StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » microeconomie si macroeconomie
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Oferta de marfuri



OFERTA DE MARFURI

In calitatea sa de categorie economica fundamentala cu care opereaza microeconomia, oferta se impune a fi analizata atat in stransa legatura cu productia si costurile de productie, pe de o parte, cat si cu cererea de marfuri, pe de alta parte[1].




Definire si modalitati de abordare

Oferta de marfuri, ca si cererea, poate fi abordata in doua moduri distincte: ca o marime individuala sau ca o marime globala.

1.Oferta individuala

In sens larg, oferta individuala, adica oferta unei singure firme (sau a unui singur agent economic), exprima cantitatile dintr-un anumit bun material sau serviciu pe care ea doreste si este capabila sa le puna in vanzare la un moment dat, la un anumit pret al pietei.

2.Oferta globala se obtine prin integrarea intr-o marime sintetica a tuturor ofertelor individuale din acelasi bun material sau serviciu, exprimand cantitatile totale (din acesta) pe care piata le pune la dispozitia cumparatorilor la un moment dat la fiecare pret in parte.

Dupa cum se poate constata, in definirea ofertei se pleaca de la relatia functionala care exista intre cantitatile de marfuri pe care vanzatorii le aduc pe piata si preturile acestora, in conditii de caeteris paribus.

Chiar daca este foarte strans legata de categoria economica de productie (privita ca output, nu ca proces) cu care adeseori se confunda, oferta se deosebeste in esenta ei de productie.

Astfel, in timp ce productia (output-ul) este privita ca rezultat al procesului de transformare fizica a resurselor (factorilor) in bunuri, fiind legata deci de procesul propriu-zis de productie, oferta este legata prin excelenta de procesul de valorificare (de transfer a bunurilor materiale sau a serviciilor din forma marfa in forma bani) pe piata.

In al doilea rand, intre productie si oferta exista si o diferenta cantitativa, in sensul ca productia care nu este destinata pietei (ci autoconsumului, de pilda) nu afecteaza nivelul ofertei.

Rezulta asadar ca oferta este aceea care mediaza legaturile intre nevoia de consum, exprimata prin cerere, si productie.

Relatia care exista intre ofertele individuale dintr-o marfa data si oferta globala este de urmatorul tip:

in care: O oferta globala la un anumit pret p al pietei; Oi oferta individuala a unui agent i aferenta aceluiasi pret p.

Legea ofertei

Urmarind seriile paralele de date referitoare la nivelurile preturilor la care se vinde o marfa oarecare si la cantitatile oferite spre vanzare la fiecare pret in parte, se poate deduce (la fel ca in cazul consumului, respectiv cererii) legea ofertei. Potrivit acestui principiu, nivelul ofertei se afla intr-un raport direct proportional cu nivelul preturilor marfurilor care fac obiectul ei. Cu alte cuvinte, oferta dintr-o marfa se mareste atunci cand pretul sau se afla in cre 454e48e stere, si se micsoreaza pe masura ce pretul scade.

Chiar daca, in abordarile care urmeaza, pretul marfii intruneste calitatea de variabila independenta, iar oferta pe cea de variabila dependenta, in literatura de profil, aproape fara nici o exceptie, in reprezentarile grafice ofertei ii este rezervata axa absciselor (si nu cea a ordonatelor), variatia ofertei in raport cu pretul capatand forma din Fig. 4.3., preluata de specialistii in economie din literatura engleza de specialitate, in care reprezentarile sunt de acest fel. Desi nu ni se pare firesc acest tip de reprezentari, pentru a nu crea dificultati in intelegerea problemelor (celor obisnuiti deja cu astfel de grafice), il vom adopta si noi.

O curba a ofertei, care pune in evidenta relatia pret oferta, delimiteaza punctele care marcheaza cantitatile de marfuri pe care vanzatorii accepta sa le vanda la preturile date de punctele care desemneaza cantitatile pe care ei nu accepta sa le vanda.


Fig. 4.1. Trecerea de la ofertele individuale la oferta globala

Orice astfel de reprezentare va exprima relatiile care exista intre cantitatile dintre o marfa data oferita consumatorilor si pretul acesteia, pe baza unei functii de oferta. Pentru a fi oferita spre vanzare, o marfa trebuie ca mai intai sa fie produsa, orice functie de oferta exprimand relatia de determinare existenta intre pretul unei marfi si productia optima din aceasta.


Fig. 4.2. Variatia ofertei pe termen scurt in raport cu pretul

Pentru o descriere completa, curba ofertei trebuie sa fie insotita de o dubla specificare: mai intai, ca o curba a alternativelor considerate deschise pentru ofertanti si apoi ca o linie sau curba de demarcatie a celor doua suprafete pe care ea le separa.

In viziunea primei specificari, curba ofertei pune in evidenta faptul ca ofertantii opteaza pentru a oferi pietei fie intreaga cantitate de marfa, fie nimic.

Sensul celei de-a doua specificari este redat in Fig. 4.3., fiind acela ca ofertantii pot oferi intreaga cantitate sau orice alta cantitate mai mica (la pretul specificat).

In aceasta figura, suprafata hasurata cuprinde situatiile neacceptate, iar suprafata nehasurata cazurile acceptate de ofertanti.

Relatia de dependenta oferta-pret capata forme diferite in functie de intervalul de timp luat in considerare.

La un moment dat (sau pe termen foarte scurt), cand preturile se schimba, oferta nu se poate modifica decat in limite foarte restranse (impuse de stocurile existente din marfa care face obiectul ofertei).

p

O

O

Fig. 4.3. Curba a ofertei

Pe termen scurt, in cadrul caruia capacitatile de productie raman limitate (neexistand timp suficient pentru marirea lor), iar progresul tehnic nu are timp sa-si faca simtite efectele, oferta va creste odata cu preturile (pe seama sporii gardului de folosire intensiva si extensiva a capacitatilor), dar numai pana la un anumit nivel (Qmax). Fortarea capacitatilor peste acest nivel se dovedeste nerationala, atat din punct de vedere tehnic (determinand uzura accelerata a utilajelor), cat si sub aspect economic (marind exagerat costurile pana la limita la care ele descurajeaza productia). Tocmai de aceea, curbele ofertei din Fig. 4.2. sunt asimptotice la dreapta care marcheaza nivelul maxim Qmax al ofertei.

Pe termen lung, firmele avand posibilitatea sa-si extinda capacitatile de productie (prin dezvoltari sau prin valorificarea rezultatelor progresului tehnic), oferta nu va mai evolua asimptotic, ci logistic in raport cu preturile, asa cum rezulta din Fig. 4.4. Vor rezulta in acest mod evolutii neregulate ale curbei ofertei in raport pretul marfii oferite.

p

O Q

Fig. 4.4. Variatia pe termen lung a ofertei

Elasticitatea ofertei in raport cu un factor de influenta

Ca si in cazul cererii, reactia ofertei la schimbarea preturilor (sau a valorii oricarui alt factor de influenta) poate fi evidentiata cu ajutorul elasticitatii ei in raport cu aceste preturi.

Coeficientul de elasticitate a ofertei in raport cu pretul (ep), care arata cu cate procente variaza (creste sau scade) oferta atunci cand pretul ei se modifica (se majoreaza sau se reduce) cu un procent, se calculeaza dupa cum urmeaza:

in care: O - oferta; p pretul; ΔO, dO variatia ofertei in marimi absolute; Δp, dp variatia pretului in marimi absolute.

In functie de marimile pe care le poate inregistra coeficientului de elasticitate, oferta poate fi :

- perfect (infinit) inelastica (cand ep = 0 ), cand ramane aceeasi, indiferent de nivelul preturilor (cazul produselor foarte perisable nestocabile) :

-          inelastica sau relativ inelastica (cand 0 < ep < 1), cind creste foarte putin cind preturile sporesc substantial;

- proportionala cu pretul sau unitara (cand ep = 1 ), cind cresterea cu un procent a pretului determina sporirea ofertei tot cu un procent;

-          elastica-relativ elastica (cand 0 < ep < ), in situatiile in care ea creste mult mai repede decit sporesc preturile, si



-          infinit (perfect) elastica (cand 0 < ep ), cind o modificare a pretului oricind de neinsemnata se soldeaza cu o cestere sau o scadere extraordinar (infinit) de mare a ofertei ( Fig. 4.5).

Fig. 4.5. Oferta rigida (a), promotionala (b) si infinit elastica (c)

Situatiile reale cele mai frecvente se afla intre cazurile speciale (in care oferta este perfecta elastica sau inelastica, ori direct proportionala cu preturile).

In majoritatea situatilor concrete, ep prezinta valori pozitive, valori negative inregistrandu-se in cazuri cu totul speciale (cum ar fi cel al tarilor foarte sarace exportatoare de materii prime si cu datorii externe, care, atunci cind pretul acestora scade, pentru a-si putea rambursacreditele la date fixate, sunt nevoite sa-si suplimenteze cantitatile oferite la export).

Spre deosebire de relatia de dependenta pret cerere, care este directa, relatia dintre pret si oferta este itermediata de costurile de productie[2].

Elasticitatea ofertei reprezinta urmatoarele particularitati:

        Mai intii, elasticitatea este variabila in functie de punctul de pe curba ofertei pentru care se calculeaza. Singura exceptie de la aceasta regula o constituie cazul asa-numitelor curbe izoelastice, care sunt paralele cu (sau perpendiculare pe) axa absciselor.

        Cea de-a doua particularitate consta in aceea ca elasticitatea ofertei in raport cu pretul marfurilor este de semn pozitiv, lucru derivat din faptul ca panta curbei ofertei este pozitiva.

        Valoarea coeficientului de elasticitate a ofertei in raport cu pretul nu depinde de unitatile de masura utilizate. Aceasta particularitate rezulta din modul sau de calcul : operandu-se, pana la urma, cu marimi relative, unitatile de masura in care se exprima elementele pe seama carora se fac calculele nu au cum influenta rezultatele acestora.

Grafic, elasticitatea ofertei in raport cu pretul marfii in cauza, intr-un punct A oarecare al curbei O a ofertei, se prezinta ca in Fig. 4.6.

O deplasare pe curba ofertei din punctul A in punctul B se realizeaza atunci cand pretul marfii considerate creste de la pA la pB ( ceea ce va determina cresterea ofertei de la OA la OB). Inclinatia curbei O cuprinse intre cele doua puncte va fi aproximativ egala cu inclinatia dreptei AB, respectiv cu tangenta unghiului BAD sau a :

Fig. 4.6. Elasticitatea ofertei intr-un punct dat

Atunci cand distanta dintre A si B se reduce la limita, inclinatia (panta) curbei ofertei O in punctul A va fi egala cu inclinatia tangentei TT la aceasta curba in punctul A, respectiv cu tangenta unghiului ACO (pe care l-am notat tot cu a ):

in care: dO, dp variatia la limita a ofertei (variatie infinitezimala), respectiv a pretului.

Se poate observa ca tangenta acestui unghi nu este altceva decat expresia primei derivate a ofertei in raport cu pretul marfii care este pusa la dispozitia pietei.

Unind originea sistemului de axe rectangulare cu punctul A se obtine dreapta OA, care formeaza cu axa OO unghiul b , a carui tangenta se determina dupa cum urmeaza:

Raportand tangenta unghiului b la tangenta unghiului a , se va obtine valoarea coeficientului de elasticitate ep, pornind de la urmatoarele rapoarte:

Unghiul a este egal cu unghiul b numai in cazul special in care tangenta la curba O in punctul A trece prin originea sistemului de axe, cand valoarea coeficientului de elasticitate este egala cu 1 (dreptele AC si AO suprapunandu-se).

Conform Fig. 4.6. rezulta ca valoarea pozitiva a coeficientului de elasticitate se poate explica, printre altele, si prin aceea ca pantele celor doua drepte (AC si AO), fata de axa OO, sunt pozitive.

Coeficientul de elasticitate a ofertei in raport cu pretul marfurilor inregistreaza valori diferite pe masura ce au loc deplasari pe curba ofertei dintr-un punct in altul.

Avand in vedere curba ofertei din Fig.4.7., in situatia in care tangenta la aceasta va trece prin originea sistemului de axe (cum ar fi cazul tangentei T1 in punctul P1), oferta in punctul P1 va avea coeficientul de elasticitate egal cu unu(1), oferta crescand deci in aceeasi proportie ca si pretul.

In punctul P2, in care tangenta T2 la aceeasi curba va intersecta axa ordonatelor intr-un punct oarecare A, oferta va fi relativ elastica in raport cu pretul (coeficientul de elasticitate fiind supraunitar), ceea ce inseamna ca ea ar creste mai rapid decat pretul. Daca tangenta la curba ofertei intr-un punct (cum ar fi T3 in punctul P3) intersecteaza axa absciselor intr-un punct B, in punctul respectiv tangenta va fi relativ inelastica, crescand mai incet decat pretul (coeficiantul de elasticitate fiind subunitar). Cazurile extreme, a mai mult un caracter teoretic, vor aparea in punctele in care tangenta la curba ofertei (cum ar fi tangenta T4 in punctul P4) este paralela cu axa ordonatelor, oferta fiind perfect inelastica (e = 0), sau paralela cu axa absciselor (cum ar fi cazul tangentei T5 la aceeasi curba in punctul P5), oferta fiind infinit elastica ( e = +¥ ).

Fig. 4.7. Variatia elasticitatii ofertei

Factorii care influenteaza oferta

In toate situatiile in care oferta se afla doar sub influenta preturilor, modificarea preturilor are ca efect deplasarea, intr-un sens sau altul, pe aceeasi curba, a ofertei, apreciindu-se ca avem de-a face, ca si in cazul cererii, cu o schimbare, nu a ofertei, ci a cantitatii de marfa oferite. Despre schimbarea ofertei se discuta numai atunci cand se au in vedere deplasarile de pe o curba pe alta a ofertei, generate de influenta altor factori decat pretul marfii care face obiectul acesteia.

Marimea ofertei dintr-un bun oarecare este supusa deci influentei unor factori, cum ar fi: productia de marfuri, pretul sau, pretul altor bunuri (complementare sau substituibile), costurile de productie, oferta si preturile factorilor de productie prin intermediul carora se obtine bunul respectiv, schimbarile in tehnologiile de fabricatie, modificarea numarului de ofertanti etc.

Productia de marfuri

Productia de marfuri are aceeasi semnificatie asupra ofertei ca si nevoia asupra cererii, motiv pentru care o consideram ca fiind factorul ei primordial de influenta.

Atat timp cat celelalte conditii de manifestare a ofertei sunt intrunite, intre nivelul acesteia si volumul productiei dintr-un anumit bun X, oricare ar fi el, exista o relatie de genul celei sugerate de graficul din Fig. 4.8.

Prin urmare, intre oferta si productie va exista un raport direct proportional (oferta crescand sau scazand odata cu productia).

Chiar daca lucrurile stau asa, raportata la productie, oferta poate fi:

        proportionala, marindu-se sau micsorandu-se in aceeasi proportie cu productia;

        degresiva, sporind mai incet decat productia;

        progresiva, marindu-se mai mult decat productia;

        regresiva, scazand atunci cand productia creste;

      neregulata, ramanand constanta, sporind sau micsorandu-se atunci cand productia creste.

Concluzia care se desprinde de aici este aceea ca intre productie si oferta exista diferente de ordin cantitativ. Acest lucru se datoreaza insuficientei resurselor umane, naturale, financiare etc. necesare aducerii ofertei de bunuri la nivelul cererii.





Fig. 4.8. Evolutia ofertei dintr-un bun (O) in functie de nivelul productiei (Q)

Pe de alta parte, intre productie si oferta exista diferente si de ordin calitativ sau de esenta. Astfel, in timp ce productia de bunuri si servicii se poate realiza si in afara pietei ( rezultatele acesteia nefiind in mod obligatoriu destinate schimbului-existand si autoproductie), oferta este o categorie economica indisolubil legata de piata, ea neputandu-se manifesta decat prin intermediul acesteia, implicand schimbul de marfuri (prin cofruntarea cu cererea).

Pretul marfii oferite

Corelatia oferta-pret conduce la elaborarea legii ofertei, ca relatie direct proportionala intre cele doua marimi, la care ne-am referit deja.

Preturile altor marfuri

Ori de cate o intreprindere produce mai multe sortimente de marfuri utilizand acelasi resurse, oferta dintr-o marfa oarecare va fi influentata, nu numai de pretul la care se poate vinde, ci si de preturile celorlalte marfuri. Reactia ofertei dintr-o marfa la modificarea pretului altei marfi se realizeaza in forme diferite, in functie de raportul care exista intre marfuri: de substituire sau de complementaritate.

1. Daca marfurile sunt substituibile, orice majorare a pretului unei marfi va stimula oferta din ea. Ca urmare, dat fiind caracterul limitat al resurselor de care dispune intreprinderea in cauza, productia si oferta din cealalta marfa se vor diminua. Variatia ofertei dintr-o marfa ca efect al modificarii pretului altei marfi, cu care ea este substituibila si care se produce in acelasi intreprindere, se poate prezenta ca in Fig. 4.9.

Va rezulta asadar ca, ori de cate pretul marfii substituibile (pms) se mareste, oferta O din cealalta marfa se micsoreaza (si invers).

Daca se va mentine, in sistemul de axe rectangulare utilizat in paragraful precedent, influenta modificarii pretului unei marfi asupra ofertei dintr-o alta marfa, substituibila cu prima si produsa folosind acelasi factori de productie, oferta acesteia s-ar putea reprezenta grafic ca in Fig. 4.10.

Pms

O

O

Fig. 4.9. Relatia intre oferta dintr-o marfa si pretul marfii cu care ea se poate substitui (pms)

p

0 O

Fig. 4.10. Influenta pretului unei marfi asupra ofertei din alta marfa

Dupa cum se poate constata, cresterea pretului primei marfi determina un salt spre stanga al ofertei celeilalte marfi, de pe o curba pe alta (de pe O0 pe O2), in timp ce reducerea pretului, un salt spre dreapta (de pe O1 pe O2). Saltul spre stanga este echivalent cu o modificare a ofertei de care ne ocupam, in sensul micsorarii ei in raport cu nivelul initial, iar saltul spre dreapta este echivalent cu schimbarea ofertei in sensul cresterii.

2) Atunci cand marfurile sunt complementare, lucrurile se schimba. De aceasta data, cresterea pretului unei marfi va determina sporirea atat a ofertei din acea marfa, cat si a ofertei din marfa complementara, productiile celor doua marfuri variind, in mod necesar, in acelasi sens. Grafic, o astfel de dependenta se prezinta ca in figurile 4.11. si 4.12.

Efectele modificarilor de preturi pentru o singura marfa se vor resimti asupra ofertelor din ambele marfuri, rezultand evolutii specifice pentru urmatoarele doua cazuri:

  • variatia ofertei in functie de pretul unei marfi complementare

        influenta pretului unei marfi asupra ofertei dintr-o marfa complementara.

O

 

 

 

 

Pmc

 

0

 
O2 O0 O1 p


0 O

Fig. 4.11. Fig. 4.12.


Variatia ofertei in functie de pretul unei marfi complementare (pmc) Influenta pretului unei marfi asupra ofertei dintr-o marfa complementara


Costurile de productie

Cele mai importante probleme cu privire la costurile de productie vor fi prezentate pe larg intr-un capitol special. De aceea, in paragraful de fata vom face doar cateva referiri la costuri in calitatea lor de factor care influenteaza evolutia ofertei.

Daca intre pretul unui bun si oferta exista un raport direct proportional, intre costurile de productie si oferta raportul este invers proportional, reducerea costurilor stimuland oferta, iar cresterea lor descurajand-o.

Legaturile dintre costurile de productie si oferta, ca si cele dintre preturi si oferta, nu sunt chiar directe, motiv pentru care se impun a fi analizate intr-un context mai larg, luandu-se in considerare simultan atat costurile cat si preturile marfurilor. Numai in conditii de caeteris paribus, considerand preturile si valorile tuturor celorlalti factori de influenta constatate, s-ar putea pune in evidenta o relatie de determinare directa cost-oferta, de tipul celei sugerate de Fig. 4.13.

Fara discutie, relatia cost oferta este bilaterala, influentele transmitandu-se nu numai de la costuri spre oferta, ci si invers, cresterea ofertei determinand marirea productiei si, pe aceasta cale, reducerea costului unitar (pe seama cheltuielilor conventional constante, care, raportate la un volum mai mare al productiei, devin din ce in ce mai mici). O astfel de reducere se realizeaza insa doar pana la un anumit punct, dupa care sporirea productiei si a ofertei va fi insotita de cresterea costurilor unitare (sub actiunea unei legi cunoscute sub denumirea de lege a randamentelor descrescande ale factorilor de productie). Tinandu-se seama, asa cum vom vedea intr-un capitol care urmeaza, de evolutia ofertei, a costului mediu unitar si a costului marginal, exista posibilitatea determinarii unui nivel optim al ofertei.

O C



C O

Fig. 4.13. Corelatia cost unitar oferta

Desi, in principiu, relatia dintre costul unitar al unei marfi si oferta din marfa respectiva este de tipul celei din Fig. 4.13. o analiza mai aprofundata, care sa ia in considerare si evolutia pretului de vanzare, ne poate conduce la concluzia ca de foarte multe ori oferta si costurile unitare cresc in acelasi timp. Astfel, in toate situatiile in care costul unitar creste, dar intr-o proporaie mai mica decat cea in care sporeste pretul marfii, oferta si costul unitar vor evolua in acelasi sens. Prin urmare, luarea in considerare a preturilor atunci cand se analizeaza corelatia cost oferta poate schimba radical concluzia la care s-a ajuns initial.

Daca lucrurile se prezinta asa, consideram necesar sa atragem atentia si asupra faptului ca, atat timp cat cealalta corelatie (pret oferta) nu este abordata prin prisma costurilor, concluziile care se formuleaza pot sa fie in discordanta cu realitatea. Asa de pilda, nu orice crestere a preturilor va determina inviorarea ofertei. Daca, in urma ridicarii preturilor, nivelul lor va ramane sub nivelul costurilor, oferta nu va inregistra nici un fel de crestere. De asemenea, chiar si atunci cand preturile sunt superioare (ca nivel) costurilor, nu intotdeauna oferta si preturile se misca in acelasi sens. Daca viteza de crestere a costurilor este mai mare decat cea a preturilor, ridicarea nivelului preturilor poate fin insotita de coborarea, nu de inviorarea, ofertei.

Oferta este pusa uneori in corespondenta, nu numai de costurile unitare, ci si cu cele totale, caz in care abordarile nu trebuie sa piarda din vedere veniturile totale.

Alti factori de influenta (secundari)

Alaturi de factorii deja analizati (considerati principali), asupra ofertei isi transmit influentele si alti factori, la care ne vom referi in continuare.

In ceea ce priveste preturile factorilor de productie (sau preturile resurselor), desi in foarte multe tratate de microeconomie ele se prezinta sub forma unui factor de influenta distinct, nu este catusi de putin greu de constatat ca influenta lor asupra ofertei se exercita prin intermediul costurilor de productie (ale caror niveluri le determina). La fel se prezinta lucrurile si cu tehnologiile de fabricatie, a caror imbunatatire se reflecta direct in costurile de fabricatie, influentand deci oferta prin intermediul acestora.

Taxele si subventiile practicate de catre stat in cazul anumitor marfuri se constituie ca factori care contribuie la descurajarea sau incurajarea ofertei de bunuri asupra carora se aplica. Desi ele se pot lua in considerare separat atunci cand se studiaza evolutia ofertei ca efect al modificarii lor, pana la urma influenta acestora se transmite la fel ca si influenta preturilor factorilor de productie, chiar daca ele nu afecteaza costurile, ci direct rezultatele financiare ale ofertantilor. In conditii de caeteris paribus, marimea taxelor conduce la diminuarea ofertei, in timp ce sporirea subventiilor are ca efect inviorarea ofertei.

Numarul ofertantilor (vanzatorilor)

In ipoteza ca oferta globala este direct proportionala cu numarul ofertantilor aceleasi marfi, cu cat va fi mai mare numarul firmelor noi care vin pe piata cu respectiva marfa, cu atat vor fi mai de amploare salturile (trecerile) pe care oferta le va realiza, spre dreapta, de pe o curba pe alta.

Anticipatiile cu privire la preturile de vanzare ale marfii in cauza, la preturile marfurilor complementare si substituibile, la preturile resurselor etc. se considera a fi un alt factor care isi pune amprenta pe evolutia ofertei.

SUMAR:

        Oferta individuala, adica oferta unei singure firme (sau a unui singur agent economic), exprima cantitatile dintr-un anumit bun material sau serviciu pe care ea doreste si este capabila sa le puna in vanzare la un moment dat, la un anumit pret al pietei.

        Oferta globala se obtine prin integrarea intr-o marime sintetica a tuturor ofertelor individuale din acelasi bun material sau serviciu, exprimand cantitatile totale (din acesta) pe care piata le pune la dispozitia cumparatorilor la un moment dat la fiecare pret in parte.

        Potrivit legii ofertei, nivelul ofertei se afla intr-un raport direct proportional cu nivelul preturilor marfurilor care fac obiectul ei. Cu alte cuvinte, oferta dintr-o marfa se mareste atunci cand pretul sau se afla in cre 454e48e stere si se micsoreaza pe masura ce pretul scade.

        Intre productie si oferta exista diferente de ordin cantitativ. Acest lucru se datoreaza insuficientei resurselor umane, naturale, financiare etc. necesare aducerii ofertei de bunuri la nivelul cererii. Pe de alta parte, intre productie si oferta exista diferente si de ordin calitativ sau de esenta.

        Daca intre pretul unui bun si oferta exista un raport direct proportional, intre costurile de productie si oferta raportul este invers proportional, reducerea costurilor stimuland oferta, iar cresterea lor descurajand-o.

        Asupra ofertei isi transmit influentele si alti factori, dintre care cei mai importanti sunt preturile factorilor de productie (sau preturile resurselor), tehnologiile de fabricatie, taxele si subventiile, numarul ofertantilor (vanzatorilor) si anticipatiile.

Intrebari:

Conceptul de oferta de marfuri;

Legea ofertei;

Factorii principali de influenta asupra ofertei;

Elasticitatea ofertei;

Factorii secundari de influenta asupra ofertei;

Aplicatie:

Legaturile care exista la un moment dat intre diferitele niveluri ale preturilor unie marfi si ofertele corespunzatoare a trei producatori sunt prezentate in urmatorul tabel :

Pret

Oferta 1

Oferta 2

Oferta 3

50

250

200

1000

80

400

350

1300

100

700

500

1800

Se cere:

1.      Sa se determine ofertele globale corespunzatoare celor trei niveluri ale preturilor;

Sa se reprezinte grafic relatiile care vor exista intre preturi, oferte individuale si oferte de globale din marfa considerata.[3]



[1] T Gherasim, Lucr. cit.

[2] dupa T. Gherasim, Lucr. cit

[3] D. Gherasim, Lucr. cit.



loading...






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre microeconomie si macroeconomie









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare