Integrarea ne-europeana
Consiliul Arab pentru Unitate Economica (CAEU) propunea, in 1964, o "piata comuna araba", dupa modelul
celei europene. Continea cooperarea in transporturi, unificarea legislativa,
armonizarea politicilor monetare si financiare si o uniune vamala de realizat
pana in 1974. Proiectul avea insa 323h78d sa fie abandonat din cauza divergentei
intereselor politice, ulterior tot mai manifeste.
In Africa, Tratatul
de Cooperare al Africii de Est era semnat in 1967 la Kampala, capitala
Ugandei. Erau prevazute o uniune vamala intre tarile est-africane, infiintarea
unei Banci de Dezvoltare a Africii de Est, o piata comuna a zonei. Evolutiile
ulterioare au fost insa altele.
In America Centrala si de Sud, Carta de la Quioto se semna in 1948 intre Columbia, Venezuela si
Ecuador, dar era desfiintata automat prin retragerea Venezuelei si infiintarea
"Organizatiei Economice a Marii Columbii". Organizatia
Statelor Americii Ceentrale lua nastere in 1951 prin "Carta de la El
Salvador" intre tara gazda, Salvador, si Honduras, Guatemala, Nicaragua si
Costa Rica. La 10 iunie, 1958, era semnat, intre statele membre Organizatiei, Tratatul pentru o Piata Comuna, prevazand
reducerea barierelor vamale, tarife exterioare comune si infiintarea unei Banci
Centrale central-americane.
La 18 februarie, 1960, lua nastere Asociatia Latino-Americana a Comertului Liber, intre Argentina,
Brazilia, Chile, Mexic, Peru, Uruguay si Paraguay, prin Tratatul de la
Montevideo. In 12 ani urmau sa cada progresiv barierele vamale. Drept urmare,
au crescut schimburile comerciale intre aceste state, in vreme ce mai putine
progrese aveau sa urmeze in domeniile industriilor, unde protctionismele se
pastrau. Ceva mai tarziu, in 1980, tot la Montevideo lua nastere intre aceleasi
state Tratatul Asociatiei
Latino-Americane pentru Dezvoltare si Integrare (ALADI), care statua tot o
zona de liber schimb si de preferinte economice.
In 1969, Acordul de la Cartagena statua Grupul Andin, intre Bolivia, Chile,
Columbia, Ecuador si Peru. Acesta avea sa inlocuiasca "piata comuna" cu
conceptul mai pretentios de "integrare globala". Organizatia nu a reusit
adoptarea unui tarif vamal comun, dar a format, dupa modelul european, (1)
Comisia, ce avea sa reprezinte statele membre, (2) Junta - formata din trei
persoane independente --, (3) Curtea de Justitie (1979) si (4) Parlamentul Andin
(1979).
Piata Comuna a Tarilor Americii Centrale (MCCA) lua nastere la Tegucigalpa, capitala Honduras, prin
"Tratatul Multilateral de Comert Liber si Integrare Economica". Tratatul avea
sa contribuie la o crestere de peste 7% pe an in anii saizeci si saptezeci, dar
urma sa se dezmembreze in 1979.
Tot in zona
central-americana, istoria aduce, pe langa integrare, cooperarea zonala. Era vorba de una pe format fie vertical - in relatia cu vechile
metropole --, fie orizontal - prin centre regionale de decizie, urmare directa
decolonizarii. Aceasta din urma modalitate era specifica insulelor: Aruba,
Curaçao, Sant Eustache sau Saba (colonii olandeze); Anguilla, Cayman sau Caycas
(britanice); Antile si Guyana (franceze).
