Viata economico-sociala a romaniei in prima jumatate a secolului al xviii-lea

VIATA ECONOMICO-SOCIALA A ROMANIEI IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XVIII-LEA

In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, doua din imperiile dominante din Europa, otoman si habsburgic isi intaresc stapanirea asupra principatelor romane, supunandu-le unei exploatari economice sporite.

In Moldova si Tara Romaneasca este instaurat regimul fanariot. Neputand sa transforme principatele in pasalacuri, datorita rezistentei hotarate a romanilor, otomanii s-au vazut constransi sa faca apel la o solutie de compromis pentru a impiedica 252j94c desprinderea tarilor romane din cadrul sistemului lor statal, numind in fruntea acestora domni straini ridicati din mediul grecesc (cu resedinta in cartierul Fanar). Acestia erau meniti sa readuca principatele in sfera de influenta a Portii otomane, detasandu-le de aliantele cu puterile ei rivale.

Agricultura

In aceasta perioada in Moldova si Tara Romaneasca productia cerealiera se mentine la parametrii ridicati. Se mentin culturile plantelor cerealiere de baza, graul, orzul si meiul, pe langa acestea cultivandu-se si ovazul, lintea, mazarea. Porumbul se cultiva pe suprafete tot mai extinse, fiind folosit si la hrana animalelor. De asemenea se cultiva canepa si tutunul. Monopolul turcesc reprezinta  o frana puternica in privinta fructificarii productiei agricole, aceasta fiind desfacuta la preturi destul de scazute. Legumicultura si pomicultura evolueaza normal, fara salturi spectaculoase in comparatie cu secolele precedente.

Cresterea animalelor ramane o ramura de baza a economiei, in special caii fiind apreciati in toata Europa de rasarit si centrala.

In agricultura Transilvaniei se practica asolamentul bienal, o parte din terenuri fiind folosita pentru hrana oamenilor prin culturi cerealiere, iar cealalta era rezervata pentru pasunatul animalelor. Si aici culturile de porumb cunosc o intensa dezvoltare, si din ce in ce mai frecvent, cele de cartofi. O inovatie o constituie aici introducerea culturii orezului, precum si a plantarii duzilor pentru cresterea viermilor de matase.

Din cauza metodelor inapoiate de lucru, din lipsa de instrumentar agricol adecvat, de ingrasaminte si alte metode mai avansate, productia cerealiera era realizata cu precadere prin munca servila a iobagilor.

Mineritul

Cea mai rentabila ramura era exploatarea sarii, care ia o mare amploare. Aceasta era exportata la Constantinopol, in porturile asiatice de pe tarmul Marii Negre si in Polonia. In Moldova si Tara Romaneasca s-a intensificat exploatarea izvoarelor de pacura si s-a continuat extragerea aurului din nisipul raurilor. In Transilvania, la initiativa Curtii din Viena mineritul a capatat o dezvoltare puternica. Randamentul acestora a inceput sa atraga capital privat, infiintandu-se chiar societati miniere si companii pe actiuni.

Mestesugurile

Procesul de organizare a breslelor, inceput inca din secolul al XVII-lea, isi continua evolutia atingand apogeul. Astfel de organizatii profesionale cuprindeau croitorii, tabacarii, cizmarii, blanarii etc. Conducatorii lor erau numiti starosti si erau alesi in fiecare an din randul mesterilor mai priceputi. Acestia supravegheau desfasurarea procesului de productie si erau ajutati de doi sau mai multi epitropi.

In randul mestesugurilor din Moldova si Tara Romaneasca continua sa se dezvolte procesul diferentierii de stare materiala intre mesterii din aceeasi breasla si cu atat mai mult intre cei din bresle diferite, in functie de rentabilitatea mestesugului.

In Transilvania breslele incep sa fie concurate de catre intreprinderile manufacturiere preferate de austrieci. Astfel, regimul breslelor cunoaste, aici, un oarecare declin in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, cu exceptia celor din domeniul textilelor.

Aparitia manufacturilor in Moldova si Tara Romaneasca si inmultirea lor in Transilvania, reprezinta semnul premergator al oranduirii capitaliste.

Comertul

Procesul de extindere al comertului permanent este demonstrat de inmultirea numarului de pravalii, dugheni, pivnite, stapanite de boieri, clerici si negustori instariti. De asemenea, se inmultesc balciurile si iarmaroacele.

Marfurile comercializate erau cele traditionale : grane, sare, animale, peste, vin, miere, legume, fructe, textile, obiecte casnice etc.

In ceea ce priveste comertul extern, in Moldova si Tara Romaneasca bovinele raman unul din articolele principale pentru export. Acestea erau vandute mai ales in Polonia, Prusia si Venetia. Caii erau vanduti in Prusia si Franta. Oile, porcii, pestele vinul erau exportate in Polonia si Rusia. Exportul de sare se facea in sudul Dunarii, iar cel de lana in tarile germanice.

Importul consta mai ales in produse de lux din Austria, Germania, Venetia, Polonia, Rusia. Din Imperiul Otoman se aduceau plumb, mercur, otel, bumbac, hartie.

Balanta comerciala ramanea excedentara pentru principate, deoarece materiile prime, desi vandute la preturi mai scazute, dominau prin cantitate, iar obiectele de lux erau limitate la un cerc restrans de oameni.

Lipsa unei monede batute in principate a determinat abundenta de numerar de provenienta straina, rezultat din exporturi.