StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Relatia reciproca dintre politica si economie
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Extinderea corporatismului pe niveluri ale economiei



in scopul realizarii pacii si echitatii sociale, in tarile democratice s-a dezvoltat o intreaga structura institutionala - reguli si organizatii - la nilul intregii societati, la nilul unor sectoare sau ramuri si la nilul unitatilor (intreprinderi), care au ca scop medierea intereselor dintre grupurile de interes majore ale producatorilor.
MacrocorporatismulIn literatura de specialitate a existat parerea ca corporatismul se maniA¬festa in mod real pe scara larga doar la nil national (macrocorpo-ratism) pentru asigurarea silitatii sistemului, folosind negocierile dintre stat si reprezentantii la varf ai organizatiilor muncii si capitalului1. Cooper subliniaza ca activitatea corporatismului, avand ca scop minimizarea crizei conflictului in societate, poate fi gasit la orice nil al organizatiilor soci


ale, desi in mod clar practica nilului national este mai relevanta2.
Macrocorporatismul a cunoscut o inflorire mai ales in perioade dificile si in anumite tari unde muncitorii organizati au negociat pacea sociala in schimA¬bul unor angajamente gurnamentale de a realiza folosirea deplina a fortei de munca si de a reconsidera impartirea echiila a niturilor intre cele doua categorii de participanti la productie - capital si munca1. Macrocorpora-tismul a cunoscut succes mai ales acolo unde, sub imperiul necesitatii siliA¬tatii interne, s-a putut asigura aplicarea unui program privind cresterea economica neinflationista, impreuna cu aplicarea unor programe sociale exA¬tinse prin intelegerile comune intre parti asupra politicilor in domeniile salaA¬riilor, productivitatii, preturilor si profiturilor distribuite2, in special intr-o serie de tari europene mici cu economii larg deschise care aau nevoie de silitate interna3. Structurile corporatiste - subliniaza Panitch - capata o mai mare relevanta in tarile unde se duce o politica activa a niturilor si a aplicarii unor programe sociale sustinute de federatiile si confederatiile sindicale. Acestea constituie temele lor dominante, stiind ca sustinerea lor le aduce si un numar sporit de membri in organizatii4.
Dezvoltarea macrocorporatismului este stimulata puternic si de alti factori - cum sunt cei geopolitici, care, de exemplu, au jucat un rol important in Austria si Germania, dupa razboi5. in aceste tari s-a impus si s-a realizat o politica de cimentare a aliantei institutionalizate intre capital si munca intr-un cadru democratic pentru a face fata presiunilor exercitate de partidele comuniste si de alte forte sustinute de fosta Uniune Sovietica, precum si penA¬tru a crea un cadru adecvat desfasurarii unei politici acti de implicare a statului in dezvoltarea economiilor nationale constand in: facilitarea acumuA¬larii capitalului, socializarea riscului productiei private prin acordarea de subntii compensatorii, aplicarea unor politici diferentiate de impozite, conA¬structia infrastructurii, calificarea si recalificarea fortei de munca.
Mezocorporatismul
Cercetarile empirice au dodit ca in practica multor tari o atentie mai mare se acorda totusi actiunilor si dezvoltarii institutiilor corporatiste la
nil sectorial, unde intermedierea sau negocierile au loc nu cu organizaA¬tiile la nil national reprezentand producatorii majori - munca si capitalul -ci si cu organizatiile care reprezinta interese specifice ale sectoarelor si proA¬fesiilor. De regula, puterea de negociere a acestor organizatii cu agentiile staA¬tului constau in situatia lor de monopol deoarece ele reprezinta intregul secA¬tor sau ramura. In cazul cand exista mai multe organizatii cu acelasi profil pe sector sau ramura se creaza concurenta intraorganizationala - situatie ce slabeste puterea lor de negociere si este caracteristica mai degraba pluraA¬lismului decat corporatismului.
Mezocorporatismul nu are in sfera de preocupare numai relatiile dintre capital si munca. in randurile actorilor colectivi ce contribuie la realizarea politicii in afara asociatiilor patronale, federatiilor sau confederatiilor sindiA¬cale si agentiilor de stat mai pot fi cuprinse si alte grupuri de interes cum sunt cele profesionale, manageriale s.a.
Cuprinderea lor se realizeaza in masura in care ele reusesc sa monoA¬polizeze reprezentarea printr-o organizatie distincta1 destul de puternica penA¬tru a putea fi considerata partenera de negocieri.
Daca politicile conducerii macroeconomice sunt folosite pentru a aborda si a schita problemele cele mai largi ale economiei si societatii cum sunt siA¬litatea, dezvoltarea economica si sociala, restructurarea economica, adaptaA¬rea institutionala s.a., politicile sectoriale prisc anumite parti componente ale celor macroeconomice, precum si anumite sectoare. Fiind mai restranse ca sfera de cuprindere, aceasta nu inseamna ca sunt mai putin importante. in mod concret, ele prisc politicile industriale, agrare, sanatatii, invatamanA¬tului, demografiei s.a.
Pentru a ne da seama mai bine de importanta, de necesitatea si de conA¬tinutul mezocorporatismului si pentru a face aprecieri cat mai corecte asupra acestei categorii, sa ne referim pe scurt la politica industriala.In general, aici se cunosc trei tipuri principale de politici: de reglare, de restructurare si de adaptare. Evident, aplicarea acestor politici determina dislocari sociale si economice de mari proportii ce pot atinge in mod grav atat interesele capitalului, cat si - in mod deosebit - cele ale grupurilor de salariati, provocand nemultumiri si posibile conflicte sociale2. in asemenea conditii statul nu poate ramane indiferent. Elaborarea si aplicarea unui proiect politic mezocorporatist devin obligatorii pentru a ajunge la un consens intre grupurile de interes si stat asupra scopurilor si instrumentelor politice, ca si asupra impartirii atat a efectelor, cat si a responsabilitatilor in aplicarea politicilor respecti. Optiunile corporatiste sectoriale specifice, pentru a atrage in procesul politicii industriale a partilor interesate - a grupurilor de interes majore - devine singura solutie inteleapta pentru a putea realiza proiectele economice si sociale propuse.

Necesitatea si posibilitatile efecti de reglare si restructurare vor fi mai bine intelese si acceptate de grupurile de producatori organizate la nilul sectorului atunci cand exista aranjamente institutionale pentru consultari, pentru concertarea eforturilor si responsabilitatilor si, entual, pentru decizii comune



intre partenerii sociali la nil bipartit sau tripartit, bineinA¬teles in limitele prederilor constitutionale si ale prerogatilor ce decurg din drepturile de proprietate.


Microcorporatismul
Corporatismul se manifesta si la nilul firmelor sau intreprinderilor atunci cand ele isi exercita pe piata puterea de monopol sau oligopol, intrucat numai in asemenea situatii grupurile de interes reprezentati reusesc sa impuna negocieri cu agentiile de stat. in cazul firmelor obisnuite, cu ponderi scazute in economie si in ramura, unde negocierile au loc, la nilul unitatii, intre patronat si sindicate nu este necesara prezenta statului. Aici este vorba propriu-zis de asa-numitele relatii industriale. Relatiile industriale, ca proces de consultare si uneori de concertare, se desfasoara la nilul microeconomic sub forma reprezentarii salariatilor in comitetul de conducere al firmei, sau a reprezentarii muncitorilor in comisii speciale de consultare si/sau de negociere impreuna cu managementul si cu comitetul de administratie. Acest proces de luare a deciziilor de comun acord sau prin vointa partilor la nil microeconomic este dependent de negocierile colecti care opereaza la nil national si sectorial. La nilul intreprinderii se exprima acordul de recuA¬noastere procedurala a programelor ce urmeaza a fi negociate si se aplica rezultatele obtinute la negocierile colecti efectuate la nil sectorial si la nil macroeconomic.
Dupa aprecierile lui Dekker, atunci cand se duc negocieri la nilul intreA¬prinderii, aceasta reflecta o trasatura caracteristica a corporatismului slab sau chiar a pluralismului1.
Concluzii ati
Din analiza efectuata in cele trei sectiuni de mai sus rezulta ca in majoA¬ritatea tarilor europene dezvoltate exista tipuri de corporatism ce se desfaA¬soara atat la nil macroeconomic, cat si la cel mezoeconomic.
Corporatismul are actiuni la nil micro doar in cazuri speciale - in situatie de monopol sau oligopol al firmei. in situatia comuna, la nil microA¬economic se da acordul de recunoastere procedurala a programului ce
1 L.C. G. Douwes Dekker, op. cit. p. 54. in general, este greu sa se faca o demarcatie neta intre pluralism si corporatismul slab. Tocmai de aceea, adeseori, aceste forme se confunda, mai ales daca sindicatele joaca rolul grupurilor de presiune urmeaza a fi negociat si se aplica rezultatele obtinute din negocierile efectuaA¬te la nil macroeconomic si mezoeconomic.In scopul arii formelor specifice ale corporatismului la cele trei niluri, redam sinoptic in elul 5.3., principalele caracteristici ale acestora privind actiunile partilor si continutul negocierilor si intelegerilor dintre partile implicate.
Tabelul 5.3 Situatie ativa privind caracteristici ale corporatismului deA¬mocrat la cele trei niluri ale economiei

Nilul Principalele actiuni ale a–  partilor si formele de organizare connite Continutul intelegerilor sau negocierilor
Macrocorporatism (nil national) Consultare, concertare si/sau luarea in comun a deciziilor intre cele trei parti repreA¬zentand capitalul, munca si statul. Formarea unui foA¬rum comun sau a unui orA¬ganism privind problemele pietei muncii de catre conA¬federatiile sindicale si asoA¬ciatiile patronale la nil national Deliberari tripartite asuA¬pra problemelor social-eco-nomice si asupra politicii sociale privind nevoile de baza asupra silitatii economice, dezvoltarii, reA¬formelor economice si soA¬ciale, folosirii fortei de munca; intelegeri incheiate asupra relatiilor de munca si asupra compromisurilor socio-economice
Mezocorporatism (nil sectorial sau ramura) Silirea unor organisme comune la nil de sector sau ramura de catre fedeA¬ratii (sau confederatii) sinA¬dicale si asociatii patronale care sa faciliteze negocierile colecti Negocieri colecti pentru intelegeri asupra salariilor (salariul minim, cresterea sau indexarea salariilor etc.), conditii de munca, fonduri pentru asigurari sociale si alte probleme specifice
Microcorporatism (fabrici si firme, inclusiv holdinA¬guri si grupuri inA¬dustriale) Reprezentarea muncitorilor in comitetul de conducere al firmei; managementul si comitetul de administratie pot sili comisii comune de consultare in afara celor de negociere; grupurile inA¬dustriale si holdingurile prefera actiuni de lobby pe langa organismele centrale de decizie Acord de recunoastere proA¬cedurala a programelor ce urmeaza a fi negociate si aplicarea rezultatelor neA¬gocierilor colecti sectoA¬riale, precum si formularea altora suplimentare speciA¬fice fata de cele sectoriale; holdingurile si serviciile unor grupuri industriale, impreuna cu reprezentanti ai sindicatelor, intra in inteA¬legeri procedurale sau asuA¬pra unor linii de conduita
Extinderea corporatismului la toate cele trei niluri depinde, in primul rand, de masura in care, pe politic sunt acceptate notiunile corporaA¬tiste, pe legislativ, este aprobata crearea unei retele institutionale adecvate, iar pe executiv, este incurajata buna organizare si functioA¬nare a parteneriatului pe linia consultarilor, concertarilor si participarilor la luarea unor decizii in comun. O conditie importanta o reprezinta si atituA¬dinea asociatiilor patronale si organizatiilor sindicale - la toate nilurile -fata de negocieri, fata de regulile cerute pentru a ajunge la intelegeri fara a diminua eficienta.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre relatia reciproca dintre politica si economie

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics