la export si cea 70-72% la import). Cat priveste tarile in curs de dezvoltare, acestea detineau in 1985-l991 cea 15-l8% din exportul si cea 20-25% din importul mondial de produse manufacturate (cu o usoara tendinta de crestere), iar in exporturile lor totale aceste produse detineau in anii 1985-l991 cea 45-60%, spre deosebire de import, care era dominat de produsele manufacturate intr-o proportie mult mai mare (cea 65-72%). Spre deosebire de tarile capitaliste dezvoltate, ceea ce caracterizeaza exportul tarilor in curs de dezvoltare este, pe langa ponderea mai redusa a produselor manufacturate la exportul lor total, slaba diversificare a nomenclatorului acestor produse, dar cu o tot mai pronuntata tendinta de imbunatatire (indeosebi ca urmare a structurii tot mai bogate a exportului grupului tarilor recent industrializate). Produsele din domeniul industriei grele prelucratoare sunt de data mai recenta in exportul unui numar relativ restrans de tari in curs de dezvoltare care au facut progrese mai substantiale pe linia industrializarii in ultimii 10-l5 ani. Cu toate acestea, tarile in curs de dezvoltare, luate in ansamblul lor, au manifestat un interes deosebit in cadrul diverselor sesiuni ale UNCTAD cu privire la comertul international cu produse manufacturate. Pornind de la premisa potrivit careia comertul international este un principal factor de crestere economica, problema care s-a impus dezbaterilor in cadrul UNCTAD a fost aceea a diversificarii si expansiunii exportului de produse manufacturate ale tarilor in curs de dezvoltare. Pentru realizarea acestui deziderat s-a recunoscut ca este necesara, in primul rand, industrializarea acestor tari. In al doilea rand, s-a subliniat necesitatea de a fi eliminate toate obstacolele tarifare si netarifare aplicate la importul acestor produse in tarile dezvoltate, fara reciprocitate din partea tarilor in curs de dezvoltare. Pentru realizarea dezideratului privind diversificarea productiei de produse manufacturate si a intensificarii exportului acestora de catre tarile in curs de dezvoltare au fost discutate in cadrul UNCTAD o serie de propuneri si recomandari. Printre propunerile care au retinut atentia se inscrie si cea facuta de Romania, inca la prima sesiune a UNCTAD ca una din metodele menite sa contribuie la dezvoltarea si diversificarea productiei industriale in tarile in curs de dezvoltare sa fie livrarile de echipament industrial pe credit, rambursabil prin cote parti din productia obtinuta in obiectivele industriale construite cu aceste echipamente, sau prin alte bunuri convenite. Aceasta forma de cooperare poate contribui nu numai la diversificarea economiei tarilor in curs de dezvoltare, la accelerarea procesului de industrializare, la folosirea cat mai completa a resurselor lor naturale si a fortei de munca, la sporirea productiei si a comertului lor exterior, ci si la realizarea unor insemnate economii in valuta si la imbunatatirea balantei de plati a tarilor respective. Aceasta forma de cooperare este avantajoasa nu numai pentru tarile in curs de dezvoltare, ci si pentru tarile industrializate, contribuind la dezvoltarea economica generala si la expansiunea comertului mondial. Tot pe linia propunerilor si revendicarilor menite sa contribuie la dezvoltarea industriala a tarilor in curs de dezvoltare se inscrie si hotararea adoptata la pirma sesiune a UNCTAD de a recomanda ONU sa ia masurile corespunzatoare in vederea crearii unei institutii specializate pentru dezvoltarea industriala. Asa a luat fiinta Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (ONUDI) in 1966, cu sediul la Viena. De retinut este recomandarea facuta la prima sesiune a UNCTAD de catre un grup de tari in curs de dezvoltare, intre care si Romania, de a se acorda o atentie deosebita sectorului de stat al economiei acestora. Avand in vedere ca acest sector poate contribui la accelerarea diversificarii economiei tarilor in curs de dezvoltare si implicit a exportului acestora, s-a facut recomandarea ca tarile in curs de dezvoltare sa stimuleze activitatea acestui sector, iar tarile dezvoltate care acorda asistenta financiara tarilor in curs de dezvoltare sa se abtina de la orice discriminari intre intreprinderile sectorului de stat si cele ale sectorului particular. Pe linia eliminarii sau atenuarii obstacolelor tarifare si netarifare din calea exportului de produse manufacturate ale tarilor in curs de dezvoltare se inscrie si propunerea acestora, indelung dezbatuta la UNCTAD, de a se institui un sistem generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscrimiantorii. Recomandarea privind acordarea de preferinte vamale tarilor in curs de dezvoltare pentru exportul lor de produse manufacturate a fost inscrisa in Actul final al primei sesiuni a UNCTAD, dar nu a fost transpusa in practica. Discutiile au continuat si la cea de a doua sesiune a UNCTAD la care s-a adoptat o rezolutie in care se preciza ca elaborarea sistemului generalizat de preferinte vamale va reveni unui comitet special (Comitetul special pentru preferinte) care va functiona ca organ subsidiar al Consiliului pentru Comert si Dezvoltare. Acest comitet a adoptat in octombrie 1970, la Geneva, un proiect de concluzii cu privire la instituirea sistemului generalizat de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, proiect care a fost prezentat spre aprobare celei de a XXV-a Sesiuni la Adunarii Generala a O.N.U. din toamna anului 1970. Proiectul a fost adoptat de catre ONU si a fost inclus in strategia internationala a dezvoltarii pentru cel de al doilea deceniu al Natiunilor Unite (1971-l980). Este cea mai importanta realizare a UNCTAD. Sistemul generalizat de preferinte a fost pus in aplicare incepand cu anul 1971, treptat, de catre tarile capitaliste dezvoltate si cateva tari socialiste . Problema comertului international cu produse manufacturate a fost amplu dezbatuta si la celelalte sesiuni ale UNCTAD, insistandu-se in special asupra urmatoarelor aspecte: aplicarea de catre toate tarile dezvoltate a SGP; angajarea de negocieri si consultari cu tarile dezvoltate pentru imbunatatirea SGP; inlaturarea sau atenuarea obstacolelor netarifare la importul de produse manufacturte provenind din tarile in curs de dezvoltare beneficiare de preferinte; adoptarea unor masuri menite sa sprijine tarile in curs de dezvoltare pentru ajustarea structurilor lor economice si pentru accelerarea procesului lor de dezvoltare industriala etc. Pe plan mai general, indeosebi la ultimele sesiuni ale UNCTAD, s-a recomandat si cooperarea mai stransa intre UNCTAD si ONUDI, data fiind interdependenta dintre industrializare si comertul exterior cu produse manufacturate al tarilor in curs de dezvoltare. Pozitia "Grupului celor 77" fata de toate aceste aspecte a fost pe larg prezentata atat in Programul de la Arusha (februarie 1979), cat si in Platforma de la Buenos-Aires (martie-aprilie 1983) si Declaratia de la Havana (aprilie 1987). S-a subliniat in cadrul acestor documente necesitatea restructurarii cat mai rapide cu putinta a productiei industriale si a comertului mondial de asa maniera incat sa asigure o crestere substantiala a ponderii tarilor in curs de dezvoltare, inclusiv a celor mai putin dezvoltate, insulare si fara litoral, in productia si exprotul mondial de produse manufacturate, in spiritul celor adoptate la Lima in 1975 de catre ONUDI (pana in anul 2000 aceste tari sa atinga o pondere de 25% din productia industriala de produse manufacturate si 30% din exportul mondial de astfel de produse). Atingerea acestui obiectiv cere o reorientare in politicile industriale ale tarilor dezvoltate, precum si in activitatea societatilor transnationale care joaca un rol important in productia si comercializarea produselor manufacturate. Totodata, s-a subliniat din nou necesitatea inlaturarii sau atenuarii practicilor comerciale restrictive in general si ale societatilor transnationale in special pentru a permite tarilor in curs de dezvoltare sa-si sporeasca exproturile de produse manufacturate pe piata mondiala. S-a cerut, totodata, tarilor dezvoltate sa-si largeasca si sa-si imbunatateasca schemele individuale de preferinte, sa se dea un plus de securitate si silitate acestor scheme pentru a crea facilitati suplimentare tarilor in curs de dezvoltare la exportul lor de produse manufacturate pe pietele acestora. Punctul de vedere al "Grupului celor 77" cu privire la comertul international cu produse manufacturate a fost pe larg prezentat la UNCTAD V si VI, dar nu s-au inregistrat progrese pe linia satisfacerii revendicarilor acestor tari. La cea de a cincea sesiune a UNCTAD s-a dezbatut in special problema practicilor comerciale restrictive care afecteaza exportul tarilor in curs de dezvoltare dar nu s-a adoptat nici o rezolutie in aceasta chestiune. Sesiunea si-a exprimat doar acordul de a sprijini Conferinta Natiunilor Unite pentru practicile comerciale restrictive care urma sa-si desfasoare lucrarile pana la finele anului 1979 sau la inceputul anului 1980, conform hotararii Adunarii Generale a O.N.U. din decembrie 19781. Singura hotarare adoptata de catre UNCTAD V a fost sa-si continue activitatea de strangere a informatiilor asupra practicilor comerciale restrictive la care au recurs pe scara larga tarile capitaliste dezvoltate si a masurilor pe care le-au luat tarile in curs de dezvoltare pentru a face fata acestor practici care afecteaza exportul lor de produse manufacturate. Rezolutia adoptata in aceasta privinta la cea de a a Vi-a sesiune a UNCTAD nu cuprinde angajamente suplimentare ale tarilor dezvoltate fata de cele asumate anterior in cadrul UNCTAD-ului si GATT-ului. Rezolutia nu a retinut propunerile facute de "Grupul celor 77", privind eliminarea, pe baza unui calendar precis a tuturor restrictiilor care afecteaza exportul de produse manufacturate ale tarilor in curs de dezvoltare, precum si necesitatea elaborarii unui nou ansamblu de reguli si principii care sa stea la baza comertului international si instituirea unui tratament preferential fata de tarile in curs de dezvoltare in domeniul serviciilor. Desi tarile capitaliste s-au pronuntat, in principiu, impotriva protectionismului, ele au conditionat restrangerea acestuia de iesirea din criza economica a tarilor respective si numai daca tarile in curs de dezvoltare vor adopta, in compensatie, masuri similare pentru a inlesni importul din tarile dezvoltate. Aceste tari s-au opus unei imbunatatiri a actualului sistem comercial international, pe care il considera corespunzator, si au acceptat doar ideea unor noi masuri de liberalizare numai in cadrul G.A.T.T.-ului. Principii menite sa calauzeaza relatiile economice dintre state si politicile lor comerciale Un rol important in dezbaterea UNCTAD, indeosebi la prima si a treia sesiune, a ocupat si problema principiilor menite sa calauzeasca relatiile economice dintre state si politicile lor comerciale. in cadrul primei sesiuni a UNCTAD au fost adoptate si inscrise in Actul final al conferintei urmatoarele principii: a) respectarea reciproca a suvernitatii si independentei nationale; b) neamestecul in treburile interne ale altor state; c) lichidarea discriminarilor comerciale; d) dezvoltarea economica a tuturor tarilor; e) expansiunea si diversificarea comertului paralel cu inlesnirea accesului tarilor in curs de dezvoltare pe pietele tarilor dezvoltate; f) finantarea internationala fara conditii politice sau militare; g) folosirea in scopul dezvoltarii economice a fondurilor eliberate prin dezarmare. Cea de a doua sesiune a UNCTAD a rein scris pe ordinea de zi problema dezvoltarii si completarii principiilor menite sa guverneze relatiile economice dintre state si politicile lor comerciale, a dezbatut aceasta problema, dar n-a inregistrat nici un progres fata de prima sesiune UNCTAD. Ceea ce s-a realizat, la insistentele tarilor in curs de dezvoltare si ale tarilor socialiste, a fost adoptarea unei rezolutii care reafirma importanta principiilor elaborate si adoptate la prima sesiune si face apel la toate tarile lumii sa le puna in practica. La cea de a treia sesiune a UNCTAD au continuat discutiile pe margiena acestei proHeme si s-a adoptat o rezolutie in care s-au inscris o serie de noi principii care priveau: a) instaurarea unei diviziuni a muncii mai rationale si echiile; b) dreptul suveran al fiecarei tari de a dispune de resursele sale naturale in interesul dezvoltarii economice si a bunastarii populatiei sale; c) statu-quo-ul pentru obstacole tarifare si netarifare in comertul international; d) concesii comerciale si tratament preferential in favoarea tarilor in curs de dezvoltare; e) masuri speciale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare mai putin avansate; f) eliminarea obstacolelor din calea dezvoltarii; g) participarea tuturor tarilor la luarea deciziilor asupra reformei sisemului comercial si monetar international; h) ajutor financiar in conditii favorabile pentru tarile in curs de dezvoltare; i) utilizarea in interesul tarilor in curs de dezvoltare a economiilor rezul Aceasta rezolutie n-a marcat insa un progres substantial fata de realizarile primei sesiuni a UNCTAD. Tot la cea dev a treia sesiune a UNCTAD-ului, fostul presedinte al Mexicului, Luis Echeveria Alvarez, a facut propunerea, retinuta de conferinta, de a se elabora o Carta a drepturilor si indatoririlor economice ale statelor care sa statueze principiile menite sa calauzeaza relatiile dintre state. Prin efectul conjugat al statelor, inclusiv al Romaniei, aceasta carta a fost elaborata si apoi adoptata de catre Adunarea Generala a O.N.U. in decembrie 19741. In modulul I al acestei sectiune (fundamentele relatiilor economice internationale) se stipuleaza ca: "Relatiile economice si cele politice si de alta natura dintre state vor fi guvernate, intre altele, de urmatoarele principii: a) suvernitate, integritate teritoriala si independenta politica a statelor; b) egalitate suverana a tuturor statelor; c) neagresiune; d) neinterventie; e) avantaj mutual si echiil; f) coexistenta pasnica; g) egalitate in drepturi a popoarelor si dreptul lor de a dispune de ele insele; h) reglementare pe cale pasnica a diferendelor; i) reparare a injustitiilor impuse prin forta si care lipsesc o natiune de mijloacele necesare pentru dezvoltarea sa normala; j) indeplinire cu buna credinta a obligatiilor internationale; k) respectare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; 1) indatorire a statelor de a nu urmari sa-si asigure hegemonia si sfere de influenta; m) promovare a justitiei sociale si internationale; n) cooperare internationala pentru dezvoltare; e) acces liber la mare si de la mare pentru tarile fara litoral in cadrul principiilor de mai sus". Adoptarea sectiunei drepturilor si indatoririlor economice ale statelor de catre ONU reprezinta un pas inainte pe linia instaurarii principiilor dreptului international in raporturile dintre state, un pas inainte pe linia infaptuirii noii ordini economice si politice internationale in masura in care aceste principii vor fi transpuse in practica. Relatiile comerciale dintre tarile cu nivele si sisteme economice diferiteInca de la prima sesiune a UNCTAD a fost dezbatuta problema relatiilor comerciale intre tari cu sisteme social-economice diferite si cu nivele economice diferite. Discutiile in jurul acestei probleme s-au axat in principal pe necesitatea inlaturarii discriminarilor tarifare si netarifare in relatiile dintre aceste categorii de tari. Pe aceasta linie, la cea de a doua sesiune a UNCTAD a fost adoptata o rezolutie care curpindea cateva recomandari menite sa calauzeasca relatiile comerciale dintre aceste state. Rezolutia invita guvernele tarilor cu sisteme social-economice diferite sa-si acorde clauza natiunii celei mai favorizate si sa intreprinda masuri constructive de natura sa favorizeze dezvoltarea relatiilor economice reciproce. Pentru a se asigura o anumita silitate in evolutia relatiilor comeciale dintre state cu oranduiri sociale diferite, a fost readusa in discutie propunerea romaneasca privind necesitatea incheierii de acorduri comerciale pe termen lung, propunere in legatura cu care a fost adoptata o rezolutie inca la prima sesiune a UNCTAD si care recomanda indeosebi tarilor cu sisteme social-economice diferite si cu nivele economice diferite sa extinda utilizarea acordurilor comerciale pe termen lung. Daca la primele sesiuni ale UNCTAD discutiile purtate vizau atat relatiile comerciale dintre tari cu sisteme social-economice diferite cat si intre tari cu nivele economice diferite, la urmatoarele sesiuni discutiile au vizat numai relatiile dintre tarile socialiste si tarile in curs de dezvoltare. Pe marginea acestei probleme, tarile in curs de dezvoltare au subliniat faptul ca relatiile lor comerciale cu tarile socialiste evolueaza pozitiv si ca cea mai mare parte a revendicarilor formulate de ele au inceput sa fie puse in aplicare de catre statele socialiste, dar doresc ca aceste relatii sa se intensifice pentru a sprijini pe aceasta cale eforturile lor de dezvoltare economica. Reprezentantii tarilor socialiste din Europa (membre ale Grupului D) au subliniat ca actiunile intreprinse de catre tarile lor se inscriu, in general, pe linia revendicarilor formulate de tarile in curs de dezvoltare si ca vor depune in continuare eforturi pentru intensificarea legaturilor economice cu aceste tari in avantajul reciproc al partilor. Ei au subliniat insa ca au fost cazuri cand unele tari in curs de dezvoltare nu au acordat un tratament similar importurilor provenind din tarile socialiste cu cel acordat importurilor provenind din tarile capitaliste dezvoltate. De asemenea, au fost cazuri cand calitatea marfurilor furnizate de catre tarile in curs de dezvoltare unor tari socialiste nu a fost la nivelul convenit. Ca urmare, se impune conjugarea eforturilor tuturor tarilor in vederea crearii celor mai bune conditii care sa favorizeze intensificarea legaturilor economice reciproce.In "Programul de la Arusha", adoptat de "Grupul celor 77" in februarie 1979, a fost acordata o atentie speciala relatiilor comerciale intre tari cu sisteme social-economice diferite. Plecandu-se de la stadiul atins in cadrul acestor relatii, "Grupul celor 77" a propus ca cea de a V-a sesiune a UNCTAD (Manila - mai 1979) sa adopte un program de ansamblu privind relatiile economice (comerciale si de cooperare) intre tari cu sisteme social-economice diferite, program care sa cuprinda urmatoarele masuri: a) largirea si imbunatatirea schemelor preferentiale acordate de cater tarile socialiste europene grupului tarilor in curs de dezvoltare; imbunatatirile trebuiau sa vizeze suprimarea tutror obstacolelor tarifare si netarifare din calea importurilor provenind din tarile in curs de dezvoltare, fara reciprocitate din partea acestora; b) ameliorarea acordurilor de plati dintre tarile socialiste europene si tarile in curs de dezvoltare in special prin utilizarea rublelor transferabile, astfel incat tarile in curs de dezvoltare sa poata utiliza soldurile lor execedentare in moneda convertibila cu tarile socialiste in relatiile lor comerciale cu alte tari; c) intensificarea schimburilor comerciale dintre tarile socialiste europene si tarile in curs de dezvoltare; incurajarea intr-o mai mare masura a importurilor de produse manufacturate din tarile in curs de dezvoltare; d) intensificarea cooperarii in productie (industrie, agricultura, transporturi si comert), inclusiv crearea de societati mixte intre tarile socialiste europene si tarile in curs de dezvoltare cu scopul de a contribui la promovarea industrializarii acestor tari si la cresterea exportului lor de produse manufacturate; e) sporirea asistentei financiare acordata de tarile socialiste europene tarilor in curs de dezvoltare in asa fel incat, pana la finele anului 1980, sa fie atins obiectivul de 0,7% din PNB-ul tarilor socialiste ca ajutor public pentru dezvoltare; f) sporirea asistentei tehnice si in pergatirea de cadre pe care tarile socialiste din Europa sunt solicitate sa o acorde tarilor in curs de dezvoltare; tarile socialiste ar trebui sa-si sporeasca volumul asistentei in special pentru formarea de cadre cu inalta calificare in domeniul stiintei si tehnicii si pentru crearea de institutii sau centre tehnice si stiintifice in tarile in curs de dezvoltare, la cererea acestora. Pentru a facilita si impulsiona cooperarea economica si tehnico-stiintifica dintre tarile socialiste europene si cele in curs de dezvoltare s-a facut recomandarea de a se creea comisii mixte interguvernamentale intre acest tari. Practica a aratat ca aceste comisii mixte pot desfasura activitati cu rezultate satisfacatoare pentru ambele parti. Propunerile formulate de "Grupul celor 77" au fost discutate la cea de a cincea sesiune a UNCTAD, dar, neputand u-se adopta nici o rezolutie, problema a fost reportata pentru sesiunea ordinara a Consiliului pentru Comert si Dezvoltare, care n-a reusit sa scoata negocierile din impas. De aceea, problema a fost ridicata la Buenos-Aires de catre "Grupul celor 77" si, in rezolutia adoptata, au fost inscrise propunerile formulate in "Programul de la Arusha" si anume, tarile socialiste ale Grupului D: a) sa contribuie plenar si efectiv la eforturile tarilor in curs de dezvoltare cu privire la diversificarea si intensificarea comertului; b) sa largeasca schemele lor de preferinte vamale in relatiile cu tarile in curs de dezvoltare; c) sa imbunatateasca volumul si calitatea asistentei economice si sa realizeze obiectivul privind transferul de resurse catre tarile in curs de dezvoltare in conformitate cu obiectivele strategiei internationale pentru dezvoltare; d) sa anuleze datoria externa a tarilor cel mai putin avansate sa sa imbunatateasca conditiile de acordare a creditelor tarilor in curs de dezvoltare; e) sa faciliteze finantarea de proiecte economice in tarile in curs de dezvoltare; f) sa sporeasca partea revenind lichiditatilor convertibile in resursele totale alocate ca asistenta financiara tarilor in curs de dezvoltare. Discutiile de la Belgrad (UNCTAD VI) pe marginea acestei probleme n-au permis adoptarea unei rezolutii care sa satisfaca pe deplin tarile membre ale "Grupului celor 77". Relatiile comerciale si de cooperare economica dintre tarile in curs de dezvoltare; masuri speciale in favoarea tarilor cel mai putin avansate, insulare si fara litoral Dezbaterile pe marginea acestei probleme au prilejuit un schimb util de pareri intre tarile in curs de dezvoltare cu privire la stadiul folosirii diferitelor forme de colaborare economica si la evolutia proceselor de integrare din regiunile in curs de dezvoltare, cu privire la preocuparile majore actuale si de perspectiva ale acestor tari privind dezvoltarea lor economica, perfectionarea asistentei financiare si tehnice etc. Cu prilejul acestor schimburi de pareri s-au facut o serie de recomandari, intre care au retinut atentia la primele doua sesiuni ale UNCTAD urmatoarele: - necesitatea adoptarii unor masuri concrete in vederea folosirii integrarii economice regionale in scopul eliminarii decalajelor, a disparitatilor in nivelele de dezvoltare economica a statelor participante la gruparile economice regionale si subregionale; - necesitatea respectarii vointei liber exprimate a statelor interesate in expansiunea comertului, cooperarii si integrarii economice; - armonizarea planurilor nationale de dezvoltare economica ale tarilor in curs de dezvoltare pentru ca integrarea economica si specializarea productiei sa tina seama de interesele tarilor membre mai putin dezvoltate; - necesitatea adoptarii unor masuri speciale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare mai putin avansate atat din partea celorlalte tari membre ale gruparilor economice respective, cat si din partea altor tari, organizatii si organisme internationale. Continuand dialogul la cea de a treia sesiune a UNCTAD (1972), indeosebi in legatura cu expansiunea comertului si cooperarii economice dintre tarile in curs de dezvoltare, s-au formulate noi recomandari si anume: - tarile in curs de dezvoltare sa-si intensifice eforturile in vederea negocierii si aplicarii in relatiile dintre ele, in cadrul regional sau altfel, de aranjamente (acorduri) pe termen lung care sa le permita o impulsionare a schimburilor comerciale reciproce; - tarile socialiste din Europa sa acorde atentia corespunzatoare in planurile si programele lor cooperarii economice si comerciale intre tarile in curs de dezvoltare, intensificand asistenta pe care le-o furnizeaza; - organizatiile internationale sa sprijine multilateral proiectele de cooperare si integrare economica din regiunile in curs de dezvoltare; - UNCTAD-ul sa organizeze consultatii intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare pentru discutarea unor proiecte concrete in domeniul expansiunii comertului, cooperarii economice si integrarii economice a tarilor in curs de dezvoltare. Cea de a treia sesiune ministeriala de la Manila (febr. 1976) a "Grupului celor 77" a inscris ca un punct special in "Programul de actiune" adoptat extinderea cooperarii economice dintre tarile in curs de dezvoltare, problema amplu dezbatuta la cea de a patra sesiune a UNCTAD de la Nairobi (1976). in documentele adoptate, sesiunea a patra a UNCTAD a proclamat angajamentul tarilor dezvoltate de a se abtine de la orice forma de actiune sau de la orice masura care ar risca sa contravina deciziilor luate de tarile in curs de dezvoltare privitoare la intarirea cooperarii lor economice si la diversificarea structurii productiei lor. Tarile dezvoltate s-au angajat, de asemenea, sa sprijine si sa faciliteze aplicarea deciziilor legitime luate de tarile in curs de dezvoltare pentru a asigura realizarea programelor lor de cooperare economica, inclusiv crearea de intreprinderi multinationale de comercializare, si sa inlature toate restrictiile care ar dauna functionraii acestor intreprinderi. Totodata, tarile dezvoltate au fost chemate sa sprijine acordurile comerciale preferentiale incheiate intre tarile in curs de dezvoltare. Rezolutia adoptata la Nairobi pe aceasta tema cerea ONU, precum si institutiilor financiare internationale, sa sprijine cu fermitate cooperarea economica intre tarile in curs de dezvoltare in special in domeniul finantarii intreprinderilor multinationale.In spiritul documentelor adoptate la Manila si Nairobi, in septembrie 1976, "Grupul celor 77" a tinut in capitala Mexicului o reuniune (prima la care a participat si Romania) pentru definitivarea programului de masuri privind cooperarea economica dintre tarile in curs de dezvoltare. Reuniunea a adoptat documentul intitulat "Programul de masuri pentru cooperarea economica intre tarile in curs de dezvoltare".In septembrie 1978 a avut loc la Buenos-Aires (Argentina) Conferinta Natiunilor Unite privind cooperarea tehnica dintre tarile in curs de dezvoltare la care au participat delagatii din 145 de tari, inclusiv Romania. Aceasta conferinta a aprobat prin consens "ul de actiune de la Buenos-Aires" care cuprinde, pe de o parte, pozitia exprimata de tarile in curs de dezvoltare fata de problematica cooperarii dintre ele, iar, pe de alta parte, exprima opinia participantilor cu privire la modul cum trebuie inteleasa si aplicata in practica cooperarea tehnica cu tarile dezvoltate. Documentul adoptat prevedea o participare activa a tarilor industrializate la programele de dezvoltare ale tarilor lumii a treia, precum si masuri speciale in favoarea tarilor cel mai putin avansate, insulare si fara litoral. Acest plan de actiune a fost supus aprobarii celei de a XXXIII-a sesiuni a Adunarii Generala a O.N.U. din toamna anului 1978.In spiritul documentelor adoptate la Manila (febr. 1976) si Nairobi (mai 1976), precum si a celor adoptate la Ciudat de Mexico (sept. 1976) si Buenos-Aires (sept. 1978), "Grupul celor 77", la cea de a patra lui sesiune ministeriala, care a avut loc in februarie 1979 laArusha, a elaborat si adoptat cunoscutul "Program de la Arusha privind autonomnia colectiva si cadrul de negocieri". Acest amplu program cuprinde si "Primul plan de actiune pe termen scurt si mediu cu privire la prioritatile globale in materie de cooperare economica intre tarile in curs de dezvoltare". ul este o concretizare a hotararilor adoptate de tarile in curs de dezvoltare la Ciudad de Mexico si Buenos-Aires. In cadrul acestui plan de actiune pe termen scurt si mediu privind colaborarea multilaterala dintre tarile in curs de dezvoltare s-a convenit sa se intreprinda masuri in urmatoarele directii: a) negocierea si adoptarea unui sistem global de preferinte comerciale i tarifare si netarifare) intre tarile in curs de dezvoltare, sistem care nu va fi extins in relatiile cu tarile dezvoltate, care implica principiul avantajului reciproc si care, fata de tarile cel mai putin dezvoltate, insulare si fara litoral, implica principiul nereciprocitatii pentru preferintele acordate; b) extinderea cooperarii intre organismele (intreprinderile) comertului de stat din tarile in curs de dezvoltare; c) crearea de intreprinderi multinationale de comercializare la care sa participe tarile in curs de dezvoltare interesate; d) consolidarea integrarii si cooperarii economice a tarilor in curs de dezvoltare la nivel subregional, regional si intraregional; e) cooperararea tarilor in curs de dezvoltare in domeniul transferului si dezvoltarii tehnologice; f) masuri speciale de ajutorare in favoarea tarilor cel mai putin dezvoltate, insulare si fara litoral; g) negocierea de aranjamente regionale si internationale privitoare la asigurari si reasigurari intre tarile in curs de dezvoltare; h) intensificarea cooperarii monetare si financiare intre tarile in curs de dezvoltare (acorduri multilaterale de plati si credit, finantarea comertului, crearea unei banci a tarilor in curs de dezvoltare, mobilizarea resurselor financiare in cadrul tarilor in curs de dezvoltare);I) crearea de societati multinationale de productie (in industrie si agricultura) la care sa participe tarile in curs de dezvoltare interesate etc. Acest plan de actiune a fost supus atentiei celei de a cincea sesiuni a UNCTAD (Manila - 1979), prilej cu care s-a subliniat faptul ca cooperarea economica intre tarile in curs de dezvoltare este privita ca un element cheie in promovarea bizuirii pe fortele proprii ale acestor tari si ca element esential pentru promovarea schimbarilor structurale in economia acestora. Rezolutia adoptata la cea de a cincea sesiune a UNCTAD cu privire la aceasta problema subliniaza rolul pe care trebuie sa-l joace tarile dezoltate si Sistemul Natiunilor Unite pe linia sprijinirii tarilor in curs de dezvoltare pentru infaptuirea in practica a acestui plan de actiune privind colaborarea multilaterala dintre ele. S-a subliniat, in acelasi timp, si rolul ce revenea Comisiei pentru cooperare economica intre tarile in curs de dezvoltare din cadrul UNCTAD pentru negocierea si infaptuirea tuturor actiunilor inscrise in acest plan. Pregatirile pentru negocierea diverselor aspecte ale cooperarii economice dintre tarile in curs de dezvoltare au inceput inca de la finele anului 1979, mai intai la nivelul grupurilor de experti pe regiuni (Montevideo, Addis Abeba si Manila) si apoi la nivelul "Grupului celor 77" la Geneva (aprilie 1980). Dezbaterile din cadrul reuniunii de la Geneva s-au concentrat asupra definirii mecnismului, principiilor si procedurilor referitoare la infaptuirea in practica a "ului de actiune", adoptat la Arusha (febr. 1979). intr-o prima etapa au fost vizate masurile care privesc intensificarea cooperarii comerciale a tarilor in curs de dezvoltare (sistemul global de preferinte comerciale dintre tarile in curs de dezvoltare, intensificarea cooperarii dintre organizatiile comerciale de stat si crearea de intreprinderi multinationale de comercializare). Reuniunea de la Geneva a decis crearea unui comitet de negocieri, deschis participarii tuturor tarilor memrbe ale "Grupului celor 77" interesate, care sa constituie mecanismul necesar pregatirii si desfasurarii efective a negocierilor. Declaratia ministeriala a "Grupului celor 77" de la New York, din 8 octombrie 1982, a declansat procesul de pregatire a negocierii Sistemului global de preferinte comerciale dintre tarile in curs de dezvoltare. Al doilea pas pe linia pregatirii negocierilor s-a inregistrat la New-Delhi, la 26 iulie 1985, cand a fost adoptata declaratia ministeriala a tarilor care si-au exprimat intentia de a participa la negocierea acestui sistem preferential. Pasul urmator s-a infaptuit in mai 1986, la Brasilia, unde a avut loc o noua reuniune ministeriala la care au participat 67 de tari, membre ale "Grupului celor 77" care si-au exprimat intentia de a participa la negocierile privind S.G.P.C. si care au silit programul negocierilor. Romania a participat activ si la elaborarea tuturor programelor de masuri adoptate de "Grupul celor 77" in acest domeniu formuland porpuneri concrete cu privire la modalitatile de transpunere in practica a prevederilor inscrise in "Programul de la Arusha". Tara noastra a militat pentru intarirea solidaritatii si colaborarii tuturor tarilor in curs de dezvoltare. Problematica cooperarii economice dintre tarile in curs de dezvoltare a stat in atentia acestor tari si la reuniunea ministeriala a "Grupului celor 77" de la Buenos-Aires, precum si la cea de a Vi-a sesiune a UNCTAD de la Belgrad. Cu aceste doua prilejuri, "Grupul celor 77" a reafirmat rolul si importanta intaririi si dezvoltarii cooperarii economice intre tarile in curs de dezvoltare in conditiile crizei economice mondiale actuale si a reinnoit angajamentul acestor tari privind realizarea in practica a obiectivelor convenite prin "Programul de la Arusha" (1979) si "Programul de actiune de la Caracas" adoptat la Conferinta la nviel inalt, asupra cooperarii economice intre tarile in curs de dezvoltare, din mai 1981.In rezolutia adoptata la UNCTAD VI pe aceasta tema, s-a pus accentul, ca si la sesiunile IV si V ale UNCTAD, pe masurile ce ar trebui sa fie intreprinse de catre tarile dezoltate si organizatiile internationale pentru a sprijini tarile in curs de dezvoltare in realizarea obiectivelor si masurilor inscrise in programele de mai sus, ca o contributie la infaptuirea obiectivului celui de al treilea deceniu al dezvoltarii instituit de O.N.U. Rezolutia adoptata solicita totodata Comitetului de cooperare economica intre tarile in curs de dezvoltare din cadrul UNCTAD sa urmareasca aplicarea in practica a Programului de actiune de la Arusha si sa ia in considerare o sporire a sprijinului UNCTAD pentru transformarea in fapt a programelor de cooperare economica intre tarile in curs de dezvoltare, inclusiv "Programul de actiune de la Caracas". La ultimele patru sesiuni ale UNCTAD, una din problemele careia i-a revenit un loc aparte in cadrul dezbaterilor a fost cea vizand masurile speciale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, mai putin avansate, insulare si fara litoral. Aceasta problema a constituit si obiectul unor intense dezbateri la reuniunile ministeriale ale "Grupului celor 77" de la Lima (1971), Manila (1976), Arusha (1979), Buenos Aires (1983) si Havana (1987). Dar, spre deosebire de alte probleme dezbatute de "Grupul celor 77", aceasta a fost insotita si de puternice elemente de divergenta intre tarile in curs de dezvoltare. Cauza acestor divergente rezida din dorinta statelor africane, in principal, de a beneficia cu prioritate de asistenta si facilitati internationale, plecand de la considerentul ca aceste tari se gasesc intr-un stadiu incipient de dezvoltare. Avand in vedere ca o reevaluare a criteriilor de acordare a asistentei s-ar face, in conditile in care volumul asistentei financiare ar ramane neschimbat, in dauna altor tari in curs de dezvoltare, acestea din urma si in special cele latino-americane, au reactionat sustinand principiul neinterferarii asistentei speciale pentru tarile cel mai putin dezvoltate, insulare si fara litoral, cu asistenta generala destinata tuturor tarilor in curs de dezvoltare. Acest deziderat a fost respins de catre tarile dezvoltate care au invocat faptul ca acest lucru il pot face unele organisme economice si financiare internationale (Banca Mondiala, FMI, PNUD, etc). Tarile capitaliste au lasat sa se inteleaga ca se gandesc nu atat la acordarea de asistenta suplimentara in favoarea tarilor cel mai putin avansate, insulare si fara litoral, cat mai ales la redistribuirea actualei asistente ceea ce, desigur, nu convine tarilor in curs de dezvoltare mai avansate. Totodata, s-a sustinut si ideea ca la finantarea suplimentara a tarilor in curs de dezvoltare cel mai putin avansate, insulare si fara litoral sa contribuie, pe masura posibilitatilor lor, si celelalte tari in curs de dezvoltare mai avansate. Romania a sprijinit cerintele formulate de "Grupul celor 77", declarandu-se in favoarea initierii unor actiuni constructive la care sa participe toate tarile dezvoltate si care sa vina efectiv in sprijinul tarilor in curs de dezvoltare mai putin avansate, insulare si fara litoral.In urma dezbaterilor pe marginea acestei probleme au fost adoptate la cea de a treia sesiune a UNCTAD cateva rezolutii care nu raspund decat partial dezideratelor tarilor in curs de dezvoltare si care cuprind urmatoarele recomandari: - tarile dezvoltate sa promoveze masuri speciale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare mai putin avansate, insulare si fara litoral cu privire la: produsele de baza, accesul la piete, practicile comerciale, diversificarea economiei, finantarea dezvoltarii, transferul de tehnici si transporturile maritime ale acestora; - Consiliul Economic si Social al ONU sa studieze daca este de dorit si posibil sa se creeze un fond special de asistenta financiara pentru tarile in curs de dezvoltare mai putin avansate, insulare si fara litoral si sa comunice concluziile sale Adunarii Generale a O.N.U.; - un grup de experti ai O.N.U. sa studieze mijloacele de ameliorare a infrastructurii transporturilor tarilor in curs de dezvoltare fara litoral, iar concluziile acestuia sa fie dezbatute de catre Consiliul pentru Comert si Dezvoltare in vederea aplicarii masurilor necesare. La cea de a patra sesiune a UNCTAD (Nairobi -l976) s-a reafirmat necesitatea de a se conveni asupra unor actiuni eficace in vederea solutionarii problemelor particulare, de durata sau permanente, ale tarilor in curs de dezvoltare mai putin avansate, insulare si fara litoral. Sesiunea de la Nairobi a recomandat ca masurile care vor fi adoptate sa se inspire direct din Programul de actiune de la Manila adoptat de "Grupul celor 77" (februarie 1976). Potrivit rezolutiei adoptate, tarile dezvoltate tebuiau sa-si sporeasca ajutorul public pentru dezvoltare acordat acestor tarii la nivelul obiectivului silit de 0,7% din PNB-ul lor sau chiar sa depaseasca acest obiectiv. Rezolutia mai cuprindea si alte recomandari de care sa se tina seama in materie de politica comerciala, de cooperare economica, de transporturi maritime, asigurari, reasigurari, transfer de tehnologie etc. pentru a raspunde nevoilor specifice ale acestor tari. Dezbaterile pe marginea acestei probleme au continuat si la cea de a patra reuniune ministeriala a "Grupului celor 77" (Arusha - februarie 1979), precum si la cea de a cincea sesiune a UNCTAD (Manila - mai 1979). In "Programul de la Arusha", adoptat de "Grupul celor 77" s-a recomandat celei de a cincea sesiuni a UNCTAD sa adopte de urgenta un program de actiune in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, mai putin avansate, care urma sa fie aplicat in doua faze: - Prima faza (1979-l981): - Un program accelerat de asistenta - in vederea impulsionarii imediate a economiei acestor tari si a sprijinirii proiectelor vizand satisfacerea necesitatilor sociale cele mai presante. - A doua faza: Un program de actiune substantial pentru anii '80 in favoarea tarilor cel mai putin avansate - care sa conduca la transformari de structura in economia acestora in vederea unei dezvoltari autonome si care sa le permita, in acelasi timp, sa asigure cel putin conditiile minime in materie de nutritie, sanatate, locuinta, instructie si educatie, transporturi si comunicatii la nivelul intregii populatii din aceste tari. Ambele programe de actiune implica un sprijin substantial multilateral din partea tarilor dezvoltate. Programul de actiune pentru anii '80 a fost inclus in cadrul startegiei internationale pentru cel de al treilea deceniu al dezvoltarii (1981-l990). Cea de a cincea sesiune a UNCTAD si-a insusit propunerile facute de "Grupul celor 77" in Programul de la Arusha si a adoptat in acest sens o rezolutie in care se cerea tuturor statelor sa atinga obiectivul silit de ONU privind asistenta financiara pentru dezvoltare de 0,7% din PNB-ul lor, in primul rand, fata de aceste tari. Totodata, rezolutia recomanda sporirea asistentei tehnice atat din partea tarilor dezvoltate cat si din partea UNCTAD fata de tarile in curs de dezvoltare cel mai putin avansate. Alte doua rezolutii adoptate vizau actiunile ce se cereau a fi intreprinse in sprijinul tarilor in curs de dezvoltare, insulare si fara litoral. Analizandu-se aceasta problema si la sesiunea ministeriala a "Grupului celor 77" de la Buenos-Aires (1983), au fost adoptate un proiect de "Declaratie cu privire la progresele realizate pe linia aplicarii noului program substantial de actiune in favoarea tarilor cel mai putin dezvoltate", precum si un proiect de rezolutie. in declaratie se subliniaza deteriorarea situatiei economice a tarilor cel mai putin dezvoltate in ultimii ani, precum si ritmul lent si nesatisfacator de aplicare in practica a Noului program substantial de actiune adoptat la Manila (1979) si se adreseaza un apel tarilor dezvoltate, precum si institutiilor multilaterale de asistenta tehnica si financiara pentru adoptarea urgenta de masuri concrete in spiritul prevederilor acestui program. Aceeasi idee ese subliniata si in proiectul de rezolutie prezentat la cea de a Vi-a Sesiune a UNCTAD de la Belgrad (iunie 1983), cerandu-se tarilor dezvoltate respectarea angajamentelor asumate in legatura cu ajutorul de dezvoltare, astfel incat volumul acestui ajutor acordat tarilor in curs de dezvoltare cel mai putin avansate sa fie dublat, sau sa atinga o pondere de 0,15% din PNB-ul tarilor donatoare pana in 1985. Se poate aprecia ca, desi s-au intreprins unele actiuni in favoarea tarilor in curs de dezvoltare mai putin avansate, insulare si fara litoral, ele au raspuns numai in parte dezideratelor si mai ales nevoilor acestora pentru a iesi din starea de subdezvoltare in care se gasesc. De aceea, problema a fost reluata si dezbatuta in continuare si la cea de a -a sesiune a UNCTAD. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
