StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Consumul. structura si legile sale economice
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Modelarea matematica a consumului



Cu toate ca atat notiunile privind propensiunea consumului, cat si legile lui Engel ofera o viziune globala corespunzatoare a structurii consumului si comportamentului agentilor economici sub influenta veniturilor, prin simplificarile operate asupra modelelor oferite marcheaza, totusi, complexitatea fenomenelor respective. Aceasta impune o aprofundare a fenomenelor consumului prin intermediul unor metode mai elevate, care sa permita, alaturi de structurarea consumului* si reliefarea interferentelor dintre grupe, si influenta factorilor exogeni asupra modificarilor intervenite in dinamica si structura consumului.Intre metodele care s-au impus pregnant in cercetarea fenomenelor respective s-au impus si functiile consumului, care incearca sa modeleze relatiile consum-venit. in legatura cu aceste metode trebuie remarcate, insa, cateva aspecte importante, referitoare la constructia si continutul modelelor oferite.
O prima remarca se refera la faptul ca realizarea unei functii de consum fiabile reprezinta un proces dificil, el presupunand transcrierea teoriei economice in termeni matematici si gasirea unor mijloace de prezentare a relatiilor teoretice abstracte in termenii relatiilor empirice specifice. Totusi, din aproape in aproape, prin exemple simple, se poate ajunge la o idee corespunzatoare in ceea ce priveste mijlocul precis de exprimare a relatiilor functionale intre consum si nivelul veniturilor si, in mod deosebit, referitoare la posibilitatea utilizarii acestora in sistemul de previziune, ca principal instrument de actiune in macroeconomia comerciala.
Un alt aspect are in vedere faptul ca functiile de consum nu trebuie considerate ca reprezentand tipuri de consum individual, ci modele ale consumului global. Se porneste de la ideea existentei unei mari diversitati de factori de influenta si a unor limite foarte largi de variatie a preferintelor individuale care genereaza consumuri neprevizibile, oscilante, unele accidentale si multe dintre ele nesemnificative. Or, in cadrul consumului global, factorii neprevizibili, generati de intamplare, dificil de predictionat, contribuie prin autoreglare la formarea unor medii caracteristice pentru grupuri importante de consumuri, care pot fi astfel utilizate pentru facilitatea prevederii cheltuielilor de consum ale diferitelor segmente de consumatori.
O remarca importanta este cea cu privire la asa-zisa "pasivitate a consumului". Pasivitatea consumului ne apare ca o trasatura esentiala a consumului in calitatea sa de proces economic si are in vedere faptul ca suma cheltuielilor de consum reprezinta o variabila dependenta in procesul economic, un fenomen care nu apare ca urmare a unei actiuni spontane, ci ca un domeniu asupra caruia se actioneaza continuu. Consumul, in sine, este un element pasiv al fluxului economic format de produsul national brut. Aceasta, din doua motive:
a) marimea consumului este limitata de venit;
b) ca urmare a obiceiurilor si a unor traditii cu privire la consum si economii, pe masura sporirii venitului national, cresc atat consumul, cat si economiile pe ansamblul natiunii. Mai mult, examinate in dinamica, pe termen lung, proportiile celor doua componente - consum si economii - raman relativ constante, marimile lor absolute fiind cele care variaza .
In sfarsit, un ultim aspect are in vedere structurarea consumului pe cele doua grupe - intermediar si final - subliniindu-se faptul ca functiile consumului se reflecta in exclusivitate in consumul final, fiind considerat ca un consum agregat, respectiv ca ansamblul consumurilor realizate de ansamblul
11
consumatorilor, pe ansamblul bunurilor si serviciilor .
Tinand seama de sublinierile de mai sus, se poate afirma ca functiile consumului au drept obiect analiza evolutiei consumului global al gospodariilor, apeland la un anumit numar de variabile explicative. Exprimarea in termeni econometrici a relatiei dintre variatiile consumului gospodariilor si variatiile venitului global se datoreaza tot lui J. M. Keynes, care a dezvoltat sistematic si aceasta idee in lucrarea sa "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor", amintita anterior. Ulterior, prin verificari si teste statistice, functiile consumului, datorate lui Keynes, au fost completate prin luarea in considerare si a altor variabile explicative. Urmare a rezultatelor analizelor efectuate de Keynes si a perfectionarilor ulterioare, legarea variatiilor consumului gospodariilor de variatiile venitului global a dus la formularea a patru ipoteze:
♦ cheltuielile de consum reprezinta o functie sila a venitului real;
♦ propensiunea marginala a consumului (c'=AC/AX) este pozitiva si inferioara lui 1;
♦ propensiunea medie a consumului (c = C/X) este superioara propensiunii marginale; ea se diminueaza continuu, ca urmare a cresterii venitului;
♦ propensiunea marginala insasi se diminueaza pe masura cresterii venitului 3.
Cea mai simpla reprezentare a relatiei consum-venit este asigurata schematic ( ura 4- 3) printr-o dreapta a ecuatiei: C = aX + b in cadrul careia: C - reprezinta consumul; X - venitul; a - propensiunea marginala a consumului; b - consumul incompresibil.Incercarile privind asigurarea unor formulari analitice si o prezentare grafica cat mai adecvata a diferitelor posibilitati de exprimare econometrica a relatiilor consum-venit, potrivit ipotezelor enuntate mai sus, au generat aparitia catorva modele interesante si deosebit de utile in predictia consumului .
♦ Un prim model prezentat grafic in ura 4-4 are in vedere un consum proportional cu venitul; C = cX. Propensiunea medie a consumului (C/X) in acest caz este constanta si egala cu propensiunea marginala (c' = AC/AX), respecti
Cx/Xx = C2/X2 =.. .= Cj/Xj = C/X = c = AC/AXIn cadrul relatiei prezentate in ura 4-4: C = cX, cu 0





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre consumul. structura si legile sale economice

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics