Institutiile
pietei monetare. Aparatul bancar.
Aparatul bancar reprezinta ansamblul
coerent al diferitelor categorii de banci care functioneaza
intr-o tara, raspunzand
cerintelor unui anumit mod de organizare a economiei si unei anumite
etape de dezvoltare social-economica15. In economia moderna, un rol deosebit de
important in functionarea pietei creditului intern 616b18g si in
desfasurarea relatiilor financiar-monetare internationale
il au institutiile bancare. Banca este o institutie
financiara si de credit, de stat sau particulara, ale carei
functii principale sunt: - atragerea mijloacelor banesti,
temporar disponibile ale clientilor, in conturile purtatoare de
dobanda deschise acestora; - acordarea de credite pe diferite
termene, prin mobilizarea si transformarea capitalurilor banesti
inactive, a veniturilor disponibile si economiilor populatiei, in
capital de imprumut; - efectuarea operatiunilor de incasari si
plati in numerar, precum si operatiuni de virament intre
conturile clientilor si de transferuri in conturile deschise la alte
banci; - emiterea de instrumente de credit si efectuarea de
tranzactii cu asemenea instrumente; - vanzarea-cumpararea de
valuta si alte operatiuni valutare; - prestarea unor servicii de
consultanta si plasament pentru fondurile banesti ale
clientilor. Pentru ca o economie sa functioneze normal, este
necesar ca fluxul monetar sa fie adaptat permanent exigentelor
realitatii economice, iar masa monetara sa fie cat mai
riguros controlata. Acest rol este indeplinit de institutiile
financiar-bancare, care alimenteaza economia cu mijloace de plata
si orienteaza fluxurile de bani catre sectoarele sau domeniile
cu potential ridicat de dezvoltare. Cantitatile de moneda
solicitate de agentii economici nebancari sunt puse in circulatie pe
doua cai: - emisiunea de moneda fiduciara (bancnote,
monede metalice), prin intermediul bancii centrale, singurul organism
abilitat pentru asemenea operatiuni; - mecanismul creditului,
adica operatiunile de imprumut efectuate de diferite banci
comerciale in favoarea agentilor economici producatori, prestatori,
comercianti etc. Aparitia bancilor in forma pe care o
cunoastem in zilele noatre este legata de necesitatea concentrarii
disponibilitatilor banesti ale diferitilor agenti
economici (persoane fizice si juridice) si acordarea unor credite
importante intreprinzatorilor, fara de care viata
economica nu ar fi putut cunoaste nici un progres. Atributiile
aparatului bancar, in speta, cele proprii bancilor
comerciale, se exercita printr-o serie de operatiuni. Sintetic,
operatiunile bancare se grupeaza in doua mari categorii: operatiuni
pasive (de procurare a resurselor) si operatiuni active (de
plasare sau avansare a resurselor in vederea fructificarii). I.
Principalele operatiuni pasive sunt: I.1. Constituirea
depozitelor bancare prin depunerile in conturi (curente sau de disponibil)
a sumelor banesti ale clientilor, rezultate din economii sau
activitati economice; I.2. Constituirea capitalului social si
a fondurilor de rezerva; fiind in marea lor majoritate
societati pe actiuni, bancile isi formeaza
capitalul social prin emisiunea si subscrierea de actiuni, iar
fondurile de rezerva din profitul brut; I.3. Operatiuni de
rescontare; reprezinta o modalitate de procurare a unor resurse noi,
prin cedarea portofoliului de efecte comerciale (cambii, bilete la ordin),
provenite din operatiuni de scontare, bancii de emisiune sau altor
banci de scont; I.4. Operatiuni de lombardare; reprezinta
contractarea de imprumuturi pe garantii constituite din efecte publice
(hartii de valoare emise de stat, precum obligatiuni, actiuni, bonuri
de tezaur), imprumuturi ce asigura bancilor comerciale noi resurse de
la banca de emisiune, valorificandu-si astfel hartiile de valoare
detinute. II. Principalele operatiuni active sunt:
II.1. Operatiuni de creditare, prin intermediul carora se
fructifica cea mai mare parte a resurselor mobilizate si care pot fi:
a) operatiuni de creditare a firmelor (pe termen scurt, mediu
si lung) si b) operatiuni de creditare a persoanelor
particulare. a) Operatiunile de creditare a firmelor (pe termen
scurt) se efectueaza sub mai multe forme, astfel ca in practica
financiar-bancara, intalnim: - operatiuni de scontare, prin
care bancile de depozit cumpara efecte comerciale (cambii,
bilete la ordin), inainte de scadenta, la valoarea nominala
inscrisa pe ele, avansand astfel o suma de bani, de care
prezentatorul titlului respectiv poate dispune fara a mai
astepta scadenta, dar platind o dobanda (taxa de
scont) pe perioada ramasa pana la scadenta; - operatii
de imprumut pe gaj de efecte comerciale, acestea din urma nemaifiind
cumparate, ci doar constituindu-se in garantii pentru creditele
acordate; - operatii de imprumut pe gaj de efecte publice (actiuni,
obligatiuni, bonuri de tezaur), denumite si operatii de lombard;
- operatii de
imprumut pe gaj de marfuri, care se refera la creditele acordate
proprietarilor de marfuri aflate in depozite sau in curs de transport, pe
baza unor documente specifice precum warantul si conosamentul16;
- operatii de
imprumuturi personale, care se bazeaza pe increderea pe care o
inspira bancii situatia economica, solvabilitatea si
calitatile morale ale debitorului, dar care presupun dobanzi mai
ridicate; - avansurile in cont curent, care se acorda de
catre banca prin plata cecurilor emise de titularii de cont si,
in cazul in care acestia nu au disponibilitati, in cadrul unei
limite preconvenite (linie de credit).
Bancile
comerciale acorda, de asemenea, credite pe termen mediu si lung, in
special pentru necesitatile de capital fix (investitii) ale
firmelor. Preponderent, aceste credite se acorda de bancile si
institutiile de credit specializate. b) Operatiunile de creditare
a persoanelor particulare se efectueaza, de regula, pe
urmatoarele destinatii: - credite pentru locuinte (credite
ipotecare), acordate pe termen lung si mediu; - credite pentru bunuri de
folosinta indelungata, acordate, in general, pe termen mediu; -
credite pentru cheltuieli curente, acordate pe termen scurt, pana la un
an. II.2. Operatiuni de plasament, care constau in achizitia
de efecte publice si actiuni, ca modalitate de plasare a resurselor
bancilor in vederea obtinerii de profituri. De altfel, legile de
organizare bancara prevad in majoritatea tarilor, ca
modalitate obligatorie de asigurare a lichiditatii, detinerea de
active usor lichidabile si negociabile, de regula bonuri de
tezaur si alte titluri ale imprumuturilor de stat. III. Activitatea
desfasurata de aparatul bancar (bancile comerciale)
implica si efectuarea unei a treia categorii de operatiuni,
si anume operatiuni de comision si mandat (servicii
bancare). Astfel, operatiunile de comision sunt efectuate in numele
si pentru folosul clientilor titulari de conturi, contra unei taxe,
fara a fi angajata raspunderea si patrimoniul
bancii (efectuarea platilor, incasarea creantelor).
Cealalta categorie, operatiunile de mandat, sunt efectuate in
numele bancii, pentru contul clientilor si se refera, in
general, la administrarea portofoliului de hartii de valoare. Intrucat cea mai
mare parte a serviciilor bancare nu comporta angajarea
bilantiera a bancilor, operatiunile de mai sus sunt
evidentiate ca operatiuni extrabilantiere. Ansamblul acestor
operatiuni (pasive, active si de comision), intr-o
inlantuire larga, constituie sistemul bancar in
esenta si continutul sau. In prezent, atat in Romania,
cat si in celelalte tari, numarul bancilor este in
crestere, ele alcatuind un aparat bancar dezvoltat si integrat
in economia fiecarei tari, dar cu legaturi multiple cu
bancile din intrega lume. Structura acestuia este urmatoarea:
1. Banca Centrala (de emisiune), care are in principal rolul de a
emite moneda si de a asigura controlul asupra masei monetare, de a
acorda credite altor banci prin operatiuni de refinantare
si de a coordona, in final, intreaga politica monetara. De
asemenea, Banca Centrala are posibilitatea sa modifice rata medie a
dobanzii pe piata si sa determine rezervele obligatorii ale
bancilor, in vederea controlarii masei monetare. Bancile de
emisiune din fiecare tara sunt
organizatii ale statului sau cu participarea importanta a capitalului
de stat. 2. Bancile comerciale, care la randul lor pot fi: - banci
de depozite, specializate in: crearea de depozite, acordarea de credite pe
termen scurt, avansuri in cont curent, operatiuni de virament, subscrierea
de bonuri de tezaur etc.; - banci de afaceri, care acorda cu
preponderenta credite pe termen mediu si lung, firmelor care au
nevoie de surse de finantare a investitiilor. In tarile
dezvoltate, bancile de afaceri participa la crearea unor firme
organizate ca societati pe actiuni, unde subscriu in totalitate
sau majoritate la capitalul social al acestora. In unele cazuri, aceste
banci cumpara pachete importante de actiuni ale diferitelor
companii, participand la adoptarea deciziilor importante privind activitatea
acestora. In ultima perioada, se observa o tendinta de
reducere a diferentelor dintre bancile de depozite si cele de
afaceri, functiile lor contopindu-se in cadrul activitatii unor
banci nespecializate. 3. Institutii de credit specializate,
care acorda credite speciale, necesare pentru anumite
activitati, bine precizate in statutul lor. In aceasta categorie
se includ: Casele de credit agricol; Bancile ipotecare; Bancile
populare; Bancile de comert exterior s.a.