Comertul international - flux principal al circuitului economic mondial

COMERTUL INTERNATIONAL - FLUX PRINCIPAL AL CIRCUITULUI ECONOMIC MONDIAL

Bunurile materiale si serviciile rezultate din activitatile care constituie obiectul specializarii internationale sunt destinate atat satisfacerii nevoilor interne, cat si schimburilor intre economiile nationale.

Ansamblul raporturilor ce se stabilesc intre agentii economici apartinand diferitelor tari, generate de schimburile, tranzactiile si transferurile cu caracter economic realizate intre economiile nationale, formeaza sistemul relatiilor economice internationale.

Acest sistem cuprinde :

relatiile comerciale internationale generate de schimburile de marfuri corporale sau necorporale (schimb de cunostinte stiintifico-tehnice, de servicii de turism, transport, asigurari, servicii bancare, tehnice etc.);

relatiile financiar-valutare, care exprima totalitatea raporturilor generate de miscarile internationale ale fondurilor banesti ocazionate de operatiunile comerciale, necomerciale si financiare, realizate in valuta, intre agentii economici - persoane fizice sau juridice, apartinand unor state diferite;

relatiile de cooperare economica internationala, care exprima raporturile contractuale de conlucrare dintre parteneri din tari diferite avand ca obiect realizarea in comun a unor activitati din domeniile productiei, cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice, comercializarii sau financiar-valutare.

Amplificarea si diversificarea specializarii internationale, progresele in domeniile transporturilor, comunicatiilor si informaticii au stimulat si facilitat considerabil relatiile economice dintre tari. Sub influenta acestor factori, obiectul acestor relatii s-a diversificat, si, prin repetabilitate, aceste schimburi au dobandit caracterul de flux.

Notiunea de flux economic international desemneaza forma concreta de realizare a schimburilor reciproce de activitati, care depasesc caracterul sporadic in relatiile dintre parteneri din tari diferite.

Orice flux economic international se defineste prin urmatoarele elemente :

obiectul schimbului - valori materiale, banesti si spirituale sau activitati tertiare si de cooperare;

orientarea geografica;

o anumita frecventa, valoare, volum si importanta.

Totalitatea fluxurilor de valori materiale si banesti, de rezultate ale creatiei stiintifico-tehnice si ale activitatilor prestatoare de servicii care fac obiectul schimbului reciproc de activitati dintre economiile nationale, privite in stransa lor impletire si interconditionare, alcatuiesc circuitul economic mondial.

Din punct de vedere al naturii fizice a obiectului, fluxurile componente ale circuitului economic mondial pot fi:

fluxuri comerciale: fluxuri de marfuri corporale si fluxuri de marfuri necorporale/comert invizibil (fluxurile de tehnologie sub forma licentierii, brevetelor de inventie, a operatiunilor de know-how, consulting-engineering etc; fluxurile de prestari de servicii etc.);

fluxuri de cooperare economica internationala

fluxuri financiar-valutare

Caracteristicile circuitului economic mondial[3]:

caracterul obiectiv - fiecare tara, indiferent de marime sau asezare geografica, resimte necesitatea participarii la circuitul economic mondial pentru largirea pietei de aprovizionare si desfacere, plasamente sau surse de capitaluri si tehnologii etc.;

caracterul concret istoric - se refera la faptul ca formele si mecanismele de derulare a fluxurilor componente difera, ca esenta sau mod de manifestare, de la o perioada la alta;

accelerarea vitezei de evolutie - este atestata  de ritmurile rapide de crestere a fluxurilor comerciale;

diversificarea tot mai mare a fluxurilor componente si, in cadrul acestora, accentuarea diversificarii continutului lor;

adancirea interdependentelor dintre fluxurile componente - fluxurile de marfuri antreneaza nu numai pe cele valutare, ci si relatiile de cooperare, fluxurile de cunostinte tehnico-stiintifice etc.

Mutatii in compozitia comertului mondial:

reducerea substantiala a ponderii produselor de baza in exporturile mondiale (de la 56% in 1950 la 29% in ultimii ani);

cresterea ponderii produselor manufacturate in exporturile mondiale (de la 43% in 1950 la 71% in ultimii ani):

diversificarea gamei produselor ce fac obiectul comertului international si cresterea ponderii ramurilor de varf in schimburile internationale de produse manufacturate;

cresterea ponderii fluxurilor comertului invizibil in ansamblul comertului international, de la 5% la inceputul secolului al XX-lea la circa 25% in prezent.