Politica comerciala promotionala

POLITICA COMERCIALA PROMOTIONALA

Politica promotionala cuprinde ansamblul instrumentelor si a masurilor cu caracter macroeconomic, aplicate de stat pentru incurajarea productiei de export si facilitarea patrunderii, mentinerii si dezvoltarii pozitiei pe pietele externe, in scopul maximizarii incasarilor din export.

Mecanismul national de dezvoltare a exporturilor reuneste 313g62d "ansamblul instrumentelor economice specifice cu caracter tactic, utilizate atat la nivel microeconomic, cat si la nivel macroeconomic in scopul cresterii si diversificarii volumului exporturilor, in stransa concordanta cu obiectivele strategice urmarite"

Gama instrumentelor si masurilor de politica promotionala este destul de variata.

Dupa natura efectelor pe care le genereaza, putem distinge :

masuri si instrumente de stimulare a exporturilor care vizeaza cointeresarea producatorilor si, respectiv, a exportatorilor in cresterea volumului livrarilor lor pe piata internationala, in general, sau pe anumite piete externe, precum si ridicarea nivelului lor de competitivitate;

masuri si instrumente de promovare a exporturilor care vizeaza facilitarea patrunderii pe pietele externe si crearea printre clientii externi efectivi sau potentiali a unei imagini favorabile asupra produselor si firmelor de export.

Dupa natura lor si modul in care sunt administrate de catre stat, putem distinge:

masuri si instrumente de stimulare de natura financiar-bancara: creditele utilizate pentru stimularea exporturilor (credite pentru prefinantarea, postfinantarea exporturilor sau credite de export propriu-zise), conditii avantajoase de creditare (perioada de rambursare, costul creditului, rata dobanzii etc.), nivelul taxei de scont etc.;

mecanisme de stimulare valutare - cel mai elocvent exemplu il constituie devalorizarea monedei nationale sau practicarea de cursuri de schimb diferentiate;

concesii in ceea ce priveste regimul fiscal: degrevarea de impozite directe (reducerea, exonerarea sau rambursarea impozitului pe venitul firmei exportatoare, proportional cu volumul exporturilor), exonerarea marfurilor exportate de impozitele indirecte pe consum (de genul TVA etc.), certificatele de credit pentru impozit (presupun acordarea de credite exportatorilor pentru achitarea impozitelor, proportional cu valoarea exporturilor), reducerea, scutirea sau rambursarea de impozite si taxe vamale pentru materiile prime, materialele si echipamentele importate in vederea realizarii productiei de export (admisia temporara, sistemul draw-back); aceste facilitati fiscale se acorda, de obicei, diferentiat, in functie de anumite criterii, cum ar fi: natura marfii, procentul exporturilor in valoarea totala a cifrei de afaceri, varsta firmei, numarul de locuri de munca nou create, gradul de acoperire a productiei prin contracte ferme de export, costul actiunilor de promovare a exporturilor intreprinse pe piata externa, ritmul de crestere a exporturilor etc.;

masuri de stimulare de ordin comercial general - cea mai importanta este crearea de antrepozite vamale, de zone libere si porturi franco, la care se adauga si: incheierea de acorduri comerciale si de cooperare economica si tehnico-stiintifica bilaterale sau multilaterale, convenirea acordarii prin aceste intelegeri a clauzei natiunii celei mai favorizate si a clauzei regimului national, participarea si adoptarea de pozitii principiale in cadrul organizatiilor si aranjamentelor internationale multilaterale, sprijinirea reprezentarii comerciale in strainatate prin organizarea de reprezentante si agentii comerciale si prin consilierii si atasatii comerciali permanenti din cadrul ambasadelor, incurajarea participarii la targuri si expozitii internationale, crearea de institute de cercetare, de oficii de informare si documentare, birouri de consultanta, pregatirea si perfectionarea specialistilor din domeniul comertului exterior, crearea si mentinerea unei imagini favorabile a tarii pe arena internationala;

stimulentele bugetare - subventii si prime de export[3]; subventiile sunt destinate acoperirii unei parti din costurile de productie, astfel sporindu-se nivelul de competitivitate (sub raportul pretului) al produselor autohtone.