StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Consumul. structura si legile sale economice
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Consumul



in abordarea problematicii consumului este necesar sa se porneasca de la ideea potrit careia desfasurarea libera a actitatilor economice impune silirea unui raport precis de subordonare a mijloacelor de catre scopuri, in sensul defetisizarii productiei care, nefiind un scop in sine, se subordoneaza adevaratului scop al actitatilor economice, reprezentat de consum. intr-o asemenea acceptiune, consumul apare, atat ca element de declansare si stimulare a productiei, cat si ca element de reglare a acesteia, el fiind cel ce genereaza, atat determinarile cantitative, cat si sensul si intensitatea ritmurilor in care acesta se desfasoara si se reia in mod ciclic. Ca atare, consumul care reprezinta de fapt nivelul la care oamenii isi ating scopurile materiale, generate de interesele economice, trebuie sa fie elementul esential in conceptia si in desfasurarea actitatii economice. Acestea, intrucat respectivul consum, ca act care consta in folosirea efectiva a bunurilor sau serciilor este cel care verifica utilitatea


acestora si concordanta lor cu nevoile, dorintele si interesele oamenilor .
Orientarea tuturor actitatilor care se desfasoara in cadrul pietei implica, in primul rand, o cunoastere a consumului, o evaluare corespunzatoare a acestuia si silirea unei ierarhii ce structureaza nevoile de consum, atat ale unitatilor economico-sociale, cat si ale populatiei.
Consumul reprezinta cadrul ce cuprinde satisfacerea necesitatilor societatii in ansamblu, ale unitatilor economice si institutiilor, precum si ale fiecarui indid in parte. El este forta motrice a productiei, semnificand uzura si distractie, implicand schimbarea bunurilor sau serciilor consumate, cu bunuri sau sercii nou create . Slab in trecut, consumul tinde, in etapa contemporana, sa dena un fenomen "de masa" in toate tarile dezvoltate. Aceasta face ca el sa prezinte, pe masura dezvoltarii, o importanta crescanda pentru economia nationala si internationala, ridicand, astfel, numeroase probleme, atat cu prire la modul de satisfacere, cat si in legatura cu urmarirea, analiza, cuantificarea si prezionarea principalelor sale modalitati de realizare.


Nevoile de consum
Nevoia poate fi definita ca ansamblul trebuintelor oamenilor, unitatilor economice si institutiilor de bunuri si sercii, considerate la scara sociala. Nevoia este o categorie complexa, care apare ca o expresie a conditiilor sociale, materiale si spirituale, obiectiv necesare, ale etii oamenilor, corespunzator nivelului de dezvoltare a societatii. in acest context, se poate aprecia ca nevoia reprezinta un atribut al omului, ca element social, si al societatii in ansamblul sau. Daca omul, respectiv societatea, reprezinta subiectul nevoilor, obiectul acestora il formeaza bunurile materiale si spirituale, precum si celelalte conditii de trai, impuse de organizarea sociala a existentei oamenilor .
Ansamblul trebuintelor, ce dau continutul categoriei de nevoie, apare si se formeaza in cadrul general, concret, creat de productia sociala. Deci, prin volumul, structura si diversitatea sa, productia determina dimensiunile si complexitatea sistemului de nevoi. Mai trebuie adaugat ca nevoia este o categorie deosebit de dinamica, ea evoluand sub aspect cantitativ si calitativ o data cu dezvoltarea fortelor de productie ale societatii. Sub forma lor potentiala, a aspiratiilor spre progres si cilizatie pe care le manifesta permanent membrii societatii, nevoile se situeaza inaintea posibilitatilor de satisfacere, reprezentand astfel un impuls pentru dezvoltarea productiei sociale. Drept urmare, desi nevoia este determinata de productie exercita si ea o influenta asupra acesteia. De fapt, productia nu ia nastere decat pe baza nevoii, fiind reglementata de catre aceasta, trebuind sa-i raspunda si sa o satisfaca.
Cadrul nevoilor de consum este larg si elastic, intr-o continua amplificare, ca rezultat al aspiratiilor permanente ale omului spre progres si cilizatie si al cuceririlor in domeniul dezvoltarii productiei. Se apreciaza chiar ca nevoile umane sunt nelimitate, in sensul ca, imediat ce unele sunt satisfacute, alte nevoi noi incep sa le ia locul, ceea ce conduce la parerea ca aceste nevoi nu vor fi niciodata in totalitate satisfacute pentru ca, pe moment, nu vor fi suficiente resurse sau factori de productie (pamant, munca, capital si intreprinderi), pentru a produce toate bunurile sau serciile cerute. Drept urmare, o mare parte a nevoilor apare la inceput doar ca simple aspiratii sau dorinte nedefinite, ca nevoi potentiale, transformandu-se in nevoi reale o data cu aparitia produselor prin care ele pot fi satisfacute.
Important pentru orientarea actitatilor comerciale, ce se desfasoara in cadrul pietei, apare deci si faptul ca nevoia trebuie inteleasa ca un ansamblu de trebuinte reale, determinat de nivelul concret de dezvoltare a fortelor productive ale societatii. Aceasta inseamna ca nevoia reala, data de ansamblul trebuintelor concrete, include, in continutul sau, si posibilitatea satisfacerii sale. Aspiratiile si dorintele membrilor societatii nu se confunda cu nevoile reale, ele pot preceda pe acestea din urma, avand un caracter numai potential, pe care societatea, respectiv producatorii, comertul, le pot transforma intr-un consum efectiv.
Pornind de la ideea ca nevoia reprezinta un ansamblu de necesitati concrete, trebuie sa admitem, in acest sens, ca ea contine un complex, o mare diversitate de trebuinte care alcatuiesc un sistem deschis, perfectibil. Necesitatile umane ale societatii, in general, au o anumita structura, sunt corelate intre ele, se formeaza si se manifesta in interactiune cu resursele si posibilitatile indiduale si colective si sunt supuse unor permanente schimbari. Ele se refera, atat la totalitatea trebuintelor indiduale, cat si la o serie de nevoi conditionate de organizarea sociala a existentei oamenilor, denumite specific sociale: nevoile legate de protectia mediului ambiant, ocrotirea sanatatii publice, asigurarea nivelului de instruire, functionarea administratiei de stat, in sensul cel mai larg, apararea ordinii si a statului etc. intr-o asemenea acceptiune, nevoile pot fi grupate dupa mai multe criterii.
O prima grupare poate avea in vedere mobilul formativ al acestora, in functie de care nevoile se did in nevoi de baza ale existentei (hrana, imbracaminte, locuinta etc.) si nevoi generate de procesul de productie ce sta la baza asigurarii celor necesare existentei respective (materii prime, materiale, combustibil etc).
Un alt criteriu se refera la caracterul nevoilor, in functie de acesta distingandu-se trei categorii principale: materiale, spirituale si sociale. Tinand seama de dinamismul societatii contemporane, fiecare dintre acestea, in mobilitatea lor, le poate contine, intr-o forma sau alta, si pe celelalte. Nevoile materiale, care privesc trebuintele a caror satisfacere se realizeaza prin bunuri materiale specifice, se pot transforma in nevoi de ordin social sau spiritual. De pilda, nevoia de imbracaminte a indidului este una materiala si raspunde necesitatilor fiziologice de protejare a fiintei umane de efectele factorilor externi. O asemenea nevoie se transforma insa, pe masura cresterii gradului de instruire a indidului, intr-o nevoie de ordin social, imbracamintea trebuie sa raspunda unor cerinte de moda, de ordin estetic, de preferinta si gust etc. Delimitarea respectiva reliefeaza, totodata, ordinea in care se manifesta nevoile si asigura o ierarhizare in ceea ce priveste satisfacerea lor. Nevoile materiale legate, in principal, de existenta omului ca fiinta (nevoi fiziologice, indeosebi), precum si de cele prind procesul de realizare a diferitelor produse si sercii necesare traiului urban, sunt intotdeauna prioritare, de prima urgenta, pe cand cele legate de conditia indidului ca membru al societatii se pot distribui intr-o anumita ordine de prioritate. Acestea din urma se manifesta, atat ca nevoi indiduale, cat si ca nevoi colective, dimensiunea si ordinea lor de satisfacere depinzand de nivelul de dezvoltare sociala.
Nevoile sunt diferite si in functie de natura valorii lor de intrebuintare, care le asigura procesul de satisfacere. O serie dintre aceste nevoi, cum sunt cele de hrana, imbracaminte, productie etc, implica consumarea unor bunuri materiale, altele se satisfac prin intermediul anumitor sercii, cum sunt: de transport, comunicatii, instruire, cultura, consulting etc.
Din acest punct de vedere, se disting si nevoi complexe, legate, atat de consumarea unor bunuri materiale, cat si de utilizarea serciilor. in legatura cu acest ultim criteriu, referitor la nivelul de satisfacere, sunt de remarcat si alte caracteristici ale nevoilor, respectiv aspectul ca unele nevoi se asociaza, se stimuleaza intre ele, satisfacerea unora genereza si alte nevoi, in timp ce altele se exclud, sunt rivale. Data fiind complexitatea sa, nevoia este influentata de o multitudine de factori. Se disting, in cadrul acestora, factori legati de productie si de investitii, de dimensiunile si structurile demografice, de conditiile concrete de munca si de ata ale intregii societati - toti reprezentand factori obiecti, care determina sistemul de ansamblu al nevoilor la nivelul societatii.
O alta categorie de factori sunt cei de natura subiectiva, care determina nivelul si caracterul nevoilor indiduale. Influenta acestor factori determina ca nevoile sa se manifeste, in diversitatea lor, prin preferinte, gusturi etc, care imprima nevoilor reale dimensiuni calitative distincte, diferentiate de la indid la indid si de la o unitate la alta.In cadrul factorilor obiecti de influenta a nevoilor de consum, rolul principal rene productiei. Dezvoltarea acesteia atat sub aspectul cresterii cantitative, cat si sub cel al diversificarii si innoirii sortimentale, transforma nevoile potentiale in nevoi reale si genereaza, in mod continuu, noi nevoi de consum.
Datorita faptului ca o parte din purtatorii de nevoi sunt indizii, populatia ca atare, unul din factorii semnificati de influenta ai nevoii ii reprezinta fenomenele demografice. Acestea contribuie la formarea si diferentierea nevoilor in raport cu situatia familiala., socioprofesionala, cat si in functie de rsta, sex etc.
Conditiile existentei sociale, ca fenomene de influenta a nevoii, zeaza atat mediul geografic, conditiile climaterice etc, cat si nivelul general de trai, care, la randul sau, cumuleaza influentele a numerosi factori. Totodata, mai trebuie subliniat ca nivelul de trai, care presupune un anumit grad de satisfacere a nevoilor, determina, de fapt, dimensiunile nevoilor devenite constante, inelastice, cat si intensitatea aparitiei acestora.
Factorii de natura subiectiva, ce influenteaza nevoia, se impun, indeosebi, prin fenomene de ordin psihologic si sociologic, care contribuie la nuantarea anumitor nevoi, generand aspecte specifice de satisfactie, in functie de gradul de intelegere al fiecarui indid a propriilor nevoi, precum si potrit statutului social al acestuia. Trebuie subliniat faptul ca actiunea respectilor factori este subordonata incidentelor factorilor economici obiecti, deoarece manifestarile subiective ale indidului, reactiile sale depind de posibilitatile reale de satisfacere a nevoilor (productie, venit etc).
O ultima problema, referitoare la nevoile de consum, care poate fi inteleasa numai prin prisma cunoasterii si intelegerii impactului factorilor de influenta a acestora, priveste limitele posibilitatilor de satisfacere, generate de gradul de dezvoltare economica a societatii. intr-o asemenea economie subdezvoltata, oamenii produc pentru ei, fara ajutorul altora, aproape toate bunurile de care au nevoie, care sunt destinate atat pentru satisfacerea nevoilor lor de baza, cat si productiei ce sta la baza realizarii respectivelor produse. Specialistii numesc ace



asta situatie drept economie de subzistenta, cantitatea de bunuri produsa fiind mai mica decat necesitatile reale si de o slaba calitate; in acest fel, numai cateva nevoi vor fi satisfacute, iar standardul de ata, pe ansamblu, este foarte scazut. in cadrul unei economii dezvoltate, oamenii se specializeaza in producerea unor bunuri sau a unor parti din acestea si, pe baza diziunii muncii, realizeaza o productie mai mare de bunuri. Pe ansamblul economiei, in diversele sale ramuri, se realizeaza o masa de produse care depaseste necesarul pentru satisfacerea nevoilor de baza, iar actitati ca transportul si actitatea bancara dau posibilitatea directionarii rapide a marfurilor de la producator la consumator, prin intermediul pietei, comertul avand, in aceasta printa, un rol deosebit de important
Structura consumului
Satisfacerea diferitelor tipuri de nevoi are loc prin intermediul actului de consum, acesta referindu-se, deopotriva, atat la bunuri, cat si la sercii.
Consumul, ca expresie a folosirii unor bunuri si sercii rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor oamenilor si ale productiei insesi , imbraca forme diferite, in functie de natura nevoilor satisfacute, de modalitatile concrete de satisfacere a respectivelor nevoi, de sursele de solvabilizare a nevoilor de consum si de sursele de alimentare a consumului.
Pentru a lamuri insa in intregime notiunea de consum si, indeosebi, pentru a asigura o structurare corespunzatoare a acesteia, este necesar a aminti ca productia, ca actitate socialmente organizata de diferiti intreprinzatori, creeaza bunuri si sercii care, in mod obisnuit, se schimba in cadrul pietei sau sunt obtinute pornind de la factori de productie schimbati pe piata. Aceasta productie, la randul ei, se imparte in productie comerciala si in productie necomerciala.
Productia comerciala este aceea care se schimba sau este susceptibila de a fi schimbata pe piata, la un anumit pret. Toate bunurile sunt considerate marfuri, deci comerciale, in timp ce unele sercii pot fi necomerciale.
Productia necomerciala este deci, in exclusitate, o productie de sercii. Este vorba, in principal, de sercii furnizate de catre institutiile si societatile de administratie publica sau privata, cu titlu gratuit sau cvasigratuit. in categoria de productie necomerciala se includ, de asemenea, si serciile realizate de gospodarii, prin folosirea personalului casnic .
In analiza consumului, va trebui sa se aiba in vedere ambele categorii de productie-comerciala si necomerciala-deoarece realizarea acestuia implica prezenta amandurora, bineinteles in mod diferentiat.
O prima structurare a consumului are in vedere locul acestuia in asigurarea evolutiei societatii, distingandu-se, din acest unghi de vedere, consumul intermediar si consumul final.
Consumul intermediar reprezinta valoarea bunurilor si a serciilor consumate in cursul unei perioade, in procesul concret de productie. Acest consum se caracterizeaza prin disparitia completa a bunurilor in discutie, ca urmare a incorporarii acestora in produse nou elaborate (cazul materiilor prime, care sunt transformate in cursul procesului de fabricatie.), cat si prin distrugere (de exemplu, cazul combustibililor utilizati in procesul de functionare a masinilor). intr-o economie bazata pe relatii de piata, cunoasterea consumului intermediar este foarte importanta, intrucat genereaza cumpararea, ca act fundamental in cadrul pietei industriale, respectivul consum aparand, atat ca element de declansare si stimulare a productiei, cat si ca element de reglare a acesteia, el fiind cel care genereaza, pe de o parte, determinarile cantitative si calitative, iar, pe de alta parte, sensul si intensitatea in care respectiva productie se desfasoara si se reia in mod ciclic . Aceasta face ca, in final, volumul banilor investiti in cumpararile industriale sa fie superior celui ocazionat de consumul privat, cifra de afaceri industriala fiind mult superioara celei corespunzatoare marelui consum . Un asemenea aspect nu poate scapa din vederile unei lucrari de economie comerciala, care in fond isi propune a supune atentiei toate oportunitatile de afaceri oferite de piata.
Consumul final are in vedere, in schimb, valoarea bunurilor si serciilor indiduale sau colective, utilizate pentru satisfacerea directa a nevoilor umane. La nivelul unei tari, consumul final grupeaza consumul indizilor si gospodariilor, precum si al unitatilor de administratie, publice sau private. Consumul final al gospodariilor priveste, in marea sa majoritate, bunurile si serciile comerciale, la care se adauga consumul de sercii necomerciale, care cuprinde serciile casnice furnizate de catre personalul salariat pe care il utilizeaza. Consumul final, ca si consumul intermediar, reprezinta si el, la randul sau, un element de formare a pietei, constituind a$a-zisa piata a consumului, definita de catre specialistii in marketing ca fiind compusa din toti indizii si gospodariile care cumpara sau procura bunurile si serciile in vederea utilizarilor personale . in general, cutumiar, se presupune ca gospodariile consuma imediat bunurile pe care le cumpara sau care le sunt furnizate gratuit, incluzand, atat bunurile de uz curent, cat si pe celelalte durabile. Prin acelasi sistem cutumiar, institutiile si societatile administratiei de stat sau private se au in vedere cu un consum final de sercii necomerciale ce reprezinta, in fapt, valoarea platilor partiale efectuate de indizi sau de gospodarii, care conventional sunt considerate consum final al administratiei. Cu toata aceasta ampla cuprindere a ariei de bunuri si sercii implicate, consumul final al gospodariilor, astfel prezentat, nu este capabil sa reflecte, in intregime, relatiile consumului total. Pentru depasirea acestor limite se foloseste notiunea de "consum largit", care permite o ziune mai completa in sensul ca adauga consumului final si evolutia serciilor realizate gratuit de administratiile publice si private - si eventual de o serie de intreprinderi specializate pe aceste domenii - in beneficiul direct al gospodariilor. Consumul largit al populatiei, deci, suma consumului final al gospodariilor la care se adauga consumul final necomercial al administratiilor publice si private din invatamant, sanatate, asistenta sociala, sercii recreative si sportive .
Tinand seama de acelasi criteriu-locul consumului in evolutia societatii-in analiza si structura consumului mai trebuie avut in vedere si un alt aspect, deosebit de important: formarea capitalului, ca operatiune ce isi pune amprenta asupra consumului, fie in mod direct, fie prin relatiile de feed-back, participand la disputarea surselor de venit de care dispun membrii societatii si a masei de bunuri oferite de societate. in acest sens, trebuie sa se aiba in vedere faptul ca formarea bruta a capitalului fix reprezinta valoarea bunurilor durabile achizitionate de intreprindere pentru a fi utilizate in gospodarii, in cadrul lor de actitate casnica, nu sunt avute in vedere decat achizitiile de locuinte; toate celelalte cumparaturi ale acestora prind bunurile durabile, in afara de achizitiile de echipamente ale intreprinderilor indiduale, sunt incluse in consumul final. O alta exceptie priveste institutiile militare din cadrul administratiei publice, unde bunurile durabile achizitionate (vapoare, aoane, automobile etc.) sunt considerate ca un consum intermediar.In functie de tipul produselor implicate in procesul sau de realizare, consumul se poate structura pe patru mari grupe: produse alimentare, nealimentare, energie si sercii.
O alta grupare este generata de durata de ata a produselor. Aceasta grupare cuprinde: consumul de bunuri durabile, bunuri semidurabile* bunuri nedurabile si sercii.
La randul lor, bunurile durabile se regrupeaza in subgrupe, cuprinzand automobile, telezoare, aparate de radio, masini de spalat, mobila, motociclete, biciclete etc.In cadrul grupei bunurilor semidurabile sunt cuprinse: sticlaria, articolele textile, articolele din piele, produsele lucrate din lemn, pneurile, articolele din plastic si produsele industriilor diverse.
Grupa bunurilor nedurabile reprezinta categoria cea mai larga de produse si prezinta, ca principala caracteristica, faptul ca se refera indeosebi la produsele care se consuma prin distractie; este vorba, in principal, de produse alimentare (paine, carne, lactate, legume, fructe etc), produse de intretinere (detergenti, sapunuri etc), produse destinate igienei si sanatatii (cosmetice, medicamente etc), produse auxiliare in consum (chibrituri etc), produse energetice (combustibilii, carburanti, lubrifianti etc).In grupa sercii sunt reunite cheltuielile referitoare la: reparatii, actitati hoteliere, cafenele si restaurante, transporturi in comun, telecomunicatii, intretinerea locuintelor, chirii, diverse sercii de sanatate, asigurari si sercii necomerciale.
O importanta structurare a consumului are drept criteriu volumul si structura cheltuielilor efectuate de populatie in vederea satisfacerii diferitelor trebuinte. in functie de acest criteriu, se disting trei fluxuri principale.
Pe primul loc se situeaza consumul de bunuri nedurabile, destinate nevoilor de baza ca: hrana si imbracamintea, precum si alte articole cu regim similar in procesul de consum.
O a doua grupa, in ordinea importantei, o constituie cea a cheltuielilor destinate serciilor, care cuprind, la randul lor, cheltuieli pentru chirii, asistenta medicala, asistenta juridica, sercii culturale si artistice, transporturi etc, toate acestea avand in vedere nu cumpararea unui produs oarecare, ci plata unei munci efectuate de terte persoane, direct sau cu ajutorul unor mijloace sau echipamente, in vederea satisfacerii unor nevoi bine definite.
Ultima grupa are in vedere cheltuielile de consum durabile, care cuprind o larga paleta de articole, de la automobile la aparate casnice, a caror ata economica este considerabil mai lunga, ele participand in procesul de consum prin utilitatile sau serciile pe care le ofera, pierzandu-si treptat, prin uzura capacitatea de functionare. Multi specialisti considera ca aceste bunuri fac parte din capitalul consumatorului .
Cunoasterea structurii consumului reprezinta o importanta deosebita pentru directionarea si dezvoltarea actitatii comerciale, deoarece structura respectiva isi pune amprenta, atat pe orientarea eforturilor intreprinzatorilor ce realizeaza bunuri de consum sau sercii, cat si pe actitatea distribuitorilor, prescriptorilor si diferitilor consilieri care actioneaza ca intermediari in cadrul pietei.





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre consumul. structura si legile sale economice

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics