METODE DE CORELARE A PRETURILOR

Prin corelare se stabilesc preturi in apropierea preturilor existente, al caror nivel si structura au fost confirmate de piata. Prin corelare se urmareste:

incadrarea preturilor produselor noi in scara preturilor produselor similare existente,

- respectarea corelatiilor necesare din interiorul preturilor si dintre preturile produselor, astfel incat acestea sa exprime cat mai fidel raporturile dintre valorile de intrebuintare ale produselor si dintre costurile de productie.

Corelarea presupune efectuarea de comparatii:

pentru valoarea de intrebuintare, prin parametrii tehnici-functionali si constructivi,

pentru elementele structurale ale pretului noului produs, separat pentru costuri si respectiv pentru venitul net.

1 Alegerea produsului etalon 515b12f

Alegerea unui produs etalon de comparatie este esentiala pentru o corecta corelare intre preturi. Produsele etalon sunt produse similare existente in productia indigena sau provenite din import.Caracteristicile produsului etalon trebuie sa fie urmatoarele:

1. Pentru produsul etalon din productie interna:

a) sa faca parte din aceeasi grupa de produse, adica sa aiba aceiasi parametri cuantificabili, aceeasi valoare de intrebuintare, sa fie cel mai apropiat de noul produs din punct de vedere al parametrilor tehmco-functionali si de calitate;

b) sa fie solicitat pe piata;

c) caracterul productiei produsului etalon sa corespunda cu caracterul productiei noului produs (serie mare, serie mica, unicat);

d) sa fie de fabricatie curenta,

e) sa aiba o pondere apreciabila in productia intreprinderii

f) rentabilitatea sa fie cea mai apropiata de media grupei.

Daca produsul etalon este de fabricatie mai veche, costul de productie se aduce in conditiile comparabile cu ale anului in care se va fabrica noul produs.

2. Pentru produsul etalon provenit din import:

a) pretul extern al produsului etalon trebuie sa fie al unei tranzactii recente;

b) dac pretul extern este mai vechi, el se actualizeaza cu ajutorul indicilor de escaladare (sau de regresie) a preturilor, in concordanta cu tendinta reala a evolutiei preturilor pe piata extema.

2. Metode de corelare a preturilor

1. Corelarea prin compararea parametrilor valorii de intrebuintare a produselor.

2. Corelarea prin compararea costurilor sau metoda calculatiilor.

3. Corelarea preturilor in cadrul grupelor omogene de produse prin barem, coeficient de calcul sau integrare in seria de preturi existenta.

4. Corelarea prin agregarea preturilor subansamblelor, pieselor, reperelor fizice.

2.1. Corelarea preturilor prin compararea parametrilor valorii de intrebuintare

Aceasta corelare se realizeaza prin compararea parametrilor tehnici-constructivi si functionali si se foloseste pentru produsele a caror valoare de intrebuintare este determinata de aceleasi caracteristici tehnico-constructive.

Utilizarea metodei de corelare presupune:

1. alegerea unui numar minim de parametri care se compara pentru fiecare produs,
2. implementarea unor procedee de reducere a parametrilor la o expresie unica denumita coeficient mediu de corelare notat Kc (metoda coeficientilor de importanta, metoda punctajului, metoda cheilor de echivalenta, etc)
3. calculul pretului noului produs pe baza relatiei:

Pn = Pe x Kc unde:

Kc - coeficientul mediu de corelare

Pn = pretul noului produs;

Pe = pretul produsului etalon.

Pentru calculul coeficientului mediu de corelare se pot folosi mai multe metode:

a)     prin raportul intre parametrul variabil al produsului nou si cel al produsului etalon, atunci cand ceilalti parametri raman neschimbati:

Kc = An / Ae unde:

An - parametrul A al noului produs

Ae - parametrul A al produsului etalon

b)     prin produsul modificarilor relative ale parametrilor (poate exagera noul pret):

Kc = An/Ae x Bn/Be x..x Mn/Me

c)      prin media aritmetica a modificarilor relative ale parametrilor (mai buna decat precedenta):

Kc = 1/m ( An/Ae + Bn/Be +.+ Mn/Me )

d)     prin ponderarea modificarilor relative ale parametrilor (mai apropiata de realitate):

Kc = An/Ae x gs_A + Bn/Be x gs_B +.+ Mn/Me x gs_M = K_A + K_B +..+ K_M

unde

gs_A este ponderea parametrului A in totalul parametrilor (ca importanta)

K_A este coeficientul de importanta al parametrului A al valorii de intrebuintare

Utilizand metoda coeficientilor de importanta, pretul noului produs va fi:

Pn = Pe x SK_i      unde K_i sunt coeficientii de importanta

Pretul rezultat din calcul este de fapt pretul maxim al noului produs deoarece pretul, crescand proportional cu cresterea valorii de intrebuintare a produsului, nu asigura cresterea eficientei economice la beneficiari prin folosirea produsului nou, ci le asigura la efect util egal cheltuieli egale cu cele determinate de folosirea produsului vechi sau etalon. In acest fel, tehnica noua nu este mai economicoasa decat cea mai veche, nu asigura o ieftinire relativa a produselor, iar beneficiarii nu sunt cointeresati de innoire.

Metoda va cuprinde, deci, si delimitarea sporului de efect util cuprins in pretul maxim (impartirea lui intre producator si beneficiar). Se determina, astfel, pretul negociabil al noului produs.

Pn negociabil = Pn - (Pn - Pe)(l - a) in care a este partea de efect util ce revine beneficiarului.

Metoda punctajului se foloseste la compararea produselor de calitate diferita cand nu exista posibilitatea aprecierii eficientei economice comparative in consum, dar produsele au aceiasi parametri tehnici de baza. Fiecare parametru va fi notat cu un numar de puncte, iar pretul produsului nou va fi:

Pn = Pe x Numar de puncte n / Numar de puncte e

2.2. Corelarea preturilor prin compararea costurilor

Aceasta metoda de corelare este cea mai frecvent utilizata in fundamentarea preturilor si are ca scop determinarea eficientei noului produs, pe baza diferentelor de cheltuieli de productie antecalculate, fata de produsul etalon.

Principala conditie pentru asigurarea unei corelari corespunzatoare pe baza calculatiei consta in corecta determinare a celor doua niveluri ale costurilor care se compara si care reflecta intr-un fel raportul dintre valorile de intrebuintare ale produselor comparate. Compararea costurilor celor doua produse se bazeaza pe antecalculatia intocmita pentru produsul nou si calculatia actualizata a costului produsului etalon.

2.3. Corelarea preturilor in cadrul grupelor omogene de produse

a)     in cadrul baremelor

Baremele de pret se prezinta sub forma unor tabele, in care pretul se afla deja calculat in functie de variatia parametrilor alesi, procesul de stabilire a unui pret la un produs nou constand in stabilirea grupei de variatie a parametrilor, in care se incadreaza si aplicarea pretului corespunzator.

Pentru a elabora un barem este necesara gasirea, in general a 2 parametri esentiali, de care sa se tina seama la construirea unei serii de preturi, in care sa se calculeze primul si ultimul termen al seriei, ramanand de determinat ratia de crestere. La construirea unui barem de preturi se tine seama de faptul ca unul din parametri de baza este fix, iar celalalt variabil, diferentierea facandu-se cu ajutorul unei ratii care poate fi constanta sau regresiva (ori progresiva). In cazul unei ratii constante, aceasta se calculeaza dupa formula:

r = ( Pn-P1)/(n-1)

in care:

r = rata;

Pn = pretul ultimului termen al seriei;

P1 = pretul primului termen al seriei;

n = numarul de termeni.

Baremul de preturi se prezinta sub forma unui tabel in care pretul cautat se gaseste la locul de intersectie a randului cu coloana reprezentand cei doi parametri alesi.

Barem de pret ______

Calculele privind elementele structurale ale pretului se efectueaza pentru fiecare marime in parte, atat la prima pozitie de barem (primul rand), cat si la ultima pozitie din barem (ultimul rand si ultimul termen al seriei). Dupa calcularea primului si ulti-mului termen, cunoscandu-se numarul de termeni se poate calcula ratia si, pe baza ei, preturile din cadrul seriilor.

b) prin coeficienti de calcul

Coeficientii de calcul reprezinta o alta forma simplificata si operativa de stabilire a preturilor prin corelare, care se deosebeste de baremele de preturi prin aceea ca nu contine preturile gata calculate, ci numai niste coeficienti sau formule pe baza carora, in functie de anumite elemente caracteristice, se calculeaza preturile.

Spre exemplu se poate folosi coeficientul de proportionalitate dintre cost si pret(K):

K Pe/Ce unde: Pe=pretul produsului etalon

Ce=costul produsului etalon

Pi = Ci x K unde: Pi = pretul produsului i din serie

Ci = costul produsului i din serie

b)     prin integrare in seria de preturi existenta

Aceasta metoda de stabilire a preturilor consta in incadrarea pretului noului produs in seria de preturi existenta potrivit dimensiunilor sau altor parametri luati ca baza pentru stabilirea preturilor respective. In cazul incadrarii noului pret in interiorul seriei, operatiunea se numeste interpolare, iar cand acesta prelungeste seria, extrapolare.

a) pentru interpolare:

P_n = P₀ + (P₁ - P₀)(x_n-x₀) / (x₁-x₀)

b) pentru extrapolare:

P_n = P₁ + (P₁ - P₀)(x_n-x₁) / (x₁-x₀)

in care:

P_n = pretul sortimentului nou;

P₁, P₀ = pretul sortimentelor vecine cu sortimentul nou;

x_n, x₁, x₀= parametrii celor 3 sortimente (nou si cele doua sortimente vecine cu sortimentul nou).

Aceasta metoda prezinta urmatoarele avantaje:

a) Permite corelarea pretului noului produs nu numai cu pretul unui singur produs, ci cu doua sau mai multe preturi reale sau cu toate preturile ajustate din grupa respectiva. Prin celelalte metode de corelare si, in special, pe baza de antecalculatie sau prin agregare, pretul se stabileste prin corelare cu pretul unui singur produs luat etalon si a carui alegere este de multe ori subiectiva.

b) Prin aceasta metoda se iau in considerare, in mai mare masura, interesele beneficiarului, punandu-se accent pe valoarea de intrebuintare a produselor.

c) Prin folosirea metodei seriilor de preturi se asigura si o mai mare operativitate in stabilirea preturilor, intrucat nu mai este necesara operatiunea de determinare a fiecarui element din structura pretului.

Aplicarea acestei metode de corelare este conditionata atat de existenta unor sor-timente de produse cu insusiri de intrebuintare asemanatoare, care sa poata fi asezate intr-o anumita ordine, alcatuind o serie statistica, cat si de existenta unei anumite legaturi de dependenta intre valoarea de intrebuintare si cheltuielile de productie. Deci, ea nu poate fi aplicata la stabilirea preturilor tuturor produselor, dar acolo unde se poate forma o serie de preturi, ar trebui folosita cu prioritate.

2.4. Corelarea preturilor prin metoda agregarii

In aplicarea acestei metode se are in vedere faptul ca unele produse noi sunt compuse din subansamble si repere care au preturi stabilite (sau se pot stabili), iar formarea pretului noilor produse se face, in general, prin insumarea preturilor subansamblelor si reperelor componente. Pretul produsului nou se determina prin adaugare sau scadere la si din pretul produsului etalon a costurilor si, dupa caz, a profitului, a impozitului indirect si a adaosului comercial aferent pieselor componente ale noului produs, pe care acesta le are in plus sau in minus, fata de produsul etalon. Cotele de profit, impozit si adaos comercial folosite pentru piesele componente sunt cele corespunzatoare produsului etalon.

Relatia de agregare este:

P_n = SP_ie + SP_j + C_m        unde:

P_n = pretul noului produs;

P_ie = preturile produselor (subansamblelor) componente comparabile cu cele ale produsului etalon;

P_j = preturile produselor (subansamblelor) originale;

C_m = cheltuielile privind montajul.