 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Continutul si rolul corporatismului. moduri de abordari contemporane |
|
| Dezbaterile asupra corporatismului reprezinta o incercare de a descifra relatiile reciproce care s-au dezvoltat intre stat si grupurile de interes majore3 organizate in tarile dezvoltate in perioada postbelica. Pentru a caracteriza diferite forme si nuante sub care se poate prezenta corporatismul in ata reala contemporana si pentru a se delimita de conceptele totalitare mai vechi, studiile teoretice si aplicative mai recente folosesc o varietate mare de terAŽmeni cum sunt neocorporatism, corporatism democratic, corporatism liberal, corporatism social, tripartitism etc. Mai mult, in scopul de a dezbraca complet conceptul in sine de implicatia sa peiorativa si denuntand corporatismul traAŽditionalist de tip totalitar - numit si corporatism etatist - mult Important este faptul ca toate aceste forme sunt opuse atat pluralismului, cat si corporatismului etatist (fascist si comunist) si sindicalismului, ca inteAŽles, ca mod de organizare si functionare, ca obiective urmarite, precum si ca amplitudine si mod de implicare a statului. Cel ce incearca sa parcurga literatura prind acest subiect este surprins mai intai de diversitatea mare a conotatiilor si apoi, dupa cum subliniaza Panitch, de lipsa de intelegere asupra conceptelor la care, in realitate, se refera autorul3. Mai mult, dupa atatia ani de studii, nu numai ca nu s-a clarificat continutul tuturor termenilor folositi, insa confuziile au crescut si mai mult, dupa cum constata Wilson4. intr-adevar, termenul de corporatism continua sa aiba conotatii diverse si contradictorii si anume fiind interpretat fie ca un sistem economic distinct (capitalism, socialism, corporatism)5 , fie ca o forma de stat (parlamentarism, fascism, corporatism)6, ori ca o strategie a dominatiei de clasa1, sau, in sfarsit ca un sistem de intermediere a intereselor (corporatism, sindicalism, monism)2. Asemenea diversitate mare de abordari, dupa cum precizeaza Schmitter, se explica prin insusi faptul ca dezbaterile atrag cercetatori ai mai multor discipline, cu pregatiri profesionale si connAŽgeri politice si ideologice foarte diferite3. Pentru o mai buna edificare a cititorului in legatura cu acest subiect vom reda in cele ce urmeaza unele amanunte mai semnificative in legatura atat cu interpretarea data de diferiti cercetatori contemporani continutului unor notiuni si unor relatii corporatiste, cat si cu existenta diferentelor de opinii dintre acestia, incercand totodata si o anumita sistematizare a materiei. Abordarea lui Winkler Descriind corporatismul in termeni mult mai largi decat alti cercetatori, Winkler defineste acest concept ca pe un model reprezentand acel sistem economic4 in care statul directioneaza si controleaza in mod predominant afacerile sectorului privat. Directionarea si controlul se efectueaza in deplin acord cu urmatoarele patru principii: » cel al unitatii de comanda5; » cel al ordinei asigurata de stat6; » cel al intregii societati sau al natiunii1; » precum si cel al succesului economic reprezentat de eficienta2. Un anumit sistem economic, definit in consonanta cu intelesul dat de Winkler, este determinat in principal de doua variabile esentiale: proprieAŽtatea si controlul. intrucat aceste variabile pot fi publice si private, o combiAŽnare a acestora poate produce anumite sisteme economice. Potrit definitiei lui Winkler, corporatismul este un sistem economic al proprietatii private si al controlului public (de stat), care il deosebeste de celelalte sisteme - socialism, sindicalism si capitalism clasic - tocmai prin combinatiile diferite ale tipurilor de control si de proprietate pe care acestea le au..Definite dupa cele doua criterii pure, sistemele economice cuprinse in el apar si ele sub o forma pura sau teoretica. O relaxare a controlului public si aplicarea diferitelor forme de control (direct si indirect), completata cu aplicarea unor forme de stimulare si remunerare, fac ca sistemul economic corporatist sa capete forme multiple. Esenta corporatismului, dupa definitia lui Winkler, o constituie intervenAŽtia statului in sistemul proprietatii private. Importanta este aici insa natura interventiei statului, adica functiile economice initiate si aplicate de stat in sectorul privat. Nu este vorba doar de extinderea interventiei statului sau de o simpla variabila cantitativa, ci de cresterea unor interventii care implica functii economice noi, diferite ale statului in sfera economiei private. Sau, mai precis, este vorba de controlul exercitat de stat asupra deciziilor prind afacerile din sectorul privat prin prescrierea sau limitarea seriilor de optiuni ale proprietarilor capitalisti si ale managerilor1. Din expunerea modelului lui Winkler nu este greu de desprins doua aspe'cte critice: 1. folosirea unor ipoteze teoretice traditionaliste de tip organicist care sunt puse la baza modelului sau, ceea ce face imposibila valabilitatea acestui model in societatile democratice; 2. modelul lui Winkler este o creatie intelectuala abstracta care, ca orice creatie de acest fel, are o pretentie zadarnica de a crede ca realitatea poate fi supusa intr-o forma sau alta unor canoane intr-un mod durabil. Asa cum precizeaza insusi autorul, acest model este mai degraba un mecaAŽnism pentru generarea predictiilor despre dezvoltarile itoare2. O asemenea ziune este respinsa de teoria economica moderna si sustinuta,in acelasi timp, doar de ideologiile totalitare. Abordarea lui Katzenstein Teoria lui Winkler (prin care, in mod intentionat sau nu, se reine vechiul concept prind corporatismul etatist) este infirmata de realitatile postbelice. Eforturile intreprinse de Katzenstein, alaturi de alti cercetatori, de a confrunAŽta tezele teoretice cu realitatile au fost in masura sa inlature multe dintre neclaritatile, misterele si speculatiile ce pluteau inca in jurul problemei corporatismului. Eforturile au scos in edenta faptul ca corporatismul apare nu numai ca un model de esenta totalitara impus unei societati ci si ca model de esenta democratica rezultat din desfasurarea unor procese democratice. Studiind modul de adaptare a statelor mici la o piata mondiala in rapida schimbare si preocuparea acestor state pentru asigurarea pacii sociale interAŽne prin practicarea unor politici sociale adecvate, Katzenstein a edentiat existenta unor puternice relatii corporatiste in aceste tari. in baza studiilor intreprinse el face urmatoarea clasificare a tipurilor de corporatism1: a) Corporatismul totalitar - reprezentand aranjamente politice in unele state europene din anii 1930 si 1940, care au avut o stransa afinitate cu politica autoritara si cu fascismul -, ce consta in reprimarea sindicatelor si altor grupuri de interes prin promovarea unei politici antiliberale si autarAŽhice. Desi din punct de vedere conceptual si al formei de organizare, corporaAŽtismul a luat fiinta intr-o perioada de haos economic si politic si de competitie excesiva, totusi - subliniaza Katzenstein - versiunea autoritara a anilor 1930 -l940 nu putea fi singurul raspuns posibil la acea situatie2. b) Capitalismul corporatist sau capitalismul de stat - concepte exprimate in discutiile contemporane - reprezentand dominarea etii economice de catre marile corporatii (monopoliste si oligopoliste), precum si integrarea marelui capital in luarea deciziilor guvernului si birocratiei de stat. Daca in cazul corporatismului totalitar era vorba de represiunea sindicatelor si liberaAŽlismului si" de acceptarea autarhiei, in cazul capitalismului corporatist este vorba, pe de o parte, de excluderea sindicatelor si a fortelor liberale, precum si a partidelor muncitoresti de la centrele puterii, iar pe de alta parte, de acAŽceptarea liberalismului interdependentelor internationale in comert si invesAŽtitii. Multi economisti si politologi ai vremii denumeau cele doua forme menAŽtionate capitalism organizat, care erau puse la baza statului autoritar. c) Corporatismul democratic, care, in opiniile lui Katzenstein, ar trebui evaluat dupa schimbarile politice ce au loc in Germania dupa cel de-al doilea razboi mondial, acest concept nu mai are nimic comun cu cele doua forme mentionate mai sus pentru a fi anatemizat in continuare asa cum se intampla adesea in literatura economica contemporana. Corporatismul democratic nu se identifica nici cu represiunea si nici cu excluderea unor organizatii (de exemplu sindicatele) ci cu o politica economica fondata pe reglarea cooperanta a conflictelor asupra problemelor economice si sociale prin relatii politice superior structurate intre patronat, sindicat si stat3. Daca corporatismul autoritar poate fi vazut ca o formula poli » o ideologie a parteneriatului social, exprimat la nivel national, privesAŽte chestiunile de politica economica si sociala3; » un sistem al grupurilor de interes relativ centralizat si concentrat4; » o coordonare voluntara si informala a obiectivelor cu caracter con-flictual prin continua negociere politica dintre grupuri de interes, orAŽganizatii de stat si partide politice6. Abordarea lui Schmitter Chestiunile care l-au preocupat pe Schmitter au fost printre multe altele si acelea referitoare la raportul dintre corporatism si pluralism si la o posibila ordonare istorica a formelor de corporatism. Clasificand corporatismul in doAŽua categorii fundamentale - social si de stat - Schmitter subliniaza trasaturile lor specifice in functie de modurile diferite de a lua nastere. Corporatismul social prone din decaderea inceata, aproape impercepAŽtibila a pluralismului avansat si este imtat in sistemele politice caracAŽterizate printr-o relativa autonomie, cu unitati teritoriale cu multiple stratiAŽficari, cu procese electorale si sisteme de partide deschise si competitive, cu varietate ideologica, cu autoritati executive bazate pe coalitii. Corporatismul social apare ca o componenta inelucila a fazei postliberale, proprie capitaAŽlismului avansat sau a statului bunastarii organizate. Corporatismul social este legat de nevoia de asociere ori incorporare a grupurilor de interes domiAŽnante in procesul politic, asa cum statul isi extinde functiile de sprijinire, de alocare si de reglementare ca garant al acumularii capitalului.1 Corporatismul de stat prone din decesul rapid, zibil al pluralismului nativ si pare a fi un element, daca nu o necesitate structurala, care defineste un stat antiliberal capitalist intarziat si autoritar. Corporatismul de stat tinde a fi asociat cu sistemele politice in care subunitatile teritoriale sunt strans subordonate puterii centrale birocratice; alegerile sunt inexistente sau plebiscitare; sistemele sunt dominate sau monopolizate de un singur partid incapabil, autoritatile executive sunt exclusive din punct de vedere ideologic si recrutate intr-un mod ingust si, in plus, subculturile politice bazate pe clase, etnii, limba si regionalisme sunt reprimate. La chestiunea daca corporatismul de stat ar decurge din cel social, fiind un nou stadiu de dezvoltare social-economica, Schmitter raspunde negativ preAŽluand ca argument afirmatia autorului elvetian Malherbe, potrit caruia corAŽporatismul apare sub o dubla infatisare: - cea sociala, rezultata din evolutia naturala a ideii si evenimentelor economice si sociale; - cea de stat, creata prin forta spiritului colectiv. Schmitter sugereaza ca corporatismul, ca o macroipoteza, este asociat cu anumite imperative de baza sau necesitati ale capitalismului de a reproduce conditiile pentru existenta sa si, in mod continuu, de a acumula resurse supliAŽmentare. Diferentele existente in natura specifica a acestor imperative (ori necesitati aparute la diferite stadii de dezvoltare institutionala si de context international al capitalismului) explica diferenta de origine dintre formele corporatismului - cel social si cel de stat. Dupa Schmitter, diferentele pron nu din stadiile de dezvoltare ale corporatismului, ci, in primul rand, din moAŽdul cum se face trecerea de la forma pluralista la cea corporatista, precum si din metodele folosite. Astfel, destramarea pluralismului si inlocuirea treptata a acestuia prin corporatismul social poate fi proiectat din necesitatea imperativa pentru un regim dominant burghez sil, datorita proceselor concentrarii proprietatii, competitiei dintre economiile nationale, extinderii rolului politiAŽcii publice si rationalizarii, luarii deciziilor in stat pentru a asocia ori incorpoAŽra, in procesul politic, clasele subordonate sau grupurile de interes mai apropiate1. Important este ca aceasta forma de corporatism, pe de o parte, deriva dintr-o forma matura avansata a pluralismului, iar pe de alta parte, pastreaza institutiile si mecanismele democratice in procesele politice. Cand are loc decesul abrupt al unui pluralism in forma sa incipienta si inlocuirea sa dramatica prin corporatismul de stat, aceasta se face tot in mod asociat cu necesitatea de a realiza pacea sociala. Aceasta se realizeaza insa in mod fortat nu prin cooptare si incorporare ci prin represiune si prin excluderea articularii automate a cererilor grupurilor subordonate intr-o situatie in care grupul de interes dominant este prea slab, dizat intern, dependent de resurse putine si/sau externe de a raspunde in mod efectiv si in mod legitim la aceste cereri in cadrul statului democratic liberal2. Important este faptul ca aceasta forma de capitalism deriva dintr-un hibrid incipient de pluralism iar, pe de alta parte, institutiile si mecanismele democratice slabe sunt inlocuite cu cele autoritare3 Istoria a dovedit insa ca mai devreme sau mai tarziu corporatismul de stat dispare deoarece el este introdus nu in mod democratic printr-un accept soAŽcial ci in mod fortat, prin reprimare. Locul acestuia este luat de corporatismul social sau de cel liberal. Abordarea lui Lehmbruch Lehmbruch, alaturi de alti cercetatori, prefera mai degraba conceptul de corporatism liberal decat conceptul de corporatism social sau social-democrat. Lehmbruch vede corporatismul in stransa conexiune cu democratia liberala constitutionala, ca un tip special de participare a grupurilor de interes orgaAŽnizate la elaborarea deciziilor in politica publica. Consultarea si cooperarea dintre administratie si grupurile de interes organizate reprezinta sau trebuie sa reprezinte un lucru comun in toate democratiile constitutionale. CorporaAŽtismul liberal are ca trasatura dinstincta gradul inalt de cooperare dintre grupurile de interes in modelarea politicii publice. Asemenea aranjamente reAŽprezinta o chestiune de alegere voluntara si un model cuprinzator al formarii politice, a actiunii concertate corporative ce implica alegerea si implemenAŽtarea, precum si intermedierea ori reprezentarea si nu doar un simplu mod de articulare a actiunii grupurilor de interes4. Dupa Lehmbruch, procesul de luare a deciziilor in anumite sisteme corporatiste este caracterizat prin existenta a doua niveluri de negocieri: » negocieri ce au loc intre grupurile de interes autonome"; » negocieri ce au loc intre guvern si sectiunelul grupurilor de interes organizate. Corporatismul liberal se bazeaza pe premisa teoretica potrit careia exista o stransa interdependenta intre interesele grupurilor sociale aflate in conflict. in timp ce marxistii interpreteaza conflictele ca antagonice, imposibil de atenuat sau de impacat, Lehmbruch vede interdependenta si interesele comune mai puternice decat conflictele, ceea ce face necesara si posibila colaborarea dintre grupurile de interes prin diferite forme organizationale si institutii corporatiste democratice.Intrucat in continuare ne referim la corporatismul democratic, excludem din discutie formele de corporatism nedemocratice cum sunt corporatismul totalitar, capitalismul corporatist (capitalismul de stat), corporatismul de stat etc. la care am facut referiri in paragrafele de mai sus. Ne vom ocupa, in continuare, de alte forme de corporatism a caror caracteristica esentiala este participarea voluntara a partilor la negocieri. Partile intra in relatii corporaAŽtiste cu precautie si participa numai daca negocierile au un sens practic. Aranjamentele institutionale coercitive la adresa sindicatelor si a patroAŽnatelor de a ser scopurile statului sunt excluse de la definirea corporaAŽtismului democratic1. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
