StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Sistemul resurselor economice

Definirea, clasificarea si trasaturile resurselor economice utilizate in epoca contemporana

in general, prin notiunea de resurse se desemneaza suma bunurilor materiale si amateriale susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data. Sensurile respecti au in principal o conotatie economica. Definim, prin urmare, resursele economice caftind ansamblul elementelor materiale si umane cunoscute si determinate, aflate in rezerva si susceptibile a fi valorificate prin producerea de bunuri si servicii.
Nevoile constituie fundamentul vietii economice, ele motivand toate fazele activitatii economice Nevoile umane in general si cu deosebire cele economice constituie motivatia oricarei activitati economice ; schimbarile cantitati si calitati ce pot aparea in evolutia trebuintelor se rasfrang in modificari corespunzatoare si in cadrul activitatii economice.<


br /> Satisfacerea nevoilor este indisolubil conditionata de existenta anumitor resurse economice, respectiv a unui potential material si spiritual ca baza a reluarii si dezvoltarii productiei de bunuri materiale si servicii.
Prin cantitatea, dirsitatea si calitatea resurselor ca si prin eficienta utilizarii lor acestea se inscriu ca un element esential in conurarea unei economii, sub cele mai dirse aspecte ale ei.
Resursele economice pot fi reflectate prin intermediul mai multor grupari:
a) resurse primare (materiale si umane), adica potentialul de resurse naturale (minerale, hidrocarburi, fondul funciar si forestier s.a.) si potentialul demografic, (rezervorul resurselor de munca);
b) resurse derivate, respectiv cele create de catre oameni pe baza celor primare (cum sunt echipamentele tehnice - masini, utilaje, instalatii etc. - si cunostintele stiintifice, experienta si deprinderile de munca ale oamenilor);
c) resurse intermediare - aparute mai tarziu in mecanismul economic si care sunt formate din mijloace banesti si capitalul necesar transferului, transformarii/consumului de resurse materiale si umane intr-un anumit circuit.In general, resursele economice, pentru fiecare tara, au un caracter limitat, ativ cu nevoile care se cer a fi satisfacute, insa trebuie sa accentuam aceasta caracteristica in cazul resurselor naturale.
Particularizand, pentru tara noastra, in etapa actuala, pe langa recunoscutele limitari in procurarea din interior a unor resurse naturale - din moti integral sau partial obiecti - se mai adauga si cele referitoare la resursele intermediare, foarte des pomenindu-se de lipsa resurselor financiare care sa recapitalizeze o serie de unitati economice ce au o structura de fabricatie cu bune perspecti.
Aceasta penurie de resurse banesti, indeosebi sub forma valutei liber conrtibile a generat in spatiul nostru economic - si nu numai la noi - o adevarata "cruciada" pentru atragerea capitalului strain; in conditiile si posibilitatile ce le vom constata, evident, intr-o perspectiva ceva mai indepartata. Resursele economice sunt reprezentate intr-un vast areal, in care se detaseaza factorul uman, materia organica si anorganica, elemente ale mediului natural care pot fi sau sunt deja incluse intr-un ciclu de transformari obiectivate printr-un sistem de interese angajate in procesul neintrerupt al satisfacerii nevoilor umane. Sfera resurselor economice s-a marit continuu intr-un ritm care, insa, este mereu inferior nevoilor manifestate in societate. Secolul nostru si mai ales cea de-a doua lui jumatate, sub impactul revolutiei stiintifico-tehnice, se caracterizeaza prin cresteri spectaculoase, in cantitativ, dar si calitativ a resurselor aflate la dispozitia unui mereu mai perfectionat aparat productiv.
Starnite indubiil si de faimoasele si alarmantele rapoarte catre "Clubul de la Roma" preocuparile pentru inntarierea si gospodarirea mai judicioasa a resurselor de care dispune Planeta s-au amplificat si, mai ales, au determinat programe de cercetare si protejare a resurselor celor mai expuse pericolului de disparitie.
Chiar daca oamenii de stiinta s-au aratat a fi ingrijorati, in primul rand de pericolul epuizarii intr-un termen scurt a unor resurse naturale, extrem de importante, care se afla in buna masura, la baza civilizatiei actuale totusi, descifrandu-se multiplele fatete pe care le prezinta acest proces se considera pe buna dreptate, ca rezolvarea situatiei, in favoarea viitorului, nu se rezuma doar la acest aspect. Numai printr-o imbinare organica, elastica si inteligenta a celor trei categorii de resurse economice, la nilul fiecarei tari, se poate aspira la progres printr-o dezvoltare durabila. Hotarator, in acest demers, pe care trebuie sa-l efectueze fiecare natiune, este factorul uman; el si numai el dand masura succesului sau insuccesului.
Accesul la resurse a fost in toate timpurile o problema dificila, dificultatile fiind de ordin tehnic, economic si juridic; caracterul limitat al acestora, inscrierea lor in cadrul unei proprietati genereaza, in contextul economiei de piata o oferta limitata a acestora la un anumit pret, izbutind sa si le procure doar cei mai puternici, capabili sa plateasca pretul respectiv si, totodata, sa produca in conditiile cele mai economicoase cu putinta. O situatie atipica in privinta accesului la resursele economice, o intalnim in statele cu economie ificata, la nil central; urile care obliga posesorii de resurse sa le exploateze si sa le "livreze" unor consumatori presiliti indiferent de modul in care valorifica ei acele resurse. De asemenea, in situatia de monopol, intr-un lant care porneste de la resurse si se incheie cu produsele finite, apar contorsionari i
n privinta pretului real al respectilor resurse.
Socurile petroliere din anii '80 ca si alte cresteri spectaculoase de preturi la majoritatea materiilor prime au asezat in alti termeni chestiunea resurselor economice, fiecare intreprinzator fiind obligat de noile realitati sa priasca cu multa seriozitate accesul la resurse, pretul acestora, calitatea lor si posibilitatile de a le substitui.
Apreciem ca in acest sfarsit de mileniu pe eta noastra se cheltuiesc resurse umane si materiale uriase pentru a asigura "depozitul" de resurse necesare viitoarelor procese producti. De aceea, trebuie sa intelegem de pilda ca in pretul actual al titeiului se oglindesc si marile cheltuieli pentru prospectiuni, pentru foraj, pentru revigorarea unor zacaminte si pentru transport - uneori din largul marilor si oceanelor.
O alta trasatura importanta a procesului de valorificare a resurselor in epoca contemporana o constituie, in virtutea diminuarii drastice a protectionismului si a fenomenelor de integrare economica, accesul cvasiliberalizat la resurse, evident in conditii de competitie, a agentilor economici internationali. Sunt cunoscute cazurile tarilor puternic dezvoltate ca si ale marilor firme transnationale ce isi asigura resursele, inclusiv cele mai valoroase creiere, de oriunde din lume, pe baza competitivitatii de care dau dovada. in economia de piata resursele sunt marfuri, deci prin "achitarea" pretului cerut, ele pot fi procurate si folosite de agentii economici respectivi cu respectarea cadrului juridic -legislativ al tarii respecti.
Chiar in acest context, al posibilitatii patrunderii pe o piata internationala a resurselor, totusi pentru fiecare tara, intr-un anumit interval de timp, ele au un caracter limitat, fapt care actioneaza restrictiv asupra activitatii economice; astfel, caracterul dinamic si nelimitat al nevoilor se loste de limitele fizice ale resurselor. Iata de ce a capatat o insemnatate deosebita utilizarea rationala a resurselor, respectiv obtinerea de rezultate maxime pe fiecare unitate consumata; altfel spus, marirea cantitatii de bunuri materiale si servicii, corespunzator cerintelor, trebuie sa faca apel cu preponderenta nu la sporirea volumului de resurse ci la cresterea randamentului folosirii lor.
Sistemul resurselor economice in societatea moderna prezinta urmatoarele trasaturi:
a) s-a produs o crestere spectaculoasa a volumului resurselor economice;
b) fata de nevoi se mentine (si in unele cazuri se accentueaza) caracterul limitat al acestora;
c) evolutiile spectaculoase din domeniile stiintei si ale tehnicii au facut posibila o mare dirsificare a resurselor - element avand consecinte benefice pentru utilizatori;
d) dificultatea, tot mai accentuata, de a obtine cantitatile si calitatile necesare de resurse au facut sa se intensifice interesul utilizatorilor pentru utilizarea lor superioara ;
e) resursele economice se gasesc disproportionat raspandite pe tari, ceea ce impune din partea fiecarui participant la viata economica o anumita politica economica, pentru dobandirea lor, mai mult sau mai putin avantajoasa. Unii autori, spre exemplu, pretind ca statul sa protejeze agentii economici interni, in privinta accesului lor la resursele economice autohtone. Alti politicieni si experti economici se straduiesc sa demonstreze ca nimic nu poate fi mai benefic pentru o tara decat "deschiderea portilor" spre resursele ce le are (naturale, umane, financiare etc.) tuturor celor interesati, indiferent de apartenenta lor statala.
"Economistul" studiaza modul de utilizare a unor mijloace care se gasesc in cantitate neindestulatoare. El este interesat de felul in care diferite grade de raritate, a dirselor bunuri, determina raporturi diferite intre evaluarile ce li se dau, ca si de cel in care schimbarile ce survin in conditiile de raritate, datorate fie schimbarii scopurilor, fie celei a mijloacelor - de partea cererii sau de partea ofertei - afecteaza aceste raporturi. Stiinta economica este acea stiinta care studiaza comportamentul uman ca pe o relatie dintre scopuri si mijloace limitate ce au si utilizari alternati"1.In acest context, trebuie sa subliniem faptul ca stiinta economica are rolul de a oferi modele de echilibru economic competitiv pe termen lung, de realizare cu eficienta maxima a corelatiei dintre nevoi si resurse, sau, cum se mai spune, de a lupta contra raritatii. De altfel, realitatea ne da dreptul sa afirmam ca daca n-ar exista raritatea, adica limitele resurselor, stiinta economica nu si-ar aa sensul.


Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact