StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Economia si politica
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Conceptul de putere si notiuni derivate ce imbogatesc teoria economica



Asa cum remarca Fr. Perroux, timp indelungat puterea a constituit un concept proscris (bani), recalcitrant pentru stiinta economica, desi in ata economica reala ea este intilnita la tot pasul prin manifestari explicite si implicite - disimetrii, control, influente, efecte de dominare.
Atita timp cit stiinta economica era preocupata de echilibrul general si de concurenta perfecta, interpretate fie in mod mecanic, fie in mod atomist, prin miscari browniene ale unor mari multimi de agenti economici de puteri economice egale, fie interpretate in mod hidraulic sub forma unor fluxuri generale banesti prite numai la nivelul macroeconomic, nici nu se simtea nevoia de a se introduce notiunea de putere.
Dezvoltarea microeconomici si, in primul rind, studiile empirice asupra monopolurilor si oligopolurilor au atras atentia asupra unor fenomene reale si a unor relatii noi


ce apar in economie datorita tocmai discrepantelor dintre puterile economice ale diferitilor agenti economici, puteri manifestate prin influenta, control, dominare. Daca conceptul prind raportul de putere introdus de economistii clasici (A. A. Smith si D. Ricardo) a fost exclus de neoclasici, totusi, asa cum mentiona Fr. Perroux Acest proscris nu s-a lasat usor uitat si se face amintit cu insistenta celor care lanseaza ostracizarea sa". Studiile prind echilibrul economic, structura economiilor de piata, relatiile economice internationale, economia publica, inflatia, somajul, relatiile industriale, negocierile economice s. a. nu mai pot fi luate in considerare daca ele exclud din analize conceptele de putere si de autoritate. Se confirma astfel afirmatia lui B. Russel Conceptul fundamental in stiintele sociale este puterea in acelasi sens in care energia este conceptul fundamental in fizica"15.In cadrul relatiilor industriale nu se poate face abstractie de judecatile de valoare in legatura cu puterea pe care o au sindicatele (prea mare sau prea mica) in raport cu patronatul, manageriatul si/sau cu guvernul. De asemenea, in studiul relatiilor industriale nu se poate face abstractie de autoritatea sau de controlul pe care il au sindicatele asupra membrilor sau a organizatiilor locale ori de autoritatea pe care o are manageriatul in cadrul propriei organizatii16.


Notiunea de putere
Ca oricare alta notiune din stiintele sociale, nici cea prind puterea nu are o definitie cu o acceptiune universala. Conotatiile acestei notiuni adeseori sint in functie de contextul in care ea este folosita si de scopurile in care este tratata sau analizata. De pilda, luata intr-o acceptiune larga, puterea este definita ca fiind aptitudinea sau capacitatea unui indid sau grup social de a actiona sau de a-si exercita forta pentru a realiza ceva in mod efectiv. Dupa J. K. Galbraith, puterea este capacitatea unui indid sau a unui grup de a impune altora propriile obiective'8, iar dupa Hyman, puterea reprezinta capacitatea (ability) unui indid sau grup social sa controleze mediul fizic si social19. Considerata ca parte a procesului de decizii, puterea reprezinta putinta de a influenta deciziile care sint sau nu luate de altii. Referindu-se la cazul special al negocierilor, Magenau si Pruitt privesc notiunea de putere ca fiind capacitatea de a smulge (to elicit) concesii de la partenerul de negociere20, in contextul negocierilor Magenau si Pruitt deosebesc puterea strategica21 de avantajul tactic.
Constatind ca puterea are intelesuri diferite, Michael Salamon considera ca este utila diferentierea intelesului de putere intre: a) putinta de a controla sau impune (directiona sau reglementa) o situatie sau persoana in ciuda oricarei dorinte ori incercari de a influenta alt indid sau grup de indizi; b) putinta de a influenta si, prin aceasta, de a asigura anumite modificari in decizia sau actiunea altei parti22.
Apreciind ca puterea reprezinta conceptul central al stiintei politice si al altor stiinte sociale si ca el se afla printre conceptele inca cele mai dificile de explicat si masurat, G. D. Garson face o sinteza a diferitelor pareri cu prire la definirea notiunii de pastrare a puterii politice. Pentru unii aceasta reprezinta acelasi lucru cu apararea unei slujbe (loc de munca) intr-un birou: puterea e un set de drepturi care se leaga de pozitia guvernamentala. Pentru altii ea reprezinta mentinerea influentei personale: puterea este un set de resurse (nu doar pozitia oficiala, ci, de asemenea, bani, informatie, control asupra locurilor de munca) ce pot fi folosite de detinatorul de putere. Pentru altii pastrarea puterii politice are mai putin de a face cu oricare pozitie sau resurse decit are de a face cu apararea altora: puterea este in mintea aceluia care este influentat23.In legatura cu conceptul de putere au aparut doua categorii noi de notiuni, pe de o parte, cele care exprima formele de manifestare a puterii, iar pe de alta parte, cele care releva sursele puterii. in cele mai multe lucrari se mentioneaza ca puterea capata urmatoarele forme de manifestare: autoritatea, in fluenta (sau controlul) si afinitatea24, iar sursele puterii rezida din coercitie, remunerare si norme25. Cu alte cunte, puterea se exercita sau se manifesta prin autoritate, influenta si afinitate si se formeaza, se consolideaza si se perpetueaza prin coercitie, remunerare si norme26. Diferitelor tipuri de putere le corespund cel mai bine anumite tipuri de surse. De exemplu, coercitia (latura punitiva) formeaza si consolideaza autoritatea. Corespondenta dintre forma puterii si sursa acesteia a fost prezentata de G. D. Garson in mod sinoptic sub forma unui lou matricial cu combinatiile posibile intre elementele mentionate.


Sursele puterii Forme de manifestare a puterii
Autoritate (1) Influenta (2) Afinitate (3)


a) Coercitie la 2a 3a
b) Remunerare lb 2b 3b


c) Norme Ic 2c 3c
Sursa: G. D. Garson, op. cit., p. 6.


Sursele puterii
De unde ne, cum sporeste si, mai ales, cum este distribuita puterea in diferite situatii specifice, constituie si trebuie sa constituie un punct important in studiile prind restructurarea mecanismelor economice, inclusiv a institutiilor si a relatiilor industriale in vederea tranzitiei la economia de piata si la dezvoltarea economico-sociala generala.
Problemele puterii si in special cele ale puterii economice stau ascunse dupa un val misterios. Se cere a fi dat la o parte acest val nu numai pentru a satisface anumite curiozitati stiintifice. Tot atit de important este si scopul practic de a reaseza mecanismele economice intr-o stare de functionare cu performanta ridicata. infaptuirea unui asemenea deziderat are la baza urmatoarele premise si rationamente: a) puterea este capacitatea de a influenta si determina actiunile indizilor si grupurilor sociale (agentilor economici) intr-o directie prezibila; b) aparitia unei puternice disimetrii de putere economica in cadrul relatiilor dintre agenti duce la efecte de dominatie cu puternice distorsiuni in procesele economice si sociale si in distributia veniturilor, and ca urmari: inechitati sociale, alienarea populatiei s. a.; c) distributia puterii formeaza unul din principalele criterii dupa care sint evaluate sau judecate diferite sisteme economice si intrucit exercita influenta asupra modului de functionare si asupra performantelor lor economice; d) modul de distributie a puterii poate constitui un puternic element de frictiune si de deformare a proceselor economice sau, dimpotriva, un bun lubrifiant si stimulent in functionarea mecanismului economic. O masiva concentrare a puterii economice poate duce la totalitarism sau despotism economic si politic, iar o totala disipare a puterii economice si politice duce la anarhism economic si politic. Numai un echilibru al puterii economice poate asigura o functionare normala a economiei si societatii; e) o cunoastere profunda, in detaliu a surselor si a modului de distributie a puterii, precum si o reasezare a acestor surse si a distributiei sale pot influenta si modifica comportamentul agentilor economici in directia realizarii unor performante economice ridicate.
Care sint sursele majore ale puterii intr-un sistem economic? Pentru a raspunde la aceasta intrebare vom folosi elemente ale schemei generale de clasificare redata mai sus, valabila, de altfel, pentru toate stiintele sociale. Sursa cea mai importanta a puterii o reprezinta controlul asupra bunurilor de capital (capitalului fizic), privat si public. Controlul asupra capitalului asigura, in ultima instanta, detinatorilor lui, controlul asupra locurilor de munca, distributiei rezultatelor economice, angajarilor in munca, precum si pastrarii sau mentinerii in functie a salariatilor. in economiile si societatile moderne puterea rene, de asemenea, celor ce detin pozitii importante in conducerea ierarhica birocratica; celor ce au in posesie expertize si rezultate stiintifice si tehnice; celor ce conduc sau controleaza organele de coercitie (politie, armata, sercii secrete, controlul economico-financiar etc); celor ce au posibilitatea sa conduca un numar mare de indizi organizati (sindicate, partide si formatii politice); celor ce au autoritate morala, celor ce manipuleaza simboluri ideologice27.
Gregory Grossman sublinia ca sursele de putere nu sint independente unele de altele. Un tip de putere poate domina alt tip. De exemplu, banii pot influenta legislatorii sau birocratii, iar afacerile si forta de munca pot fi dominate de guvern atunci cind acesta este suficient de puternic28, iar anumite norme reprezentate de obiceiuri si credinte pot influenta comportamentul oamenilor si unor agenti economici.
Ceea ce dene important in ata economica este nu numai cunoasterea surselor puterii si a existentei ei in societate, ci si perceperea reciproca a puterii agentilor, mai ales in perspectiva confruntarilor si a negocierilor dintre ei. in contextul negocierilor dintre agentii economici o pondere importanta o are puterea acestora, care usureaza sau ingreuneaza situatia puterii partenerilor. Magenau si Pruitt disting trei situatii de percepere reciproca a puterii29: a) cea de egalitate a puterii, perceputa intre parti ce asigura o intelegere relativ usoara si o valoare inalta a rezultatelor; b) cea de inegalitate joasa a puterii, perceputa intre parti ce asigura o intelegere dificila si o valoare joasa a rezultatelor; c) cea de inegalitate inalta a puterii, ce asigura o intelegere usoara si o valoare inalta a rezultatelor insa cu o inclinatie a acestora in favoarea agentului cu puteri mai mari.
Discrepantele de putere dintre agentii negociatori si agentii concurentiali se soldeaza cu schimburi inechiile reprezentind pierderi din partea firmelor slabe si cistiguri (profituri nejustificate sau supraprofituri) din partea celor puternice. De aceea, apare necesitatea unei perceperi reciproce a puterii, a determinarii relative si a afisarii puterii pentru a impune controlul cind inechitatea dene flagranta.
Concluzii la definirea puterii si a surselor acesteiaIn scopul de a inlatura unele confuzii si de a releva in mod corect raportul dintre diferitele tipuri de putere, vom face unele precizari, vom dezvolta unele idei sugerate de insasi definitiile redate anterior si vom releva, totodata, unele implicatii conceptuale.
1. Cu toate ca exista frecvent parerea ca puterea ar fi un fapt prin excelenta politic si tratat ca atare in majoritatea lucrarilor stiintifice, o analiza atenta a realitatii ne arata ca acesta e un fenomen social general care se manifesta in diferite timente ale etii sociale. Puterea este prezenta nu numai in ata politica, ci si in cea economica, educationala, sindicala, militara, religioasa etc. Ea se manifesta cu intensitati diferite si cu efecte specifice in fiecare din aceste timente ale etii sociale.
2. Puterea se manifesta in timentele etii sociale nu intr-o forma unitara, standardizata, ci in forme diferite si specifice diverselor domenii: in cel politic, unde puterea este exercitata de o persoana, grup de persoane, institutii sau state, accentul se pune pe autoritate, presiune, manipulari, negocieri; in cel economic, unde puterea este exercitata de firme, institutii si guvern, accentul se pune pe pastrarea sau cistigarea unei pozitii de influenta, dominatie si control asupra capitalului fizic, relatiilor de piata si distributiei veniturilor; in cel sindical, unde puterea este exercitata prin numarul aderentilor, coeziunea lor, formele de lupta sindicala adoptate si prin pozitia pe care o are ramura in economie, accentul se pune pe sporirea puterii de negociere.
3. Puterea se exercita in forme diferite si in functie de natura, tipul si scopul actiunilor, precum si in functie de grupele si categoriile sociale participante la actiuni: muncitori, tarani, salariati, patroni, sindicate. Sint actiuni care sustin structurile politice, economice si institutionale existente si actiuni de opozitie (progresiste sau conservatoare) pentru inlaturarea acestora pe cale legala sau democratica ori pe cale nedemocratica, adica recurgerea la forta (presiuni si olenta).
4. Existenta puterii si exercitarea acesteia in diferite timente ale etii sociale, politice, economice etc. presupune existenta unor diferente, inegalitati si/sau ierarhii. Cu cit acestea sint mai accentuate cu atit puterea capata forme mai accentuate, mai greu de suportat de adversari sau competitori. De aceea, actiunile fortelor de opozitie organizate impotriva puterii den mai puternice la diferite niveluri, cu modalitati diferite de actiune, cu criterii diferite de organizare si de actiune.
5. Puterea nu este si nu poate fi neutra deoarece insasi ratiunea ei de a fi, baza sa existentiala este partizana. A apara interesele unui grup social sau unei organizatii, a apara interesele si a promova o clasa sau un grup social, a apara o idee etc, utilizind in acest scop metode adecvate, n in conflict cu alte interese, ceea ce constituie do edente ca neutralitatea este, in principiu, exclusa. Unei anumite puteri ce se manifesta prin vointa de a exercita o influenta asupra altora prin dominatie sau de a exercita controlul asupra altora, i se opune o contraputere preexistenta sau suscitata de actiuni de contracarare. Manifestarea contraputerii imbraca diferite forme cu metode diverse si specifice. Edent, nici contraputerea nu poate fi neutra. 6. In conditiile in care, nici puterea si nici contraputerea nu sint neutre, nu inseamna ca nici analizele nu vor putea fi neutre. Pe ce se fondeaza aceasta afirmatie? Cercetarea stiintifica nu trebuie sa se confunde cu politica. Ele sint doua domenii diferite. Cercetarile stiintifice, stiinta trebuie sa se ridice deasupra intereselor de grup pentru a realiza cunoasterea. Refuzul unei analize neutre - sublinia J. Freund - inseamna ca se adopta o pozitie partizana, al carei obiectiv nu mai este cunoasterea, ci justificarea, fie ca se legitimeaza un tip de putere, fie ca se condamna un altul30, contrara deontologiei stiintifice. Referindu-ne la o stare extrema a relatiilor de putere -la cea conflictuala - o cercetare neutra, conforma deontologiei cercetarii stiintifice, implica efectuarea unei analize obiective nu numai a unei singure parti, ci a tuturor partilor in conflict, de catre cercetatori situati in afara puterii sau contraputerii. Asemenea cercetare trebuie realizata prin identificarea cauzelor care genereaza si mentin starea conflictuala, obiectivelor urmarite de fiecare parte, metodelor folosite in desfasurarea conflictului, remediilor practice care ar putea diminua starea conflictuala, subliniind avantajele pentru fiecare parte si recurgerii la negocieri ca unica solutie in inlaturarea starii conflictuale.
Puterea economica in raport cu cea politica
Clarificarea relatiei dintre puterea economica si puterea politica a devenit o problema importanta pentru teoria si practica economica, problema care se afla inca in disputa. De multe ori izvorul acestei dispute prone nu atit din confuzia dintre cele doua notiuni si metodologii adoptate in analize cit mai ales din modul de interpretare diferita a fenomenului economic si politic. De exemplu, daca doctrina economica liberala care, in trecut, privea interventia puterii politice in treburile economice ca pe ceva anormal sau chiar ca pe un act daunator, treptat, ea si-a rezuit pozitia, incepind sa vada aceasta interventie ca pe un rau necesar. Asemenea pozitie decurgea din modul de a intelege cele doua notiuni si fenomene sau, mai precis, de a intelege natura diferita a puterii politice de cea a puterii economice.In acelasi timp doctrina marxista a avut tendinta de a crede si sustine ca puterea politica si puterea economica trebuie contopite atit in teorie, cit si in actiunea practica intrucit ele (notiunile) ar fi de aceeasi natura in sensul ca prima ar fi expresia celei de-a doua, diferenta dintre ele nefiind decit gradele sau modurile de aplicare31. De exemplu, cunoscuta afirmatie a lui Lenin ca politica este forma concentrata a economiei constituie expresia tipica a acestei conceptii.
Afirmam mai sus ca diferentele dintre cele doua doctrine pron din modurile diferite de interpretare a fenomenelor sociale. Pe de o parte, doctrina liberala clasica porneste de la cerinta descatusarii etii economice si a actiunilor agentilor economici de ingradirile politice si ideologice, ceea ce impune o neta departajare si izolare a celor doua categorii de fapte si notiuni.
Agentii economici trebuie eliberati de elementul politic, ca si de alte elemente extraeconomice pentru ca deciziile lor sa se fondeze numai pe rationamente economice. in acest temei teoria economica este purificata de elementul politic ca si de alte elemente neeconomice asa incit la baza constructiei sale sa stea doar logica abstracta a optimului, eficientei si randamentului economic.
Pe de alta parte, doctrina marxista, and ca principal tel cucerirea si mentinerea puterii politice de catre un segment al societatii, a vazut in unificarea celor doua fenomene - politicul cu economicul - un puternic sustinator al monolitismului ideologic, reazemul fundamental al infaptuirii totalitarismului politic si conducerii economiei sub o comanda politica unica.
Studiind realitatile oricarei societati si oricarei economii de piata contemporane intemeiate pe relatii democratice sau pluraliste se poate constata existenta celor doua categorii de puteri luate separat: cea politica si cea economica. Notiunea de putere reprezinta, in ambele cazuri, o marime potentiala, in actiunea sa concreta, puterea genereaza ca principal fenomen sau efect real autoritate si, totodata, determina conduite.
In ce priveste autoritatea. Atit in domeniul politic, cit si in cel economic exista autoritate recunoscuta ca atare, deci legitima. in mod obisnuit, autoritatea este definita ca reprezentind o legitimare a folosirii puterii, sau dreptul inerent al unei persoane fizice sau juridice de a utiliza organizatia pentru a realiza si obtine obiectivele propuse. Deci, autoritatea se sprijina pe legitimarea puterii bazata pe o infrastructura a societatii, insotita de perspectiva folosirii puterii coercitive32.
Desi ambele domenii (politic si economic) au la baza normele legale si cele cutumiare, diferenta dintre autoritatea politica si cea economica este data de obiectivele acestora, metodele folosite si aria de cuprindere. De exemplu, in economie exista autoritatea proprietarului indidual sau colectiv, consiliului de administratie si managerului care pot lua decizii in legatura cu actitatea firmei, cu relatiile acesteia cu piata s. a.In domeniul politic exista autoritatea guvernamentala si a altor institutii de stat prind diferite aspecte ale etii politice, precum si autoritatea unor organizatii in care participa grupuri de cetateni in scopul realizarii unor obiective politice si economice de interes public. Edent, autoritatea economica conferita de dreptul de proprietate, de competenta, de trasaturile morale si intelectuale ale indidului, de legislatie, de marimea firmei etc. are o pondere si o arie de aplicare mult mai restrinsa decit cea politica, cu obiective specifice economiei si subordonata logicii acesteia (economiei).In ce priveste conduita determinata de putere. in aplicarea sa, puterea determina anumite conduite, asa incit apare o diferenta apreciabila intre actul economic si actul politic in ce priveste conduita. in sfera politica conduita apare mai mult ca atitudine in care actul volitiv este mai puternic, are o doza mai mare si o anumita incarcatura emotionala, iar logica este specifica obiectivelor de cucerire ori de mentinere a puterii, de crestere a influentei personale sau a grupului pe care il reprezinta in societate.In sfera economica conduita determinata de putere imbraca forma de comportament al puterii economice. Acest tip de comportament (legat de puterea economica) are un specific care il deosebeste de comportamentul economic comun. Pe de o parte, el se caracterizeaza prin obiective si printr-o logica specifica actului economic obisnuit, supus legii randamentului, eficientei si profitului, calculate si conilizate in termenii cheltuielilor si rezultatelor. Pe de alta parte, el este modelat de specificul relatiilor de putere in care agentii economici isi desfasoara actitatea, relatii date de diferentele dintre acestia in ce priveste marimea firmelor sau grupurilor de firme, puterea de negociere, puterea de a transforma mediul ambiant si de a influenta piata, puterea de a domina alte firme.In procesele economice ponderea corsitoare o au preocuparile si actele ce definesc comportamentul legat de puterea economica cu logica sa specifica data, pe de o parte, de rationalitatea economica, iar pe de alta parte, de inclinatia de influenta si de dominatie economica. Din cadrul proceselor economice nu pot fi excluse, fireste, autoritatea economica si un minim de autoritate publica reprezentata de legislatia si institutiile pentru garantarea si protectia proprietatii si a relatiilor de piata, ce au menirea sa prena anarhia si sa consolideze mediul pentru asigurarea desfasurarii unei eti economice de piata normale.
Relatii de putere in modelul economiei dominante a lui PerrouxIn studiul sau O teorie a economiei dominante", publicat in anul 1948, Fr. Perroux facea observatia ca forta, puterea, constringerea sint obiecte straine, in mod congenital, stiintei economice moderne si ca perfectionarile cele mai recente nu au ajuns sa se integreze in cadrul acestei stiinte . Cu toate numeroasele studii elaborate, continind diferite aspecte disparate prind relatiile de putere si economia dominanta, stiinta economica este inca departe de a fi facut eforturi suficiente pe linia inchegarii si dezvoltarii unor sinteze de mai mare amploare care sa fi depasit cu mult contributiile lui Fr. Perroux, facute cu mai mult de patru decenii in urma, desi s-a adunat un material bogat pentru acest scop in cercetarile partiale efectuate pe parcurs34.
Iata observatiile critice si propunerile cu caracter general avansate de Fr. Perroux inca din anul 1948. Noi nu avem o teorie de ansamblu, coerenta si utilizabila ca aceea pe care propun sa o numim efectul de dominatie in economie. Aceasta teorie ne va da o prima sinteza, indispensabila unei sinteze mai largi. intre o teorie a economiei si o teorie a fortei, puterii si constringerii. inca mai putin posedam o teorie a economiei dominante internationale elaborata sub dublul raport al morfologiei efectelor dominante si al influentei efectului de dominatie asupra echilibrului international'135.
De asemenea, iata observatiile critice facute de Fr. Perroux la adresa modelului de echilibru walraso-paretian care descrie rezultatul unei retele de schimburi pure, deci unde se pune drept conditie fundamentala concurenta pura si perfecta ce guverneaza ansamblul economiei. Pe de o parte, utilitatile marginale ale marfurilor si factorilor de productie apreciate de unitatile economice dau masura schimbului36. Pe de alta parte, fiecare unitate economica apreciaza utilitatile marginale si ratele de substitutie fara sa poata fi influentata de o alta unitate sau fara sa poata exercita influenta asupra altei unitati. Deci, sistemul de preferinte al fiecarei unitati este independent de sistemul de preferinte al oricarei alte unitati.
Totodata, insasi structura acestui echilibru este inaccesibila la doua fapte esentiale si decisive in realitatea economica si care nu pot fi eliminate:
1. agentii economici sint eterogeni si inegali ca marime si ca putere de influenta pe piata;
2. agentii economici (si unitatile lor componente) nu au sisteme de referinte independente unii fata de altii. Ei pot dimpotriva, sa se influenteze reciproc, sa exercite puterea unii asupra altora.
Plecind de la aceste observatii critice de fond, Fr. Perroux a dezvoltat conceptul de relatie de putere si pe cel de economie dominanta, pe care le-a integrat in teoria echilibrului si in alte teorii economice pe care a incercat astfel sa le apropie de realitatile etii economico-sociale, sa le dezvolte si sa le generalizeze.
Relatiile de putere trebuie analizate in opozitie cu relatiile de concurenta pura si perfecta. Aceste relatii apar atunci cind se manifesta inegalitatea dintre firme si cind ele incep sa controleze piata produselor, ceea ce le ofera posibilitatea sa modifice sau sa adapteze nu numai cantitatea produselor in functie de cerere si oferta, ci si pretul38. Este situatia noua, cu caracter general, cind concurenta a suferit o modificare structurala: de la situatia de concurenta perfecta, cind pretul era primit de firma din afara, deci cind el era hotarit de fortele pietei, s-a trecut la situatia de concurenta monopolista, cind firma controleaza piata nu numai datorita marimii sale, ci si datorita unicitatii sau originalitatii produselor sale. in noua situatie, obiectivul concurentei dintre firme s-a mutat de la singura preocupare de a adapta volumul productiei la cererea pietei (pretul fiind hotarit de jocul fortelor pietei) la preocuparea de a impune un anumit nivel al pretului pe piata (deci, de a controla pretul) si de a adapta volumul productiei in functie de cerere.In asemenea conditii relatia de putere exista atunci cind o unitate sau un grup de unitati modifica caracteristicile (conditiile



de productie si rezultatele) actitatilor economice ale altor unitati, prin atie cu o referinta de echilibru initiala sau cu situatia initiala spontana a actitatilor economice. Relatiile de putere sint prezente atit in cadrul operatiilor pe piata monopolista, cit si in operatiile din afara pietei39. Literatura economica a fost preocupata mai ales de raportul de forte de pe piata monopolista, analizind modelele elaborate in termenii cantitati, si ai pretului de monopol, precum si in termenii diferitelor forme ale concurentei monopoliste.In realitate, relatiile de putere afecteaza nu numai cele doua variabile -cantitate si pret. Practic, toate variabilele si toti parametrii etii economice sint afectati de relatiile de putere: distributia, factorii de productie, coeficientii tehnici, acumularea s. a., mai ales daca se are in vedere ca, concurenta monopolista este predominanta in toate economiile moderne de piata.
Cum se manifesta puterea firmelor in conditiile concurentei monopoliste? in primul rind, prin controlul nivelului preturilor, cantitatilor, calitatii si sortimentelor. Nici o firma insa nu poate avea o completa libertate de actiune intrucit, incepind de la un anumit prag, interne concurenta mijlocita de substitutia produselor in cazul cind acestea pot satisface aceleasi nevoi sau mijlocita de posibilitatea intrarii in ramura a altor producatori de produse similare sau apropiate.In al doilea rind, prin dimensiunea si ponderea firmei pe piata. Cu cit o firma are o pondere mai mare pe piata unui produs sau serciu cu atit mai mult ea impune conditii, mai ales atunci cind exista puternice bariere de intrare pe piata produsului respectiv pentru alte firme.In al treilea rind, prin puterea de negociere si prin puterea de transformare a mediului ambiant. Acestea pot fi asigurate nu atit prin marimea intreprinderilor, cit mai ales prin noutatea si calitatea produsului, prin avantajele oferite clientilor in ce priveste pretul si serciile post-nzare (termen de garantie, asigurarea serce-ului etc), prin lucrarile de amenajare a localitatilor, prin facilitatile oferite populatiei, inclusiv constructii edilitate si crearea unor noi locuri de munca.In al patrulea rind, de reteaua in care se afla firma, de locul si de natura actitatii in ansamblul sistemului economic. in acest context Perroux distinge asa-numitele unitati motrice, care exercita actiuni asupra altor firme ce le modifica dimensiunea si rata de crestere, structurile si tipurile de organizare. Unitatile motrice actioneaza si favorizeaza cresterea economica prin fluxul de marfuri oferite si cerute pe piata, prin fluxul de investitii si prin inovatiile induse. Actiunile lor se exercita spre amonte si spre aval si privesc unitatile concurente.
Unitatile motrice simple si complexe desemneaza firme, combinatii de firme, industrii, combinatii de industrii amplasate fie disparat, fie in anumite zone industriale sau teritorii. Acestea formeaza polii de dezvoltare sau sectoarele motoare pe care Perroux le trateaza ca aplicatii particulare ale unei analize generale .
Fr. Perroux sublinia ca firmele folosesc doua instrumente tipice ale relatiilor de putere: informatia si constringerile.
Informatia, luata in sens larg, desemneaza toate cunostintele pe care le poate incorpora un proiect sau un al unei unitati economice. intr-o economie moderna de piata unitatea economica nu se mai poate baza pe singura informatie pe care o poate da pretul. Informatia a devenit o variabila deosebit de complexa, cuprinzind toate aspectele ce pot asigura legatura firmei cu piata, in prezent si in perspectiva, inclusiv evolutia produsului, a sistemului de organizare, a reclamei. Folosirea informatiei, ca instrument al puterii, deriva tocmai din inegalitatea firmelor in ce priveste capacitatea lor de a forma, de a emite, de a primi, de a asimila si de a transmite informatia.
Constringerile formeaza un modul important al instrumentelor puterii economice si ele se refera la posibilitatile (naturale, sociale, economice si politice) de care dispun firmele de a le folosi in realizarea unor obiective in cadrul concurentei monopoliste. Politica adoptata de firme in folosirea constringerilor la care ea este supusa poate sa-i creeze dezavantaje dar si anumite avantaje in raporturile sale cu alte firme. Pentru fiecare unitate, preciza Perroux, exista o combinatie optima a fiecarei spete de constringere cu fiecare speta de alte bunuri si sercii economice41.In cadrul relatiilor de putere un element important ce caracterizeaza insasi aceasta categorie il constituie efectele. Ele se pot clasifica dupa mai multe criterii. Dupa natura lor, ele sint economice, sociale, politice; dupa modul de producere a lor, ele sint directe si indirecte; dupa sfera de cuprindere, exista influente asupra anumitor unitati, asupra intregului sistem economic sau chiar asupra unor sectoare ale unei regiuni economice ori asupra economiei mondiale; dupa intensitatea lor, efectele puterii pot fi de influenta, de conducere (in cazul firmelor leader), de dominatie partiala, de dominatie totala.
Efectele produse de o firma asupra altor firme, clasificate dupa criteriul intensitatii, caracterizeaza diferite tipuri de relatii monopoliste exercitate pe piata, inclusiv cele din cadrul concurentei monopoliste.
Datorita procesului de concentrare a productiei se formeaza si se adincesc asimetriile dintre firme si grupurile de firme.
Deciziile unor firme pot afecta direct si in mod semnificativ alte firme, in asemenea caz, daca un numar de firme (organizatii) iau decizii in mod regulat si silesc politici care afecteaza semnificativ deciziile si politicile luate de alte firme, insa masurile acestora din urma nu afecteaza pe primele, iau nastere si se dezvolta asa-numitele relatii de hegemonie42. Asemenea tipuri de relatii au devenit frecvente intre firme si intre grupuri de firme. Dupa anumite aprecieri, in principiu, cel mai important rol hegemonie in cadrul relatiilor economice il au institutiile financiare.
In economiile dezvoltate, puternic monetizate, se creeaza o insemnata interdependenta asimetrica intre firmele financiare (banci) si cele nefinanciare tradusa prin controlul strategic exercitat de primele. in conditiile noilor relatii, bancile comerciale dispun de o putere remarcabila, bazata tocmai pe posibilitatea lor de a acorda sau de a refuza credite, de a finanta investitii s. a. pe baza de garantii, punindu-le pe acestea, adeseori, in situatia de a dicta si ifica politici industriale firmelor debitoare.
Care sint elementele principale care fac sa sporeasca asimetriile in cadrul relatiilor de interdependenta in cazul cind intern fluxurile de capital? Exista cel putin trei surse din care deriva importanta hegemoniei institutiilor bancare in calitatea lor de minuitori de capital: a) capitalul are un caracter fluid, el este o marfa aproape universala putind fi folosit la substitutia tuturor resurselor cit de rare ar fi ele; b) Firmele industriale care cauta imprumuturi mari apeleaza la banci mari care sint in strinsa legatura, acestea intelegindu-se intre ele sa puna conditii itorului debitor, chiar daca formal ele nu constituie un monopol; c) imprumuturile se fac, de obicei, in situatii de urgenta si anume cind firmele industriale au nevoie de infuzii de capital pentru a eta falimentul, ceea ce face ca negociatorii sa fie pusi in situatia de inegalitate si anume firmele debitoare in situatii nefavorabile, de subordonare, iar marile banci in cea de hegemoni economici, puternici si incontesili.In concluzie, relatiile economice dintre agenti (unitati, grupuri de unitati economice) nu au un caracter idilic. Relatiile economice comporta pe linga aspecte de cooperare si aspecte conflictuale, generate de raporturile de putere, cu efecte de influenta si de dominatie, care produc si accentueaza di-simetriile in procesele economice si in cadrul relatiilor sociale.
Puterea in intreprinderiIn paragraful anterior s-au facut numeroase referiri la puterea economica a intreprinderilor (ca principal agent economic), putere vazuta prin prisma echilibrului si prin cea a dominatiei economice. in acest paragraf ne propunem sa continuam analiza puterii in cadrul intreprinderii apelind la acele concepte care atrag atentia asupra unor modificari de fond pe care le aduc in economia moderna aparitia si dezvoltarea unor noi relatii de putere in cadrul intreprinderii si intre intreprinderi.
Pentru a putea sistematiza mai bine ideile in legatura cu acest subiect este necesara clasificarea relatiilor de putere a intreprinderilor luind drept criteriu locul unde se desfasoara relatiile si unde se produc efectele acestor relatii. Din acest punct de vedere exista puterea externa si puterea interna.
Puterea externa zeaza relatiile unitatilor economice cu mediul lor inconjurator, in aceasta printa se disting doua categorii de relatii de putere:
a) Puterea pe piata in cadrul institutional al functionarii pietei, manifestata prin capacitatea intreprinderii de a schimba in avantajul ei structurile pietelor ca si rezultatele lor43, prin predominarea si exploatarea constringerilor. Puterea pe piata a intreprinderilor este legata de gradul de monopol al acestora si se concretizeaza in influenta lor in raporturile cu intreprinderile rivale si cu clientela44.
b) Puterea in afara pietei (exercitata asupra sistemului in care se inscrie) reprezinta, capacitatea de a actiona asupra structurilor sociale, politice si institutionale, schimbind insasi regulile de joc ce le favorizeaza relatiile de a se ser mai bine de piata in avantajul propriu. Constituind adevarate grupuri de presiune sau de influenta, intreprinderile actioneaza prin diferite pirghii sau negociaza cu autoritatile publice locale in diferite probleme economice si sociale cum sint taxe, constructii si amenajari de drumuri, scoli, locuinte, sistematizarea zonelor din teritoriu sau localitati, influentind deciziile.
Puterea interna a intreprinderii priveste impartirea puterii de decizie si exercitarea autoritatii in conducere. Atita timp cit intreprinderea este condusa de proprietarul antreprenor, iar aceasta este de dimensiune redusa, problema puterii interne ramine relativ clara. Cind este vorba insa de intreprinderi mari unde proprietatea este disipata la un numar mare de actionari, iar conducerea si controlul sint asigurate de manageri, apar numeroase controverse in jurul subiectului prind separarea proprietatii de exercitatea conducerii si controlului asupra intreprinderii. in acest caz identificarea detinatorilor puterii reale, a celor care rationalizeaza actitatea economica si sociala in cadrul intreprinderii dene importanta mai ales in conditiile cind, datorita interventiei multitudinii de forte sociale si politice contradictorii, interne si externe intreprinderii, are loc fie o disipare a puterii, o dizare a ei fara precedent, fie o glisare a ei la alte categorii de detinatori.
In legatura cu glisarea puterii si cu efectele produse de aceasta glisare au aparut mai multe concepte printre care amintim pe cel managerial, pe cel al dependentei de resurse, al controlului bancar si al hegemoniei financiare45. In cele ce urmeaza vom analiza conceptul managerial intrucit acesta se refera la relatiile interne de putere ale unitatii economice.
Conturarea conceptului managerial a pornit de la constatarea separarii calitatii de proprietar de cea de decident in marile intreprinderi. Aceasta separare a fost considerata de A. Berle si G. Means si de alti adepti ai acestora ca reprezentind o transformare radicala a sistemului capitalist si una din cele mai mari schimbari ale secolului al XX-lea. Ceea ce a provocat aceasta schimbare, conform conceptiei managementului, a fost antul pe care l-au luat societatile anonime ca forma noua de constituire si de organizare a intreprinderilor mari. Prin noua forma juridica si de organizare a societatilor anonime s-au produs importante mutatii:
a) Proprietatea a fost dispersata de la un numar relativ restrins de proprietari (indizi), care conduceau efectiv firmele, la un numar mare de indizi detinatori de titluri de proprietate (actiuni) care nu intern efectiv la luarea deciziilor si la conducerea firmelor.
b) in noile conditii, proprietarii antreprenori au parasit scena conducerii efective a afacerilor, in locul lor venind la putere un nou grup social numit managerii sau tehnostructura46.
c) Odata cu schimbarile de putere mentionate s-au produs modificari esentiale si in asa-numitele orientari normative explicate prin sistemul motivarilor indiduale ale conducatorilor, motivari care explica, in mare masura, schimbarile care au loc in insusi comportamentul firmelor. Daca proprietarii aveau ca functie obiectiv maximizarea profitului, managerii pun pe primul maximizarea cifrei de afaceri47, la care se adauga, conform afirmatiei lui Berle, responsabilitatea sociala prin asigurarea binelui public si echilibrarea intereselor actionarilor cu cele ale muncitorilor, consumatorilor si natiunii48.
d) Restructurarile in sistemul de proprietate au dus la transformarea insasi a sistemului capitalist, conchid adeptii conceptiei manageriale. Ei au tras o asemenea concluzie pe baza urmatoarelor doua premise: capitalismul se identifica cu sistemul proprietatii private si anume cind intreprinderea aflata in posesia indiduala a unei persoane (ori familii) este condusa de una si aceeasi persoana numita proprietar antreprenor; odata cu glisarea puterii de la proprietarii antreprenori la managerii profesionisti s-a produs si acel salt calitativ al transformarii economiei capitaliste intr-un nou sistem numit de Berle si de alti economisti, managerial, iar de Galbraith, tehnostructura.In dorinta de a ne mentine cu constatarile si cu rationamentele numai pe terenul stiintific, fara a aluneca pe cel al ideologiei, subliniem ca teoriei manageriale i-au fost aduse de catre M. de Vroey si alti economisti mai multe critici in legatura cu ambiguitatea definitiilor utilizate, cu insuficienta estimarilor empirice, cu silirea unor legaturi cauzale nelegitime49.
B. Mintz si M. Schwartz clasifica criticile aduse de diferiti economisti conceptiei manageriale, in urmatoarele patru grupuri: primul, care arata ca conceptul de separare a proprietatii de control este exagerat si neconfirmat de fapte; al doilea grup, care a demonstrat dependenta unitatii de fondurile din afara si controlul' exercitat de banci asupra unitatii; al treilea grup, care a pus in edenta coordonarea si controlul asupra strategiei atotcuprinzatoare existente in cadrul corporatiei si intre corporatii exercitat de catre detinatorii de pachete de actiuni majoritare, de catre unitatile leader si de catre institutiile financiare si ale puterii publice; al patrulea grup, care a confirmat pastrarea cursei pentru profitul maxim, completata cu folosirea altor instrumente tactice si strategice in cadrul luptei de concurenta50.
Fara a incerca sa inlaturam toate ambiguitatile si sa raspundem la toate criticile formulate, ne propunem sa aducem totusi unele precizari in legatura cu aspectele prind dispersia puterii si directiile de glisare a acesteia. in primul rind, chiar si in cele mai dezvoltate tari, nu toate intreprinderile au devenit societati anonime. in structura economiilor exista un numar foarte mare de intreprinderi mici si mijlocii care sint in proprietatea indiduala si familiala. Contrar celor afirmate adeseori in literatura economica, nu exista o tendinta de disparitie a intreprinderilor mici si mijlocii sau de diminuare a rolului lor in economie. Noua tehnologie bazata pe microelectronica si pe informatie genereaza si stimuleaza actitatea intreprinderilor mici si mijlocii bazate pe proprietatea indiduala si familiala. Afirmatiile potrit carora ar exista tendinta ca economiile sa fie compuse numai din intreprinderi mari, organizate dupa principiile societatilor anonime reprezinta o edenta exagerare.In al doilea rind, fenomenul de dispersie in public a titlurilor de proprietate (actiunilor), mai ales atunci cind este vorba de intreprinderile cele mai mari, care functioneaza dupa principiul societatilor anonime, da nastere la un tip de proprietari pasi, absenti si fara putere intrucit detin un numar prea mic de actiuni. in atare situatie, cea mai mare parte dintre actionarii intreprinderii mari nu se implica in controlul mijloacelor sau bunurilor pe care le reprezinta valoarea actiunilor lor. Berle si Means aratau inca din anii 1930 ca evolutia caracteristica este aceea ca proprietatea a trecut de la statutul de agent activ la cel de agent pasiv sau ca proprietatea asupra averii corporatiei a devenit mai dispersata. Proprietatea si controlul asupra acestei averi nu se mai afla concentrate in intregime in aceleasi miini. in cadrul sistemului de societati anonime (corporatii) controlul asupra averii industriale este exercitat cu un interes de proprietate minim. Proprietatea asupra averii fara un control apreciabil si controlul asupra averii fara o proprietate apreciabila, subliniau Berle si Means, pare sa fie efectul logic al dezvoltarii sistemului de corporatii51.Intrebarea este daca, intr-adevar, intreaga proprietate reprezentata de toti detinatorii de actiuni a capatat statutul de agent pasiv si, ca atare, daca rolul proprietatii a disparut sau s-a transformat. O analiza mai atenta arata ca situatia este mai degraba contradictorie. Pe de o parte, proprietatea se disperseaza la un numar foarte mare de detinatori de actiuni. Pe de alta parte, puterea se concentreaza in putine miini si anume in acelea care detin un pachet de actiuni care le permite sa controleze actitatea si sa ia deciziile in conducerea intreprinderii sau firmei, numiti agenti (actionari) acti.
Procesul contradictoriu are loc atit la nivelul so- ietal, cit si la nivelul fiecarei firme sau intreprinderi. La nivel societal siftfcconcludente urmatoarele date: se constata ca un numar foarte mare de indizi si de familii sint detinatoare de actiuni. Cu toate acestea majoritatea acestor actiuni se concentreaza la o parte relativ redusa a populatiei52.
La nivelul intreprinderilor si la cel al firmelor se observa aceeasi situatie contradictorie: pe de o parte, exista o dispersie apreciabila a actiunilor la un numar mare de actionari53; pe de alta parte, exista o concentrare a pachetelor de actiuni in miinile unui mic numar de actionari care isi asigura dreptul de control al actitatii firmei. Aceasta face parte din strategia dezvoltarii fiecarei societati anonime, a fiecarei firme.
Cind se pun in nzare actiuni, fie cu prilejul largirii actitatii, fie cu ocazia privatizarii, se are in vedere ca firma respectiva sa-si asigure constituirea asa-numitului nucleu sil (noyau sle) format din agenti acti (indiduali sau colecti) selectati dupa anumite criterii (sa detina un anumit numar de actiuni, sa dovedeasca competenta profesionala in afaceri, sa aiba influenta in lumea financiara etc), astfel incit agentii acti respecti sa asigure controlul operational (de gestiune curenta) si strategic al firmei, sa dea liniile directoare optime pentru a asigura prosperitatea firmei respective in perspectiva.
Experienta prind organizarea si functionarea societatilor pe actiuni in tarile dezvoltate, ca si in Romania antebelica, arata importanta crearii unor forte si mecanisme adecvate in cadrul firmelor respective, care sa asigure puterea si autoritatea de a lua decizii si de a exercita control asupra gestionarii si asupra strategiei si care, totodata, sa asigure responsabilitatea fortelor interne fata de functionarea acestora. Pe linia crearii acestor mecanisme se pot mentiona reglementarile prind constituirea unor structuri functionale cum sint, de exemplu, obligatia de a se forma asa-numitele nuclee sile de agenti acti in cadrul firmelor, drepturile acordate detinatorilor pachetelor de actiuni in functie de marimea acestora s. a. De exemplu, Codul Comercial Japonez detaliaza drepturile actionarilor in functie de partea de capital detinuta, dupa cum urmeaza:
Ponderea in capitalul social Drepturile actionarului
1% Sa exercite dreptul de vot in cazul adunarii generale a actionarilor; sa faca propuneri adunarii generale; sa consulte lista actionarilor
3% Sa convoace o adunare generala a actionarilor
10% Sa consulte bilantul conil (si sa efectueze copii dupa acesta), precum si alte documente conile ale firmei
33,33% Sa exercite dreptul de veto asupra deciziilor care reclama un vot cu o majoritate de doua treimi1 '
50% Sa demita directorul (directorii), sa modifice statutele, sa incuinteze asocieri si fractionari
(*) Actiunile ce dau asemenea drepturi trebuie detinute cel putin sase luni consecutiv, inainte ca drepturile sa dena efective.In Franta, potrit legislatiei din anul 1986, privatizarea se face pe baza unor documente aprobate la nivel ministerial pentru fiecare caz in parte (caiete de sarcini, oferte publice etc), prin care se silesc valoarea capitalului oferit spre nzare sub forma de actiuni, precum si conditiile de nzare. De exemplu, la nzare se are in vedere constituirea in cadrul firmei a unui nucleu sil al actionarilor in afara masei de actionari obisnuiti (comuni). Formarea nucleului sil asigura consistenta si abilitatea in actitatea de afaceri a itoarei societati anonime pe piata concurentiala plina de riscuri. Pentru a se asigura formarea nucleului sil de actionari, se organizeaza o oferta deschisa (publicata) in tara si strainatate. Investitorii candidati (persoane fizice si juridice) sint selectati de agentii guvernamentali dupa anumite criterii, cum sint: legaturile traditionale financiare, comerciale sau tehnologice intre candidat si firma ce se privatizeaza, coerenta strategiei pe care o are in vedere candidatul asupra itorului firmei; grija itoarei firme privatizate de a avea o grupa de actionari diversificata in mod rational insa foarte activa in asigurarea bunului mers al firmei respective. De exemplu, conform bilantului operatiunilor de privatizare din 1987, din Franta, din totalul capitalului de 60 mld F oferit spre nzare al unui numar de 10 firme puse pe rol, au revenit: nucleului sil 14,2 mld F; ofertei publice 33,3 mld F; salariatilor firmei 6,5 mld F (Institutul National de Cercetari Economice -ICRISI, Mecanismul economic in contextul pluralismului proprietatii si al autonomiei unitatilor industriale, in Studii de economie industriala, nr. 96, Bucuresti, 1991, p. 98-l00).In asemenea conditii, edent, glisarea puterii de la proprietari la manageri nu este atft de clara si de transanta, asa cum o prezinta conceptia manageriala. Adevarul este ca managerii de profesie (care pot fi insisi proprietarii) au inceput sa ia locul traditionalilor proprietari-antreprenori nu numai in cazul societatilor anonime de mari dimensiuni, ci si in cel al firmelor de dimensiuni mai reduse, care, desi nu sint societati anonime, solicita personal de conducere competent, cu o inalta pregatire profesionala. Fireste, in marile corporatii managerii au sarcini mai numeroase si mai complexe decit in firmele de dimensiuni mai reduse. Dar si intr-un caz si in altul autoritatea interna rene managerilor intr-o proportie mai mare decit proprietarilor, in primul rind, datorita prestigiului lor profesional.
Cu toate acestea, si aici proprietarii acti isi exercita dreptul de putere conferit de pachetele de actiuni pe care le detin in cadrul unor firme54. in cazul unor dispersii mai ridicate a proprietatii unor firme la un numar mare de actionari puterea de decizie si de control poate reveni si unor agenti acti, care detin un procentaj mai redus din totalul actiunilor (sub 30% sau chiar sub 15%)55. De regula, detinatorii pachetelor de actiuni intern in decizii mai mult cu caracter strategic decit la cele curente sau de management operational.In concluzie, in actiunile economico-sociale, relatiile de putere sint omniprezente, bazindu-si existenta pe relatii disimetrice ce decurg din inegalitatea de actiune si de reactie dintre agentii economici, din imperfectiunea reciprocitatii, precum si din imperfectiunea si limitarea interdependentelor. Puterea (economica si politica) se exercita prin actiunile de influenta si prin actiunile de subordonare partiala si totala.
Puterea apare, dupa expresia lui Fr. Perroux, in intimitatea tuturor actitatilor economice, ca un ingredient ineliminabil, formind un component esential in constituirea tuturor actiunilor56. Relatiile de putere exercitata prin diferite categorii de actiuni (influenta, impunere, subordonare) se desfasoara in cadrul organizatiilor economice, intre organizatiile economice, intre grupuri sociale cu pozitii diferite in ce priveste statutul lor economic (pozitia acestora fata de mijloacele de productie, nivelul veniturilor, conditiile de munca etc.) si statutul profesional si politic, precum si intre puterea politica, pe de o parte, si organizatii si indizi, pe de alta parte.In rindurile de mai sus s-a considerat ca statul, reprezentat de guvern si de institutiile publice, constituie un simplu agent economic fara a avea un loc prilegiat in structurile economice si sociale. in submodulul urmator statul este interpretat ca reprezentind puterea publica, ce actioneaza in economie ca factor politic.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre economia si politica

Relatia reciproca dintre politica si economie
Sectorul public in raport cu cel privat
Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
Sistemele de nevoi si activitatea economica
Necesitatea si continutul tranzitiei postsocialiste
Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
Sistemul resurselor economice
Economia de piata si legitatile ei
Piata produselor. sistemul de preturi
Piata serviciilor. sistem de tarife
Piata informatiilor. protectia proprietatii intelectuale
Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
Piata fortei de munca si somajul. sistemul de salarizare
Piata monetar-valutara si inflatia
Consumul. structura si legile sale economice
Oferta de marfuri in economie
Economia si politica








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics