StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » piata de capital

Ipotezele modelului de echilibru al pietei de capital



Ipotezele modelului de echilibru al pietei de capital


Atunci cand defineste modelul sau, Sharpe considera ca trebuie indeplinite trei conditii necesare si suficiente pentru ca echilibrul pietei sa se realizeze asa cum il defineste .

Acestea sunt:

1.   &nbs 545c23f p;   Fiecare investitor al pietei de capital actioneaza pe baza unor previziuni omogene cu referire la performanta activelor de capital, previziuni exprimate in rentabilitati estimate, deviatia standard a acestor rentabilitati si coeficientii de corelatie ce se stabilesc intre ratele de rentabilitate ale activelor de capital

2.   &nbs 545c23f p;   Selectia de portofoliu se face conform modelului normativ a lui Markowitz, care astfel devine componenta a modelului pozitiv

3.   &nbs 545c23f p;   Fiecare investitor poate sa imprumute sau sa depoziteze atat de mult cat doreste la rata pura a dobanzii. Rata este aceeasi pentru imprumut si pentru depozit si pentru fiecare investitor in parte.(vom analiza si variante ale acestei ipoteze)

Modelul presupune ca toti investitorii actioneaza intr-un consens general asupra previziunilor asupra viitorului iar investitorii sunt asa cum aratam la capitolul II.3.1 caracterizati de functia de utilitate patratica care modeleaza analiza de utilitate prin varianta si valoare medie, deci cu alte cuvinte investitorii rationali ai pietei de capital sunt cu aversiune la risc, cu crestere absoluta si relativa a adversitatii la risc.

O alta formulare mai detailata care include de fapt si alte conditii pe care Sharpe le considera ca existente pentru ca modelul sa fie coerent, statueaza conditiile modelului CAPM in urmatoarele 10 ipoteze :

1.   &nbs 545c23f p;   pe piata de capital nu exista costuri de tranzactii. Cu alte cuvinte vanzarea si cumpararea pe aceasta piata este libera de orice cost, presupunere care simplifica enorm aprecierea ratei de rentabilitate care este astfel indiferenta fata de proprietatea asupra activului.

2.   &nbs 545c23f p;   a doua presupunere statueaza ca activele de capital sunt divizibile la infinit. Cu alte cuvinte investitorii pot lua orice pozitie fata de o investitie indiferent de marimea averii lor.(patrimoniului) pe de-o parte iar activele pot fi divizate pana la valoarea unitara indiferent de pretul lor.

3.   &nbs 545c23f p;   modelul admite ca nu exista impozite asupra venitului personal.(nu exista deci forte de frictiune) Deci investitorii sunt indiferenti la sursa venitului fie ca acesta se obtine prin crestere de capital fie prin dividende.

4.   &nbs 545c23f p;   alta conditie initiala se refera la faptul ca un investitor individual nu poate influenta pretul unui titlu  prin actiunea de vanzare sau de cumparare. (analoaga cu existenta unei concurente perfecte pe piata)

5.   &nbs 545c23f p;   a cincia conditie este de fapt conditia 1 a lui Sharpe



respectiv decizia investitorilor pe piata de capital se face doar ca urmare a previziunilor cu referire la rata estimata a venitului si riscul masurat prin deviatia standard.

6.   &nbs 545c23f p;   a sasea conditie prevede ca sunt posibile vanzari in lipsa in dimensiuni nelimitate.

7.   &nbs 545c23f p;   a saptea conditie este in fapt conditia 3 a lui Sharpe si care mentioneaza posibilitatea de tranzactionare nelimitata a activului fara risc (Imprumut si depozitare nelimitata-in contradictie cu convingerile lui Tobin care nu crede in satisfacerea oricarei cereri sau oferte pe piata.)

8.   &nbs 545c23f p;   conditia opt presupune ca toti investitorii sunt preocupati de preturile sau rentabilitatea si riscul masurat prin deviatie standard al activelor de-a lungul unei perioade si aceasta perioada de referinta este aceeasi pentru toti investitorii.

9.   &nbs 545c23f p;   in continuare tot legat de omogenitatea estimarilor investitorilor, conditia noua se refera la faptul ca toti investitorii au previziuni identice care conditioneaza decizia lor asupra portofoliilor de active pe piata de capital.

ultima presupunere este ca toate activele de capital pot fi tranzactionate. Toate activele incluzand si capitalul uman, pot fi vandute sau cumparate pe piata

De altfel Sharpe denumeste activele ca variabile de decizie ale teoriei de portofoliu si ele pot sa reprezinte chiar si munca, apartamente, actiuni etc. Dar teoria pietei de capital este preocupata de activele financiare si activele de capital. Astfel el defineste activul de capital (capital asset ) ca fiind un contract dintre un investitor si "lumea externa". Un titlu financiar (financial security ) este un contract intre investitori. Cele doua tipuri pot sau nu pot sa fie in relatie. Este evident ca Sharpe considera activele de capital ca fiind titlurile pietei primare de capital, iar activele financiare ca fiind titlurile pietei secundare de capital, dar si activele pietei monetare mai ales.

Multe din presupunerile acestui model sunt virtuale, ideale nefiind posibil de gasit in lumea reala. Si atunci se pune intrebarea cat de mult va fi distorsionata realitatea economica de aceste presupuneri?. Sau cat de bine va modela realitatea acest rationament?. Raspunsul la aceste intrebari a fost dat de practica pietei de capital de-a lungul sfarsitului de secol XX. Simplificarile modelului s-au dovedit atat de necesare incat acest model a devenit modelul de referinta cel mai utilizat de majoritatea analistilor pietelor de capital pentru cel putin 30 de ani.




William Sharpe - Portfolio Theory and Capital Markets McGraw Hill 1970 pag 77-78

Elton J Edwin, Gruber J. Martin , Moddern Portfolio Theory and Investment Analysis, John Wiley and Sons, 1997






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact