StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Sistemele de nevoi si activitatea economica
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Procesul de cunoastere a vietii economice. sistemul stiintelor economice



ZCunoasterea stiintifica a etii economice a devenit o necesitate obiectiva o data cu accentuarea complexitatii acestei eti. Momentul istoric care a marcat aceasta necesitate 1-a constituit trecerea de la feudalism la capitalism si formarea primelor economii de piata in tarile vest-europene.
Prin inlocuirea economiei naturale cu economia de schimb, ata economica a fiecarei tari se diversifica tot mai mult, incluzand un numar crescand de fapte economice. Ca urmare, cunoasterea directa a ansamblului de fapte economice derulate in fiecare tara, de catre participantii la ata economica, dene o imposibilitate. Pentru a se putea orienta in desfasurarea unei eti economice tot mai complexe, oamenii au resimtit nevoia desprinderii, din noianul faptelor economi


ce, a unor reguli adecvate de conduita. Plecand de la necesitatea mentionata, a aparut, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, stiinta economica sau economia politica2. inceputul cunoasterii stiintifice a etii economice a fost marcat indeosebi de scoala clasica engleza, avand ca exponenti principali pe Adam Smith (autorul lucrarii Avutia natiunilor, cercetare asupra naturii si cauzelor ei, aparuta in 1776) si Dad Ricardo (autorul lucrariiDespre principiile economiei politice si impunerii, aparuta in 1817). Fundamentarea stiintei economice de catre clasicii englezi a constituit o necesitate, indisolubil legata de faptul ca Anglia a devenit prima economie de piata dezvoltata, intemeiata pe infaptuirea revolutiei industriale.In cursul secolelor al XlX-lea si al XX-lea, treptat, toate tarile lumii evolueaza pe fagasul economiei de piata capitalista si sunt angrenate in cadrul pietei mondiale. De asemenea, s-a realizat experimentul socialist din URSS. care a fost impus si altor tari (intre care si Romania), in stransa legatura cu evolutia etii economice reale, procesul de cunoastere a ei s-a extins si s-a adancit mereu. Ca urmare, acest proces a fost marcat de aparitia si afirmarea unor noi scoli sau curente de gandire economica. Majoritatea cercetatorilor disting 4 momente principale in evolutia economiei politice: scoala clasica, scoala neoclasica, teoria lui Keynes si neokeynesismul. Prin ce elemente esentiale se defineste fiecare moment?
Scoala clasica, reprezentata indeosebi de englezii A. Smith si D. Ricardo, a realizat trecerea de la descrierea la analiza faptelor economice, concentrand atentia principala asupra procesului de productie. Pe baza orientarii mentionate, scoala clasica a asigurat cunoasterea stiintifica a economiei capitaliste din Anglia, mai ales prin elaborarea teoriei valorii-munca si a teoriei concurentei. De aceea, elementele esentiale definite de aceasta scoala constituie punctul de vedere pentru toate teoriile economice stiintifice ulterioare.
Scoala neoclasica a fost fondata, spre sfarsitul secolului al XlX-lea, de catre englezul S. Jevons (autorul lucrarii Teoria economiei politice, 1871), austriacul K. Menger (care a elaborat lucrarea Fundamentele economiei politice, 1871) si francezul L. Walras (autorul lucrarii Elemente de economie politica pura, 1874). Scoala neoclasica sustine formarea preturilor pe baza liberei concurente si a utilitatii marginale, conturand o ziune ideala asupra structurii si mecanismului de functionare a economiei capitaliste, neconfirmata de numeroase fapte economice de la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Teoria economica a marelui economist englez J.M. Keynes este sintetizata indeosebi in lucrarea Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, aparuta in 1936. Constatand manifestarea unor dezechilibre in functionarea economiilor capitaliste moderne, Keynes a fundamentat necesitatea interventiei statului pentru asigurarea echilibrului in ata economica a fiecarei tari.
Neokeynesismul este curentul principal de gandire economica din perioada postbelica. Printre reprezentantii acestui curent se numara americanii E. Domar, W. Rostow, A. Hansen, P. Samuelson, englezii R. Harrod, N. Kaldor. Ei sustin asigurarea unui echilibru economic dinamic in fiecare tara, inclusiv prin elaborarea si folosirea unor modele economico-matematice.
Pe langa neokeynesism, in perioada postbelica, s-au conturat si afirmat curentul economic neoliberal (reprezentat de nemtii W. Eucken si L. Erhard, de francezul J. Rueff), precum si curentul economic radical (avand ca exponenti principali pe americanul J. Galbraith si autoarea engleza J. Robinson).In evolutia procesului de cunoastere a etii economice se inscrie si teoria economica a lui K. Marx, inclusa indeosebi in lucrarea Capitalul, care cuprinde 4 volume (aparute succesiv in anii 1867, 1885, 1893, 1905-l910). Prin continut si corelare cu evolutia economiei capitaliste, teoria lui Marx ar putea fi plasata intre scoala clasica si cea neoclasica. Plecand de la unele teze ale lui Marx, care s-au dovedit ulterior eronate, Lenin, Stalin si alti ideologi ai partidelor comuniste au elaborat economia politica marxist-leninista, menita sa sustina teoretic experimentul socialist din URSS si extinderea lui in toate tarile lumii. Or, falimentul acestui experiment istoric edentiaza caracterul preponderent nestiintific al economiei politice marxist-leniniste, desi ea include si numeroase elemente riguroase.
La procesul de cunoastere stiintifica a etii economice, atat din tara noastra, cat si pe mondial, au adus contributii insemnate si o serie de economisti romani. Printre acestia se numara unii oameni de stiinta care au activat la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea (D.P. Martian, M. Kogalniceanu, P.S. Aurelian, A.D. Xenopol), precum si o serie de oameni de stiinta si politici care si-au desfasurat actitatea in perioada interbelica, apartinand indeosebi curentului taranist (V. Madgearu, I. Raducanu, E. Ene) si curentului liberal (V. Bratianu, S. Zeletin, M. Manoilescu, M. Con-stantinescu, V. Slavescu, I. Angelescu, G. Tasca, N. Leon). Unele lucrari romanesti s-au bucurat de o larga apreciere pe international. in categoria mentionata, se inscriu lucrarea lui Mihail Manoilescu Teoria protectionismului si a schimbului international (aparuta la Paris, in 1929), lucrarea lui Nicholas Georgescu-Roegen Legea entropiei si procesul economic (aparuta la Cambridge si Massachussetts, in 1971). Desi, in perioada postbelica, folosirea economiei politice marxist-leniniste de catre PCR si cultul personalitatii (inchinat lui Stalin, iar apoi lui Ceausescu) au limitat considerabil cercetarea stiintifica a etii economice de catre economistii romani, multi dintre acestia au realizat lucrari valoroase si in perioada socialista. Dupa inlaturarea sistemului politic dictatorial, in decembrie 1989, cercetarile efectuate de numerosi economisti din Romania au fost axate indeosebi pe problematica


tranzitiei tarii la economia de piata si a integrarii sale pe european. in contextul mentionat, se detaseaza indeosebi lucrarile elaborate de acad. N.N. Constantinescu.
Economia politica asigura cunoasterea stiintifica a etii economice prin utilizarea metodei abstractizarii. Aceasta metoda permite ca, din ansamblul tot mai complex al faptelor economice, sa fie desprinse elementele esentiale, necesare pentru orientarea oamenilor spre o actitate eficienta. Marea lectie pe care ne-a dat-o stiinta - arata F.A. Hayek (laureat al premiului Nobel pentru economie) - este ca trebuie sa recurgem la abstract acolo unde nu putem stapani concretul"1.
Cunoasterea stiintifica a etii economice, prin metoda abstractizarii, se realizeaza prin analize si sinteze cu prire la aspectele cantitative si calitative ale faptelor economice, cu prire la legaturile dintre aceste fapte si tendintele lor. in cercetarea etii economice contemporane, avand o complexitate si o amplitudine crescande, metoda abstractizarii se sprijina pe utilizarea, tot mai larga, a statisticii, matematicii, informaticii.
Rezultatele principale ale procesului de cunoastere a etii economice sunt sintetizate in categoriile economice si legile economice. Ce sunt acestea?
Categoriile economice sunt expresii teoretice care reflecta esenta sau continutul actitatilor si relatiilor economice in care sunt implicati oamenii. in economiile de piata, esenta faptelor economice nu apare la suprafata acestora, impunandu-se ca ea sa fie dezvaluita si analizata de stiinta, ceea ce se realizeaza tocmai cu ajutorul categoriilor economice.
Categoriile economice sunt notiunile de baza folosite de economia politica: marfa, utilitatea, valoarea, banii, pretul, capitalul, salariul, profitul si multe altele (care sunt prezentate pe larg in acest curs). Cu ajutorul categoriilor economice, economia politica analizeaza elementele esentiale ale etii economice din fiecare tara, desprinzand concluziile necesare pentru ameliorarea calitatii acestei eti.
Legile sau legitatile economice exprima legaturi esentiale, necesare si sile intre diferite aspecte ale etii economice. La fel ca si legile naturii, legile economice au caracter obiectiv, deoarece ele actioneaza in rtutea unor conditii determinate ale etii economice. Astfel, legea cererii si ofertei se manifesta in fiecare tara numai pe masura trecerii de la economia naturala la cea de schimb. Ca legi obiective, legile economice trebuie distinse de legile juridice cu prire la ata economica. Legile juridice sunt elaborate de oameni, tinand seama inclusiv de legile economice obiective. La randul lor, reglementarile cuprinse de legile juridice influenteaza actiunea legilor economice obiective in fiecare tara.
Desi au caracter obiectiv, legile economice nu se impun oamenilor in mod automat, ca niste forte ale naturii. Legile economice se manifesta in ata economica, la care oamenii participa in mod constient, ca fiinte bio-psiho-sociale. Astfel, raportul existent intre cerere si oferta la un anumit produs, pe o anumita piata, nu poate fi impus nici pentru fiecare vanzator si nici pentru fiecare cumparator. Ca urmare, legile economice se manifesta ca tendinte in functionarea si evolutia etii economice.In ansamblul legilor economice, se pot distinge cateva legi generale, care actioneaza in cursul intregii evolutii a omenirii. Asemenea legi suni cresterea nevoilor sociale, cresterea productitatii muncii. Pentru toate societatile intemeiate pe productia si schimbul de marfuri sunt comune anumite legi economice : legea cererii si ofertei, legea valorii si pretului, legea circulatiei banesti, legea concurentei. De asemenea, exista legi specifice pentru fiepare sistem economic. Pentru sistemul capitalist este specifica legea maximizarii profitului. Rezulta ca, in fiecare tara, evolutia etii economice se realizeaza pe baza actiunii unui sistem de legi economice, incluzand legi generale, legi comune si legi specifice. Prin cunoasterea sistemului de legi economice, oamenii au posibilitatea sa desfasoare actitatile si relatiile economice in concordanta cu cerintele obiective ale etii economice si, deci, sa obtina rezultate mai bune.
Procesul de cunoastere a etii economice a fost realizat initial de catre o singura stiinta - economia politica. insa, amplificarea si diversificarea continua a actitatilor si relatiilor economice, in secolele al XlX-lea si al XX-lea, au determinat formarea de noi stiinte economice, de regula, prin aprofundarea unor module ale economiei politice. Ca urmare, in prezent, oamenii dispun de un sistem de stiinte economice. in cadrul acestui sistem se pot distinge : 1) stiinte economice ale intreprinderii (conilitate, management, marketing); 2) stiinte economice de ramura (economia agriculturii, economia industriei, economia constructiilor, economia transporturilor, economia comertului); 3) stiinte care cerceteaza aspecte de ansamblu ale fiecarei economii nationale (statistica economica, prognozarea si ificarea economiei); 4) stiinte ale economiei mondiale (conjunctura economica internationala, relatii economice internationale); 5) stiinte economice istorice (istoria economiei nationale, istoria doctrinelor economice): 6) stiinte economice de granita (informatica economica, sociologie economica, psihologie economica, economia protectiei mediului natural). in ansamblul stiintelor economice contemporane, economia politica ocupa un loc central, deoarece ea asigura baza teoretica si metodologica pentru toate celelalte stiinte economice. Plecand de la categoriile, legile, principiile si metodele elaborate de economia politica, celelalte stiinte economice asigura aprofundarea anumitor aspecte ale actitatilor si relatiilor economice. La randul lor, aceste stiinte ofera numeroase elemente pentru aprofundarea unor teorii, principii si metode ale economiei politice.
loading...




Copyright © 2010- 2017 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre sistemele de nevoi si activitatea economica

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics