StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie europeana

Situatia economica si perspective imediate ale uniunii economice si monetare (uem)



Situatia economica si perspective imediate ale Uniunii Economice si Monetare (UEM)

1 Tabloul general

Deceniul nouazeci incepe cu rezultate deceptionante, care ii si acopera prima jumatate. Ceea ce nastea reale indoieli fata de orientarile de ansamblu. Sentimentul ca primele rezultate nu erau satisfacatoare la nivelul Uniunii se datora, de o parte, amplorii problemelor de rezolvat pentru a doua faza Unionala, de cealalta progreselor insuficiente ale politicilor appropriate. Rezultatele deceptionante ale perioadei 1991-96 in cresterea PIB unional (vezi 1,6% pe an) si somajului (crestere de 0,4% pe an) contrastau cu cele intamplate in intervalul 1986-90 ( 3,3% pe an crestere si 1,3% pe an reducerea somajului). Evindente, pentru 1991-96 se fac obstacolele macro ale cresterii:



(i)         o supraincalzire, incepand din 1988, busculata de un supradozaj expansionist al politicilor macro, alimenta inflatia inca din anul urmator (1989). Efectu 555b15f l spirala inflationista atragea cresterea salariilor nominale (1990). Reactia autoritatilor, o politica monetara stricta, antrenata apoi in mai toate tarile Uniuni Aceasta in vreme ce politica bugetara ramanea relaxata, pe alocuri chiar expansionista. Rezultatele erau: cresterea dobanzilor, criza monetara a anului 1992, recesiunea stabilizatoare 1992-93, repercursiunile negative deja mentionate asupra somajulu Sintetizand, este vorba aici de conflictul intre politici: al politicii monetare restrictive cu cea bugetara si cea salariala rellaxate

(ii)      moderatia de comportament a salariilor, cresterea rapida a productivitatii si ameliorarea competitivitatii sunt tot atatia factori de redresare viguroasa a anilor 1993-94, apoi reluarea cresterii din 1996-97. Exporturile si investitiile au antrenat procesul ascendent, sustinut tot atat de ameliorarea progresiva a consumului privat si ocupari Repriza insa brutal stopata de efectele conjugate ale crizei monetare din primavara lui 1995 si de volatilizarea ratelor dobanzilor pe termen lung. Au contribuit aici si cauze externe factorilor politici ai Uniunii, precum criza mexicana si slabirea dolarulu Dar nici factori interni Uniunii nu sunt de omis. Turbulentele monetare surveneau din lipsa de credibilitate a macro-politicilor, iar aceasta din lipsa politicilor de asanare bugetara. Aceleasi turbulente monetare constituie o experienta oarecum repetata in sanul Uniunii si se constituie tot repetat ca o frana serioasa cel putin a cresteri

(iii)            Este deasemenea un fapt acela ca, incepand cu caderea termenilor Acordului de la Bretton Woods si continuand si cu criza petrolului de la acelasi inceput de ani saptezeci, mai multe reprize erau brusc intrerupte de turbulente monetare in lume, iar pe spatiul european cadea nivelul investitiilor, diminuandu-se potentialul cresteri Coborarea nivelului investitiilor se constituie drept un alt obstacol -- al unei rate de crestere ajunsa la 2,25% pe an in prim parte a deceniului nouazeci .

Perturbatiile intervenite asupra cursurilor de schimb, in 1995, au putut, pe ansamblu, fi corectate, revenindu-se la stabilitate. Ratele dobanzilor pe termen lung au convers catre niveluri reduse. Politici economice mai sanatoase au readus increderea si au re-creat conditiile demarajului economic. Strategia elaborata incepe sa dea rezultate. Cadrul stabilitatii Uniunii Economice si Monetare permite combaterea obstacolelor mentionate ale cresteri Cifrarea favorabila a performantelor urmeaza sa fie cu atat mai importanta cu cat ea merge in paralel cu eficienta piete Iar la acest din urma aspect raman multe de facut. Accentul indatoririlor cade inca - vezi 1997 -- asupra statelor membre.

Pertinenta si eficienta sunt totusi dovedite in acele tari care mentineau salariile pe traiectoria convenita si deficitul bugetar sub 3% din PIB. Respectiv, ele dadeau rezultate chiar si pe partea cresterii economice si restrangerii somajului - Irlanda, Luxembourg, Olanda, Danemarca si, mai tarziu, Finlanda.

Cresterea economica se relua in primavara lui 1996. Ea se datora presiunii cererii in tari terte, unei ameliorari evidente a competitivitatii comunitare -- la originea careia se gasea insasi diminuarea cursului de schimb in raport cu dolarul american - ca si dominarii cresterii moderate a salariilor de catre castigurile productivitati De asteptat ca cresterea sa continuie si sa recastige sursa cererii interne. Sunt citate aici: reactia la conditiile monetare favorabile, in special diminuarea primei de risc, incorporate in rata dobanzilor pe termen lung; vigoarea monedei americane vizavi de monedele europene; recastigarea increderii din partea firmelor si populatiei (José Maria Gil-Robles 1999). Iar aceste conditii favorabile se datoreaza celor intamplate in majoritatea tarilor membre Uniunii - convergenta ratelor inflatiei si corectarea vechilor deficite bugetare excesive.

Investitiile erau pe cale sa devina adevaratul motor al cresterii Uniuni Aveau sa ajute la cresterea cererii globale, ca si la aceea a capacitatii de productie. Ele prezentau si resurse de productivitate si crestere moderata a salariilor. Consumul privat se incetinea in 1997, dar recastiga resurse pentru anii urmator Pe langa aceeasi crestere moderata a salariilor, se pot semnala diminuarea economiilor si a somajulu Cifrata la 1,8% in 1996, cresterea economica evolua mai departe, la 2,9% in 1998 (Yves-Thibault de Silguy 1998a).

La o crestere anuala a ocuparii de 0,5%, de asteptat ca numarul femeilor angajate sa creasca iar cel al barbatilor care se retrag din activitate sa scada.

Varful somajului era atins, in ansamblul Uniunii, in 1996, 11%, de la care era asteptata reducerea la 10,7% in anul urmator, 1997, pana la 9,75% in 1999. La finele lui 1993, patru ani de la semnare si respective data intrarii in vigoare a Tratatului, bilantul marilor orientari ale Uniunii se prezenta contradictoriu. Se constatau reduceri importante si convergenta in domeniul inflatiei si deficitelor bugetare, urmare buninteles politicilor de stabilitate aplicate.

Daca Uniunea vrea sa cunoasca o perioada prelungita de crestere economica sanatoasa, de natura a garanta si reducerea durabila a somajului, ea trebuie sa isi gaseasca mijloacele de suprimare definitiva a acestor obstacole specifice. Anii 1996-97, de aplicare mai credibila a strategiei marilor orientari, a permis revenirea la un cerc virtuos (Ibidem).

Dupa 1 Ianuarie, 1999, evolutiile aveau sa fie oarecum diferite de asteptar Moneda Euro pierdea aproximativ 25% din valoarea statuata. Intr-o declaratie a FMI aparea avertismentul ca fortele care impinsesera spre aceasta evolutie erau mai adanc inradacinate si mai puternice decat s-ar fi crezut (Barber 2001a). Cresterea preturilor depasea pe alocuri 2% in lunile anului 2000. Originile trebuiau insa cautate, pe langa deprecierea Euro, si in cresterea pretului petrolulu Tot atat, anul urmator avea sa isi tempereze pornirile inflationiste pe fundamentele moderatiei de comportament a pretului petrolului si opririi deprecierii monedei europene. Alte influente externe sunt mai putin receptate, cata vreme zona Euro ramane cvasi-inchisa. Pietele financiare si analistii ar trebui sa se astepte la temperarea inflatiei pe termen lung (Issing 2001). Declaratia FMI spune: "in viziunea noastra, explicatiile asupra slabirii Euro rezida atat in politica monetara (BCE), cat si in implementarea neconvingatoare".

FMI apreciase initial ca cresterea fluxului de capital ar fi putut conduce la intarirea cursului de schimb. Dar de la nasterea Euro miliarde ieseau in afara zonei, si in special spre SUA, iar aceasta din cauza perceptiei investitorilor ca acolo castigurile vor fi mai mari(Barber 2001b). FMI atragea atentia, alaturi de alti analisti, asupra limitarii politicii monetare a BCE la controlul asupra inflatiei, in detrimentul cresterii economice.

Oricum, "datorita socurilor adverse, si economia zonei Euro slabea mai mult decat se asteptase. iar anul urmator (2001) cresterea avea sa graviteze in jurul a 2%" Estimarile FMI din Aprilie, 2001, se cifrasera la cresterea de 2,4% a economiei Euroland -- in vreme ce BCE aprecia aceeasi rata de crestere a anului ca apropiindu-se de media estimata pe termen lung (2-2,5% / Barber 2001b). FMI mai avertiza BCE ca unii dintre participantii la piata financiara europeana par sa nu inteleaga ratiunea unora dintre actiunile Banci

Un alt cap de pod al faptelor acestor ultimi ani era, fireste, economia germana. Comenzile cadeau, numai in Septembrie, 2001 cu 4,1%, ceea ce creaza teama unor experti ca economia germana ar fi putut mult suferi in ultimul trimestru al anului (Barber 2001a). Inflatia scadea de la 1,7%, in August, la 0,7% in Septembrie, 2001. Economia germana era asteptata sa creasca in prima parte a anului 2002 impotriva scepticismului in zonele de afaceri si a limitelor expansiunii fiscale, aratate si de FM Acesta prevedea o crestere incetinita sau nula, incepand cu trimestrul al II-lea, 2001, pentru alte cateva trimestre.

Pe scurt, o crestere de 0,7% in Germania, pentru anul 2001, marita la numai 1% in 2002 - cam tot atat se cifrau si estimarile guvernului german. Raportul FMI mai mentioneaza ca: "previziunile de inviorare se vor face puternic dependente de perceptia mediilor de afaceri asupra cresterii globale in urma incertitudinii induse de atacurile teroriste din 11 Septembrie. In ciuda tuturor vicisitudinilor, economia germana isi va relua cresterea inca din prima jumatate a lui 2002. Toate previziunile raman insa, mai mult ca oricand in trecut, incarcate de incertitudine si tematoare de alte riscur "



Analizele FMI din 2001 intra in rezonanta cu altele, ale expertilor independenti, in sensul ca economia germana este inca cea mai suferinda din aria zone Fabio Scacciavillani, de la banca de investitii Goldman Sachs, spune: "Germania pare sa fie epicentrul crizei." (Barber 2001c). Acelasi raport FMI arata ca guvernul german si-a concentrat atentia, in 2001, pe reducerea structurala a deficitului bugetar si datoriei publice (Ibidem).

Unii dintre directorii FMI se temeau incontinuare de increderea mediilor de afaceri, fara de care guvernul german ar fi fost ]n continuare fortat sa isi mentina planificata reducere a veniturilor fiscale pana in 2003. Altii replicau totusi ca recesiunea din Germania tinea mai degraba de un comportament ciclic. In favoarea optimistilor cantareau si reformele din 2001 in sistemul fiscal, in cel de pensii si, mai ales, pe piata fortei de munca.

Insfarsit, aIti factor Este o certitudine echilibrul castigat in materie de factori actionand asupra preturilor, cu exceptia unora care cer o atentie continua. Unul dintre exemple este perspectiva salariilor - respectiv, este important sa continuie regimul de moderatie. Aceasta ar fi facilitata de declinul in zona preturilor de consum, care dureaza deocamdata. Dar se semnaleaza cresterea unor indicatori ai costurilor fortei de munca.

Alt exemplu survine in politicile fiscale ale zone Orice relaxare a eforturilor, de altfel consolidate, in aceasta conjunctura ar cunoaste un impact ciclic nedorit. Solutia consta in reducerea structurala a cheltuielilor, care sa insoteasca progresul din fiscalitate(Issing 2001).

Provocarile Euroland se subsumeaza aceleiasi realitati a zile Intrebarea este: cine, afara de SUA, isi poate lua raspunderea asupra cresterii globale ? Este insa o falsa tinta, afirma autorii (Barber 2001). Este adevarat ca masurile politicii economice a SUA sunt orientate pe interesele interne. Este tot atat de adevarat ca, odata resimtite succesele acestei politici acasa, cresterea neinflationista si stabila a putut fi indusa in economia lumii (Issing 2001). Aceeasi logica de principiu ar trebui sa constituie modelul Euroland. Pentru ca el este acum al doilea spatiu economic ca influenta in lume. Putem considera ca dezvoltarile intra-zonale vor induce progrese si in alte parti ale lumi Si este bine sa se inceapa cu stabilizarea preturilor (Ibidem). Ce poate fi mai benefic pentru cresterea noninflationista in lume decat o astfel de performanta "acasa", in zona monedei europene ? Ar fi un obstacol al tuturor distorsiunilor si al reducerii riscurilor. Autorul conclude reiterandu-si increderea in politica monetara, obiectivul si instrumentele e


2 Riscuri potentiale

Iata doua, de oarecare amploare (Ibidem):

Dupa o perioada prelungita de crestere slaba, se intruneau conditiile necesare progresului sustinut al productiei si ocuparii in Uniune. Erau si pe partea ofertei, si pe aceea a cererii si puteau determina si auto-alimentarea trendulu

Fundamentele subiacente sanatoase erau puse inca din 1993-94 si erau mai substantiale chiar decat precedentele lor apartinand intervalului 1986-90. Inflatia a coborat si era controlata in aproape toate tarile Uniuni Avem acum de a face si cu parti de capacitate disponibile si cu noi investitii in capacitati, ceea ce face loc cresterii fara tensiuni inflationiste. Rentabilitatea investitiilor se ridica la un nivel fara precedent din anii saizeci si continua sa se amelioreze.

Deficiente raman pe partea cererii interne. Oricum, insa, nici asupra acesteia nu s-ar fi putut umbla, decat cu bugete expansioniste, adica absolut de nedorit in situatia data. Aceasta cerere trebuie sa rezulte ca endogenizare - un impuls initial dat investitiilor si consumului privat. Iar asta presupune si conditii monetare favorabile, o puternica rentabilitate a investitiilor si un climat de incredere.

Criterii in curs de creare. Ratele dobanzilor reveneau la niveluri joase si luau o miscare de convergenta, odata cu stabilizarea cursurilor, in concordanta cu cele intamplate in ansamblul economie Apareau si factori de intarirea increderii din partea firmelor: sentimentul profilarii cresterii economice, in epoca urmatoare; reducerea pertinenta si credibila a deficitelor bugetare; intarirea vointei si determinarii politice la nivel atat comunitar cat si national inspre eradicarea problemei somajului; perspectiva din ce in ce mai clara a uniunii economice si monetare pentru data scontata.

I In ce priveste criza asiatica, in ciuda degradarii situatiei economice in Asia si sfidarilor sistemului financiar mondial - la finele anilor nouazeci --  turnura evenimentelor permitea totusi sa se creada ca impactul ei asupra vietii Uniunii avea sa fie nul. De gandit numai la deprecierea monedelor asiatice, cu efect marginal asupra exporturilor comunitare. Sectoarele financiare ale unor tari membre pot intalni riscuri, dar concentrate in regiuni cu economie relativ sanatoasa, precum Hong-Kong si Singapore. Printre altele, o diminuare a preturilor de import din Comunitatea Europeana ar influenta chiar favorabil inflatia comunitara, coborand dobanzile. Pe ansamblu, insa, s-ar fi putut vorbi de afectarea cresterii economice in UE, dar in proportie limitata si pe o perioada limitata.

Partial legata de situatia din Asia, volatilitatea pietelor bursiere, care afecta economia mondiala in a doua jumatate a lui 1997 si prima parte a lui 1998, a creat si neliniste. Corectia operata in tarile industrializate s-a inversat in cateva saptaman Contrar Statelor Unite, Europa continentala dispune de o slaba capitalizare bursiera, iar actiunile ocupa o parte mult mai mica a portofoliilor individuale.

In fine, eventuale efecte negative puteau fi contrabalansate de coborarea ratei dobanzilor, fie daca lichiditatile de pe pietele bursiere sunt re-dirijate pe piata obligatara, fie prin reactia autoritatilor monetare.

3 O "cultura a stabilitatii"

Recastigata in perioada tranzitiei la Euro in numele (respectarii) criteriilor de convergenta, ea incepe sa dea roade. 1998 a fost un an, se pare, crucial pentru noul drum: 2,8% crestere economica si 1,7 milioane noi locuri de munca. Fundamentele economice ale zonei pot fi considerate drept satisfacatoare: nu mai este inflatie, cresterea are drept origine cererea interna, deci sensibilitatea la crizele financiare externe a scazut, consumul casnic se mentine la un nivel ridicat, ratele dobanzilor se mentin la nivel coborat iar initiativele BCE in acest sens sunt bine receptate de operatorii financiari si investitor "Nu suntem insa nici noi naivi" (Yves-Thibault de Silguy 1999):

calendarul inviorarii cererii externe sufera sincope. Se atenueaza efectele crizei asiatice si braziliene, dar ele subzista in China si Japonia, ca si in alte tari asiatice;

razboiul din Kosovo si planul de reconstructie isi asteapta inca desfasurarea efectelor. Ele se mentin incalculabile;

persista desincronizari ciclice intre economiile italiana si germana, chiar daca aici putem astepta un caracter temoporar.

Autorul expune previziunile Comisiei, confirmate apoi de OCDE, de crestere cu: 2,1% in 1999 si 2,7% in 2000. Ceea ce urma sa aduca nu mai putin de 2,5 milioane locuri de munca, astfel inversarea curbei crescatoare a somajulu In definitiv, cu eforturi substantiale Europa dobandeste un « policy mix » echilibrat - conjuga o politica monetara a stabilitatii preturilor cu una bugetara a gestiunii sanatoase a finantelor publice si cu una salariala caracterizata prin moderatie. Incet dar sigur, Europa se transforma intr-un pol al stabilitati Fara indoiala ca, fara o astfel de politica, efectele crizelor internationale ar fi fost violente si dureroase pentru cresterea ei economica si pentru nivelul somajulu Iata un adevarat "nou acquis" european.

1.4 Studiu de caz: crestere economica, somaj, substitutia factorilor de productie, retehnologizare, nivelul salariilor si piata muncii, excluziune sociala

Exista indicii credibile ca Uniunea Europeana (UE) dispune de resurse pentru crestere economica in utmatorii an Comisia Europeana (CE) -- organism insarcinat si abilitat cu elaborarea politicilor comunitare - crede insa ca are motive sa nu agreeze cel putin substitutia capital-munca.

A.    Daca substitutia ar avea loc normal, adica in favoarea capitalului ( k) - sinonima investitiilor preponderente in dotari tehnice si tehnologii - atunci:



(i)          somajul endemic al UE nu ar capata rezolvare;

(ii)       salariile angajatilor ar suferi o crestere importanta, ceea ce ar adanci prapastia veniturilor intre angajati si someri incurajand excluziunea sociala, contrara Statutului si obiectivelor explicite ale Uniuni

B.    Daca substitutia ar avea loc in favoarea muncii ( L) - ceea ce echivaleaza, dimpotriva, investitiilor preponderente in noi locuri de munca - atunci:

(iii)     somajul in UE ar putea fi redus, dar cu un dublu pret de platit:

(iv)      crearea nevoii unei imigratii masive de forta de munca in tarile Uniunii, ceea ce ar atrage contrareactii si frustrari in randurile populatiilor aautohtone;

(v)        reducerea importanta a nivelului salariilor tuturor angajatilor, deci crearea (fara precedent) a clasei "salariatilor saraci".

C.    Pentru toate aceste motive, si nu numai, CE prefera cresterea proportionala a investitiilor, pe destinatiile inzestrarii tehnice si locurilor de munca. Aceasta ar reusi:

(vi)      sa absoarba forta de munca disponibila, chiar si intr-un ritm moderat,

(vii)           fara a deranja grilele de salarizare existente.


Rezolvarea cazului - analiza:

Comisia Europeana imagineaza mai intai diferitele maniere de crestere economica drept posibile. Si astfel, sa examinam si cele trei variante:


(A) Substitutia in favoarea capitalului - investitia de crestere in tehnica si tehnologie

k (Z3)

C


(Z2)

B


(Z1) (Q1) (Q3)

A (Q2)




O Lo L


este sinonima cresterii salariilor, vizavi cel putin de valoarea mijloacelor tehnice de productie (aceleasi unitati de forta de munca, Lo, pentru unitati de capital crescute succesiv), ceea ce constituie un reper de comparatie realmente important. Aceasta pe fondul stagnarii, prin definitie, a fortei de munca angajate (coordonatei OL a punctelor A, B si C).


(B) Substitutia in favoarea muncii - investitia de crestere in locuri de munca  

k


ko



A B C



(Q1) (Q2) (Q3)

(Z1) (Z2) (Z3)

O L


indica stagnarea coordonatei Ok in favoarea cresterii masive pe coordonata OL, a fortei de munca angajate. Somajul apare astfel atacat frontal, dar pretul platit este acela al reducerii salariilor in raport cu valoarea tehnicii si tehnologiei (ko).


(A)     Non-substitutia capital-munca - investitia proportionala in tehnica si locuri de munca

k

(Q2)


(Q3)


(Q1)

C

B


A (Z3)

(Z1) (Z2)

O L


inseamna investitia pe ambele destinatii - tehnica si locuri de munca - in raporturi similare pentru toate nivelurile creesterii productie Cresc deopotriva coordonatele Ok si OL, in succesiunea punctelor A, B si C, ceea ce inseamna ritmuri moderate in cresterea tehnologiilor si, deopotriva, stocului locurilor de munca.


Observatii asupra gandirii Comisiei Europene:

(i)         CE nu respinge posibilitatea substitutiei capital-munca, ci consecintele economice si sociale ale acesteia. Fapt pentru care discutam pe forma hiperbolica, si nu rectangulara, a izocuantelor.

(ii)      CE prefera si o ideologie a moderatiei, vizavi de dezvoltare, eradicarea somajului si chiar crestere economica insasi, respingand solutiile politice miraculoase sau extreme.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact