StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Relatia reciproca dintre politica si economie
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Liberalismul economic clasic



Un studiu privind relatia dintre puterea publica (statul) si economie - relaAŽtie concretizata prin interntia statului - ar putea sa raspunda unor cerinte ale vietii economice si sociale reale si ar putea fi nepartinitor numai daca s-ar recurge la o analiza lipsita de exclusivisme ideologice si, in plus, daca s-ar identifica si evalua, pe de o parte, avantajele oferite de piata libera iar, pe de alta parte, existenta si actiunea unor forte distructi necontrolate ale aceAŽleiasi piete libere cu efectele lor negati pentru economie si societate. Este necesar acest lucru intrucat multe dispute ce au loc in teoria economica isi au sorgintea in abordarea si tratarea unilaterala a problemelor fie ca este vorba de liberali clasici si neoliberali fie de socialisti democrati sau de anarhisti.
Lasand la o parte celelalte curente, sa ne referim aici la liberalismul clasic inAŽtemeiat pe


cele doua criterii fundamentale: libertatea individuala si eficienta. Reprezentantii acestuia resping aproape in intregime interntiile puterii publice in viata economica si sociala, aducand ca principale argumente urmarile negati pe care aceste interntii le-ar produce in viata economica si sociala si perspectiva intaririi pozitiei puterii unor organizatii si, in primul rand, a staAŽtului in viata economica si sociala, ceea ce ar submina eficienta si libertatea.2
Printre reprezentantii cei mai activi si mai radicali care s-au ridicat impoAŽtriva interntiei statului si in apararea liberalismului economic clasic se numara Nozick, Hayek, Friedman, von Mises s.a. Care sunt principalele lor argumente impotriva interntionalismului ? Unele au la baza necesitatea pastrarii in viata sociala si economica a principiilor liberale privind libertatea si independenta, iar altele subrezenia ipotezelor pe baza carora s-au consti-
tuit si au functionat economiile centralizate generatoare de despotism econoAŽmic si politic.
Adept al conceptiilor spenceriene, Nozick si-a pus ca principale obiecti in lucrarile sale apararea proprietatii private pe baze morale si prezervarea libertatii individuale ca un drept natural al individului.1 El interpreteaza interntia statului in economie ca o greseala morala si neaga orice drept al acestuia de a redistribui niturile sau avutia. De exemplu, el considera ca just dreptul de proprietate obtinut atat prin castiguri cat si prin mostenire si ca nejustificata si ilegala obtinerea dreptului de proprietate prin redistribuiAŽrea niturilor efectuata de stat.
Statul trebuie sa aiba doar rolul de paznic (nightwatchman) cu puteri
strict circumscrise, el (statul) urmand sa ofere doar un singur bun public -apararea persoanei si a proprietatii, inclusiv obligatia executorie a contracAŽtelor. Nozick de impozitarea ca un furt din banii populatiei si ca o forma de sclavie cand oamenii sunt fortati sa munceasca o parte din timpul lor pentru gurn.
Spre deosebire de Nozick, urmasii moderni ai liberalismului clasic - Hayek
si Friedman - vad interntia statului, nu ca pe un element moral ci ca pe
unul economic, de reducere a bunastarii totale.2 insa la fel ca Nozick, ei evalueaza interntia sau neinterntia statului prin prisma indivizilor si nu a grupurilor sociale, acorda intaietate libertatii individuale, sustin cu putere proprietatea privata si mecanismul de piata, considerand ca rolul statului in impozitare si in redistribuirea niturilor si avutiei trebuie strict limitat.1
Teoria lui Hayek se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi fundamenAŽtale: primatul libertatii individuale; valoarea absoluta a mecanismului pietei intrucat acesta asigura eficienta si protejeaza libertatea individuala; asertiuAŽnea ca principiul justitiei sociale este nu numai inutil ci si daunator pentru ca poate sfarsi cu distrugerea libertatii individuale. El defineste piata ca pe o forta impersonala, naturala, asemanatoare cu un joc economic cu castigatori si perdanti, iar libertatea o interpreteaza in mod restrans ca pe o absenta a coercitiei sau constrangerii.2
Von Mises respinge interntionismul dupa o alta pozitie si, anume, dupa aceea a criticului economiei centralizate, alaturi de el aflandu-se Hayek, Schumpeter, Kohler, s.a., iar mai tarziu, unii reprezentanti ai scolii economiei ate. inca din 1920, von Mises a argumentat ca un sistem economic centralizat rational nu este posibil din punct de dere logic din urmatoarele moti: nu exista piata libera; nu exista mecanism de formare a preturilor, nu exista calcul economic corect din cauza lipsei unor preturi obiecti; ifiAŽcatorii nu pot asigura nici alocarea eficienta a resurselor si nici organizarea productiei in conditii eficiente din cauza inexistentei unei piete a capitalului si a absentei unei motivari a interesului pentru profit.1
Respingerea globala a oricarei imixtiuni a statului in economie are la baza urmatoarele ipoteze: pe de o parte, statul si unitatile acestuia sunt simpli agenti economici, iar pe de alta parte, oamenii (indivizi si grupuri organizate) sunt complet liberi sa aleaga obiecti, oportunitati si mijloace cu concursul diferitelor entitati statale, iar relatiile oamenilor cu aceste entitati, ce au loc i



ntr-o lume a concurentei perfecte, sunt intotdeauna cele de cooperare.
Realitatile infirma insa astfel de ipoteze. De exemplu, statul, institutiile sale reprezinta mai mult decat atat. El trebuie privit - asa cum sublinia Friedman - ca avand un monopol asupra folosirii legitime a fortei sau a ameAŽnintarii cu forta, ca un mijloc prin care unii dintre noi pot impune in mod legitim constrangeri prin forta asupra altora dintre noi,2 afectand astfel si libertatea de alegere a indivizilor si grupurilor sociale, precum si oportunitaAŽtile acestora. Vazut intr-un atare sens, rolul statului s-a schimbat in mod dramatic in diferite societati, in decursul secolului nostru.
Gradul de imixtiune a statului in viata economica si sociala se afla in raAŽport inrs cu gradul de libertate de alegere pe care il au indivizii sau grupurile sociale in calitatea lor de agenti economici. De asemenea, imixtiuAŽnea statului se afla in stransa legatura cu tipul structurilor de piata - concuAŽrenta perfecta, concurenta monopolista, actiunea unor grupuri de presiune care provoaca disimetrii etc. Tocmai de aceea, diferite forte politice isi formuleaza si isi regleaza programele lor de interntie sau non-interntie in economie in raport de doua criterii principale: a) graAŽdul de libertate de alegere a indivizilor si a agentilor economici pe care il prevad ca criteriu politic fundamental in doctrinele lor econoAŽmice; b) structurile de piata existente in realitate, date de istoria dezAŽvoltarii economice a societatii si de directiile de evolutie a mecanisAŽmelor de functionare a economiei.
Luarea in considerare, concomitent, a acestor doua criterii este obligatorie pentru asigurarea unei adevarate libertati si a unei auAŽtentice democratii. Ce ar insemna un grad foarte mare de libertate in posiAŽbilitatea de alegere a agentilor economici in conditiile existentei unor puterAŽnice grupuri de presiune, inclusiv a unor monopoluri dominatoare si atotcuAŽprinzatoare ? Evident, a proclama o politica noninterntionista pentru a reaAŽliza cea mai mare libertate posibila, in asemenea conditii, in numele liberaAŽlismului, ar reprezenta nu numai sustinerea unei politici liberale false, ce ar aa efecte negati pentru economie si societate, ci, in fapt, o politica de tolerare a dominatiei politice si economice prin noninterntie.
Trebuie amintit, in aceasta ordine de idei, ca insusi Adam Smith, care a pus bazele stiintifice ale liberalismului economic, nu a vazut acest concept in mod abstract, desprins de realitatile vietii pentru a nega necesitatea interAŽntiei statului in economie. Pentru a prezenta sistemul de libertati naturale Adam Smith a subliniat ca suranul - ca reprezentant al puterii statale -are de indeplinit trei datorii de mare importanta, insa pline si inteligibile pentru intelesurile comune: prima, este datoria de protectie a societatii de violenta si de invazie a altor societati independente; a doua, datoria de proAŽtectie, pe cat posibil, a fiecarui membru al societatii de injustitie sau agreAŽsiune a fiecarui alt membru al sau, ori datoria de a sili o administratie exacta a justitiei; a treia, datoria de a inalta si mentine anumite lucrari puAŽblice si anumite institutii publice, care nu pot fi niciodata ridicate si menAŽtinute in interesul vreunui individ sau vreunui numar mic de indivizi, intrucat nitul nu ar putea niciodata sa compenseze cheltuiala la un individ sau la un mic numar de indivizi, desi la el (nitul) ar putea in mod frecnt sa faca mult mai mult decat sa fie returnat unei mari societati."l
Daca primele, doua obligatii ale statului se refera la protectia indivizilor, cea de a treia obligatie presupune o gama nedefinita de activitati economice. Desi, probabil, Smith se gandea la obligatii gurnamentale strict necesare, indreptate spre pastrarea si consolidarea unei societati si economii libere, adeseori, formularea data de el - dupa cum nota Friedman - a fost folosita de unii economisti si politologi pentru a justifica o gama de activitati extrem de larga si pentru o extindere nelimitata a imixtiunii in economie, a puterii gurnamentale.2






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre relatia reciproca dintre politica si economie

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics